NUMELE: Husar Denisa

FIŞĂ DE LECTURĂ
AUTORUL: Ioan Slavici
TITLUL OPEREI: „Mara”
EDITURA ŞI ANUL APARIŢIEI: Andreas, 2014
TEMA: Tema este familia, evoluția mamei cât și a copiilor rămași fără tată de mici.
STRUCTURA: Este structurată în proză pe 21 de capitole
TIMP ŞI SPAŢIU: Timpul desfășurări acțiunii este la cea de a doua jumătate a secolului XIX-
lea, iar spațiul e Radna, Lipova, Arad, Viena.

SUBIECTUL PE SCURT:
Mara, rămasă văduvă cu doi copii, era negustoreasă și muncea în fiecare zi ca să le facă un
viitor copiilor. Toată ziua când ea vindea legume ori la Radna ori la Lipova, copii, Trică și Persida erau
printre picioarele oamenilor din târg si se jucau necontenit. Arătau groaznic, erau nespălați și
nepieptănați, dar nici nu voiau să fie curați. Le plăcea viața lor lipsită de griji. Mama lor însă trăgea zi
de zi şi nu trecea seară în care să nu pună ceva deoparte pentru fiecare dintre cei doi. Crescând,
copii nu mai puteau sta fără să facă nimic toată ziua. Era timpul să meargă la școală. Mara a hotărât
ca Persida să stea câțiva ani la mănăstire. Maica Aegidia a luat-o sub aripa ei protectoare. A făcut din
fata Marei o adevărată gospodină. Când mergea la mama ei acasă, nu stătea deloc, era peste tot
făcând curățenie. Cât despre Trică, Mara a vrut să-l lase la starostele cojocarilor, Bocioacă, care urma
să-l poarte la scoală şi căruia trebuie să-i fie ucenic. Din nefericire, Bocioacă nu-l accepta pe Trică,
Mara era îngrijorată. L-a dat totuși la școală. Într-o zi, el s-a luat la bătaie cu un coleg mai mare, a
pierdut. După aceea s-a dus la mănăstire la soră-sa să-i spună. Aceasta fiind încă neastâmpărată pe
atunci, a fugit din mănăstire ca să-și ajute fratele să se răzbune. Ei au luat o barcă ca să traverseze
Mureșul. În perioada aceea a anului, curenții erau puternici. Cei doi credeau că pot conduce barca,
dar s-au înșelat. Când au văzut doi copii plutind pe râu și neputând manevra barca, toți oamenii au
sărit în ajutorul lor. Mara era speriată de moarte. Când și-a văzut copii teferi pe uscat, i-a mustrat
puțin, însă era prea fericită că sunt bine ca să e mai zică ceva. Timpul a trecut, iar Persida şi Trică
erau mai mari. El și-a găsit stăpân pe la Arad. Ea încă stătea la mănăstire. Plimbându-se cu maica
Aegidia prin grădina cu flori, a zărit fereastra măcelăriei deschisă. Aceasta aparținea unui neamț,
Hubăr, care avea un băiat pe nume Naţl. Prin fereastră Persida şi Naţl s-au văzut. Au rămas înțepeniți
uzitându-se unul la altul o perioadă, până când maica a tras-o pe fată și au plecat de acolo. După
câteva zile, când Persida mergea spre casa ei, trecând prin fața măcelăriei, a făcut un gest copilăresc
şi a deschis fereastra. Din nou privirile ei s-au întâlnit cu ale lui Naţl. Acesta știa că e greșit și a pus-o
să închidă fereastra înapoi. Trică, care era cu ea, a tras-o și au plecat de acolo. După ceva timp, Sida
şi fratele ei treceau podul de pe Mureș şi s-au întâlnit cu neamțul. Acesta i-a salutat zâmbind apoi şi
a continuat drumul. Persida a mers cu mama ei la Arad, unde era Trică. La casa aceea se pregătea o
nuntă. Fata a fost invitată să rămână pentru ai ajuta la pregătiri. Toți băieții de pe acolo se aranjau
mai tare de când era Persida acolo. Lui Trică nu-i convenea asta, că doar era sora lui. În acest timp,
Naţl trebuia să-și înceapă cei doi ani de călătorie. Şi chiar în ziua in care era nunta, Naţl era și el la
Arad. A văzut-o pe Persida, doar ca nu i-a convenit că ea era de braț cu Codreanu, un cavaler de
onoare. Ei trebuiau sa se căsătorească, însă Persida îl iubea pe Naţl. Şi-a dat seama greu de asta, nu
știa ce se întâmplă cu ea. El la fel. Se schimbase mult dar nu şi-a dat seama care era motivul. Acum
lui nu i-a plăcut când a văzut-o cu altcineva. A vorbit cu cei doi apoi a plecat. Nunta a trecut dar
Persida era tot mai dusă pe gânduri. El trecea prin fața casei unde locuia ea in fiecare dimineață și în
fiecare seara. Ea aștepta cu nerăbdare de fiecare dată să îl vadă. Odată nu s-a mai putut abține și s-a
dus să-l întâlnească. Împreună cu o fată de acolo au mers într-o poieniță din zonă să culeagă flori.
Dar ea simțea că-l va vedea acolo. Așa a și fost. El nu a văzut-o de la început. Apoi a mers la ea şi i-a
vorbit. Ei nu-i plăcea felul în care a ajuns şi l-a mustrat pentru asta. El i-a spus ca a ajuns aşa că e
nebun după ea. Timpul a trecut si ea s-a întors la Radna. Era culesul de vie. În fiecare zi lumea
muncea la cules pentru ca seară de seară să facă petreceri. Într-o seară, mai mulți tineri printre care
și Persida și nevasta lui Bocioacă care nu era aşa de tânără dar petrecea cât putea. Au dansat şi s-au
distrat bine toți. Era și Naţl pe acolo, evident. A vrut să danseze cu Persida dar l-a refuzat. Nu s-a
lăsat. Când se întorceau spre casă, noaptea, el a oprit-o. S-au distanțat de restul și i-a spus tot ce
simte. Ea nu a vrut să-l asculte dar a fost nevoită. Până la urmă a lăsat-o să plece. Ea s-a retras din
nou la mănăstire. El și-a făcut anii de călătorie și era pregătit să devină stăpân. Bocioacă a aranjat
chiar și data când trebuia să facă tăietura de maestru. Însă atunci când i-au deschis cartea de
călătorie și au văzut că mai mult a umblat pe drumuri decât a muncit, s-au răzgândit. Hubăr s-a
enervat din cauza aceasta. I- a făcut scandal fiului său. Acesta l-a împins și a venit cu capul de ceva
solid. Toți vorbeau că feciorul lui Hubăr a sărit cu cuțitul la tatăl său. El a plecat atunci de acolo.
Persida nu credea că e posibil ca el să fi făcut asta. A întrebat-o până și pe maica Aegidia. S-a împăcat
cu gândul ăsta și părea că-și revine. Dar nu pentru mult. Naţl s-a întors. Stătea la un prieten pentru
că nu putea da ochii cu tatăl său și cu mama nici atât pentru că o iubea și îi era rușine. Trică era acum
calfă la Bocioacă, care ținea mult la el și îl considera mâna sa dreaptă. Persida stătea cu Mara şi cu un
băiețel, pe nume Bandi, care era orfan. Când ea a aflat că Naţl s-a întors, l-a trimis pe Bandi să-i
spună că vrea să se întâlnească la Sărărie. Așa au și făcut. Ea l-a întrebat dacă e adevărat ce se spune
despre el. Acesta a negat categoric. A spus că atunci când l-a văzut pe Hubăr că se apropie, a aruncat
cuțitul și l-a împins, apoi a plecat. Așa a și fost. Chiar și Persida l-a crezut. Au început să se
întâlnească acolo în fiecare seară. A trecut ceva timp până într-o seară când Trică a trecut pe acolo.
L-a văzut pe Naţl şi bănuia ceva. A vorbit cu el, chiar s-au luat la bătaie. Apoi a venit şi Persida. S-a
certat și cu ea. Dar şi-a dat seama că ei chiar se iubesc. Voia să facă ceva să-i ajute să fie împreună.
Așa că în noaptea aceea a mers la un preot, care-i cunoștea demult și l-a întrebe dacă îi poate
cununa. Acesta ar fi acceptat cu mare plăcere, dar fără binecuvântările părinților își risca slujba. A
găsit însă pe cineva care era dispus sa-i cunune și așa, anume pe Codreanu, ajuns acum preot. Așa a
și fost. S-au cununat apoi au fugit la Viena împreună. Împreună cu alți doi măcelari au închiriat acolo
o măcelărie. Lucrau cât pentru a-și asigura un trai fără lipsuri. Totul mergea bine între ei, se
înțelegeau, Naţl câștiga bine. Dintr-odată însă lucrurile s-au schimbat. El se comporta ciudat fată de
ea, se certau des, nu mai mergea la muncă, pleca de acasă. Nu au mai stat mult acolo și s-au întors
înapoi la Lipova. Aici au închiriat cârciuma de la Sărărie. A început să fie bine din nou. Până ce Naţl
stătea doar cu prietenii lui, juca cărți până târziu, se îmbăta şi îi cinstea prea mult pe partenerii de
jocuri. Persidei nu-i convenea deloc asta dar nu avea ce face pentru că îl iubea prea mult. Acum mai
mult de atât, chiar o și bătea. Ea s-a săturat de el dar nu îl putea lăsa. La o bătaie a mers direct la
fratele său care era la Bocioacă şi l-a pus să o scape de el că el i-a făcut să fie împreună. Trică nu a
făcut nimic. El avea treburile lui. Cum ar fi sa se întâlnească pe ascuns cu Marta, nevasta lui
Bocioacă. Și ei îi plăcea, odată ce l-a invitat la ea când bărbată-său era la târg. Marta, deși femeie în
toată firea se vedea cu Trică, doar un copil. Bociocă voia chiar sa-și mărite fata cu Trică, neștiind de
ce face nevastă-sa. Urma selectările pentru armată. Trică se încadra și era inevitabil să nu fie ales.
Marta nu voia asta aşa că l-a convins pe Bocioacă să vorbească cu Mara și să-și răscumpere fiul. Ea a
împrumutat bani de la el şi l-a răscumpărat. Acesta însă nu putea accepta toată situația și a plecat la
verbonc, apoi la război. S-a întors bine acasă după aceea. În casa Persidei lucrurile mergeau la fel de
prost și ea se săturase să facă tot la cârciumă. Într-o zi însă, Mara a fost chemată de o slujnică la casa
fetei ei. Ele nu vorbeau, dar grija de mamă a făcu-o să meargă imediat acolo. Persida născuse. Avea
un copil cu Naţl. Nici el nu vorbea cu mama sa, dar atunci a venit și ea. El a rămas uimit când a venit
acasă și a văzut copilul. Nu putea crede că este al său. Inima i s-a înmuiat. A vorbit cu Mara şi cu
mama sa. Ele l-au iertat pentru tot, chiar și Persida a făcut-o. Hubăroaie a vorbit cu Hubăr. A venit şi
el să vadă copilul, și-a iertat fiul pentru tot şi a acceptat să-i dea măcelăria. Noul-născut a fost
botezat după religia nemților. Cu asta au reușit să-l îmbuneze pe Hubăr. Acum toți erau fericiți. Naţl
și Persida se înțelegeau bine din nou, el s-a schimbat, părinții lor i-au acceptat, Hubăr însă voia să se
retragă în Germania. Și Persida l-a rugat să-l ia și pe Bandi cu el pentru ai face un viitor. Bandi era de
fapt copilul lui Hubăr, făcut cu o femeie de pe stradă, iar Persida știa asta. Bandi însă nu-l suferea pe
neamț. Când erau singuri în cameră a sărit pe el şi l-a bătut până a murit. Persida a rămas uimită la
cele întâmplate.

CONFLICTUL: Eu cred că conflictul este atunci când Persida a născut și trebuiau să hotărască
unde vor boteza copilul.

PERSONAJELE (numele, importanța în operă – principale/secundare/episodice,

trăsături):
Mara-săracă, văduvă cu doi copii, sărăcuții de ei, dar era tânăra, și voinică și harnică, și Dumnezeu a
mai lăsat să aibă și noroc. Umbla Mara prin lume, aleargă sprintenă, se târguiește și se ceartă cu
oamenii, se mai ia și de cap câteodată, plânge și se plânge c-a rămas văduvă, și apoi se uita împrejur
să-și vadă copii și iar râde.

Persida- unele din trăsăturile morale; era drăgălașă, rușinoasă, neajutorată, tânără. Măruntă și
ușurică, smerită și umblând ca dusă pe sfoară, totdeauna aspră la vorbă și la cătătură, dar blândă și
duioasă la fire, după părerea mamei sale. După ce s-a căsătorit cu Națl nu mai era fata cea plină și
rotundă ca luna :slăbise, fața îi era mai lungă, umerii obrajilor ieșeau la iveală, pieliţa obrajilor era
mai albă, subțire și oarecum întinsă, sprincenele păreau mai lungi şi mai dese, iar ochii erau parca
mai mari și plini de o tristețe care se revărsa peste toată fața ei. Prea sfătoasă și prea încăpățânată.

Trică-era tot lung și deșirat, tot motolog și gură-cască, dar mai nespălat și mai nepieptănat decât
odinioară „Se uită la fratele ei cel înalt și lat în umeri, care-și pusese hainele negre și trecuse pe la
bărbier mai înainte de a fi venit la dânsa.”

Naţl-cu fața oarecum buhăita şi bătută de vânt, cu părul lung și încâlcit, îmbrăcat în haine vechi și
soioase. Era om de stat mijlociu. Un om care petrece nopțile prin birturi și adoarme îmbrăcat. La casa
părinților lui era cu obrajii rumeni, cu mustăcioara linsă, cu părul neted de i se vedea de departe
cărarea, cu șortul totdeauna curat. Era măcelar adevărat :om cu fața plină și mai mult roșie decât
rumenă, cu brațele puternice strânse de mâneca suflecată și cu pieptul ieșit înainte. Obrajii îi erau,
ce-i drept, înroșiți de sânge, ochii îi ieșeau mai tare din cap, picioarele îi stăteau înfipte în pământ și
partea de sus a trupului tremura sub povara cea grea, dar el ridicară butoiașul și-l ținea pe umăr. Era
voinic băiatul și deștept, fusese atât timp chiar prea cuminte şi poate că, rămânând acasă, între ai
săi, iar se făcea cum a fost.

Maica Aegidia- era mititică, pășea mărunt, vorbea scurt şi apăsat, avea nas nu tocmai mic și o
căutătură aspră și scruţătoare, dar se muia când vedea lacrimi de văduvă.
Hubăr-era om bălan, cam slab și cu obrajii roșii, după înfățișare prea tânăr, dar era în tot felul lui de a
fi ceva ușuratic, aproape ștrengăresc ura îi era croită pe râs, ochii îi jucau mereu în cap şi lucruri
pentru alți mari îi păreau adeseori nimicuri. „E un om rău Hubăr”

Hubăroaia-era femeie așezată, cam țâfnoasă și neîngăduitoare.

Protopopul-era om bătrân și slab la fire.

Bocioacă-înalt și uscat, subțire. Om bogat şi foarte cumsecade, dar cu vreo doisprezece ani mai
bătrân decât dânsa și prea de tot sfătos.

Măria-o fetișcană cam răsărită, dar subțire ca un șarpe, cam oacheșă, cu ochii mărunți, care râd și
plini de lacrimi, în vreme ce preajma gurii e croită pe plâns. Subțirică, fragedă, atât de dulce la fire și
de odioasă.

Marta-avea trei copii ,dar era frumoasă, durdulie şi tânără încă, și nu venise ca să stea.

Brădeanu-un tânăr avocat. Om scurt și cam gros, juca uşor, dar pițigăiat.

Burdea-om scurt și lat în spate, aproape cocoșat, rău îmbrăcat, cu părul lung și lățos, cam spin și cu
nasul turtit, nu se mișca din loc după ce Corbu coborâse scările. Ochi de dihor. Era un om sucit
Burdea, dar era deștept și știa multă carte, vorbea frumos și își susținea părerile cu multă căldură

Reghina-femeie voinică, frumoasă și în toată firea, când l-a născut pe Bandi, ea a rămas paralizată de
o mâna și de un picior, strâmbă de gură și cam smintită, încât abia te mai puteai înțelege cu dânsa.

Bandi-era băiat voinic și destul de frumos la chip, dar fricos ,liniștit și atât de tăcut, încât rar ieșea
vorba din gura lui. Era un băiat de vreo opt ani când Dumnezeu s-a îndurat de a chemat la sine pe
muma lui.

IMPRESII PERSONALE, APRECIERI CRITICE:

Ceea ce m-a impresionant la acest roman a fost stăruința Marei, totul ca să le facă un viitor copiilor
săi, m-a uimit și puterea Pesidei, din dragoste pentru Națl, a îndurat bătăile și comportamentul lui.