Muzeul personajulului

literar
IP.L.T "Bogdan Petriceicu Hasdeu„
Realizat: Bugai Marius
Profesor: Mâțu Inga
Costache Giurgiuveanu
Personaj cu un rol deosebit de important în economia romanului,
întrucât averea pe care o posedă, vânată de majoritatea personajelor,
susţine unul dintre firele narative principale ale romanului, Costache
Giurgiuveanu este încadrabil în tipologia avarului. Direct sau indirect,
acest personaj hotărăşte destinul celorlalte personaje.
 Întreaga acțiune a romanului se construieşte în jurul averii lui Costache
Giurgiuveanu, care concentrează faptele şi reacţiile tuturor celorlalte
personaje interesate mai mult sau mai puţin de moşternire. Moş Costache
este tipul avarului, un avar cumsecade, jovial, cu porniri de generozitate.
Bătrânul este caracterizat direct încă de la începutul romanului prin
întrurarea portretului fizic „un omuleţ subţire şi puţin încovoiat”, capul
era „atins de o calviţie totală”, faţa părea „apraope spână, pătrată”,
buzele erau „întoarse în afară şi galbene de prea mult fumat, acoperind
numai dinţii vizibili ca nişte aşchii de os”; clipea „rar şi moale”,
„răguşit” şi bâlbâit. Costache Giurgiuvenau e de o zgârcenie rară, fapt ce
reiese şi din prezentarea portretului
 Patima pentru bani
Avariția sunt mai puternice decât nobilele porniri sentimentale
"un pachet de jurnal legat cu sfori" plin cu bancnote, dar de
care batranul nu se poate desparti: "Nu-nu-nu! nu a-acum! [...]
Mai am sa primesc niste bani si vreau sa-i ducem odata, poate
c-o sa merg si eu. Nu e nicio graba. Banii astia ii tin aici cu
mine, sa nu ma fure pungasii astia, tu singur stii unde sunt. [...]
Am sa ti-i dau, mai tirziu, sa-i mai numar o data ...".
Costache si dependența sa totala față de bani,aflându-se pe
patul de moarte
Ținuta vestimentară
De fire era “un omulet subtire si putin incovoiat. Capul
ii era atins de o calvitie totala, si fata parea aproape
spana, si, din cauza aceasta, patrata. Buzele ii erau
intoarse in afara si galbene de prea mult fumat,
acoperind numai doi dinti vizibili, ca niste aschii de os.
Ținuta “mos Costache, in haine albe de drill si pe cap
cu o pana zgarcita de vechime si multe spalari.’’
“Costache iesise si el, in camasa, cu un surtuc deasupra
si cu un fes de lana pe cap.”
 Înfățișarea casei
(geamuri acoperite cu hârtie, imitând un vitraliu de catedrală) in
stilul gotic, cu tendințe către linii ascendente și echilibru; dar se
păstrează aerul vechi și ponosit, ilucidând indiferența
proprietarului față de propria locuință.Casa avea un singur cat,
aşezat pe un parter scund, ale cărui geamuri pătrate erau acoperite
cu hârtie translucidă, imitând un vitraliu de catedrală. Partea de
sus privea spre stradă, cu patru ferestre de o înălţime absurdă,
formând în vârful lor câte o rozetă gotică,deşi deasupra lor zidăria
scotea tot atâtea mici frontoane clasice, sprijinite pe câte două
mensole. La faţadă, acoperişul cădea cu o streaşină lată,
rezemându-se pe mensole despărţite de casetoane, totul în cel mai
antic stil, dar mensolele, frontoanele şi casetoanele erau vopsite
cu un ulei cafeniu. Zidăria era crăpată şi scorojită în foarte multe
locuri, şi din crăpăturile dintre faţada casei şi trotuar ieşeau
îndrăzneţ buruienile [...] partea de din dos a casei avea o înălţime
mai mare decât a restului, parter şi cat formând două coridoare
suprapuse, cu geamlâc.
 Semnificația personajului
Avarul Costache Giurgiuveanu ocupă un loc important în
literatură.Avariția omului este mai mult o manie.Costache
trăiește drama neputinței proprii,bătrân și neajutorat,dar și
neînduplecat când vine vorba de bani.Posedă mereu teama că va
fi prădat.El va fi victima propriei suspiciuni,furat de Stănică.
Prin Costache Giurgiuveanu se continuă tipologia avarului în
literatura română(Hagi Tudose).
Dar împotriva la avariția lui bătrânul este o persoană
iubitoare,deoarece are simpatie față de Otilia