Costache Giurgiuveanu este pivotul romanului; psihologia sa de avar, urmarita de autor, detine frnele actiunii; ea explica si accidentul fatal,

iar moartea personajului stinge actiunea. Avaritia lui mos Costache este indulcita de sentimentul patern pe care, il manifesta fata de Otilia, un sentiment insa care nu se realizeaza, fiind anihilat de teama de a se rupe de averea lui. Mai mult, afectiunea fata de "fe-fetita" sa apare si ca o compensatie morala pentru averea mamei Otiliei, pe care si-a insusit-o fara vreo forma legala, fapt ce a cauzat moartea acesteia si care conditioneaza acum starea materiala a Otiliei. Propriu-zis, o buna parte din averea lui mas Costache e averea mamei Otiliei, respectiv a Otiliei, pe care si-a insusit-o prin drept familial. In schimbul acestei averi, el ii da Otiliei afectiunea sa paterna si promisiunea ca-i va asigura viitorul. Sentimentul avaritiei ii terorizeaza viata si-i rapeste libertatea de a se misca omeneste in societate. De la inceputul romanului, personajul apare in aceasta postura. Tentativa de a nu-l primi pe Felix, desi ii este unchi si tutore - adica administrator al averii acestuia pna la majorat - il defineste ca atare. Mai departe, "ciupeste" in mod meschin din veniturile lui Felix, dupa cum il "ciupeste" si pe Pascalopol la jocul de carti sau trndu-se pe sub masa dupa o moneda cazuta din buzunarul acestuia, fara sa simta ridicolul situatiei. Cumpara material demolat, fiindca e mai ieftin, sau incearca la mai multe farmacii sa faca o reteta ca sa vada la care e mai ieftin si sa cstige astfel cteva centime. Mannca cu lacomie respingatoare la masa oferita de restauratorul chirias caruia ii vnduse cladirea restaurantului. Scena imbolnavirii subite, in care este dezbracat si imbracat - citata mai sus - dezvaluie pna unde poate duce teroarea avaritiei care-i anuleaza demnitatea de om. G. Calinescu releva situatiile grotesti in care se afla personajul si-l ridiculizeaza printr-un comic irezistibil. Nici momentele "de suferinta ale bolnavului nu sunt lipsite de ridicol. Moartea lui nu inspira un sentiment tragic, ci unul comic, realizat parca de o farsa a destinului. La capatul consecintelor avaritiei lui mos Costache se profileaza drama Otiliei. Pentru ca n-a infiat-o la timp, ea ramne dezmostenita, iar toata averea cade in minile Aglaei; pentru ca a ezitat sa puna la banca banii pe numele Otiliei, i-a furat Stanica; pentru ca "papa" se purta asa de "ciudat", Otilia cauta in Pascalopol un alt "papa", dar a dat peste un sot imbatrinit, pe care 1-a parasit intr-o aventura sentimentala. Condamnnd avaritia si pe mos Costache, - purtatorul ei - autorul romanului condamna societatea epocii, care a generat oameni cu asemenea vicii fatale, dezumanizante. Leonida Pascalopol e mosierul care-si ingaduie lux si rafinament spiritual. Traieste si el un sentiment complex de paternitate, caruia i-a gasit un

paleativ in familia lui mos Costache. Se cunoaste prea bine pe sine precum o cunoaste si pe Otilia. Marturisirea sa autobiografica este si o caracterizare bine stapinita : "Eu, domnule Felix, da-mi voie sa ma marturisesc dumitale ca unui prieten, n-am fost fericit in casnicie. Intia sotie nu mi-a dat cinstea ce mi se cuvenea. In sufletul meu de mosier prozaic se ascunde putin romantism. O cunosc pe Otilia de cnd era mica si pot spune ca a crescut sub ochii mei. Daca Dumnezeu mi-ar fi dat libertatea sa-mi fac femeia cum vreau eu, as fi facut-o ca pe domnisoara Otilia. O iubesc si eu in felul meu, scumpe domnule Felix, pe Otilia, si poate ca nu ma insel cnd iti afirm ca si ea ma iubeste pe rnine. Nici nu e greu, fiindca un dezamagit ca mine e un om fara pretentii. Eu nu i-am cerut niciodata nimic domnisoarei Otilia si n-am prea stat ca sa disting ce e patern si e ce viril in dragostea mea.(...) Otilia venea la mine simplu, ca o fiica, si-mi cerea ceva. Ea nu a avut niciodata ideea ca e curtezana, ma ierti, care cere de la un barbat. S-a format intre noi o rudenie sui generis..." Marturisindu-se mai departe lui Felix, il asigura ca e un om inofensiv, un batrin care nu se poate lupta cu tineretea lui, ca ar vrea, sincer, sa-i stie fericiti. "Domnule Felix, mi-ai intunecat existenta, iti spun drept, mi-ai stricat niste nevinovate tabieturi de celibatar. Am nevoie de domnisoara Otilia, ea e micul meu vitiu sentimental. Daca nu pot fi un amant, ramn totdeauna un nepretuit prieten si parinte. Pentru voi amindoi. Asa sa ma crezi! Iata pozitia lui Pascalopol. Ea e caracteristica. Daca Pascalopol, mosierul dezamagit, isi da seama ca o femeie cnd iubeste ia banii de la cel batrn sii da celui tnar", el s-a bizuit totusi pe sansa banilor sai. Si nu s-a inselat. Otilia 1-a urmat, dar 1-a si parasit. Din toata puterea lui materiala si spirituala a ramas numai eleganta vestimentara. Aglae este definita intr-o convorbire dintre Felix si Weissmann, student si el in medicina, in felul urmator: " ... asa o femeie rea ca matusa dumitale, sa nu te superi, n-am vazut... Este baba absoluta, fara cusur in rau, pot sa jur. Barbatul ei innebunea si fara infectie". Schitarea portretului din primele pagini ale romanului, citate mai sus, evolueaza spre aceasta sinteza pe care autorul o autorizeaza. Aglae este si ea, ca si frate-sau mos Costache, o intruchipare a dorintei de a se imbogati. Tinta urmarita e averea acestuia. Pentru a o atinge, devine agresiva si instinctul pasiunii, care o stapneste, se dezlantuie in mod salbatic ca la o fiara, peste care n-a trecut nici o unda de morala umana. Ocuparea

militareasca a casei lui mos Costache in momentele cnd acesta cade bolnav, scotocirea febrila dupa bani si mutarea disperata a mobilierului in casa ei, felul in care este tratat bolnavul si apoi mortul dovedesc impulsuri izvorte dintr-un instinct despotic. Despotismul Aglaei nu se exercita numai asupra clanului ei, ci il supune si pe mos Costache, care i-a luat frica, inhibindu-i gestul de a o infia pe Otilia, de a-i face testament sau de a-i "asigura viitorul". De asemenea, Otilia si Felix sunt timorati, iar reactiunea lor devine dezgust si dispret : in familia in care ma aflu - spune Felix - unul pndeste pe celalalt si-1 cred capabil pe fiecare, pentru bani, de cele mai mari mrsavii." Numai pe gineresau il accepta, fiindca il socoteste aliat si instrument al uneltirilor sale, fara sa-si dea seama ca acesta "ii va da lovitura". S-a observat ca totusi Aglae isi apara familia si ca goana ei fara scrupule dupa averea lui mos Costache are o justificare in acest scop. Intr-adevar, pledeaza ca Simion sa-i dea zestrea Olimpiei, sotia lui Stanica; o compatimeste pe Aurica si-i cauta zadarnic un sot; il tine sub aripa ei de mama pe nevolnicul Titi; in acelasi timp insa il arunca in ospiciu pe Simion fara remuscari, pentru a se elibera de o povara, ca sa-si traiasca viata. Avida de avere, Aglae nu cunoaste nici un criteriu moral si manifestarile ei se dezlantuie orbeste. Iat-o descrisa in momentul mortii lui Costache : "In vreme ce cadavrul statea inert peste plapuma si incepuse sa ia tonuri ceroase, Aglae, Olimpia, Aurica si Titi scotoceau in toate partile, trageau sertarele, desfaceau garderobul, cautau prin soba (...) Furioasa, Aglae trnti usile dulapurilor, trase covoarele, fara sa le mai aseze la loc, desfacu cutiile mari de la masa de joc si de la cea din sufragerie (...). Negasind nimic in haine, trase perna de sub capul lui mos Costache, privi pe sub cearceaf, apoi ridica cu putere salteaua, rasturnind cadavrul spre perete". Aglae e un exemplu de monstru moral generat de burghezie, pe care G. Calinescu 1-a surprins cu mare arta in miscarile sale tipice. Stanica Ratiu, avocat fara procese, isi exercita debitul verbal in snul familiei si in cercul prietenilor. Tema lui favorita este paternitatea, casatoria, familia. Patosul avocatesc al discursului ocazional, instantaneu, este rezultatul unei experiente cstigate si pe care o repeta cu orice ocazie. Obiectivul urmarit este banul, pe care nu se sfieste sa-1 dobindeasca de la oricine si in orice calitate. Cere cu emfaza, afisnd o mutra de "martir", si de la Otilia, si de la Felix si de la Pascalopol, si de la Marina, ca si de la rudele sale. Nu pierde nici o ocazie sa "ciupa", incredintat ca va putea pune odata mna pe banii lui mos Costache, pe care, intr-adevar, ii fura pur si simplu.

Imbogatit, paraseste pe Olimpia, casatorindu-se cu Georgeta; a fost chiar prefect intr-o scurta guvernare, este proprietarul unui block-haus si patroneaza tripouri si cercuri de morfinomani. Stanica este si el un produs al societaitii capitaliste, incadrndu-se in seria tipologica reprezentata de Dinu Paturica, Tanase Scatiu, Gore Pirgu si Iancu Urmatecu, eroul romanului lui Ion Marin Sadoveanu. In zugravirea tipului, G. Calinescu foloseste o paleta bogat colorata, inct face din el "o figura extraordinara", cum observa criticul Ovid S. Crohmalniceanu, care adauga : "volubilitatea personajului are atta intensitate vitala, incit ridica arta de a trivializa orice lucru si de a-1 umfla fantastic la o adevarata perfectiune. In materie de demagogie si versatilitate, Stanica are geniu. Nu e foarte departe de adevar cnd spune: "He, he, Stanica e profund, degeaba incercati dumneavoastra sa-1 luati peste picior. (Literatura romna intre cele doua razboaie mondiale, vol. I). Daca Stanica are geniu", acesta e un geniu al raului. Felix si Otilia apar in roman, dupa marturisirea lui G. Calinescu, "in calitate de victime si de termeni angelici de comparatie". Orfani, ei au nevoie de afectiune paterna, pe care, negasind-o in integritatea ei morala si fara sa le jeneze individualitatea, si-o acorda reciproc. Dragostea lor are si aceasta nuanta de sprijin mutual pentru a iesi demni de sub tutela venita din afara, fie de la mos Costache, fie de la Pascalopol. Dar in puritatea dragostei lor adolescentine s-au infiltrat umbriri ale mediului social - luat ca termen general precum si particularitati ale propriilor temperamente: Otilia nu spunea lui Felix ca nu-l iubeste, ci numai se apara de invinuirea ca nu-1 iubeste. Nu da nici un curs sentimentului, nu in forma brutala pe care, demult, Felix o gonise din mintea lui, ca absolut incompatibila cu draaostea adnca, dar sub cilipul proiectelor, al visarii impreuna. Felix ar fi voit ca Otilia sa spuna: "Mai tirziu, cnd vom fi impreuna", insa ea nu facea nici un proiect de viitor. Odata, ea daduse a intelege ca Felix are, mai inti de toate, de indeplinit o misiune in viata, sa-si promoveze cariera, insa nu era acesta un motiv de a goni pna si visurile. Evident, sufletul Otiliei era impenetrabil, si, daca ea juca constient o comedie, o juca cu multa finete si gratie. Dimpotriva, Felix e un "suflet limpede, incapabil de disimulatie, profund in sentimente", care nu-si poate inchipui dragostea "decit sfirsnd cu casatoria"... Pentru implinirea dragostei in acest sens, vointa lui se concentreaza in realizarea maxima a profesiunii. "Voi cauta -isi noteaza el in caiet, ca sa nu uite sa fiu bun cu toata lumea si modest, si sa-mi fac o educatie de om. Voi fi ambitios, nu orgolios". Si s-a tinut de cuvint. Stapn pe sine, Felix pune fru

instinctelor biologice si in lumina eticii sale pastreaza casta si pura dragostea pentru Otilia. De aceea, pentru el Otilia ramne o "enigma si fuga ei cu Pascalopol nu-i produce dect o criza trecatoare de adolescenta fara sa se transforme intr-o drama. Felix este un spirit rational, care nu se pierde in nebuloasa tineretii, desi e stapnit de o dragoste mare si curata. Otilia poarta in ea enigma eterna a feminitatii: "Otilia traia cum cnta la pian, zguduitor si delicat, intr-un tumult de pasiuni, notate precis pe hrtie, stapinite si justificate". De aceea, socotea ca adevarata viata nu tine dect ctiva ani. Si a preferat sa traiasca intens, dramatic, acesti ani, dect sa astepte implinirea profesionala a lui Felix. Pentru ea "fericirea" trebuia sa fie imediata, ca o alunecare intr-o vltoare pe care nu poti s-o eviti. Ia visa viitorul ca un sir de explozii neprevazute. Acest neprevazut al aventurii pe care-1 cauta cu aviditate a azvrlit-o si din bratele lui Pascalopol, devenind "nevasta unui conte, cam asa ceva", cum il informeaza Stanica pe Felix. Fiinta tulburatoare, cu.miscari gratioase si pline de lirism, esueaza, in vrtejul social al placerilor nepotolite, intr-o casnicie exotica si o platitudine feminina, care a stins. totul. Daca a fost o enigma pentru Felix si pentru Pascalopol, pentru noi dezlegarea enigmei sta in conditiile moralitatii burgheze care a absorbit-o. Fondul social al romanului e prezentat in optica unei perspicacitati critice de ordin balzacian. Personajele lui Calinescu sunt admirabile studii de caracterologie. Romanicirul il continua in acest plan al operei sale pe Caragiale, scriitorul de cea mai severa tinuta clasica din literatura romna. El creeaza personaje caragealesti ca Aglae, Stanica Ratiu, Aurica, Weissman. Realizare artistica a personajelor ANTITEZA se constituie intre personajele prezentate pna acum si celelalte trei care il ocrotesc pe Costache : Pascalopol, Otilia si Felix. Actiunea se precipita cnd mos Costache cade intre caramizi si e gasit de Marina. De acum lucrurile se schimba intr-o strategie militara al carei sef de stat major este Aglae : "Aurica, vino repede, ca i-a venit rau lui Costache ! Cheama-1 si pe Titi. Treceti dincolo sa nu fure vreunul ceva. Marino ! Tu alearga iute la Stanica. Sa vie si el si Olimpia si sa aduca doctorul pe care-1 stie el. De acum comicul, ridicolul si grotescul devin si mai suculente. Expresia seninatatii e Pascalopol, care dupa ce a dat dispozitii cu privire la rosturile financiare care privesc pe Otilia, ia flautul (preferinle muzicale calinesciene) ai stnd a la turca pe sofa cnta Menuetul lui Mozart. Poate ca Pascalopol e un alter ego al lui Calinescu, o voce a lui, dintre multele. El a

fost acuzat de idealizare, dar cu situatia pe care o avea, cu educatia sa si cu antecedentele sale, nu putea face altfel dect cum a procedat; spre a fi logic in dezvoltarea actiunii. El e un vade mecum al generozitatii, un suflu al afectiunii dezinteresate. E un personaj reusit, o spusesera inca din 1938 att S Cioculescu ct si Perspessicius: Plimbarile propuse sunt o evadare in aproape fantasticul spatiu al deliciilor naturiste. E ca un erou stendhalian, cu posibilitati de trimitere la idei sentimentale, la tema vielii asa cum e. Nu e tiran nici rigid fata de femei, ci filozof in felul sau, fiind foarte evoluat si rafinat in comparatie cu bestiala Aglae. Dar la minunata sa mosie (crede el), dispozitiile date de dnsul sunt aspre si categorice, caci "avea disciplina sufleteasca de a nu se lasa pacalit. Elegant, monden, el se acomodeaza situatiei si renunta la Otilia cnd constata ca nu formeaza ceea ce ar fi dorit amindoi. S-ar putea spune ca prin acest personaj se ilustreaza lipsa de conflicte pe plan material si moral; in tot cazul, el nu le oglindeste. Personajul e transfigurat in sensul claritatii si olimpicului. Otilia are o enigma pe care Felix vrea s-o afle, dar de fapt si Felix are o enigma, indescifrabila, cu toata exegeza ce s-a facut in legutura cu vizita Otiliei la dnsul, in timpul noptii. Odaia fetei are trei oglinzi mobile, metaforic celei trei atitudini ale acestor trei personaje ce formeaza un triumvirat moral victorios asupra imoralitatii Tulenilor, Sohatchilor si a lui Stanica. Motivul oglinzilor nu este aici pur decorativ, gratuit, ci implica un tlc al interiorului personajelor. Mobilitatea uneia dintre ele; este insesi mobilltatea psihicului Otiliei care nu se poate cristaliza deodata Sint o nebuna, Felix, nu trebuie sa te iei dupa mine, zice Otilia. Ea trece repede de la o stare la alta, ca apele oglinzii care reflecta tot alte vedenii si peisaje. Ca unui erou din Cezar Petrescu, i se implineste orice dorinta. Felix, care nu e pozitivist, un om de stiinta, care admira tenaci tatea, autoritatea, siguranta omului in toate, nu poate intelege mobilitatea tinereasca a Otiliei, caci el stie ca lucrurile trebuie sa fie precise, statornice pna la o anumita limita. Labilitatile sufletesti nu sunt bune si oamenii nehotarti sunt nefericiti. Otilia e rece, tatoneaza uneori, dar si copilariile ei, capriciide ei ne fac sa tremuram de emotie, sa zmbim iertator. Ea face serios bucatarie dar face cu ingenuitate costumatia papusilor, alternnd suavul cu banalul. Felix nu intelege acest continuu balans intre una si alta : il iubeste pe Felix, dar se casatoreste cu Pascalopol. Stralucirea mondena si intimitatea ii cer prioritatea si ea se straduieste sa le satisfaca pe ambele. Ea este o enigma pentru Felix si Felix e o enigma pentru Otilia, caci s-a stapnit in mod exceptional, urmndu-si linia sa etica. Otilia e aici tipul adolescentei adorabile, neuitate, inefabile, contradictorii din inocenta, pe care nu o poti uita, cum spunea Ibraileanu despre astfel de

chipuri de femei. Avatarurile Otiliei provin din dezinteresul ei total pentru ce trebuie sa faca rational si optiunea ei finala pentru America de Sud are ceva att de romantic inct se armonizeaza cu firea ei " Tu nu cunosti viata, Felix - relua Otilia ideea - pentru o fata, reusita in viata nu e o chestiune de studiu si de energie. Admir inteligenta si vointa ta de barbat, astea nu sunt bune si pentru o femeie. Rostul femeii este sa placa, in afara de asta nu poate fi fericire . Iar tot atunci, in convorbirea cu Felix : "Succesul nostru in viata e o chestiune de viteza, iubite Felix. Ah, ce rau imi sta negrul, ma invineteste la fata. Dupa scena aceasta, Otilia isi imparte lucrurile. Apoi va spune : "De obicei fetele admira pe oamenii ca tine si merg dupa oameni ca Stanica. Otilia a fost o enigma si pentru Pascalopol. Din nostalgia amintirilor pure, dupa razboi, deci dupa 10 ani cel putin, Felix trece din nou pe strada Antim, unde statuse Otilia in vremea tineretii ei, ca sa vada imensa paraginire si sa auda ecoul ca nu sta nimeni acolo. Felix e tipul omului echilibrat, clasic, rece, Intreprinzator, sigur de sine si tenace, casatorit bine, ajuns profesor universitar. El e plin de vointa si stapnire de sine, un gentlemen cu Otilia, care il intelege la sfrsit ,ca el nu e capabil de nebunii. El are constiinta valorii personale si e pregatit solid in meseria sa. Pentru Pompiliu Constantinescu, Felix reediteaza situatia din "Cartea nuntii in ce are tnarul mai poetic, dar tratat obiectiv. E de un avnt explicabil la un tnar student in medicina, fiu el insusi de doctor, cu insusiri exceptionale si nevanitos, nepedant. Cnd fata nu-i raspunde la scrisoare, Felix pleac, pe jos pna la Baneasa, prin frig, ca spre a compensa durerea pe alt plan. In romanul "Enigma Otillei, categoriile tragic, comic, ridicol, transferul lor reciproc, intrarea unora in sfera altora se face cu abilitate inct tabloul social al epocii 1909-1922 (acesta din urma sugerat in final) apare cu garantia autenticitatii maxime cnd e vorba de transfigurarea relatiilor pe planul fictiunii literare. Mediile sociale investigate, minutiozitatea analitica, morala, tipologia il fac balzacian. Enigma Otiliei e unul din cele mai bune romane ale perioadei interbelice romnesti, model de epica balzaciana modernizata in stil clasic. Condiia femeii ntr-un roman studiat Enigma Otiliei (G. Clinescu) Afirmaia scriitoarei Hortensia Papadat Bengescu, referitoare la condiia femeii surprinde ntr-adevr elementele definitorii ale ipostazelor feminitii, aa cum se reflect n literatur. Din aceast perspectiv, Otilia, personajul lui G. Clinescu din romanul Enigma Otiliei este ilustrativ, prin faptul c

sparge tiparele clasice, conferindu-i romanului modernitate. De atfel, femeia din romanul modern citadin depete tiparul tradiionalist, rural, nu numai prin ncadrarea ntr-un alt tip de spaiu, ci i prin libertile asumate: ea are acces la studiu, capacitatea de a lua decizii individual, de a hotr n privina propriului destin, dei este nc dependent financiar de partener. Otilia nu este un exemplu singular, ei alturndu-i-se i alte eroine ale romanelor vremii: Ela (Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi, Camil Petrescu) sau Elena Drgnescu (Concert din muzic de Bach, H. P. Bengescu). George Clinescu, important critic i prozator interbelic, ilustreaz concepia sa critic i teoretic despre roman, considerndu-l pe Balzac modelul esenial. n eseul Teoria romanului, el consider c romanul trebuie s fie o scriere tipic realist, care s demonstreze idei printr-o experien de via. n acest sens, criticul respinge proustianismul din romanele vremii sale (Camil Petrescu), optnd pentru formula realist, balzacian, creia i adaug totui unele elemente moderne, mai ales n ceea ce privete personajele. Acestea ilustreaz o umanitate canonic, prin tipologiile n care se ncadreaz, dnd obiectivitate romanului. Ele se definesc printr-o singur trstur, fixat nc de la nceputul romanului i nu evolueaz, cu excepia lui Felix. Restul reprezint caracterele clasice, balzaciene: aristocratul rafinat (Pascalopol), cocheta (Otilia), femeia uoar (Georgeta), lacomul (Aglae) avarul (mo Costache), arivistul (Stnic Raiu), debilul mintal (Titi), fata btrn (Aurica). G. Clinescu i construiete personajele i n funcie de etica lor. Astfel, unii actani sunt dominai de moralitate (Felix, Otilia, Pascalopol), iar alii - de interese meschine (Aglae, Stnic). Aceast viziune este una antitetic. Spre exemplu, inteligena lui Felix este n contrast cu imbecilitatea lui Titi, iar feminitatea misterioas a Otiliei - cu urenia Aurici. Un prim argument n spijinul ideii formulate de Hortensia PapadatBengescu este faptul c Otilia pare a fi singura fiin care triete cu adevrat n acest roman, prin firea sa imprevizibil, spontan, ce poate produce material romanesc. Ea este un personaj complex, definitoriu, eponim. Titlul anticipeaz tema romanului care pune accentul pe caracterul imprevizibil al eroinei i care face din oper o poveste a enigmei feminitii. n intenia scriitorului, cartea purta titlul Prinii Otiliei, ilustrnd astfel motivul balzacian al paternitii, urmrit n relaiile prini-copii, n contextul epocii interbelice. Fiecare dintre personajele romanului poate fi considerat printe al Otiliei, pentru c, ntr-un fel sau altul, ei i hotrsc destinul. De pild, mo Costache i exercit lamentabil rolul de tat, dei nu este lipsit de sentimente fa de Otilia. El se gndete la viitorul ei, vrea

chiar s o nfieze, dar amn la nesfrit gestul. i Pascalopol, mult mai vrstnic dect Otilia, mrturisete c n iubirea pentru ea mbin pasiunea cu paternitatea. Titlul Enigma Otiliei sugereaz comportamentul derutant al eroinei, uneori absurd care-l uimete pe Felix: Nu Otilia are o enigm, ci Felix crede c o are, mrturisete G. Clinescu, justificnd titlul romanului. Pentru orice tnr de 20 de ani, fata care l respinge, dar i d n acelai timp dovezi de afeciune va fi enigmatic. Ea este prezentat n mod direct de ctre narator, care i atribuie rolul de observator lui Felix, la nceputul romanului: faa mslinie, cu nasul mic i ochii foarte albatri arta i mai copilroas ntre multele bucle i gulerul de dantel. Portretul personajului se completeaz prin alte trsturi, precum cochetria, bunul gust n vestimentaie: Fata subiric, mbrcat ntr-o rochie foarte larg pe poale, dar strmt tare la mijloc... Un al doilea argument care evideniaz condiia personajului, reliefnd modernitatea acestuia, se refer la capacitatea Otiliei de a-i analiza lucid sentimentele: Eu sunt o zpcit, nu tiu ce vreau, eu sunt pentru oameni blazai ca Pascalopol. Astfel, ea ar prefera ca Pascalopol s-i fie unchi, dar nu-l refuz nici ca so, pentru c este un brbat chic, delicat, care-i poate oferi imposibilul fr s-i cear nimic. Autocaracterizarea i completeaz portretul Otiliei, care-i cunoate foarte bine soarta de fiin tolerat, obligat s-i rezolve singur problemele vieii. Interesant este c, dei este superficial, ea are totui contiina acestei superficialiti tipic feminine: cnd tu vorbeai de ideal, eu m gndeam c n-am ters praful de pe pian; Noi, fetele, Felix, suntem mediocre i singurul meu merit e c-mi dau seama de asta. n al treilea rnd, personajul i dezvluie complexitatea, prin caracterizarea indirect, ce reiese din faptele i comportamentul su, din modul n care vorbete i din relaiile cu celelalte personaje. Astfel, descrierea camerei fetei corespunde modelului balzacian, care propune tehnica focalizrii. Descrierea cadrului n care triete devine o modalitate de ptrundere n psihologia personajului, iar camera Otiliei, prin detaliile surprinse, vorbete despre caracterul ei dezordonat i spontan: Sertarele de la toalet i de la dulapul de haine erau trase afar n felurite grade i n ele se vedeau, ca nite intestine colorate ghemuri de panglici, cmi de mtase mototolite Faptul c era interesat de moda vremii justific bunul gust, rafinamentul, dragostea de muzic i armonie. Comportamentul fetei este derutant pentru cei din jur. Ea impresioneaz prin naturalee, prin calitile tipice vrstei adolescentine: gust oricnd farmecul jocurilor copilreti, escaladeaz la moia lui Pascalopol stogurile de fn, cunoate detaliile rostogolirii prin iarb. Triete din plin viaa i nimic nu o

mpiedic s rd n hohote sau s fie melancolic: mi vine uneori s rd, s alerg, s zbor. Vrei s fugim? Hai s fugim! Nu n ultimul rnd, personalitatea Otiliei este evideniat prin reflectarea ei n contiina celorlalte personaje, ca i cum ar fi vzut n mai multe oglinzi paralele, prin tehnica relectrii poliedrice. Astfel, mo Costache o consider fata cuminte i iubitoare, fe-fetia lui, pe care o protejeaz, dar nu are fora de a lua decizia nfierii ei. Aurica o invidiaz, considernd-o o rival n alegerea brbailor: E o ireat, caut numai brbai n vrst, bogai. Cel mai violent o sancioneaz Titi: Otilia este o trf care a dormit cu Felix i acum doarme cu Pascalopol. Stnic vede n Otilia o fat fain, deteapt, colegii lui Felix o consider cea mai elegant conservatoare, Aglae o detest, prin apelative precum dezmata, stricata, zanatica. Cei doi brbai ntre care penduleaz eroina completeaz acest portret: n timp ce pentru Felix Otilia reprezint feminitatea tulburtoare, pascalopol mrturisete c nu poate delimita sentimentele virile de cele paterne. Pentru ambele personaje masculine, Otilia este, ntr-o anumit etap a existenei lor, o enigm, ceea ce justific titlul romanului. n concluzie, evoluia personajului eponim din romanul clinescian justific afirmaia prozatoarei Hortensia Papadat-Bengescu, evideniind complexitatea psihologic i dinamica interioar a figurii feminine din romanul citadin interbelic. Compoziia romanului: Influene balzaciene Balzacianismul este prezent n "Enigma Otiliei" prin tema romanului, care ilustreaz viaa burgheziei bucuretene de la nceputul secolului al XX-lea, societate degradat sub puterea mistificatoare a banului, ntreaga aciune a romanului construindu-se n jurul averii lui mo Costache Giurgiuveanu, care concentreaz faptele i reaciile tuturor celorlalte personaje, interesate mai mult sau mai puin de motenire. De altfel, Balzaca concentrat ideea c banii, averea au putere distrugtoare asupra eticii unei societi, afirmnd: "Zeul la care se nchin toi este banul". Tot aici se nscrie i motivul literar al motenirii, majoritatea personajelor pzind cu strnicie integritatea averii lui Costache Giurgiuveanu. Aglae Tulea se opune cu vehemen nfierii Otiliei de ctre Costache, iar cnd acesta moare, instituie o adevrat paz militar pentru a "u fi nstrinat nici un obiect din casa fratelui: "... s fii cu ochii n Patru, s nu ia cineva vreo hrtie, vreun lucru, nici un cap de a, aici eu rasund, ca unica rud mai de aproape". Ideea paternitii este nucleul epic al romanului, fapt confirmat Clinescu nsui, care-i intitulase iniial romanul "Prinii Otiliei". Ideea paternitii este, de asemenea, de influen balzacian, preluat

probabil din romanul "Mo Goriot", n care degradarea relaiilor din cadrul familiei duce, fr putin de tgad, la degradarea ntregii societi. Balzac exprim aceast idee prin replica lui Goriot, aflat pe patul de moarte: "Patria o s piar dac taii sunt clcai n picioare. Societatea lumea se bazeaz pe paternitate, totul se prbuete dac nu-i mai iubesc copiii prinii". Relaiile interfamiliale sunt conflictuale i degradatei n romanul lui Clinescu. Sentimentele paterne ale lui Costache Giurgiuveanu pentru Otilia sunt nvinse de avarifia personajului, el neputnd asigura "fe-fe-fetiei" lui traiul n viitor, tnra fiind nevoit s se mrite cu Pascalopol. Acesta, la rndul lui, nu-i definete foarte bine sentimentele fa de Otilia, nu tie ct o iubete ca un tat i ct ine la ea ca la o iubit, nu poate distinge "ce e patern i ce e viril" n relaia sa cu tnra Otilia. Relaia familial a Aglaei cu fratele ei, Costache, se degradeaz profund din cauza averii acestuia, distrugnd orice sentimente fraterne ntre cei doi. Relaia familiei Olimpia - Stanic Raiu se rezum la discursuri fade despre familie i societate, tema dizertaiilor sale fanfaronade fiind paternitatea, o teorie demagogic prin care Stanic stoarce bani de la oricine. Aurica i-ar dori o familie, dar deoarece concepia sa este complet fals, alergnd disperat dup brbai, nu reuete s-i ntemeieze un cmin. De asemenea, relaiile din cadrul familiei Tulea sunt total degradate, Aglae stpnete cu autoritate distrugtoare destinele copiilor ei, iar Simion, ca tat i ca so, este total neavenit, incapabil i dezinteresat de a fi un "cap de familie". Tipologia personajelor este construit artistic de Clinescu, prin aceea c fiecare erou al romanului este dominat de o trstur de caracter puternic, definindu-1 n esena sa moral. Costache Giurgiuveanu este ntruchiparea avarului, Stanic Raiu este tipul parvenitului, al arivistului, descendent al lui Dinu Pturic, iar demagogia lui se nscrie n descendena lui Nae Caavencu. Aglae este "baba absolut fr cusur n ru", Titi - tipul retardatului, Felix este definit de autor ca "martor i actor", iar Otilia, eternul feminin enigmatic. Tehnica detaliului este o modalitate epic a romancierului, prin care acesta ncadreaz cu precizie aciunea n timp i spaiu ("ntr-o sear, de la nceputul lui iulie 1909, cu puin nainte de orele zece, [...] n strada Antim, venind dinspre strada Sfinii Apostoli..."), descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu ("zidria era crpat i scorojit [...] un grilaj nalt i greoi ruginit i czut puin pe spate...") creeaz atmosfera n care se vor derula destinele personajelor, dar are i implicaii caracterologice pentru proprietar. Conturarea personajelor se bazeaz, de asemenea pe folosirea detaliului att pentru descrierea fizionomiei acestora ct i pentru descrierea coafurii, a

mbrcmintei, a gesturilor, a timbrului vocii, construind sonajul Jn totalitate, fizic, moral i n micare: "Era un om cam de vreo ncizeci de ani, oarecum voluminos, totui evitnd impresia de exces, crnos la fa i rumen ca un negustor, ns elegant prin fineea pielii i tietura englezeasc a mustii crunte. Prul rar dar bine ales ntr-o crare care mergea din mijlocul frunii pn la ceafa, lanul greu de aur cu breloc la vest, hainele de stof fin, parfumul discret n care intra i o nuan de tabac, toate acestea reparau cu desvrire, n apropiere, neajunsurile vrstei i ale corpolenei" (descrierea Iui Pascalopol, prin ochii lui Felix). Elementele romantice: Se adaug celor balzaciene, prin cteva trsturi evidente: folosirea antitezein caracterizarea unor personaje, Felix cu Titi, Otilia cu Aurica, mo Costache cu Pascalopol, se opun prin trsturile eseniale: inteligen, ambiie, frumusee, delicatee, farmec, generozitate, n antitez cu debilitatea mintal, apatia, urenia, acreala, rutatea, invidia, avariia; descrierea naturiiBrganului ntr-un registru fantastic, descrierea casei vechi, prginite, cu scri care scrie, cu giurgiuvele scorojite amintind de casa lui Dionis din nuvela eminescian; motivul "orfanului", evideniat n roman prin Felix i Otilia, supui - din aceast cauz - rutilor nveninate ale clanului Tulea; Elementele realiste sunt evideniate n roman prin: temacare reflect stadiul societii burgheze n plin degradare moral sub puterea mistificatoare a banului, cruia "i se nchin toi"; personajelesunt tipice, luate din realitatea oricrei societi, tipuri umane specifice, determinate social n raport cu mediul. (N.Filimon, I.L.Caragiale); Elemente ale clasicismului reies mai ales din: simetria romanului, care ncepe cu o imagine dezolant a casei lui Costache Giurgiuveanu i se termin cu aceeai imagine lugubr: "Aici nu st nimeni"; personajele sunt caractereconstruite pe o dominant psihic: Costache Giurgiuveanu - avariia, Leonida Pascalopol - nobleea sufleteasc, Stanic Raiu - arivismul i demagogia, Aglae - rutatea i invidia etc; Romanul "Enigma Otiliei" de George Clinescu ntrunete aadar spiritul clasic balzacian, cu elemente de factur romantic i cu trsturi puternice ale romanului modern, realist i obiectiv prin introspecia i luciditatea analizei psihologice a personajelor, din care se desrind psihologii derutante (Otilia), degradri psihice ca alienarea, senilitatea (Simion), consecinele

ereditii (Aurica o motenete pe Aglae iar Titi pe Simion), constituindu-se ntr-o creaie fundamental a literaturii romne. Semnificaia titlului: Otilia este un personaj tipic de feminitate enigmatic pentru toate personajele romanului. Subiectivismulcu care este privit din mai multe unghiuri de vedere, foarte diferite, asociaz n mod fericit puritatea cu farmecul naturalal vrstei, Otilia fiind de o tulburtoare seriozitate sau zvpiat ca o feti, ceea ce d o fascinaie cuceritoare personajului. Amestecul teribilelor copilrii, al plcerilor de a alerga descul prin iarb cu seriozitatea i raiunea rece prin care judec i explic imposibilitatea mariajului dintre ea i Felix nedumerete i fascineaz. mprtiat i dezordonat, accept raional protecia lui Pascalopol i respinge cu rezerv manifestrile sentimentale ale Iui Felix. Este nelegtoare i plin de tact n comportamentul ei fa de mo Costache, dar aparent imun la rutile celor din clanul Tulea, ea rmne surprinztoare prin amestecul unui farmec juvenil cu o maturitate profund. Aceast "enigm a Otiliei" se nate mai ales n mintea lui Felix, care nu poate da explicaii plauzibile pentru comportamentul fetei, ce rmne pn la sfritul romanului o tulburtoare ntruchipare a naturii contradictorii a sufletului feminin. Indrgostit total de Otilia, Pascalopol o admir i o nelege, dar nici el nu poate descifra n profunzime reaciile i gndurile fetei, confirmndu-i lui Felix n finalul romanului: "A fost o fat delicioas, dar ciudat. Pentru mine e o enigm". Finalul romanului ilustreaz ntlnirea dintre Felix i Pascalopol, dup rzboi. Moierul i mrturisete tnrului doctor faptul c Otilia 1-a iubit foarte mult, "mi-a spus chiar c, dac ar ti c suferi, nu s-ar da napoi de a m nela cu dumneata". Pascalopol mbtrnise, era "uscat la fa, dar tot elegant" i spune despre Otilia, cu un glas ncrcat de nostalgie: "A fost o fat delicioas, dar ciudat. Pentru mine e o enigm". Elem. romantice: a) folosirea antitezei n caracterizarea unor personaje, Felix cu Titi, Otilia cu Aurica, mo Costache cu Pascalopol, se opun prin trsturile eseniale: inteligen, ambiie, frumusee, delicatee, farmec, generozitate, n antitez cu debilitatea mintal, apatia, urenia, acreala, rutatea, invidia, avariia; b) descrierea naturii Brganului ntr-un registru fantastic, descrierea casei vechi, prginite, cu scri care scrie, cu giurgiuvele scorojite amintind de casa lui Dionis din nuvela eminescian; c) motivul orfanului, evideniat n roman prin Felix i Otilia, supui din

aceast cauz rutilor nveninate ale clanului Tulea; Elemente realiste: a) tema reflect stadiul societii burgheze n plin degradare moral sub puterea mistificatoare a banului, cruia i se nchin toi; b) personajele luate din realitatea acestei societi: avarul, parvenitul, demagogul tipuri umane specifice (N. Filimon, I.L.Caragiale); Elemente ale clasicismului: a) simetria romanului, care ncepe cu o imagine dezolant a casei lui C. G. i se termin cu aceeai imagine lugubr: Aici nu st nimeni; b) trstura de caracter dominant la unele personaje: C. G. avariia, L. Pascal. nobleea sufleteasc, St. Raiu arivismul i demagogia, Aglae rutatea i invidia. FELIX SIMA - personaj de roman modern, obiectiv, realist-balzacian - personaj realist-modern - personaj-martor si actor - personaj reflector - intelectualul in formare "Enigma Otiliei", de George Calinescu - roman modern, obiectiv, realist-balzacian In 1932, George CSlinescu. (1899 - 1965) sustinea necesitatea aparitiei - in literatura romana - a unui roman de atmosfera moderna, desi respingea teoria sincronizarii obligatorii a literaturii cu filozofia si psihologia epocii, argumentand ca literatura trebuie sa fie in legatura directa cu "sufletul uman". Prin romanele lui, Calinescu depaseste realismul clasic, creeaza caractere dominate de o trasatura definitorie, realizand tipologii -avarul, arivistul, tipul feminitatii, tipul retardatului, tipul fetei batrane-, modernizeaza tehnica narativa, foloseste detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor, inscriindu-se astfel in realismul secolului al XXlea, cu trimitere certa catre creatia lui Balzac prin tema mostenirii, in jurul careia romancierul construieste imaginea societatii burgheze din Bucuresti. Felix Sima, definit chiar de Calinescu "martor si actor", deschide romanul prin descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu, privita in detaliu si il incheie cu aceeasi imagine a cladirii vazute din perspectiva eroziunii timpului. Romanul pune in central narativ al actiunii formarea personalitatii lui Felix, de aceea poate fi considerat, din acest unghi, un bildungsroman. Ca participant direct la actiune, Felix este personaj in roman, actiunile, faptele, situatiile in cafe este pus argumenteaza statutul de "actor". Tot Felix

este cel care introduce cititorul intr-o lume necunoscuta - strada Antim, casa lui Giurgiuveanu, majoritatea personajelor adunate la jocul de carti etc. - de care acesta ia act prin imaginile reflectate in constiinta acestui personajmartor. Toate aceste ipostaze narative constituie tehnici de caracterizare argumentative pentru care Felix este un personaj realist modern. Felix Sima este fiul doctorului Iosif Sima, de la Iasi, care murise si-l lasase pe baiat in grija tutorelui Costache Giurgiuveanu. Acesta din urma, caruia Felix obisnuia din familie sa-i spuna "unchiul", era cumnatul tatalui sau, deoarece fusese casatorit cu singura lui sora, care murise cu multi ani in urma. Dupa moartea mamei, cu mai bine de zece ani in urma, dupa o lunga si grea suferinta si dupa moartea tatalui in anul trecut, Felix mostenise "o casa cam veche, dar solida si rentabila" si "un oarecare depozit in bani", pe care le administra mos, Costache de un an, de cand baiatul ramasese orfan. Dupa terminarea liceului, timp in care locuise la internat, tanarul venise la Bucuresti, ca sa urmeze cursurile facultatii de medicina, ca si tatal sau. Portretul fizic sugereaza, prin detaliile descrierii directe, trasaturi morale, intre care vointa si ambitia, precum si o distinctie nativa a personajului: "fata ii era juvenila si prelunga, aproape feminina", cu "suvite mari de par ce-i cadeau de sub sapca", obrazul de "culoare maslinie", iar nasul "de o taietura elenica" ii dadea o "nota voluntara": "un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean, [...] stransa bine pe talie ca un vesmant militar, iar gulerul tare si foarte inalt si sapca umtlata ii dadeau un aer barbatesc i elegant. Fata insa ii era juvenila si prelunga, aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau de sub sapca, dar coloarea maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresie". Comportamentul, gesturile, atitudinile, faptele contureaza indirect, inca de la primele pagini ale romanului, o fire rationala,lucida, cu o mare nevoie de certitudini, o fire analitica si un spirit de observatie foarte dezvoltat. De la inceput, Felix simte pentru Otilia o simpatie spontana, care se transforma in iubire, fiind chinuit de lupta ce se da in sufletul sau intre a crede barfele clanului Tulea si a pastra o dragoste pura pentru fata. Il descumpaneste comportamentul derutant al Otiliei, nu-si poate explica schimbarile bruste de atitudine ale fetei, trecerea ei de la o stare la alta. Plecarea Otiliei la Paris cu Pascalopol il deznadajduieste, insa nu renunta la cariera, ba dimpotriva, esecul in dragoste il maturizeaza, Felix pastrand in amintire o iubire romantica, inaltatoare, care-i da putere, fiind un corolar al muncii sale. Mediul ambiant este un alt procedeu artistic de caracterizare indirecta a

unui personaj realist, Felix inscriindu-se in tipologia societatii burgheze de la inceputul secolului al XX-lea. Lucid si rational, el intelege ca intr-o societate degradata in esentcle ei morale, dragostea nu mai poate fi un sentiment pur, casatoria devenind o afacere pentru supravietuire si nu o implinire a iubirii. Devine un medic vestit si bogat, patrunzand in lumea buna a Bucurestiului, deoarece s-a casatorit "intr-un chip care se cheama stralucit si intra, prin sotie, intr-un cere de persoane influente". In relatiile cu celelalte personaje, Felix apare ca un intelectual superior, situandu-se deasupra superficialitatii si meschinariei lumii burgheze, conducandu-se dupa un cod superior de norme etice: "sa-mi fac o educatie de om. Voi fi ambitios, nu orgolios". Ambitios si inteligent, Felix invata si face eforturi deosebite de a se remarca pe plan profesional. Ferm si tenace, munceste cu seriozitate pentru a deveni un nume cunoscut in medicina, publica un studiu de specialitate intr-o revista franceza si, cu indarjire si prcocupare pentru cariera sa, devine profesor universitar, o autoritate medicala, casatorindu-se, potrivit ambitiei sale, cu fata unei personalitati politice a vremii, care-i asigura si un statut social superior. Felix Sima evolueaza de la adolescenta la maturitate, traind experienta iubirii entuziaste si ambitia realizarii in plan profesional. Uneori, tanarul se imagina "un medic mare, savant, autor celebru, om politic", iar alteori, dimpotriva, era cuprins de un total dezinteres profesional, dcvcnca romantic si incarcat de generozitate sentimentala, si-o imagina pe Otilia amenintata de banditi, de care o salva, iar ea "tremurand, il strangea cu bratele ei subtiri de gat". Dezamagirea si suferintele iubirii nu-l deprima, ci il otelesc, luciditatea il directioneaza catre intelegerea faptului ca societatea este degradata din cauza puterii pe care o are banul si ca nu exista alta sansa de supravietuire decat adaptarea totala la regulile ei. Din acest punct de vedere, opera "Enigma Otiliei" poate fi considerata un bildungsroman. Ipostaza de personaj-martor este definita printr-o serie de observatii pe care Felix le face prin descrierea detaliata a exterioarelor (strazi, cladiri), a interioarelor (case, incaperi) ori a infatisarii personajelor. Imaginile reflectate in constiinta lui Felix sunt comunicate cititorului, care ia astfel cunostinta de trasaturile fizice, imbracamintea sau coafura personajelor, precum si de gesturile si atitudinile lor, prin tehnica detaliului. Tot Felix descrie in amanunt strada Antim sau interiorul casei lui Costache Giurgiuveanu ori a familiei Tulea, aspecte care sugereaza, indirect, trasaturi caracteriale comune locuitorilor strazii ori locatarilor respectivelor imobile. In "Enigma Otiliei" Calinescu ilustreaza o conceptie de moralist clasic, o observatie atenta a eticii umane, pe care o clasifica pe tipuri: "Romanul nu

apare decat cand ne dam seama ca incepe sa se organizeze o lume de tipuri si de caractere." (George Calinescu). Bacalaureat 2009: Varianta 19: Tema banului ntr-un text narativ: Enigma Otiliei de George Clinescu Tema banului sau a avariiei este abordat mai ales de ctre scriitorii realisi, ce urmareau s redea ct mai fidel i mai veridic societatea, relaia dintre mediu i individ, consecinele pe care le poate avea acesta asupra comportamentului i caracterului uman. n literatura francez, cel care analizeaz urmrile degradante ale dorinei de navuire, crend personaje memorabile, este Honore de Balzac. La noi, aceast tem va fi n centrul unor opere literare ale scriitorilor clasici (Moara cu Noroc, Comoara de Ioan Slavici, urmrite din perspectiva moralizatoare), dar i din literatura interbelic, semnificativ fiind romanul Enigma Otiliei de George Clinescu. Aprut n 1938, romanul ilustreaz cu precdere programul estetic al lui Clinescu. n concepia criticului, un roman este viabil n msura n care aduce existena unei lumi de tipuri. n spirit clasicist, el pledeaz pentru cutarea permanentelor, pentru fixarea universalului i creeaz un roman pentru care alege deliberat formula balzacian. El reface clasicismul n sensul c deplaseaz elementele de viziune i de structur spre modernitate. n acest roman realist autorul ncearc s zugraveasc o fresc social (mediul romnesc citadin, la nceputul secolului al XX-lea) i folosete ca surs de inspiraie experiena lui de via i pe a altora. Subiectul romanului este construit n functie de personajul Felix Sima. Evenimentele sunt integrate n largul curs al istoriei unei moteniri, conflictului romanului, n aceast perspectiv, avndu-i izvorul n dorina de navuire agresiv a clanului Tulea. Naratorul omniscient i obiectiv creeaz un univers verosimil n care lumea real este reflectat ca ntr-o oglind. Naratorul omniscient nu particip la evenimente nici ca personaj, nici ca martor. Cel mai des, lumea este vzut prin ochii protagonistului. De aceea, cititorul are acces la gndurile personajelor, ntelege mai bine felul n care acestea vd lumea. Aciunea romanului cuprinde dou planuri epice: cel erotic, n care evolueaz Otilia i Felix, i cel social legat de tema motenirii - mobilizarea clanului Tulea pentru a intra n posesia averii lui Costache Giurgiuveanu. Intriga se dezvolt deci pe aceste dou planuri care se ntreptrund. Tema principal este cea social, cu dou componente, ambele balzaciene. Zugrvete o fresc social a burgheziei bucuretene de la

nceputul secolului al XX-lea, sub determinare social-economic. Imaginea societii reprezint fundalul maturizrii unui tnr care, nainte de a-i face o carier, triete experiena iubirii i a relaiilor de familie. Tema iubirii nu ocup un prim plan, dar creeaz aceast impresie deoarece dragostea este un sentiment definitoriu pentru orice fiin. Cuplul OtiliaFelix se impune n categoria eecului provocat din interior. Femeia, surprinztor de matur, se declar frivol i inferioar barbatului. Ea se opune cstoriei, dei motenirile ar fi asigurat un trai decent, pe motiv c iar frna cariera lui Felix. n realitate, Otilia i apr libertatea i i urmeaz natura. Tema motenirii aduce n prim plan problema banului, a averii, care influeneaz adnca via a individului, i confer demnitate i putere n raport cu semenii si. Ca n romanele lui Balzac, majoritatea personajelor urmresc la modul obsesiv s ntre n posesia unei moteniri care s le schimbe destinul. Conflictul romanului se bazeaz pe relaiile dintre cele dou familii nrudite, care sugereaz universul social pentru tipurile umane realizate. O familie este cea a lui Costache Giurgiuveanu, posesorul averii, i Otilia Mrculescu, adolescenta orfan, fiica celei de-a doua soii decedate. Aici apare i Felix Sima, fiul surorii btrnului, care vine la Bucureti pentru a studia medicina i se cazeaz la tutorele su legal, Mo Costache. Un alt intrus n aceast familie este Leonida Pascalopol, prieten al btrnului, pe care afeciunea pentru Otilia l aduce n casa acestora. Cealalt familie n jurul creia se organizeaz subiectul operei este familia surorii lui mo Costache, Aglae. Familie nrudit i vecin cu prima, ea aspir la motenirea averii btrnului. Istoria unei moteniri include dou conflicte: primul este iscat n jurul averii btrnului, iar al doilea destram familia Tulea din cauza interesului lui Stnic tot pentru aceeai avere. Competiia dintre anumite personaje (adversitatea manifestat de Aglae mpotriva orfanei Otilia) este dat de dorina de navuire a familiei Tulea, mai exact a Aglaiei i a lui Stnica Raiu. Scopul lor este de a dobndi banii, casa, aciunile, proprietile, lucrurile, pmntul lui Costache Giurgiuveanu dup ce acesta moare i a dobndi astfel un statut social mai bun. eful n familia Tulea este Aglae, un personaj balzacian ce ntruchipeaz dorina agresiv de mbogire pornit dintr-un instinct familial. Neavnd ncredere dect n avere, ea desconsider activitatea intelectual, convins fiind c cine citete prea mult se scrntete, iar facultatatea este pentru bieii de bani gata. Sora lui mo Costache mproac fr reinere cu dumnie pe cei care ar putea s-i lezeze inteniile de a intra n posesia averii rvnite.

Banul n societate este zeul suprem, o valoare ntr-o societate degradat moral, de aici rolul motenirii n subiectul romanului dat. Competiia pentru motenirea btrnului avar este un prilej pentru observarea efectelor, n plan moral, al obsesiei banului. Btrnul avar, proprietar de imobile, restaurante, aciuni, nutrete iluzia longevitii i nu pune n practic nici un proiect privitor la asigurarea viitorului Otiliei, pentru a nu cheltui. Clanul Tulea urmrete fiecare micarea a celor din casa btrnului i pun la cale planuri strategice. Aglae asteapt s-i moar fratele, i asediaz casa i d ordine severe pentru a mpiedica nstrinarea oricrui obiect din proprietatea btrnului. Dei are o afeciune sincer pentru fata, mo Costache amn nfierea ei, de dragul banilor i din frica de Aglae. Stnic Raiu urmrete i el, ca i Aglae, s parvin i viseaz averea Clanului Tulea, dar sustrage banii lui mo Costache. Lupta acerb pentru motenire influeneaz mai multe destine i concentreaz toate energiile clanului Tulea, casa lui mo Costache este continuu supravegheat i asediat atunci cnd btrnul se mbolnvete. Atunci cnd sufer un puternic atac cerebral, mo Costache se gndete mai serios la viitorul Otiliei i-i ncredineaz lui Pascalopol trei bacnote pentru a le depune la banca n contul fe-fetiei lui, dar se rzgndete. n timpul celui de-al doilea atac al bolii btrnului, Stnic profit de absena lui Felix i a Otiliei i de neatenia Aglaiei i fur banii btrnului de sub salteaua pe care zcea, provocndu-i moartea. Fa de motenire, Felix, Otilia i Pascalopol au o atitudine defensiv, n construcia romanlui fiind pus n antiteza cu clanul Tulea i Stnic Raiu. i George Clinescu a menionat c Felix i Otilia sunt, n roman, n calitate de victime i termeni angelici de comparaie. Din acest perspectiv, romanul devine un tablou al moravurilor micii burghezii bucuretene de la nceputul secolului al XX-lea. Aspectele avariiei, lcomiei i parvenismului sunt supuse observaiei i criticii n romanul realist. Specific operei balzaciene, i n romanul Enigma Otiliei viaa social este studiat avnd permanent viziunea unitii ansamblului. n Enigma Otiliei Clinescu adopt o perspectiv de moralist clasic, o analiz la stadiul de observaie a eticii umane, pe care o difereniaz pe tipuri.