ROMANUL REALIST MODERN : ,,ENIGMA OTILIEI’’ DE G.

CÃLINESCU

Surse de 1. Autobiografía autorului:

inspirație  moartea mãtuşii Tinca şi cãutarea febrilã, de cãtre rude, a banilor şi a obiectelor
de preț în casã;
 trãsãturile unchiului Bica Simion (preluate de autor în portretul lui Stãnicã
Rațiu);
 amintirile autorului legate de familia adoptivã;
 existența de licean ( internist);
 pasiunea pentru psihiatrie şi chiar elemente ale portretului fizic împrumutate
luí Felix;
 existența unei veríşoare îndepãrtate pe nume Otilia, mai în vârstã decât el.
2. Romanele balzaciene: ,,Moş Goriot", ,,Éugenie Grandet’’ (teme preluate:
paternitatea, familia, moştenirea, eşecul erotic/marital)
Titlul Titlul inițial al romanuluí fusese ,,Pãrinții Otiliei", tocmai pentru a reliefa ideea
balzacianã a paternitãții, pentru cã - aşa cum observa Ov. Crohmalniceanu -,,fiecare
dintre persoanje determinã cumva soarta orfanei Otilia, ca nişte ,,pãrinți"
(Pascalopol şi Felix au o atitudine ocrotitoare, Costache intenționeazã sã-i lase un
cãmin drept moştenire, Stãnicã şi Aglae au o atitudine sfãtuitoare - chiar dacã într-un
registru negativ).
Autorul schimbã din motive editoriale titlul în ,, Enigma Otiliei’’ pentru a deplasa
accentul asupra fascianției pe care o exercita Otilia asupra lui Félix şi Pascalopol. Ea
rãmâne surprinzatoare prin amestecul unui farmec juvenil cu o maturitate
profundã. ,,Enigma" ei se naşte mai ales în inima lui Félix care nu poate gãsi
explicații plauzíbile pentru comportamentul fetei, care rãmâne, pânã în finalul
romanului o tulburatoare întruchipare a naturii contradictorii a sufletului feminin.
G.Cãlinescu mãrturiseşte : ,, voisem sã numesc cartea „Părinţii Otiliei”,dar
editorului i s-a pãrut mai sonor titlul ,, Enigma Otiliei’’.Otilia, cei inteligenți vor fi
observat, nu e personajul principal. Felix şi Otilia sunt acolo în calitate de victime şi
de termeni angelici de comparație. Nu Otilia are vreo enigmã, ci Felix crede cã le
are. Pentru orice tânãr de 20 de ani, enigmaticã va rãmâne în veci fata care îl
respinge, dându-i, totuşi, dovezi de afecțiune. Apoi Otilia, fãrã interes material
propriu-zis, aratã afecțiune pentru Pascalopol. Asta, pentru Felix, este o enigmã’’.