Proiect la disciplina: Geopolitica

Președintele Federației Ruse

Vladimir Putin

Student: Borș Gheorghe

Specializarea: AF, An 2, Gr.1

Profesor coordonator: State Mihaela

Cuprins
1. Introducere
2. Copilăria
3. Cariera la KGB
4. Primul mandat prezidențial
5. Al doilea mandat prezidențial
6. Politica internă
7. Politica externă
8. Concluzie
9. Bibliografie

Introducere
 Vladimir Vladimirovici Putin s-a născut la data de 7 octombrie 1952 în Rusia, este un om
politic rus, fost membru PCUS. În prezent ocupă a patra oară funcția de președinte al Federației
Ruse. A devenit președinte interimar al Rusiei la data de 31 decembrie 1999, după ce
președintele Boris Elțin își dăduse demisia, iar apoi a câștigat alegerile prezidențiale din anul
2000. În 2004, el a fost reales pentru un al doilea mandat, care a durat până în 7 mai 2008.

Din cauza limitei prevăzute de Constituție, Putin nu a mai putut candida pentru un al
treilea mandat prezidențial consecutiv în 2008, dar după victoria succesorului sprijinit de el,
Dmitri Medvedev în alegerile prezidențiale, Putin a fost numit de acesta prim-ministru al Rusiei.
Putin a ocupat această funcție în intervalul 8 mai 2008 – 4 martie 2012. În 2012 a devenit pentru
alți 6 ani președinte al Federației Ruse (în urma modificării Constituției). În 18 martie 2018
Vladimir Putin a fost reales în funcția de președinte al Rusiei, tot pentru un mandat de 6 ani.

Unul dintre sporturile preferate de Putin este judo-ul. La 14 ani, a inceput sa invete sambo
(o forma de arte martiale originara in URSS), iar apoi s-a axat pe judo, pe care il practica si
astazi. Putin a castigat in tinerete diverse competitii de judo in orasul natal si este presedinte al
Yawara Dojo, locul unde a invatat judo. Este coautor la o carte despre acest sport, intitulata
„Judo cu Vladimir Putin”, care a fost tradusa si in engleza sub numele „Judo: Istorie, Teorie,
Practica”.

Dupa o vizita in Japonia, Putin a fost invitat la Institutul Kodokan, unde le-a aratat
elevilor si oficialilor niponi mai multe tehnici de judo. In 2008, s-a oferit sa il invete judo si pe
presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy.

Copilăria
 Vladimir Putin s-a născut la 7 octombrie 1952 în Leningrad, avându-i ca părinți pe
Vladimir Spiridonovici Putin (1911—1999) și pe Maria Ivanova Selomova (1911—1998).
Mama lui era muncitoare la o fabrică, iar tatăl său a servit ca militar în marina sovietică, într-o
unitate submarină în cursul anilor 1930, Ulterior Putin tatăl a lucrat pentru NKVD, într-un grup
de sabotaj în vremea celui de-al Doilea Război Mondial. Doi frați mai mari s-au născut în
mijlocul anilor 1930; unul dintre ei a murit la câteva luni după naștere, iar al doilea a decedat de
difterie în timpul asediului Leningradului. Bunicul patern, Spiridon Putin (1879—1965), a fost
bucătarul lui Vladimir Lenin și Iosif Stalin.[14] În cartea autobiografică a lui Putin, Ot Pervogo
Litsa (română: La persoana întâi), bazată pe interviurile pe care le-a acordat, se vorbește despre
începuturile umile, printre care cei dintâi ani ai vieții petrecuți într-un apartament comun din
Leningrad. La 1 septembrie 1960 Vladimir a început să învețe la Școala elementară nr. 193 de pe
strada Baskov, aflată vizavi de casă. Până în clasa a cincea, era unul din puținii elevi, din clasa sa
de 45 de copii, care nu fusese cooptat încă în organizația locală de pionieri, aceasta din cauza
comportamentului său indisciplinat.

În clasa a șasea a început să se dedice sportului, mai ales artelor marțiale sambo și judo,
dar în cursul vieții a practicat și tenisul, schi și pilotajul. În tinerețea sa, Putin a avut drept
modele de admirație personajele ofițerilor de inteligență, ce apăreau pe ecranele sovietice, jucate
de actori precum Viaceslav Tihonov și Gheorghi Jjionov.1

Vladimir Putin a absolvit secția de drept internațional a Facultății de drept a Universității

de Stat din Leningrad în 1975 cu o teză despre politica SUA pe continentul african. În timpul
anilor de studenție, el a devenit membru al Partidului Comunist și a rămas membru până la
dizolvarea acestuia în decembrie 1991. De asemenea, la universitate l-a întâlnit pe Anatoli
Sobceak care a jucat mai târziu un rol important în cariera sa.

Cariera la KGB
1
Stanislav Belkovski, Putin-Biografia interzisa, Editura Corint, 2014
 După absolvirea universității, Putin a fost recrutat de KGB, în serviciul de contraspionaj.
În 1976 a terminat cursul de perfecționare al KGB din Ohta, Leningrad. Apoi, conform spuselor
lui Iuri Felștinsky și ale lui Vladimir Pribîlovski, a servit la așa numita direcție nr. 5 a KGB-ului,
care combătea opoziția politică. Ziarul Washington Post a indicat faptul că el s-a ocupat o vreme
cu urmărirea unor cetățeni străini aflați la Leningrad.[18] A primit ulterior oferta de a se
transfera la serviciul de inteligență aflat în sarcina primei direcții a KGB (în rusă: Первое
Главное Управление) și a fost trimis pentru antrenamente suplimentare vreme de un an la
Școala Superioară Dzerjinski a KGB, din Moscova iar apoi, prin mijlocul anilor 1980, la
Institutul KGB Yuri Andropov din Moscova (acum fiind Academia pentru Intelligence Extern).

În mai 1990, Putin a fost numit consilier al primarului Sankt Petersburg-ului în domeniul
afacerilor internaționale. La 28 iunie 1991 a fost numit șef al Comisiei pentru relații externe din
cadrul primăriei din Sankt Petersburg, însărcinat fiind cu promovarea relațiilor internaționale și a
investițiilor străine. Mai puțin de un an de la preluarea conducerii comisiei, Putin a fost
investigat de către o comisie a Consiliul Legislativ al orașului. În urma controlului făcut de
comisia Consiliului Legislativ s-a ajuns la concluzia că Putin ar fi cauzat pierderi de 93 de
milioane de dolari. Comisia a recomandat ca Putin să fie concediat, dar nu au existat consecințe
imediate. Putin a rămas șef al Comisiei pentru relații externe, până în 1996.

Din 1994 până în 1997, Putin a ocupat mai multe funcții politice în Sankt Petersburg . În
martie 1994 a devenit Vice-primarul orașului Sankt-Petersburg. De asemenea între 1995 - iunie
1997 Putin a condus filiala locală a partidului de guvernământ din Sankt Petersburg . În același
timp el a fost șef al Consiliului Consultativ al ziarului Viedomosti din Sankt Petersburg.2

În august 1999 Vladimir Putin a fost numit de către Boris Elțîn în funcția de prim-
ministru. Imaginea lui Putin ca o persoană care impune aplicarea legilor și ordinii și abordarea sa
intransigentă față de cel de-al Doilea Război Cecen împotriva Republicii Cecene Icikeria, au
întărit repede popularitatea lui Putin și l-au permis să-și depășească toți rivalii. După demisia lui
Boris Elțîn, din decembrie 1999 a ocupat funcția de Președinte interimar al Federației Ruse.

Primul mandat prezidențial

2
Masha Gessen, Omul fără chip, Moscova, 2012
 La 31 decembrie 1999, Boris Elțîn se retrage din funcția de Președinte al Rusiei, Putin
devine președinte interimar, pentru ca, la alegerile prezidențiale anticipate din 26 martie 2000, să
fie ales cu o majoritate de 52,50% din voturile exprimate. Este reales în martie 2004, având o
majoritate comodă și în Duma de Stat (Parlament), ceea ce îi permite să guverneze într-un stil
autoritar.
Principalii oponenți și succesori ai lui Elțin făceau deja campanie pentru a înlocui
președintele Elțîn aflat în dificultate și luptat din greu pentru a împiedica apariția lui Putin ca
succesor potențial al lui Elțin. Deși nu era asociat oficial cu vreun partid, Putin a promis sprijinul
său noului Partid al Unității, care a câștigat cel de-al doilea cel mai mare procent din votul
popular (23,3%) în alegerile pentru Duma din decembrie 1999 și, la rândul său, Putin era sprijinit
de acest partid. Inaugurarea președintelui Putin a avut loc la 7 mai 2000. Putin l-a numit pe
ministrul de finanțe, Mihail Kasianov, în funcția de prim-ministru.

Prima provocare majoră a popularității lui Putin a venit în august 2000, când a fost
criticat pentru presupusa neregulă a dezastrului submarinului Kursk. Această critică a fost în
mare parte pentru că a fost cu câteva zile înainte ca Putin să se întoarcă din vacanță și a întârziat
mult până să meargă la fața locului.

Între anii 2000 și 2004, Putin ocupat cu reconstrucția sărăciei țării, a câștigat aparent o luptă de
putere cu oligarhii ruși, ajungând la înțelegere cu ei. Această înțelegere a permis oligarhilor să-și
păstreze majoritatea puterilor, în schimbul sprijinului lor explicit și alinierii cu guvernul lui
Putin. Un nou grup de magnați de afaceri a apărut, printre care Ghenadi Timcenko, Vladimir
Iakunin, Iuri Kovalciuk și Serghei Chemezov, având legături strânse cu Putin.

Cu câteva luni înainte de alegeri, Putin a concediat cabinetul primulu-ministru Kasianov și l-a
numit pe Mihail Fradkov în locul lui. Serghei Ivanov a devenit primul civil din Rusia care a fost
numit în funcția de ministru al apărării.

În 2003, a avut loc un referendum în Cecenia, care adoptând o nouă constituție care a declarat
Republica Cecenia ca fiind parte a Rusiei; pe de altă parte, regiunea a dobândit autonomie .
Cecenia a fost stabilizată treptat prin stabilirea alegerilor parlamentare și a unui guvern regional.
În timpul celui de-al Doilea Război Cecen, Rusia a dezactivat grav mișcarea rebelilor ceceni;
totuși, atacurile sporadice ale rebelilor au continuat să se producă în tot Caucazul de nord.

Al doilea mandat prezidențial

 Este reales în martie 2004, având o majoritate comodă și în Duma de Stat (Parlament),
ceea ce îi permite să guverneze într-un stil autoritar.

Drama ostaticilor de la Beslan a avut loc în septembrie 2004, în care au murit sute de
persoane. Mulți în presa rusească și în cea internațională au avertizat, că moartea a 130 de
ostatici în operațiunea de salvare a forțelor speciale în timpul Drama ostaticilor de la teatrul din
Moscova din 2002 va afecta grav popularitatea președintelui Putin. Cu toate acestea, la scurt
timp după încheierea asediului, președintele rus s-a bucurat de un nivel record al susținerii
publice - 83% dintre ruși s-au declarat satisfăcuți de Putin și de conducerea asediului .

Perioada de aproape 10 ani anterioară ascensiunii lui Putin după dizolvarea URSS a fost
o perioadă turbulentă în Rusia. Într-un discurs ținut la Kremlin în 2005, Putin a caracterizat
prăbușirea Uniunii Sovietice drept "cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX." Putin
adăugaː "Mai mult de atât, epidemia de dezintegrare a infectat însuși Rusia" la sfârșitul anului,
protecția socială a dispărut, iar speranța de viață a scăzut în perioada care a precedat domnia lui
Putin. În 2005, au fost lansate proiectele naționale prioritare pentru a îmbunătăți sănătatea,
educația, locuințele și agricultura din Rusia.

Continuarea urmăririi penale a celui mai bogat om al Rusiei, Mihail Hodorkovski,

președintele societății de petrol și gaze Yukos, pentru fraudă și evaziune fiscală a fost văzută de
presa internațională ca represalii pentru donațiile lui Hodorkovski atât pentru oponenții liberali,
cât și pentru cei din Kremlin. Guvernul susținea, că Hodorkovski a "corupt" o parte însemnată
din Duma pentru a împiedica modificarea codului fiscal. Hodorkovski a fost arestat, Yukos a dat
faliment, iar activele companiei au fost scoase la licitație cu valoare mai mică decât cea de piață,
ponderea achiziționată de compania de stat Rosneft. Soarta companiei Yukos a fost văzută ca un
semn al unei schimbări mai largi a Rusiei către un sistem de capitalism de stat. Acest lucru a fost
subliniat în iulie 2014, când acționarii Yukos au primit 50 de miliarde de dolari compensație,
acordată în urma sentinței date de către Curtea de Arbitraj Permanent de la Haga.

La 7 octombrie 2006, Anna Politkovskaia, jurnalistă care a expus corupția în armata rusă
și comportamentul ei din Cecenia, a fost împușcată în holul clădirii unde locuia, în ziua de
naștere a lui Putin. Moartea lui Politkovskaia a declanșat critici internaționale, cu acuzații că
Putin nu a reușit să protejeze noile mijloace media independente ale țării. Putin însuși a spus că
moartea ei a provocat guvernului mai multe probleme decât scrierile ei.3

În 2007, a fost organizat Marșul disidenților de grupul de opoziție The Other Russia,
condus de fostul campion de șah Gari Kasparov și liderul național-bolșevist Eduard Limonov. În
urma avertizărilor prealabile, demonstrațiile din mai multe orașe rusești au fost întâmpinate de
acțiuni ale poliției, care au inclus deranjarea călătoriei protestatarilor și arestările a 150 de
persoane, care au încercat să spargă cordonul poliției.

La 12 septembrie 2007, Putin a dizolvat guvernul la cererea primului-ministru Mihail

Fradkov. Fradkov a comentat că va acorda Președintelui "mână liberă" în perioada
premergătoare alegerilor parlamentare. Viktor Zubkov a fost numit noul prim-ministru. led by
former chess champion Garry Kasparov and national-Bolshevist leader Eduard Limonov.
Following prior warnings, demonstrations in several Russian cities were met by police action,
which included interfering with the travel of the protesters and the arrests of as many as 150
people who attempted to break through police lines.
4

În decembrie 2007, partidul Rusia Unită a câștigat 64,24% din voturile populare în cadrul
rundei de alegeri pentru Duma de Stat în conformitate cu rezultatele preliminare ale alegerilor.
Victoria Rusiei Unite în alegerile din decembrie 2007 a fost văzută de mulți ca o dovadă a unui
puternic sprijin popular al conducerii de atunci a Rusiei și al politicilor sale.5

3
www.realitatea.net
4
https://ro.wikipedia.org/
5
www.newsreport.ro
 Politica internă
Datorită boom-ului de mărfuri din 2000, care include și prețurile record ale petrolului în
timpul administrației lui Putin din perioada 2001-2007, economia a înregistrat creșteri reale de
7% pe an, Rusia situându-se pe locul 195 în lume privind puterea de cumpărare. În 2007, PIB-ul
Rusiei a depășit PIB-ul Rusiei în 1990, revenind după criza financiară din 1998 și recesiunea
precedentă din anii 1990.

Budismul, creștinismul ortodox, islamul și iudaismul sunt definite de lege drept religii
tradiționale ale Rusiei și parte a patrimoniului istoric al Rusiei, care se bucurau de un sprijin
limitat al statului în epoca lui Putin. Proiectul vast de construcție și restaurare a bisericilor,
începută în anii 1990, a continuat sub Putin, iar statul a permis predarea religiei în școli (părinții
au posibilitatea să aleagă pentru copiii să învețe elementele de bază ale uneia dintre religiile
tradiționale sau etica seculară). Abordarea lui Putin față de politica religioasă a fost caracterizată
ca fiind una de susținere a libertăților religioase, dar și încercarea de a unifica diferite religii sub
autoritatea statului. În 2012, Putin a fost onorat în Betleem și o stradă a fost numită după el.

Relansarea zborurilor pe distanțe lungi ale bombardierelor strategice ale Rusiei a fost
urmată de anunțul anunțat de ministrul rus al Apărării, Anatoli Serdiukov, în timpul întrevederii
sale cu Putin, la 5 decembrie 2007, că 11 nave, inclusiv portavionul Admiral Kuznețov, vor lua
parte la un exercițiu maritim în Marea Mediterană, cel mai mare exercițiu de acest fel din era
sovietică. Ieșirea acestor nave în larg a fost susținută de 47 de avioane, inclusiv de bombardierele
strategice.

Începând cu începutul anilor 2000, Rusia a început să investească mai muli în industria
militară și de apărare, dar doar începând cu anul 2008 a început reforma militară rusă cu scopul
de a moderniza forțele armate ruse și de a le face considerabil mai eficiente. Reforma a fost în
mare măsură efectuată de ministrul apărării, Anatoli Serdiukov, în timpul președinției lui
Medvedev, sub supravegherea lui Putin, în calitate de șef al guvernului, și a lui Medvedev, în
calitate de comandant al forțelor armate ruse.

Elementele cheie ale reformei au inclus reducerea forțelor armate la un milion de

persoane; reducerea numărului de ofițeri; centralizarea formării ofițerilor de la 65 de școli
militare în 10 centre de formare militară "sistemică"; crearea unui corp profesionist de subofițeri;
reducerea dimensiunii conducerii centrale; introducerea unui număr mai mare de personal
logistic și civil auxiliar; reorganizarea rezervelor; reorganizarea armatei într-un sistem de brigadă
și reorganizarea forțelor aeriene într-un sistem fondat pe baze aeriene în locul regimentelor.

Numărul districtelor militare ruse a fost redus la patru. Termenul de serviciu militar a fost
redus de la doi ani la un an, ceea ce a pus capăt vechilor tradiții de hărțuire din armata rusă,
deoarece toți recruții au devenit foarte apropiați în vârstă. S-a anunțat tranziția treptată către
armata profesionistă până la sfârșitul anului 2010 și a fost lansat un program amplu de
aprovizionare a Forțelor Armate cu noi echipamente militare și nave. Forțele spațiale rusești au
fost înlocuite la 1 decembrie 2011 cu forțele rusești de apărare aerospațială.

În ciuda apelului lui Putin de investiții majore în arme nucleare strategice, acestea vor
scădea cu mult, sub limitele noului acord START, datorate retragerii sistemelor de îmbătrânire.

Putin reia pretențiile teritoriale rusești din zona arctică și prezența sa militară aici. În
august 2007, expediția rusă Arktika 2007, parte a cercetărilor legate de pretenția de extindere
teritorială a Rusiei din 2001, a plantat un steag pe fundul mării sub Polul Nord. În Arctica a
crescut numărul de submarine rusești și de trupele desfășurate în zonă.

Politica externă

Sub Putin, relațiile Rusiei cu NATO și S.U.A. au trecut prin mai multe etape. Când a
devenit președinte, relațiile au fost prudente, dar după Atentatele din 11 septembrie 2001, Putin a
acordat rapid sprijin Statelor Unite în Războiul împotriva terorismului și astfel a apărut
oportunitatea parteneriatului dintre cele două țări. Cu toate acestea, SUA au răspuns prin
extinderea NATO la granițele Rusiei și prin retragerea unilaterală de la Tratatul rachetelor anti-
balistice din 1972.

În 2003, Relațiile dintre Rusia și Regatul Unit s-au deteriorat atunci, când Regatul Unit a
acordat azil politic oligarhului Boris Berezovski. Această deteriorare a fost intensificată de
afirmațiile potrivit cărora britanicii spionau și făceau plăți secrete organizațiilor pro-democrație
și grupurilor pentru drepturile omului.

În 2012, Putin a scris un articol în ziarul The Hindu, spunând că "Declarația privind
parteneriatul strategic dintre India și Rusia, semnată în octombrie 2000 este un pas cu adevărat
istoric". Premierul Manmohan Singh în timpul vizitei lui Putin în India din 2012 spunea:
"Președintele Putin este un prieten de valoare al Indiei și arhitectul inițial al parteneriatului
strategic între India și Rusia."6

Rusia lui Putin menține relații pozitive cu alte țări BRIC. Țara a încercat să consolideze
legăturile cu Republica Populară Chineză, prin semnarea Tratatului de prietenie, precum și prin
construirea conductei petroliere transsiberiene orientată spre creșterea nevoilor energetice
6
www.ziare.com
chineze. Cooperarea în domeniul securității reciproce a celor două țări și a vecinilor din Asia
Centrală este facilitată de Organizația pentru Cooperare de la Shanghai (SCO), înființată în 2001
de către liderii Chinei, Kazahstanului, Kârgâzstanului, Rusiei, Tadjikistanului și Uzbekistanului.

Anunțul făcut în timpul summitului SCO că Rusia reia în permanență zborurile de

patrulare a bombardierelor strategice (suspendate în 1992) în lumina exercițiilor militare ruso-
chineze comune, fără precedent în istorie și ținute pentru prima oară pe teritoriul Rusiei, a făcut
unii experți să creadă că Putin este înclinat să creeze un bloc anti-NATO sau versiunea asiatică a
OPEC. Când a fost prezentat sugestia că "observatorii occidentali asociază deja SCO cu o
organizație militară care ar fi în opoziție cu NATO", Putin a răspuns că "acest tip de comparație
este inadecvată, atât sub formă cât și în substanță" </ref name=heavy-fighters-statement/>.

Concluzie

Putin a venit la putere pe 9 august 1999, când a preluat primul său mandat de
premier al Rusiei. Mandatul său actual de președinte expiră în 2024.

Unul dintre sporturile preferate de Putin este judo-ul. Putin a început să se antreneze
practicând sambo (artă marțială originară din Uniunea Sovietică) de la vârsta de 14 ani, înainte
de a trece apoi la practicarea judo-ul, pe care o exercită și în prezent. El a câștigat competiții în
domeniul acestui sport în orașul său natal.

Vladimir Putin a fost desemnat "Persoana Anului 2007" de către revista americană Time
pentru că a adus stabilitate și a acordat un nou statut țării sale.(sursa: Reuters). Premiul este
acordat pentru o "pricepere extraordinară de lider, pentru preluarea unei țări care se afla în haos
și căreia i-a adus stabilitate", a declarat la postul de televiziune NBC Richard Stengel, redactorul
șef al revistei Time.

Vladimir Putin a fost căsătorit cu Ludmila Putina, divorțat în 2013 (n. 1958), din 1983 și
are două fete: Ekaterina (n. 1985 în Dresda, Germania) și Maria (n. 1986 tot în Dresda,
Germania). Soția sa a studiat filologia la Universitatea din St. Petersburg. După efectuarea
studiior a lucrat ca stewardesă la Kaliningrad și apoi ca profesoară de limbi străine, vorbind
curent limbile germană, franceză și spaniolă. În casa familiei Putin se mai află și un pudel alb,
numit Tosca.
 Bibliografie

1. Stanislav Belkovski, Putin-Bibliografia interzisa,

Moscova, 2014
2. Masha Gessen, Omul fară chip, Moscova, 2012
3. www.wikipedia.ro

4. www.ziare.com

5. www.realitatea.net

6. www.newsreport.ro