ESEU 1 DE ARGUMENTARE Enigma Otiliei

Albu Roxana

R1 Perioada interbelica,un timp al experimentelor,al metamorfozelor

literare,a manifestarii unor tendinte,curente variate,dintre care dominante
sunt modernismul(sustinut de Eugen Lovinescu) si traditionalismul.
Polemic fata de tendintele analitice ale prozei interbelice,Calinescu isi
marturiseste neincrederea in formula epica proustiana.Doar formula
realismului de viziune clasica I se pare adecvata structurii romanului
romanesc.Se stie ca George Calinescu si a manifestat adeziunea la clasicism si
proza obiectiva de tip Balzacian era “un necesar model romanesc”.
TRASATURI BALZAC Balzacianismul are ca note definitorii:observatia
sociala,precizarea cronotopului inca din expozitiune,tema predilecta este cea a
imbogatirii,sub puterea banului,societatea burgheza se degradeaza
treptat,prezenta descrierilor detaliate de arhitectura,aspectul casei dezvaluie
caracterul proprietarului,”viziunea in forma de palnie”,personaj tip,etc
INTR ROMAN Romanul “Enigma Otiliei” apare in anul 1938 si releva o noua
ipostaza a personalitatii lui George Calinescu-vocatia narativa,talentul
artistic.Romanul reconstituie atomesfera Bucurestiului antebelic,dar este
totodata si un bildungsroman(urmareste maturizarea lui Felix si educatia lui
sentimentala).
TEMA centrala se dezvolta in trei arii tematice:mostenirea ca in
romanele lui Balzac unde majoritatea personajelor urmaresc obsesiv sa intre in
posesia unei mosteniri care sa le schimbe destinul;paternitatea,amintind de
romanul “Mos Goriot”(Balzac),demonstrand ca degradarea relatiilor de familie
conduce la degradarea intregii societati;tema iubirii ce urmareste delicata
poveste de dragoste dintre Felix si Otilia ,aflata sub semnul neimplinirii.
R2 TITLUL cartii gandit initial ca fiind “Parintii Otiliei ”,care ilustra idea
balzaciana a paternitatii,pt ca fiecare dintre personaje determina intr-un fel
soarta orfanei Otilia,ca niste parinti.
Titlul definitiv “Enigma Otiliei”sugereaza imprevizibilul
eroinei,comportamentul ei derutant care il uimeste Felix.Simbolic acest titlu
reliefeaza “eternul mister feminin”,dar si misterul unei varste si chiar al
vietii:”nu numai Otilia era o enigma ci si destinul insusi”
COMPOZITIA ROMANULUI este clasica,cele 20 de capitole se succeda
cronologic,iar episoadele se leaga prin tehnica inlantuirii.Principiul simetriei si
al circularitatii sunt evidente in secventele cu care se deschide si se sfarseste
romanul(descrierea strazii Antim si a casei lui mos Costache).Replica batranului
Giurgiuveanu “aici nu sta nimeni”revine in finalul cartii,unde se incarca de o
tristete existentiala.La sfarsit nu mai apare cu adevarat nimeni din clanul Tulea
sau Giurgiuveanu,marturie a existentei lor derizorii,ramanand doar casa in
ruina.
R3George Calinescu foloseste trasaturi specifice romanului de tip
Balzacian intrucat considera ca pt literature romaneasca a acelui timp,tipul
firesc de roman este cel realist obiectiv.
A1 Dupa modelul Balzacian,romanul se deschide prin situarea exacta in
timp si spatiu a actiunii si a personajelor:”Intr o seara de la inceputul lui iulie
1909..un tanar de vreo 18 ani..intra in strada Antim venind dinspre strada
Sfintii Apostoli”.Incipitul romanului cuprinde si o ampla secventa descriptive(cu
functie simbolica)urmarind potrivit viziunii “in forma de palnie”,drumul de la
exterior spre interior,spre detaliul precis-de la strada Antim la casa lui mos
Costache si la personaje.Aceste secvente descriptive se restrang treptat,fiind
dispuse in cercuri concentrice.Se dezvaluie mai intai,prin prisma lui Felix,strada
Antim,invaluita in straniu.Distinge detalii arhitecturale ale caselor care dau
strazii aspect caricatural,ceea ce suparara “ochiul estetului”(perspectiva ce este
defapt a autorului,transferata prin Felix.).Aceasi perspectiva ironica o are si
asupra casei lui mos Costache.Decorul casei ii provoaca lui Felix aceaa senzatie
de mister si lugubru.Scara casei,veche,in stare de prabusire,concorda cu figura
caricaturala care-I apare in cale.Descrierile succesive sunt urmate de o scena
cheie ce reuneste toate personajele romanului.Mai intai apare Costache
Giurgiuveanu ce are un comportament bizar si ii spune baiatului ca nu sta
nimeni acolo.Felix uimit,crezand ca a gresit adresa pleaca,apoi se intoarce si
este salvat de Otilia care l face pe mos Costache sa si schimbe atitudinea.Fata il
conduce in salon,unde,este intampinat de raceala membrilor celor doua
familii(Aglae Tulea,Aurica,Pascalopol si mos Costache).Ca in romanul lui
Balzac,personajele intra laolalta in spatial actiunii.In aceasta lume
neprimitoare,singura speranta pare a fi Otilia care I creaza de la inceput un
sentiment de siguranta.Intrat in aceasta noua familie,Felix descopera o lume
stranie manata de interese meschine,straine lui.Aceasta reuniune de familie
din salonul casei lui mos Costache prilejuieste prezentarea globala a
personajelor in ipostaze definitorii.
 A2 O alta trasatura care incadreaza romanul in tiparul Balzacian este
situarea in prin plan a mostenirii lui mos Costache.
Desi este batran acesta nutreste iluzia longevitatii,isi apara
banii,nerealizand niciun proiect pentru a nu cheltui.Averea lui este asediata de
clanul Tulea in vederea unei succesiuni totale,periclitated de infierea
Otiliei.Toate energiile familiei Tulea sunt mobilizate de Aglae,sprijinita de
Stanica.Dupa Otiliei cu Pascalopol la Paris,planurile in jurul mostenirii se rotesc
ametitor.Cand aceasta se intoarce acasa ,mos Costache sufera un atac
cerebral,nu foarte violent dar care mobilizeaza membrii clanului Tulea care
asteapta demult moartea batranului.
Scena din capitolul XVIII este reprezentativa pt degradarea relatiilor de
familie,evidentiind grotescul.Aglae pune in aplicare un intreg plan de
atac,ocupand militareste casa si stabilind postul de observatie pentru fiecare
membru al familiei dintre care niciunul nu are vreo urma de compasiune pt
bolnav,dorindu si doar sa l vada sfarsit.Pentru a sublinia egoismul fiecaruia
dintre ei,naratorul foloseste modelul ”dialogului surzilor” din teatrul absurd in
care fiecare isi exprima obsesia neimplinirii fara nicio legatura cu replicile
celorlalti astfel:Aglae vorbeste despre boala ei,Aurica vorbeste despre norocul
fetelor care se marita,Stanica isi aminteste cinic despre vegherea unui unchi
moribund,doctoral Vasiliad dezvaluie complexele medicului incompetent.In
mod surprinzator mos Costache isi revine si sfatuit de Pascalopol vrea sa
asigure material viitorul Otiliei.Mos Costache va mai suferi un al doilea atac al
bolii din care isi va reveni insa destinul batranului este dramatic.Spionandu-l in
permanenta Stanica izbuteste sa puna mana pe banii batranului.Realizand ca I
se fura banii pe care ii adunase cu patima toata viata,Costache Giurgiuveanu
moare cu groaza intiparita pe chip.
Realismului obiectiv i se asociază elemente caracteristice altor modele
estetice încât scrierea devine un roman de sinteză estetica ( influente din
romantism, modernism)
Cele mai multe personaje sunt insa concepute potrivit viziunii realist -
clasice a scriitorului, acestea alcătuind o galerie de tipuri umane, atent urmarite
în latura morală si-n plan social: tipul avarului (mos Costache),tipul parvenitului
(Stanica Raciu),"baba absoluta",geniul malefic și varianta feminine a
avarului"(Aglae),”fata bătrână” (Aurica),senilul (Simion Lungu),retardatul (Titi).
 Calinescu prezintă lumea ca un spectacol grotesc în care personajele
sunt niște măști, nu au profunzime, cu excepția lui Felix, a Otiliei și a lui
Pascalopol, eroii "angelici" ai cărții , aflate departe dezlănțuită
Concluzii: Enigma Otiliei este un roman între tradiție și inovație. Ramane
în esenta un roman realist de inspiratie citadina, de factura balzaciana care
surprinde obiectiv si critic viata burgluziei bucureștene de la începutul sec XX. O
lume întreagă se cuprinde în acest roman punand in lumină aspecte sociale,
familiale, configurand o frescă socială a Bucureștiului antebelic.