Muzica : Vangelis – “ Cosmos”

Subiectul lecţiei:
 La sfîrşitul lecţiei elevii vor fi
capabili:
 Să cunoască caracteristicile de bază a celor
8 planete din Sistemul Solar:
masa, raza, distanţa pînă la soare;
 Să-şi formeze o imagine despre dimendiunile
şi structura sistemului planetar;
 Să explice rolul forţei de atracţie universală
în mişcarea planetelor şi a sateliţilor
din sistemul solar.
Nemărginit în spaţiu şi nesfîrşit în timp este
Universul, ultima frontieră!

Din lumea noastră mică,

privim oceanul cosmic
de mii de ani!
Toate galaxiile, împreunã cu spaţiul cuprins între ele,
alcătuiesc Universul. Acesta este imposibil de
măsurat şi se spune că este infinit. Vîrsta sa este
cuprinsă între 15 şi 17 miliarde de ani.
 Universul a luat naştere în urma exploziei ,,oului
cosmic”. Explozia a fost numită de către astronomul
George Gamow (1904-1968) ,,big bang” adică
marea explozie.

Ulterior, materia rezultatã din explozie s-a concentrat în

stele, planete, sateliţi, comete, meteoriţi şi praf
interstelar.
Lumea stelelor închisă în uriaşa formă de galaxie conţine
miliarde de sori, fiecare cu familia sa, mai mult sau mai
puţin numeroasă.

Galaxia noastră, Calea Lactee,

e numai una din milioanele de
galaxii ale Universului zărite
de uriaşele telescoape ale
omenirii.
Calea Lactee este o galaxie în spirală ce conţine în
jur de 100 miliarde de stele. S-a format dintr-un
uriaş nor de gaz şi praf acum 10 miliarde de ani.
 Dacă ai călători cu viteza luminii ( 300 000 de km / s ) de la
un capăt la altul al galaxiei Calea Lactee, ţi-ar trebui
100 000 ani ca să termini călătoria.

În centru există un nucleu dens şi sferic de stele care poate

conţine o gaură neagră. Nucleul este înconjurat de un disc ce
conţine braţe sub formă de spirale ce sunt formate din stele
tinere, iar nucleul şi marginea discului, din stele mai bătrîne.
Una din cele 100 de miliarde de stele din
galaxia noastra, Calea Lactee, este şi Soarele
care, împreună cu planetele din jurul său,
formează Sistemul solar.
 Sistemul solar se întinde pe o suprafaţă în
formă de disc cu raza de 6 miliarde km.
Cu toate că el pare foarte întins, la scara
Universului acesta este cu adevărat minuscul.

S-a născut acum 4,5 miliarde de ani,

din materia cosmică.
Între Pămînt şi Soare este o distanţă
de 150 milioane km.
Sistemul solar este format din corpuri cereşti a căror
dimensiune variază de la mărimea unui grăunte de nisip până
la sfere cu diametre de mai multe mii de km:Soarele,planetele,
sateliţii naturali, sute de asteroizi, milioane de meteoriţi şi
foarte multe comete.
Data de 24 august 2006 a reprezentat un punct de referinţă în
istoria astronomiei moderne.

Printr-o rezoluţie adoptată în acea zi, Uniunea Astronomică

Internaţională (UAI) a modificat, practic, structura sistemului
nostru solar, prin introducerea unei noi categorii de obiecte
cereşti, numită planete pitice.
În urma acestei restructurări, sistemul nostru solar are, în
acest moment, opt planete mari (Mercur, Venus, Pământ,
Marte, Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun) şi cinci planete
pitice (Ceres, Pluton, Haumea, MakeMake şi Eris).
Cele 4 planete mai apropiate
de Soare - Mercur, Venus,
Terra şi Marte - sunt numite
planete terestre din cauza
suprafeţei lor rocoase.
Planetele dincolo de orbita
lui Marte - Jupiter, Saturn,
Uranus şi Neptun - sunt
numite gigante gazoase.

Planetele pitice sunt: Ceres

(considerat şi asteroid),
Pluton, Haumea, MakeMake
şi Eris (considerate şi
 Soarele nostru ( Apollo în mitologia romană şi Helios în cea
greacă) este o stea galbenă de mărime medie care s-a format
acum 4,5 miliarde de ani împreuna cu tot sistemul nostru solar.

Se află în centrul sistemului nostru solar şi are ca sateliţi

toate planetele.

Este de 330 330 ori mai greu decît Pămîntul, de 109 ori mai mare
în diametru şi ne-ar trebui 1,3 milioane de planete Pămînt ca să-i
umplem volumul.
Soarele este format din gaze: 75% hidrogen si 25% heliu.

În centrul Soarelui, unde are loc fuziunea hidrogenului,

temperatura este de 15 000 000 grade C şi acolo se
produce toată energia degajată de Soare.

99% din materia Sistemului solar este concentrată în

Soare.

S-a născut din materia cosmică. La început era mult mai

luminos şi mai fierbinte.

Pe măsură ce îmbătrâneşte, cantitatea de căldură emanată

şi intensitatea luminii sale scade, deoarece materia din
care este alcătuit se consumă prin ardere.

Este o stea de mărime mijlocie, aflata la 30 000 de ani

lumină de centrul galaxiei Calea Lactee.

Atmosfera acestei planete este
similară cu cea a Pământului.
Este de 3 ori mai mică decât
Terra, iar suprafaţa ei este
plină de cratere şi câţiva munţi.
Mercur este cea mai mică
planetă a sistemului solar.
În
mitologia romană, Mercur
era mesagerul sau solul
zeilor (echivalentul lui
Hermes la greci), zeul cel
mai iute de picior.
Dacă vom observa că
planeta are cea mai rapidă
mişcare de revoluţie
(efectuează o rotaţie
completă în jurul Soarelui
în 88 de zile terestre),
asocierea de nume cu zeul
roman e lesne de intuit.
Este prima planetă de
lângă Soare.
- Al treilea corp ca
strălucire de pe bolta
cerească, după Soare şi
Lună, planeta Venus îşi
merită din plin numele
roman al zeiţei dragostei,
frumuseţii şi fertilităţii.
- Este, la propriu, cea mai
fierbinte planetă a
sistemului solar (462°C la
suprafaţă) şi se învîrte în
jurul axei sale în sens Are o atmosfera "tropicală"
retrograd, astfel că cu presiuni zdrobitoare, de
soarele-i răsare la vest şi- peste 90 de ori mai mari
i apune la est! decît pe Pământ şi ploi
acide.
 Venus mai este denumită şi Steaua Dimineţii deoarece, în
afară de Soare şi Lună, este cea mai strălucitoare de pe
cer.

- Este o planetă "leneşă" deoarece îi sunt necesare 224,7 de

zile să facă o rotaţie de 360 grade (a doua planetă de la Soare).
- Atmosfera pe Venus este ucigătoare şi este în principal compusă
din dioxid de carbon cu mici concentraţii de azot.
 Pentru Pămînt sau
Planeta albastră, numele
de Terra este cel mai des
întîlnit.
• Terra Mater sau Tellus
Mater (Mama Pămînt)
era divinitatea romană ce
personifica pămîntul.

Luminii de la Soare îi ia 8
minute pînă atinge
Pămîntul ( a treia planetă
de la Soare).

Casă pentru milioane de specii, inclusiv omenirea, Pămîntul

este singura planetă din Sistemul solar unde există viaţă.
Suprafaţa Pămîntului este acoperită în proporţie de 70,8%
de apă, restul de 29,2% fiind solid , "uscat".
Zona acoperită de apă este împărţită în oceane, iar uscatul
se subîmparte în continente.

Între Pămînt şi restul Universului există o permanentă

interacţiune. Astfel, Luna este cauza mareelor.
 Viaţa nu ar fi ajuns atît de departe dacă planeta pe care se află
nu ar apăra-o în modul cel mai eficace posibil. Nucleul solid al
Pămîntului format din nichel şi fier, împreuna cu magma
lichidă din jurul său, produce un cîmp magnetic care reflectă
particulele ucigătoare aflate în vîntul cosmic trimis de Soare.

De asemenea, stratul de ozon blochează radiaţiile letale

ultraviolete care ar provoca arsuri solare, modificări genetice şi
cancer. Fără el şi scutul format de cîmpul magnetic
nu am mai fi aici.
 Pămîntul s-a ciocnit acum 4,5 miliarde de ani cu un corp
ceresc de dimensiunile planetei Marte.

Impactul a fost atît de puternic încît resturi de material rezultate

din ciocnire au fost aruncate în spaţiu, pe orbita Pămîntului,
formînd un satelit natural numit Luna.

• Luna şi-a luat numele de la zeiţa romană Diana care mai era
cunoscută şi sub numele de Luna.
• Luna, ca obiect, era numită în mitologia greacă Selena.
• Se depărtează de Pămînt cu 3 cm pe an.
Pămîntul face o rotaţie completă
în jurul axei sale în 23 ore, 56
minute şi 4 091 secunde (o zi
siderală).
Mişcarea Pămîntului în jurul
axei proprii se numeşte
mişcare de rotaţie.
Orbitează Soarele la o distanţă de aproximativ 150 milioane km,
şi face o rotaţie completă în 365,2564 zile.
Mişcarea de rotaţie a Pămîntului în jurul Soarelui se
numeşte mişcare de revoluţie.

Atmosfera este formată din 78,08% azot, 20,95% oxigen,

0,93% argon, 0,038% dioxid de carbon, vapori de apă.
• Cînd este vizibilă, Marte are o nuanţă roşiatică şi de aceea i
se mai spune şi Planeta Roşie. A fost botezată după numele
roman al Zeului Războiului.
• Culoarea roşiatică a planetei Marte conferită de prezenţa
oxidului de fier în solul acesteia induce ideea de sînge, iar
de aici pînă la a asocia numele acestui corp ceresc cu zeul
războiului nu a fost deloc cale lungă.

• Atmosfera este foarte subţire

şi este formată în principal din
dioxid de carbon.
• Există foarte multe dovezi despre
existenţa activităţilor vulcanice,
Marte avînd chiar şi cel mai mare
vulcan din Sistemul Solar numit
Olympus Mons ce se ridică la
27 de km de suprafaţă. 
 Cea mai mare planetă a
sistemului nostru solar nu
putea să primească decît
numele celui mai mare dintre
zeii romani: Jupiter (Zeus la
greci).

Are diametrul de 11 ori mai

mare decît cel al Pămîntului, o
masă de 318 ori mai mare şi un
volum de 1300 ori mai mare.

Marea Pată Roşie (GRS) a fost observată prima oară, de

către telescoapele terestre, cu mai mult de 300 de ani în urmă.
Este un oval de aproximativ 12 000 km / 25 000 km, destul de
mare să cuprindă două Pămînturi.
• Celebră pentru inelele
sale, planeta Saturn a
căpătat numele zeului
roman ce patrona muncile
agricole şi roadele
pămîntului.
Ca o curiozitate, deşi este,
ca dimensiuni, a doua
planetă a sistemului nostru În jurul planetei gravitează
solar, Saturn este mai stînci şi blocuri de
uşoară decît apa, astfel că, gheaţă: inelele.
dacă am avea o apă atît de Mărimea lor este cuprinsă
mare pe care să o aşezăm, între cîţiva metri şi cîţiva
planeta ar pluti! milimetri.
Planeta Uranus a primit acest nume tot din mitologia romană,
Uranus fiind tatăl lui Cronos (Saturn în mitologia romană),
deoarece planeta este situată în sistemul nostru solar imediat
după Saturn.

Uranus este compusă în mare parte

din stînci şi felurite gheţuri, cu doar
15% hidrogen şi puţin heliu.

Axa de rotaţie a planetei este

aproape orizontală. Această
neobişnuită orientare ar putea fi
rezultatul unei coliziuni cu un corp
de foarte mari dimensiuni.
În apropierea norilor, temperatura
atinge - 216 grade Celsius.
• A opta planetă de la Soare a fost descoperită din creion
(prin calcul) de doi astronomi (Urbain Le Verrier, un reputat
astronom francez, şi John Couch Adams, un tînăr
astronom englez), independent unul faţă de celălalt.

Planeta a primit numele de

Neptun, zeul mărilor şi al
oceanelor în mitologia romană.
Le Verrier a intuit că aspectul
acestei planete este agitat şi
schimbător ca al suprafeţei mării.

Înfătişarea albăstruie a planetei

Neptun este dată de gazul metan
din atmosfera sa, gaz de culoare
albastră. Atmosfera ei conţine de
asemenea hidrogen, heliu şi apă.
 Considerată pînă nu de mult a
noua planetă a sistemului
nostru solar, Pluton (denumirea
de Pluto destul de des uzitată în
limba română este incorectă,
atît planeta, cît şi zeul numindu-
se Pluton) şi-a pierdut acest
statut în august 2006
În mitologia romană,
Pluton (Hades la greci)
era considerat zeul lumii
subpămîntene.
Reţine !
Sistemul solar
are 8
planete  :

• Mercur
• Venus
• Terra
• Marte
• Jupiter
• Saturn
•Uranus
• Neptun
Sistemul solar a fost sortit să dispară încă din
momentul creării sale. Astfel în mai puţin de
5 miliarde de ani tot hidrogenul din interiorul
Soarelui se va transforma în heliu, iar Soarele va
creşte în dimensiuni “înghiţind" planetele pînă la
Jupiter. Dupa aceasta Soarele se va contracta
transformîndu-se într-o pitică albă care se va
stinge lăsînd Sistemul solar în frig şi întuneric.
S-au creat multe scenarii apocaliptice, însă
pericolul poate veni şi mai devreme din altă
parte. Nu numai Soarele sau Luna pot duce la
dispariţia noastră, ci şi un alt corp ceresc mult
mai indepărtat: un asteroid.
 Sau chiar OMUL poate distruge Planeta albastră.
DACĂ PĂMÎNTUL AR PUTEA VORBI,
ATUNCI NOI L-AM FACE SĂ PLÎNGĂ...

Oameni buni, ce viitor pregătiţi acestei

 Planeta Pămînt este singura noastră casă şi în ultimele
decenii este ameninţată de modificări climatice care sunt
urmarea utilizării excesive a bogăţiilor sale naturale.

Dacă nu punem capăt acestui proces sau dacă nu îl

încetinim, ne vom confrunta cu consecinţe imprevizibile sub
forma evenimentelor meteorologice nefavorabile, furtunilor,
secetei, inundaţiilor şi catastrofelor naturale. 
Pămîntul e un glob minuscul, cald şi fragil în
pomul cu daruri al Universului !
Realizat de : prof. de mat. şi fiz., gr. did. II, Pîslaru Aliona

BIBLIOGRAFIE:
 www. wikipedia
 Articole din revistele pentru copii
 http;//images.google.md
 Muzica : Vangelis – “ Cosmos”