Structura eseului – relatia dintreOtilia si Felix Prof. Monica Orasteanu, L. T.

Tudor Vladimirescu,
Bucuresti

 Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți relatia dintre doua personaje ce apartin
unui roman realist.
In elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– prezentarea statutului social, moral, psihologic etc. al fiecăruia dintre cele două personaje
– evidențierea evoluției relației dintre cele două personaje, prin referire la două episoade/secvențe comentate
– analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj semnificative pentru evoluția relației
dintre cele două personaje (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative,
instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).

Structura eseu
Enigma Otiliei
de George Calinescu
Relatia dintre doua personaje

 Introducere

 G. Cãlinescu (1899-1965) face parte din seria scriítorilor de formație enciclopedicã

 are o activitate plurivalentã
 Publicat în 1938, la sfârşitul perioadei interbelice când romanul se afirmase puternic ca specie literarã; este al doilea
dintre cele 4 romane cãlinesciene

 Relația dintre cele doua personaje, Felix Sima si Otilia Mărculescu, evoluează pe parcursul acțiunii, luând diferite
forme, de la o simplă prietenie, la o poveste de dragoste neîmplinită.

1. Prezentarea statutului social, moral, psihologic etc. al fiecăruia dintre cele două personaje

 Otilia
 Statutul social (locul personajul in sacietate - stare civila, familie, meserie, clasa sociala, etc)
 Statutul social al Otiliei este incert,
 fata din prima căsătorie a celei de-a doua soții a lui Costache Giurgiuveanu,
 Mos Costache amâna adoptarea fetei după moartea mamei sale.
 Este respinsă de clanul Tulea, în ciuda faptului că este indiferentă față de averea lui Moș Costache.
 după moartea lui Giurgiuveanu, va fi alungată de Aglae, acceptând căsătoria cu Pascalopol
 studentă la Conservator, are fire artistică, studiază si alege sa citească reviste și cărți franțuzești.
 aceasta se viseaza actrita, desi stie sa cante foarte bine la pian.

 Statul Psihologic (ganduri, emotii, framantari)

 Statutul psihologic al tinerei este marcat atât de faptul că a rămas orfană, cât și de viața ei in casa lui Giurgiuveanu.
 un amestec de luciditate şi inconştienţă, prezentată printr-o tehnică a oglinzilor paralele
 Personalitatea ei este in formare, fiind sensibilă, imprevizibilă, chiar capricioasă.
 reprezintă o imagine a misterului feminin, și, totodată, un ideal de feminitate pentru Felix si Pascalopol.
 Aglae o consideră o amenințare in ceea ce privește moștenirea bătrânului,
 comportamentul admirabil al Otiliei rămâne neschimbat față de clanul familiei Tulea, deși este silită să le facă față
atacurilor.
 Adevărata dimensiune a personalităţii Otiliei este surprinsă de Weissmann “orice femeie care iubeşte un bărbat fuge
de el ca să rămână în amintirea lui ca o apariţie luminoasă. Otilia trebuie să fie o fată înteligentă”.
 Statut Moral (calitati umane)
 Statutul moral este reprezentat de oscilația intre Felix si Pascalopol.

1
 Structura eseului – relatia dintreOtilia si Felix Prof. Monica Orasteanu, L. T. Tudor Vladimirescu,
Bucuresti

 comportamentul ei este mereu adecvat fiecărei situaţii:

- copilăroasă faţă de Pascalopol,
- tandră şi protectoare cu Felix,
- veselă şi grijulie cu moş Costache,
- distantă şi ironică cu clanul Tulea
 Otilia il iubește pe Felix, dar îl alege pe moșier, motivându-și opțiunea ca pe o dovadă de altruism, deoarece ea
pretinde că nu dorește sa stea în calea realizării profesionale a tânărului: „ o dragoste nepotrivită pentru marele
viitor”.
 Alege siguranța si stabilitatea financiară.
 Este o fire enigmatică, fapt susținut atât de Felix, cât și de Pascalopol, pe parcursul romanului.

 Felix
 Statutul social
 Statutul social suferă modificări pe tot parcursul acțiunii.
 Inițial, în casa bătrânului Giurgiuveanu, acesta este un tânăr orfan, proaspăt absolvent de liceu, cu aspirații mari in
cariera de medic.
 Felix evoluează de la statutul de student la medicină la cel al unui medic de renume, îndeplinindu-și, astfel, dorința
din punct de vedere profesional.
 Se casatoreste “intr-un mod stralucit”

 Statutul psihologic
 Statutul psihologic al tânărului îi surprinde de la inceput imaturitatea din perspectivă emoțională, fiind lipsit de
experiență.
 Sufera un eșec emoțional în urma realizării imposibilității de a avea o relație cu Otilia
 Are puterea de a depasi acesta experiența
 Aceasta experienta contribuie la grăbirea procesului de maturizare pe plan psihologic.

 Statutul moral
 Statutul moral este reliefat prin intermediul trăsăturilor morale.
 Felix este un individ sensibil, fapt ce reiese din atitudinea si maniera cu care o abordează pe Otilia
 Este un individ inteligent, fapt accentuat de atitudinea si comportamentul pe care le are atunci când este pus față in
față cu obstacolele care il înconjoară.
 Felix este devotat atât meseriei de medic, cât și persoanei iubite.

2. evidențierea evoluției relației dintre cele două personaje, prin referire la două episoade/secvențe
comentate;

 prezentarea evoluției relației dintre personaje

 Relația dintre cei doi evoluează de la prietenie și admirație la „noaptea solemnă” de „primăvară timpurie” când
Otilia vine în camera lui Felix spre a-i dovedi că îl iubește dezinteresat, fapt confirmat ulterior de Pascalopol, în
discuția celor doi din tren;

2
 Structura eseului – relatia dintreOtilia si Felix Prof. Monica Orasteanu, L. T. Tudor Vladimirescu,
Bucuresti

 Sfârşitul poveştii de iubire dintre Otilia şi Felix dezvăluie caracterul iluzoriu al libertăţii de a alege şi de a-şi
asuma iubirea într-o lume în care totul este determinat social şi economic.

 ilustrarea evoluției relației dintre personaje, prin oricare două episoade/secvențe comentate

 prima secvență relevantă este cea in care Felix îi mărturisește Otiliei ca o iubește prin intermediul
unei scrisori.
 Fata nu reacționează în niciun fel la declarația de dragoste a lui Felix
 Lipsa de reactie a fetei trezeste in mintea lui Felix mai multe scenarii, chinuindu-se singur
 într-un gest de exaltare nebunească, tânărul fuge de acasă.
 Otilia îl caută peste tot cu trăsura, iar când in sfârșit îl găsește în parc, așezat pe o bancă, comportamentul ei este
la fel de neclar si misterios ca întotdeauna, lăsând în sufletul lui Felix dezamăgire si nedumerire.
 Această scenă reliefează spiritul enigmativ al fetei, deoarece reies atât grija și empatia sa, cât și confuzia în care
aceasta se află legat de Felix și imposibilitatea ei de a lua o decizie certă.
 Așadar, ea nu e impasibilă la sensibilitatea tânărului, însă nici nu îi oferă acestuia ce își dorește.

 altă secvență ce subliniază evolutia relatiei dintre presonaje este cea in care, după moartea lui Moș Costache,
Otilia vine în camera lui Felix pentru a-i dovedi că îl iubește.
 Discuția tinerilor evidențiază raportarea diferită la iubire și că au, implicit, concepții diferite despre viață: Otilia
percepe iubirea in felul aventuros al artistului , cu dăruire si libertate absolută, in timp ce Felix are despre
dragoste păreri romantice și vede in femeie un sprijin in carieră.
 Dându-și seama că aceasta ar putea reprezenta o piedică in împlinirea idealurilor tânărului bărbat, Otilia îl
părăsește pe Felix si alege siguranța căsătoriei, cu Pascalopol. Aceasta scena evidentiaza spiritul contradictoriu
al protagonistei, deoarece intentiile ei initiale se schimba brusc dupa discutia cu Felix. Daca la inceput Otilia
dorea sa-i arate lui Felix iubirea pe care i-o poarta, sfarsitul discutiei o surprinde pe fata renuntand la potentiala
relatie cu tanarul baiat.
 Asadar, ea are sentimente puternice de iubire, dar in acelasi timp este dispusa sa renunte la ele pentru binele lui
Felix.

3. analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj semnificative pentru evoluția
relației dintre cele două personaje

 Analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia

 Un element de compoziție semnificativ pentru evoluția relației dintre cele două personaje este titlul

 Titlul este un element paratextual ,care oferă cititorului un orizont de așteptare.

 Titlul inițial al romanuluí fusese ,,Pãrinții Otiliei", tocmai pentru a reliefa ideea balzacianã a paternitãții,

3
 Structura eseului – relatia dintreOtilia si Felix Prof. Monica Orasteanu, L. T. Tudor Vladimirescu,
Bucuresti

 Ov. Crohmalniceanu observa -,,fiecare dintre persoanje determinã cumva soarta orfanei Otilia, ca nişte
,,pãrinți" (Pascalopol şi Félix au o atitudine ocrotitoare, Costache intenționeazã sã-i lase un cãmin drept
moştenire, Stãnicã şi Aglae au o atitudine sfãtuitoare - chiar dacã într-un registru negativ).
 Autorul schimbã din motive editoriale titlul în ,, Enigma Otiliei’’
 accentul deplasându-se astfel pe unul dintre personajele centrale
 se pune accentul asupra fascianției pe care o exercita Otilia asupra lui Félix şi Pascalopol.
 titlul reliefează în esenţă misterul feminin
 Otilia rãmâne surprinzatoare prin amestecul unui farmec juvenil cu o maturitate profundã. ,,Enigma" ei se
naşte mai ales în inima lui Félix care nu poate gãsi explicații plauzíbile pentru comportamentul fetei, care
rãmâne, pânã în finalul romanului o tulburatoare întruchipare a naturii contradictorii a sufletului feminin.
 Insusi autorul recunoaste: “Otilia nu are nicio enigmă, ci Felix crede că are. Pentru orice tanar de 20 ani,
enigmatică va fi fata care-l va respinge, dându-i totuși dovezi de afecțiune. Iraționalitatea Otiliei supără
mintea clara a lui Felix”.
 G.Cãlinescu mãrturiseşte : ,, voisem sã numesc cartea „Părinţii Otiliei”,dar editorului i s-a pãrut mai sonor
titlul ,, Enigma Otiliei’’.Otilia, cei inteligenți vor fi observat, nu e personajul principal. Felix şi Otilia sunt
acolo în calitate de victime şi de termeni angelici de comparație. Nu Otilia are vreo enigmã, ci Felix crede cã
le are. Pentru orice tânãr de 20 de ani, enigmaticã va rãmâne în veci fata care îl respinge, dându-i, totuşi,
dovezi de afecțiune. Apoi Otilia, fãrã interes material propriu-zis, aratã afecțiune pentru Pascalopol. Asta,
pentru Felix, este o enigmã’’.

 Un alt element de compoziţie semnificativ pentru evoluția relației dintre cele două personaje este reprezentat
de modalităţile de caracterizare,
 se conturează identitatea narativă a personajului.
 Prezentată printr-o tehnică a oglinzilor paralele
 Otilia este caracterizată direct de celelate personaje.
 Pentru Costache Giurgiuveanu este “Otilica”,
 pentru Felix “este o fată admirabilă pe care n-o înteleg”,
 iar pentru Aglae, care o percepe în permanentă antiteză cu Aurica, este “o stricată”,
 pentru Pascalopol este “micul meu viciu sentimental.”
 Iubitoare de lux și de confort, ea se autocaracterizează: “am un temperament nefericit”, “mă plictisesc
repede și sufăr când sunt contrariată”, “sunt capricioasă și vreau să fiu liberă”.
 Eroina are de altfel și propria ei conceptie despre viață, refuzând să privească în viitor și trăind cu
intensitate prezentul.
 Otilia se află într-o permanentă devenire, idee ilustrată de cele doua imagini ale fetei construite din
perspectiva lui Felix.
 Inițial, “Fata părea să aibă 18-19 ani, fața măslinie, nasul mic și ochii foarte albaștri, arăta și mai
copilaroasă între multele bucle și gulerul de dantelă.”
 în epilogul romanului, în fotografia pe care i-o arată Pascalopol, Felix să descopere “o doamnă foarte
picantă, gen actriță întreţinută”.
 Otilia este caracterizată şi indirect, prin comportamentul derutant sau relaţia cu celelalte personaje.
 Ea este obişnuită să nu ia lucrurile în tragic, iar firea capricioasă ascunde maturitatea, judecata de mare
subtilitate și o intuiție remarcabilă.
 De fapt, ea disimulează sub comportamentul copilăresc, sensibilitatea.
 Felix
 Naratorul alcătuiește o adevărată fișă biografică a lui Felix. Tânărul absolvent de liceu vine la București,
după moartea tatălui său pentru a studia medicina, aspirând la o carieră strălucită. Este inițial uimit și timorat
de inospitalitatea din „casa cu molii”.

4
 Structura eseului – relatia dintreOtilia si Felix Prof. Monica Orasteanu, L. T. Tudor Vladimirescu,
Bucuresti

 Prin intermediul caracterizării directe, naratorul îi conturează portretul fizic sugestiv, care denotă
perseverența caracterului, delicatețea și superioritatea spirituală. Are „un aer bărbătesc și elegant”, „fața...îi
era juvenilă și prelungă, aproape feminină din pricina șuvițelor mari de păr ce-i cădeau de sub șapcă, dar
coloarea măslinie a obrazului și tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă voluntară întâia impresie.”
 Dotat cu numeroase calități intelectuale, cu tenacitate și dorință de a se realiza, devine „profesor universitar,
specialist cunoscut, autor de memorii și comunicări științifice, colaborator la tratate de medicină cu profesori
francezi”;
 Nevoia de afecțiune se prefigurează din copilărie, când a rămas orfan de mamă.
 Drumul devenirii profesionale se îmbină cu cel al dragostei. Comportamentul imprevizibil al Otiliei îl
derutează, încearcă față de aceasta o atracție care „deveni din ce în ce mai tiranică”;
 Numeroase pagini descriu cu luciditate stările fizice și psihice prin care trece Felix, de la neliniște și
incertitudine, adorație și deznădejde, gelozie și fericire.

 Concluzie
 În concluzie, „Enigma Otiliei", scrisă de George Călinescu, este un roman de profundă critică socială, în
cadrul căruia este construit unul dintre cele mai complexe personaje feminine ale literaturii române.

 Episoade relevante

?Felix îi mărturisește Otiliei ca o iubește prin intermediul unei scrisori.

Toate maternitățile acestea durau atât cât Otilia era numai cu Felix, acasă. Pe dată ce apărea Pascalopol,
sau o chema în oraș, Otilia redevenea distrată și nerăbdătoare de petreceri inedite. Atunci toate gingășiile ei
față de Felix își pierdeau, spre ciuda acestuia, orice semnificație. Dacă Pascalopol intra în chiar clipa când Otilia
cosea nasturele lui Felix (lucrul se-ntâmplă o dată), fata nu lăsa lucrul, nici nu-și schimba stilul familiar, dar
ochii ei erau iluminați, și, pe dată ce sfârșea, alerga la moșier și începea cu el obișnuitele calinerii. Felix
rămânea astfel un copil inofensiv, care nu concurează pe oamenii mari. Din această cauză, el se umplu de o
gelozie aprinsă și hotărî să lămurească cu orice chip situația. Neîndrăznind să înfrunte oral pe Otilia, se decise
să-i scrie. Luă o foaie de hârtie și așternu pe ea lămurit aceste cuvinte:
„Otilia, nu stau aici decât pentru tine, fiindcă te iubesc. Altfel, aș fi plecat de mult. Te iubesc, tu n-ai
văzut asta? Felix“
Întâi se gândi să trimită scrisoarea prin poștă, însă putea sosi când era și el de față, și asta nu-i convenea.
Hotărî să i-o pună în cameră, dar și așa trebuia să fie prudent, ca nu cumva Marina, dereticând odăile, s-o
arunce. Așteptă până ce Marina termină dereticatul într-o zi în care Otilia nu era acasă, și apoi depuse plicul cu
indicația „Domnișoarei Otilia“ pe pat, pândind neliniștit în odaia lui. La ora unu se auziră și pașii Otiliei, ușa
trântită, pârâitul patului, în care se aruncase spre a se odihni puțin. Felix își comprimă palpitațiile grozave ale
inimii.
— Felix, se auzi strigătul fetei de alături, Felix, tu ești acolo?
— Da, răspunse acesta cu glasul stins.
Își închipuia că fata citise scrisoarea.
— Mi-e o foame nebună. Să mergem să mâncăm. Papa mi-a spus în oraș că nu vine la prânz. Dar vino
încoace.

5
 Structura eseului – relatia dintreOtilia si Felix Prof. Monica Orasteanu, L. T. Tudor Vladimirescu,
Bucuresti

Felix trecu dincolo ca un criminal prins asupra faptului. Otilia era întinsă pe sofa, îmbrăcată așa cum
venise din oraș. Până și umbrela de soare se afla lângă ea. Tânărul cercetă fugar suprafața sofalei, dar nu zări
nimic. Văzu scrisoarea, în sfârșit, pe marginea mesei, nedesfăcută. Fata o luase deci de pe pat și o pusese pe
masă, fără s-o citească. „Dar dacă n-o va citi deloc?“ se-nspăimântă Felix. Îi venea să atragă atenția Otiliei
asupra scrisorii și apoi să fugă, fiindcă, în fond, lui îi era frică de a pronunța cuvintele de foc. Otilia se sculă și,
luându-l de braț, îl îndreptă spre ușă. La masă, Otilia fu volubilă, îi spuse impresii de Conservator, îl întrebă
despre activitatea lui universitară. Simțise că Felix era preocupat.
— Ce ai, Felix? Ești așa distrat! Te pomenești că ești îndrăgostit! Nu m-aș mira, cu atâtea colege...
Felix se simți dezamăgit de presupunerea Otiliei, și prin gând îi trecu toana de a smulge înapoi
scrisoarea. Otilia îl ținu mult de vorbă, apoi trecu în odaia cu pianul și-i cântă anume fraze, apelând mereu la
atenția lui, în sfârșit îl sfătui să se ducă să se odihnească, fiindcă părea obosit.
— Mă duc și eu, vreau să citesc ceva, de mult n-am mai pus mâna pe o carte. Felix fugi înainte, ca să nu
fie de față la găsirea scrisorii, și așteptă cu respirația încordată. După o îndelungă ciorovăială cu Marina, Otilia
urcă scările. Se auzi când intră în odaie, dușumeaua pârâi ușor în câteva puncte greu de precizat, Felix bănui că
Otilia se oprise în fața mesei. Apoi urmară mici zgomote indistincte și... nimic. Felix se feri să dea ochii cu Otilia
și rămase închis în odaie. Când, târziu, ieși, ca un hoț, ușa odăii fetei era deschisă, scrisoarea lipsea de pe masă,
iar Otilia era în oraș. Se-ntoarse la masă cu Pascalopol și cu moș Costache, privi pe Felix degajat, se purta ca și
când nimic nu se-ntâmplase. Contrariat, Felix deveni îndrăzneț și încercă să controleze efectul scrisorii. Făcu
așa încât să se afle la un moment dat singur cu Otilia. Fata îl privi franc, îi spuse vorbe indiferente și nu păru
nici intimidată, nici cu conștiința încărcată. Lui Felix îi încolți bănuiala că scrisoarea nu-i căzuse în mâini și făcu
atunci ceea ce altă dată n-ar fi făcut. Profitând de faptul că Otilia era jos cu Pascalopol, intră în odaia ei, aruncă
ochii pe pat și pe masă, pe dușumea, însă nu fu chip să descopere nimic. Scrisoarea fusese luată de cineva, în
orice caz.
A doua zi, la masă, Otilia fu tot atât de senină, seara nu veni deloc. O mâhnire mare cuprinse pe Felix, o
silă de toate, și prin cap îi trecură idei extravagante. Se gândea să lase totul baltă, să fugă undeva în lume, ca
fochist pe un vapor, își închipuia consternarea Otiliei, regretul ei de a-l fi făcut să sufere și să plece, o vedea
plângând. Melodrama asta inexorabilă îi mișcă toate fibrele sufletului și prefăcu descurajarea într-o mare
durere consolatoare. Își chinuia totuși mintea cu fel de fel de ipoteze: Otilia a găsit scrisoarea, dar n-a bănuit
de la cine este, și-a închipuit că e vreo glumă, vreo hârtie veche a lui Felix; a găsit-o și, distrată, a aruncat-o
fără s-o desfacă; n-a găsit-o deloc, scrisoarea căzând undeva printre lucruri; a citit-o, dar nu-l iubește pe
Felix. Ipoteza din urmă aprindea gelozia în inima lui Felix. Cum? Otilia are atâta putere de a se preface? Are
atât de puțină inimă încât să nu vrea să-i spună o vorbă? E în stare să iubească pe bătrânul Pascalopol și să-l
treacă cu vederea pe el? O undă de mânie trecu prin el și toate știrile rele despre Otilia se adunară peste capul
lui într-un stol negru, înfricoșător. Nu, nu. Otilia se purtase cu el ca o soră. Nu putea să-l urască. Poate că a
supărat-o prin gestul lui. Nu se cădea să-i scrie în chipul acela, care dovedea că pătrunsese în odaia ei
(imprudență neiertată), ci să-i spună de-a dreptul, discret. Chinul lui Felix crescu cu trecerea zilelor, fiindcă
răceala Otiliei, dacă ea era pricina, era definitivă, iar circulația scrisorii nu mai putea fi urmărită. În ziua când
orice speranță păru pierdută, Felix fu atât de mâhnit, încât uită să se mai întoarcă acasă la prânz. Îl cuprinse o
frenezie nebună de a umbla singur și merse pe jos, în frig, până la Băneasa. Vibra de amărăciunea de a fi
înțeles și căuta înverșunat în minte o hotărâre care să fie pentru Otilia un adio sublim. Obosit, la întoarcere se
așeză pe o bancă încărcată de zăpadă, și n-auzi nici huruitul unei trăsuri, nici scârțâitul unor pași. Îl deșteptă
din toropeală o mână subțire care-i ridica bărbia în sus. Era Otilia.
— Felix, ce faci tu aici? De când te caut cu trăsura! Vai, ce fără minte ești, câte supărări îmi faci!
Otilia se lăsă pe banca înzăpezită, într-o descurajare amuzată. Era îmbrăcată într-o haină foarte pe talie,
de astrahan, pe care Felix n-o mai văzuse.
— Și mai spui că mă iubești!
Felix tresări. Va să zică, Otilia citise scrisoarea. Fata îi ridică din nou bărbia, râzând:

6
 Structura eseului – relatia dintreOtilia si Felix Prof. Monica Orasteanu, L. T. Tudor Vladimirescu,
Bucuresti

— Felix, hai, spune-mi, de ce-ai fugit de-acasă? Ți-am făcut noi ceva?
Felix lăsă din nou capul în jos și răspunse, sfărâmat:
— Dar știi foarte bine... ți-am scris... nu mai pot așa.
— Tu mă iubești? îl întrebă Otilia serioasă ca și când l-ar fi întrebat dacă e bolnav.
Felix mărturisi cu capul.
— Ce copil ești! Ți-am citit scrisoarea, dar am uitat, știi că sunt o zăpăcită. De ce să fugi? Ți-am spus eu că
nu te iubesc?
Felix tresări deodată înfocat.
— Otilia, e adevărat? Mă iubești?
— Ei, ei, nu ți-a spus nimeni că te urăște.
Felix fu iar dezamăgit.

?După moartea lui Moș Costache, Otilia vine în camera lui Felix pentru a-i dovedi că îl iubește.
— Draga Felix, m-am gandit foarte bine, bine de tot. In interesul meu si al tau, acum nu ne putem casatori. Nu
ne putem casatori acum, am zis, dar mai pe urma, da. Ca sa-ti dau o dovada ca te iubesc, am venit la tine.
Putem fi barbat ai sotie si fara binecuvantarea lui popa Tuica.
Felix o lua in brate (era foarte usoara), o inabusi in sarutari, primite fara impotrivire, apoi se aseza pe fotoliu,
cu fata la pieptul ei:
— Otilia, sopti el, solemn, m-am incredintat. Ceea ce faci tu acum, numai o fata cu suflet fin putea sa faca.
Iarta-ma ca am pus la indoiala dragostea ta si bunele tale intentii. Nu, nu trebuie sa ma lasi tu sa fiu nedelicat.
De acum incolo cred ca vei fi odata sotia mea si te voi astepta oricand. Otilia il saruta o data, apasat, apoi sari
in picioare.
— Stii ce? Vreau cel putin, daca tu esti atat de leal, sa dorm noaptea asta la tine. Sa vad cum e in patul unui
baiat.
Se arunca in patul lui Felix, ghemuindu-si picioarele subtiri in poalele camasii, si tanarul o inveli bine si apoi
merse el insusi si se-ntinse pe o canapea mica, langa soba.
— Otilia, sopti el, in chip de „noapte buna“, sunt foarte fericit. Noaptea asta e solemna in existenta mea.
Dimineata Felix se scula sprinten si privi spre pat. Plapuma forma un cuib gol. Tanarul isi inchipui ca Otilia a
trecut in camera ei, se spala repede pe fata, cantand, se pieptana si iesi in geamlac, sa bata la usa fetei.
— Otilio, Otilio? Nu raspunse nimeni. Trase clanta si vazu ca usa se deschide. Inauntru nu era nimeni, odaia
aproape goala, geamantanele lipseau. Felix alerga ca un nebun pe scari, cauta prin toate odaile si o descoperi
pe Marina in bucatarie:
— Unde e domnisoara Otilia?
— Pai, nu stii? A plecat din zori, cu trasura, cu geamantane cu tot. S-a dus unde-o fi urma ei.
Multa vreme Felix statu intr-o prostratie totala, apoi, venindu-si putin in fire, simti nevoia sa alerge, colinda
strazile si soseaua, si, in sfarsit, se hotari sa mearga la Pascalopol. Acolo afla ca mosierul era plecat la Paris cu
„domnisoara“. Peste doua saptamani primi o carte postala ilustrata cu aceste randuri: „Cine a fost in stare de
atata stapanire, e capabil sa invinga si o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor. Otilia“
De atunci Felix n-o mai vazu niciodata pe Otilia. Afla numai ca se casatorise cu Pascalopol, pe care-l uri din
nou. Razboiul dadu lui Felix, peste cativa ani, prilejul de a se afirma inca de tanar. Dupa incheierea pacii fu
aproape numaidecat profesor universitar, specialist cunoscut, autor de memorii si comunicari stiintifice,

7
 Structura eseului – relatia dintreOtilia si Felix Prof. Monica Orasteanu, L. T. Tudor Vladimirescu,
Bucuresti

colaborator la tratate de medicina cu profesori francezi. Se casatori intr-un chip care se cheama stralucit si
intra, prin sotie, intr-un cerc de persoane influente.