Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Stănică, după multe căutări, află că banii sunt ascunși sub salteaua pe care ședea
culcat Moș Costache, apoi începu a spiona pe Felix și Otilia pentru a găsi momentul
potrivit, când casa avea să fie liberă, ca să fure banii. Felix plecă la cursuri, pe când
Otilia refuză să plece de acasă. Ținând cont de circumstanțe, Stănică stârni o
minciună spre a scăpa de Otilia. Astfel, Stănică se folosi de moment și se apropie de
Moș Costache, mai concret-de locul unde erau ascunși banii și trase pachetul de sub
saltea. Dat fiind faptul că Costache Giurgiuveanu deja se afla intr-o stare de sănătate
cam complicată, „sforțarea supraomenească” depusă pentru a lua banii de la
Stănică împreună cu atacul de panică și șoc prin care a trecut, l-au făcut să se
prăbușească deodată la pământ și să moară.
4. Scrie trei secvente din care sa reiasa cate o trasatura definitorie a lui Leonida
Pascalopol. (câte 8-10 rânduri pentru fiecare secvență) (2 p)
1. “un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totuși evitând impresia de
exces, cărnos la față și rumen ca un negustor, însă elegant prin finețea pielii și
tăietura englezească a mustății cărunte. Părul rar dar bine ales într-o cărare care
mergea din mijlocul frunții pâna la ceafă, parfumul discret în care intra si o nuanță
de tabac, toate acestea reparau cu desavârșire, în apropiere, neajunsurile vârstei și
ale corpolenței". Detaliile trăsăturilor fizice sugerează, totodată, structura morală a
personajului, care atestă o educație solidă, inteligentă, bun gust, eleganță si
distincție, conturând, astfel, un burghez rafinat.
2. Îi sunt descrise în amănunțime hainele, croiala lor, culoarea: „Pe la orele sase, o
trăsură cu doi cai albi, aceeași din seara precedentă, se opri în fața porții, și din ea
cobora Pascalopol, îmbrăcat într-un costum pepit, bine croit, cu ghete albe, cu floare
la butonieră și cu canotiera pe cap”. Toate acestea alcătuiesc un contrast izbitor
între Giurgiuveanu si moșierul bogat, admirat de toata familia Tulea si escrocat
uneori fără jenă, ba de Moș Costache, care-i „ciupea” câte o sumă oarecare de
bani, ba de Aglae, care se așeza la masa de joc știind precis că nu are bani, dar
scotocindu-se fugar și nesemnificativ în punga si acceptând repede si fără complexe
„împrumutul” lui Pascalopol.