Structura eseului – personajul Otilia Prof. Monica Orasteanu, L. T.

Tudor Vladimirescu, Bucuresti

 Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui
personaj ce apartine unui roman realist.
In elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;
– evidențierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvențe comentate;
– analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale textului narativ studiat, semnificative
pentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici
narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).

Structura eseu
Enigma Otiliei
de George Calinescu
particularități de construcție a unui personaj

 Introducere

 G. Cãlinescu (1899-1965) face parte din seria scriítorilor de formație enciclopedicã

 are o activitate plurivalentã
 Publicat în 1938, la sfârşitul perioadei interbelice când romanul se afirmase puternic ca specie literarã; este al doilea
dintre cele 4 romane cãlinesciene
 Otilia Mărculescu - Personajul eponim al romanului, ,
 reprezintă misterul feminității adolescentine,
 fiind prezentată ca o ființă enigmatică,
 marcată de un puternic conflict interior.

1. Prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales

 Statutul social (locul personajul in sacietate - stare civila, familie, meserie, clasa sociala, etc)

 Statutul social al Otiliei este incert,

 fata din prima căsătorie a celei de-a doua soții a lui Costache Giurgiuveanu,
 Mos Costache amâna adoptarea fetei după moartea mamei sale.
 Este respinsă de clanul Tulea, în ciuda faptului că este indiferentă față de averea lui Moș Costache.
 după moartea lui Giurgiuveanu, va fi alungată de Aglae, acceptând căsătoria cu Pascalopol
 studentă la Conservator, are fire artistică, studiază si alege sa citească reviste și cărți franțuzești.
 aceasta se viseaza actrita, desi stie sa cante foarte bine la pian.

 Statul Psihologic (ganduri, emotii, framantari)

 Statutul psihologic al tinerei este marcat atât de faptul că a rămas orfană, cât și de viața ei in casa lui Giurgiuveanu.
 un amestec de luciditate şi inconştienţă, prezentată printr-o tehnică a oglinzilor paralele
 Personalitatea ei este in formare, fiind sensibilă, imprevizibilă, chiar capricioasă.
 reprezintă o imagine a misterului feminin, și, totodată, un ideal de feminitate pentru Felix si Pascalopol.
 Aglae o consideră o amenințare in ceea ce privește moștenirea bătrânului,

1
 Structura eseului – personajul Otilia Prof. Monica Orasteanu, L. T. Tudor Vladimirescu, Bucuresti

 comportamentul admirabil al Otiliei rămâne neschimbat față de clanul familiei Tulea, deși este silită să le facă față
atacurilor.
 Adevărata dimensiune a personalităţii Otiliei este surprinsă de Weissmann “orice femeie care iubeşte un bărbat fuge
de el ca să rămână în amintirea lui ca o apariţie luminoasă. Otilia trebuie să fie o fată înteligentă”.

 Statut Moral (calitati umane)

 Statutul moral este reprezentat de oscilația intre Felix si Pascalopol.

 comportamentul ei este mereu adecvat fiecărei situaţii:
- copilăroasă faţă de Pascalopol,
- tandră şi protectoare cu Felix,
- veselă şi grijulie cu moş Costache,
- distantă şi ironică cu clanul Tulea
 Otilia il iubește pe Felix, dar îl alege pe moșier, motivându-și opțiunea ca pe o dovadă de altruism, deoarece ea
pretinde că nu dorește sa stea în calea realizării profesionale a tânărului: „ o dragoste nepotrivită pentru marele
viitor”.
 Alege siguranța si stabilitatea financiară.
 Este o fire enigmatică, fapt susținut atât de Felix, cât și de Pascalopol, pe parcursul romanului.

2. Evidențierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvențe comentate;

 Precizarea trasaturii dominante a personajului

 Trăsătura dominantă a Otiliei o reprezintă spiritul contradictoriu, prezent pe tot parcursul romanului. Aceasta îl
iubește sincer pe Felix, dar îi oferă atenție lui Pascalopol. Nebunatică, melancolică, meditativ, risipitoare, ea este
totuși capabilă de gesturi de devotament.

 Ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvenţe comentate

 prima secvență relevantă este cea in care Felix îi mărturisește Otiliei ca o iubește prin intermediul
unei scrisori.
 Fata nu reacționează în niciun fel la declarația de dragoste a lui Felix
 Lipsa de reactie a fetei trezeste in mintea lui Felix mai multe scenarii, chinuindu-se singur
 într-un gest de exaltare nebunească, tânărul fuge de acasă.
 Otilia îl caută peste tot cu trăsura, iar când in sfârșit îl găsește în parc, așezat pe o bancă, comportamentul ei este
la fel de neclar si misterios ca întotdeauna, lăsând în sufletul lui Felix dezamăgire si nedumerire.
 Această scenă reliefează spiritul enigmativ al fetei, deoarece reies atât grija și empatia sa, cât și confuzia în care
aceasta se află legat de Felix și imposibilitatea ei de a lua o decizie certă.
 Așadar, ea nu e impasibilă la sensibilitatea tânărului, însă nici nu îi oferă acestuia ce își dorește.

2
 Structura eseului – personajul Otilia Prof. Monica Orasteanu, L. T. Tudor Vladimirescu, Bucuresti

 altă secvență ce subliniază spiritul contradictoriu al tinerei este cea in care, atunci când după moartea lui Moș
Costache, Otilia vine în camera lui Felix pentru a-i dovedi că îl iubește.
 Discuția tinerilor evidențiază raportarea diferită la iubire și că au, implicit, concepții diferite despre viață: Otilia
percepe iubirea in felul aventuros al artistului , cu dăruire si libertate absolută, in timp ce Felix are despre
dragoste păreri romantice și vede in femeie un sprijin in carieră.
 Dându-și seama că aceasta ar putea reprezenta o piedică in împlinirea idealurilor tânărului bărbat, Otilia îl
părăsește pe Felix si alege siguranța căsătoriei, cu Pascalopol. Aceasta scena evidentiaza spiritul contradictoriu
al protagonistei, deoarece intenitiile ei initiale se schimba brusc dupa discutia cu Felix. Daca la inceput Otilia
dorea sa-i arate lui Felix iubirea pe care i-o poarta, sfarsitul discutiei o surprinde pe fata renuntand la potentiala
relatie cu tanarul baiat.
 Asadar, ea are sentimente puternice de iubire, dar in acelasi timp este dispusa sa renunte la ele pentru binele lui
Felix.

3. Analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj semnificative pentru textul
narativ studiat

 Analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia

 Un element de compoziție semnificativ pentru particularitățile de construcție a personajului este titlul,

 Titlul este un element paratextual ,care oferă cititorului un orizont de așteptare.

 Titlul inițial al romanuluí fusese ,,Pãrinții Otiliei", tocmai pentru a reliefa ideea balzacianã a
paternitãții,
 Ov. Crohmalniceanu observa -,,fiecare dintre persoanje determinã cumva soarta orfanei Otilia, ca
nişte ,,pãrinți" (Pascalopol şi Félix au o atitudine ocrotitoare, Costache intenționeazã sã-i lase un
cãmin drept moştenire, Stãnicã şi Aglae au o atitudine sfãtuitoare - chiar dacã într-un registru negativ).
 Autorul schimbã din motive editoriale titlul în ,, Enigma Otiliei’’
 accentul deplasându-se astfel pe unul dintre personajele centrale
 se pune accentul asupra fascianției pe care o exercita Otilia asupra lui Félix şi Pascalopol.
 titlul reliefează în esenţă misterul feminin
 Otilia rãmâne surprinzatoare prin amestecul unui farmec juvenil cu o maturitate profundã. ,,Enigma" ei
se naşte mai ales în inima lui Félix care nu poate gãsi explicații plauzíbile pentru comportamentul fetei,
care rãmâne, pânã în finalul romanului o tulburatoare întruchipare a naturii contradictorii a sufletului
feminin.
 Insusi autorul recunoaste: “Otilia nu are nicio enigmă, ci Felix crede că are. Pentru orice tanar de 20 ani,
enigmatică va fi fata care-l va respinge, dându-i totuși dovezi de afecțiune. Iraționalitatea Otiliei supără
mintea clara a lui Felix”.
 G.Cãlinescu mãrturiseşte : ,, voisem sã numesc cartea „Părinţii Otiliei”,dar editorului i s-a pãrut mai
sonor titlul ,, Enigma Otiliei’’.Otilia, cei inteligenți vor fi observat, nu e personajul principal. Felix şi
Otilia sunt acolo în calitate de victime şi de termeni angelici de comparație. Nu Otilia are vreo enigmã,
ci Felix crede cã le are. Pentru orice tânãr de 20 de ani, enigmaticã va rãmâne în veci fata care îl
respinge, dându-i, totuşi, dovezi de afecțiune. Apoi Otilia, fãrã interes material propriu-zis, aratã
afecțiune pentru Pascalopol. Asta, pentru Felix, este o enigmã’’.

3
 Structura eseului – personajul Otilia Prof. Monica Orasteanu, L. T. Tudor Vladimirescu, Bucuresti

 Un alt element de compoziţie semnificativ pentru particularitățile de construcţie a personajului este reprezentat de
modalităţile de caracterizare,
 se conturează identitatea narativă a personajului.
 Prezentată printr-o tehnică a oglinzilor paralele
 Otilia este caracterizată direct de celelate personaje.
 Pentru Costache Giurgiuveanu este “Otilica”,
 pentru Felix “este o fată admirabilă pe care n-o înteleg”,
 iar pentru Aglae, care o percepe în permanentă antiteză cu Aurica, este “o stricată”,
 pentru Pascalopol este “micul meu viciu sentimental.”
 Iubitoare de lux și de confort, ea se autocaracterizează: “am un temperament nefericit”, “mă plictisesc
repede și sufăr când sunt contrariată”, “sunt capricioasă și vreau să fiu liberă”.
 Eroina are de altfel și propria ei conceptie despre viață, refuzând să privească în viitor și trăind cu
intensitate prezentul.
 Otilia se află într-o permanentă devenire, idee ilustrată de cele doua imagini ale fetei construite din
perspectiva lui Felix.
 Inițial, “Fata părea să aibă 18-19 ani, fața măslinie, nasul mic și ochii foarte albaștri, arăta și mai
copilaroasă între multele bucle și gulerul de dantelă.”
 în epilogul romanului, în fotografia pe care i-o arată Pascalopol, Felix să descopere “o doamnă foarte
picantă, gen actriță întreţinută”.
 Otilia este caracterizată şi indirect, prin comportamentul derutant sau relaţia cu celelalte personaje.
 Ea este obişnuită să nu ia lucrurile în tragic, iar firea capricioasă ascunde maturitatea, judecata de mare
subtilitate și o intuiție remarcabilă.
 De fapt, ea disimulează sub comportamentul copilăresc, sensibilitatea.

 Concluzie
 În concluzie, „Enigma Otiliei", scrisă de George Călinescu, este un roman de profundă critică socială, în
cadrul căruia este construit unul dintre cele mai complexe personaje feminine ale literaturii române.

 Trăsăturile contradictorii şi tehnicile de portretizare a personajului Otilia creează o prezenţă complexă,

enigmatică, în continua devenire. Otilia are un farmec inefabil, amestec de candoare şi rafinament, de
capriciu, devotament şi intuiţie.