Libera initiativa

Libera initiativa este libertatea agentilor economici de a actiona pentru

realizarea propriilor interese, asa cum considera fiecare ca este mai
bine. Orice actiune intreprinsa de un agent economic in intentia de a-si
realiza interesele trebuie sa aiba loc astfel incat, prin ceea ce face el, sa
nu afecteze cum nimic libertatea de actiune a celorlalti si nici acestia sa
nu-l jeneze cumva in ceea ce el intreprinde. De aici decurge ca
libertatea de actiune este o caracteristica generala aplicabila in mod
egal tuturor agentilor economici si ca orice initiativa este admisa numai
cu respectarea acestei conditii. Acest comportament s-a conturat treptat
si este sinteza experientei acumulate de agentii economici. Este
recunoscut ca necesar si singurul posibil de acceptat de toti, intrucat ii
pune in conditii de egalitate sub multiple aspecte: se aplica tuturor,
fara discriminari pozitive sau negative; nu ingradeste pe nimeni in
promovarea actiunilor de interes propriu; respectarea sa nu implica
costuri sau alte conditii materiale prealabile pentru niciun agent
economic obtinut pe seama altuia/altora; din aplicarea si respectarea sa
nu decurge niciun fel de avantaj pentru nici un agent economic in
actiune; stimuleaza deopotriva creativitatea tuturor, intrucat,
asigurand libertatea de actiune, realizarea interesului fiecaruia depinde
de ingeniozitatea proprie.
In viata economica, libera initiativa sau libertatea de actiune are
numeroase fatete, forme de manifestare pe cat de multe, pe atat de
diferite. In acest sens, se remarca mai intai dreptul agentilor economici
de a dezvolta, mentine sau restrange actiunile lor, de a se manifesta ca
intreprinzatori, consumandu-si cum considera ca le este mai favorabil
bunurile de care dispun sau de a se angaja in mod liber in acte de
schimb, in asociatii si societati cu caracter economic. Prin libera
initiativa se exprima dreptul proprietarului de a adopta decizii in orice
problema privind actiunile sale economice si bunurile care formeaza
obiectul proprietatii lui. Proprietatea este o sursa profunda de motivatii
pentru orice agent economic, concretizandu-se in initiativa, stimulare,
responsabilitate si competenta.
Libera initiativa cunoaste cea mai mare dezvoltare in conditiile
proprietatii private si ale regimurilor politice bazate pe democratie. Pe
fundamentul acesteia se creeaza acel comportament economic cotidian
pentru milioane de agenti economici, care conduce la realizarea unei
activitati economice eficiente, atat pentru fiecare proprietar in parte, cat
si pentru societate in ansamblul sau.
In orice activitate si in orice tara in care proprietatea este
depersonalizata prin formarea consolidarea unor monopoluri sau prin
masuri dictatoriale, libera initiativa este ingradita sau eliminata. Ca
exemplu avem tara noastra in perioada comunista . Terenurile au fost

pregtite n anii premergtori abdicrii monarhiei i prelurii totale a puterii

de ctre comuniti odat cu proclamarea Republicii Populare Romne.
Avem n vedere aici, n primul rnd, reforma agrar din 1945, cea monetar
din 1947 sau crearea Sovromuri-lor. Din 1948, ritmul aplicrii principiilor mai
sus menionate a fost unul accelerat, cu consecine dramatice pentru

economia i societatea romneasc. Constituia din aprilie 1948 a creat

condiiile necesare marii naionalizri ce urma s se ntmple peste cteva
luni. Articolul 6 al legii supreme spunea c bogiile de orice natur ale
subsolului, zcmintele miniere, pdurile, apele, izvoarele de energie
natural, cile de comunicaii ferate, rutiere, pe ap i pe mare, pota,
telegraful i radioul aparin statului, ca bunuri comune ale poporului;
articolul 11 crea practic baza juridic a exproprierii, menionnd c atunci
cnd interesul general o cere, mijloacele de producie, bncile i societile
de asigurare, care sunt proprietate particular a persoanelor fizice sau
juridice, pot deveni proprietatea statului adic bun al poporului, n condiiile
prevzute de lege. Pe scurt, proprietatile private erau ale noatre ,ale
statului , deci nu mai exista libera initiativa.
Ea inceteaza a mai fi sursa de eficienta si rentabilitate, de implinire a
liberatii fundamentale a omului. Se produce instrainarea oamenilor de
procesul economic si de rezultatele acestuia.
In economiile in care nu exista un sector privat puternic,
preponderent, liberei initiative i se substituie, adesea, decizia obligatorie
a organelor administrative de stat, rigiditatea si inflexibilitatea la
schimbare si innoire.
Libera initiativa implica restructurarea activitatii economice in
interesul agentilot economici, prin intermediul proprietatii
private. Acest tip de proprietate ii determina pe proprietari sa
urmareasca afirmarea propriei eficiente, si, totodata, pe a celorlalti. In
aceste conditii, veniturile vor fi inegal distribuite in societate pentru ca
reflecta inegalitatea eficientei activitatii agentilor economici la baza
careia se afla deosebirile dintre ei, sub aspectul instructiei, disciplinei,
potentialului capacitatii intelectuale si capacitatii de risc, puterii de
munca, tenacitatii, vointei, aptitudinilor, spiritului inovator, etc.
Inegalitatea devine astfel rezultatul nemijlocit al capacitatii valorizatoare
a fiecarui individ, precum si al modului cum el o foloseste. De aceea
libera initiativa va determina afirmarea valorilor conform acestor criterii,
inlaturand incompetenta, impostura si pseudovalorile.

Curiozitati economice

Originile Bancii Moderne

Banca

moderna se trage din bancile de marfuri acolo unde isi

desfasurau activitatea comerciantii. In Evul Mediu ,primii bancheri au

fost aurarii. Ei isi depozitau aurul in seifuri, permitand si altora sa-si
depoziteze banii in acelasi loc, pentru siguranta. Aurarii dadeau chitante de
depozitare ,care in scurt timp au devenit prima forma de moneda de hartie.
Fiecare tara se distingea printr-un sistem monetar propriu ,deseori

controlat de o putere centrala. Prima banca infiintata vreodata a fost Banca

Angliei in anul 1694, urmata de Banca Frantei in anul 1800.
Initial, Banca Angliei avea dubla functie:
1.
efectua tranzactii cu aur si argint;
2.
emitea bancnote in suma egala cu marimea capitalului;
Decretul de infiintare al Bancii Angliei s-a datorat nevoii de
capital pentru castigarea razboiului cu Franta. Dreptul de infiintare a fost
acordat pe o perioada de 10 ani. Managementul bancii era incredintat unui
guvernator si unui numar de 24 de directori care erau alesi anual de catre
actionari. Dreptul de functionare este reinoit de catre Parlament in anul
1709 ,momentul in care i se asigura pozitia dominanta in emisiunea de
moneda. In 1715, banca detinea deja monopolul emisiunii de moneda in
Londra si incepe sa capete aspectul unei banci centrale.

CINE A INVENTAT CECUL?

Inventatorii cecului au

fost cavalerii ordinului templierilor.Pe parcursul

secolului al XIII-lea ei au fost trezorierii de incredere ai regelui Frantei,
devenind astfel adevarati experti in probleme economice: se ocupau de
transeferarea banilor pe Pamantul Sfant, imprumutau bani nobililor aflati in
dificultate si strangeau zeciuielile pontificale pentru cruciade. Cecul era un
instrument folosit de catre templieri atunci cand depozitau banii altora.
Spre exemplu pelerinii care poposeau pe Pamantul Sfant se temeau de
furturi si depozitau banii in magaziile templierilor; dupa depunere se primea
o scrisoare de schimb. Primul cec bancar "adevarat" dateaza din 1763 si a
fost emis de Hoare's Bank de la Londra.