ECONOMIE

CAPITOLUL 2 – Economia de piață. Piața și

mecanismele ei.

 2.1 Apariția și evoluția economiei;

 2.2 Tipuri de economie;

 2.3 Raționalitatea și echilibru individual;

 2.1 Apariția și evoluția
economiei

 Societatea omenească în evoluţia ei a cunoscut mai

multe forme de organizare economică, până la forma
contemporană – economia de piaţă.

 Satisfacerea trebuinţelor (nevoilor) societăţii s-a

făcut pe parcursul evoluţiei umanităţii în două
moduri:
1. fie din producţie proprie - economie naturală;
2. fie prin schimb – economie de schimb;
 2.1 Apariția și evoluția
economiei

 Economia naturală este specifică perioadei

primitive, chiar dacă într-o anumită pondere se
mai menţine şi azi, îndeosebi în ţări slab
dezvoltate economic, în timp ce economia de
schimb apărută cu câteva mii de ani în urmă este
dominantă în economia modernă, mai ales în ţările
dezvoltate din punct de vedere economic.

 Apariţia economiei de schimb în perioada de

descompunere a societăţii primitive a fost urmarea
a două elemente (condiţii) existente simultan
(cumulativ):
 2.1 Apariția și evoluția
economiei

1. Diviziunea socială a muncii, adică specializarea agenţilor

economici în anumite activităţi la scară socială şi care are ca
urmare producerea unor anumite bunuri sau servicii*.
Această specializare, atunci când are loc în forme de
activitate care nu duc la un produs finit, ci la componente ale
acestuia, implică procesul de cooperare între agenţii
economici.

2. Autonomia şi independenţa producătorilor este cea de-

a doua condiţie şi reprezintă dreptul acestora de a dispune de
bunurile şi serviciile produse, posibilitatea de a le înstrăina,
pe baza unor criterii economice. Autonomia nu poate fi
concepută în afara proprietăţii, de aceea, ea a apărut odată cu
proprietatea particulară, la sfârşitul comunei primitive.
 2.1 Apariția și evoluția
economiei

3. Activitatea economică gravitează în jurul pieţei. O

componentă intrinsecă şi o trăsătură fundamentală a
economiei de schimb este piaţa, desemnând ansamblul
relaţiilor de vânzare-cumparare de mărfuri dintre agenţii
economici, fiecare având interese proprii şi reprezentând
centre de decizie şi acţiune economică.

4. Tranzacţiile între agenţii economici sunt bilaterale de

piaţă, formându-se astfel fluxurile economice de bunuri
economice şi fluxurile financiare. Tranzacţiile pot fi
unilaterale în cazul donaţiilor, plata impozitelor şi taxelor,
subvenţiilor, etc. Tranzacţiile bilaterale sunt generate de
interesul economic al cumpărătorului de a-şi maximiza
utilitatea şi al vânzătorului de a-şi maximiza profitul.
 2.1 Apariția și evoluția
economiei

5. Bunurile produse îmbracă forma de marfă

În economia de schimb bunurile economice
îmbracă preponderent forma bunurilor
economice comerciale – integral marfare, dar
mai distingem bunurile parţial marfare (preţul
acestor bunuri se formează în anumite condiţii
impuse, de exemplu sub incidenţa unor măsuri
de protecţie socială) şi bunurile noncomerciale
(nonmarfare, de exemplu acele bunuri care
ajung la consumator gratuit, costurile lor sunt
suportate de colectivitatea socială).

!!!!! Marfa este un bun economic care serveşte

producţiei sau consumului în vederea
satisfacerii nevoilor şi este destinat vânzării-
cumpărării prin relaţiile bilaterale de piaţă.
 2.1 Apariția și evoluția
economiei

6. Monetizarea economiei
Schimbul de bunuri între agenţii economici poate
avea loc direct – un bun contra altui bun (trocul) –
sau prin intermediul banilor, monedei. În prezent
partea covârşitoare a schimburilor dintre agenţii
economici se realizează prin mijlocirea banilor, ceea
ce face ca economia de schimb contemporană să
funcţioneze ca o economie monetară.
 2.2 Tipuri de economie;

 Înprezent, există mai multe tipuri (forme ) de

economie

 Prin formă sau tip de economie se înţelege

totalitatea caracteristicilor specifice unei
economii, care o deosebeşte de alte economii.
 2.2 Tipuri de economie;

 Economia liberă, cu piaţă concurenţială;

 Economia controlată;

 Economia mixtă – Care din punct de vedere al

dezvoltării economice, economiile diverselor ţări
se pot clasifica în:economii dezvoltate, economii
mediu dezvoltate, economii slab dezvoltate;
 2.2 Tipuri de economie;

 În ultimul deceniu al secolului al XX-lea a apărut

o altă categorie de economii în Europa – cele în
curs de tranziţie de la socialism la capitalism, unde
s-au înlăturat majoritatea elementelor specifice
economiei planificate şi au apărut cele ale
economiei de piaţă: proprietatea privată, libera
iniţiativă etc.
 2.2 Tipuri de economie;

Trăsăturile fundamentale ale economiei de

piaţă
 Proprietatea privată;
 Libertate economică;
 Motivarea participanţilor la viaţa economică;
 Concurenţă;
 Preţuri libere;
 Intervenţie limitată a statului în economie;
 2.3 Raționalitatea și echilibru
individual;

Raţionalitatea economică are semnificaţia faptului

că indivizii caută maximul de satisfacţie şi că, prin
urmare, ei valorifică întotdeauna o oportunitate ca
să-şi îmbunătăţească situaţia.
 2.3 Raționalitatea și echilibru
individual;

 Pornind de la postulatul raţionalităţii, se identifică

în continuare mijloacele de care dispun agenţii
economici în vederea maximizării satisfacţiei lor
(timp, venituri, factori de producţie, cunoştinţe,
preţuri, etc.).

 Soluţia
problemei maximizării oferă ceea ce se
numeşte echilibrul individual (echilibrul
consumatorului, echilibrul producătorului...).
 2.3 Raționalitatea și echilibru
individual;

Echilibrul reprezintă o astfel de situaţie în care nici o forţă nu se

mai manifestă ca să modifice situaţia într-un sens sau altul.

 Coordonarea şi echilibrul pieţelor - Care este

mecanismul de coordonare care face ca milioane
de consumatori şi sute de producători care nu se
consultă în mod sistematic, să ia în final decizii
corecte? Această problemă este cea a echilibrului
pieţelor.
 2.3 Raționalitatea și echilibru
individual;

 Echilibrul contabil şi echilibrul economic - Piaţa este un

echilibru atunci când oferta este egală cu cererea şi nu
mai există forţe care să acţioneze într-un sens sau altul,
pentru a modifica oferta sau cererea. Din punct de vedere
contabil, o piaţă este mereu în echilibru, în sensul că
valoarea vânzărilor este în mod necesar egală cu cea a
cumpărărilor
 2.3 Raționalitatea și echilibru
individual;

 Statica comparativă şi dinamică - Studierea

fluctuaţiilor de pe o piaţă foloseşte două tipuri de
abordări:
1. Abordarea statică comparativă care constă în a
descrie care este noul echilibru pe care trebuie
să-l atingă o piaţă în urma unei schimbări
oarecare care afectează echilibrul iniţial.
2. Abordarea dinamică, ce vizează dimpotrivă să
explice mecanismul de ajustare al pieţei şi
desfăşurarea lui în timp
 2.3 Raționalitatea și echilibru
individual;

 Echilibrul parţial şi echilibrul general

Pieţele sunt interdependente şi lucrurile nu rămân
niciodată egale pe de altă parte, abordarea prin
prisma echilibrului general ţine cont tocmai de
toate interacţiunile dintre diferitele pieţe.
 2.3 Raționalitatea și echilibru
individual;

 Căutarea optimului
Odată stabilite rezultatele analizei pozitive, şi anume
soluţiile de echilibru, economistul îşi pune cel mai
adesea o întrebare aflată la frontiera dintre analiza
pozitivă şi analiza normativă: soluţiile spre care tind
indivizii şi pieţele sunt cele mai eficace, sau măcar
eficiente?

!!!!!! O situaţie este optimă în accepţia lui Pareto

dacă nu se mai poate îmbunătăţi satisfacerea unui
individ fără a o reduce pe aceea a cel puţin unui alt
individ.