Neptun

Planeta Neptun, a opta planetă de la Soare, a fost descoperită „din condei”, adica prin deducţie, de
către doi matematicieni, independent.

După descoperirea planetei Uranus, s-a observat că poziţia ei observată diferă de cea calculată. Era
ca şi cum un alt corp, mai îndepărtat, o încetinea. Din diferenţele de pozitie, numite perturbaţii,  doi
matematicieni astronomi, au calculat orbita posibilului corp, o planetă masivă, neobservată pânâ
atunci.

Astronomii ce au calculat pozitiile noii planete se numeau Adams (englez) şi Le Verrier (francez).
Doar unul dintre aceştia au reuşit să îi convingă pe ceilalti astronomi să caute planeta, anume Le
Verrier un astronom reputat atunci. Adams nu a fost luat în serios fiind la începtul carierei.

Primul astronom ce a îndreptat telescopul către locul de pe cer indicat de calculele lui Le Verrier, a
fost germanul Galle asistat de d’Arrest. Aceştia au descoperit din prima un obiect cu aspect de
planetă, foarte aproape de locul indicat de Le Verrier. Descoperirea s-a produs pe 23 septembrie
1846.

Această descoperire a creeat o disputa între astronomii englezi şi francezi, fiecare atribuindu-şi
descoperirea. O altă problemă a fost numele planetei. Englezii vroiau un nume iar francezii altul.
Dupa ceva timp, amândoi  matematicieni au fost consideraţi descoperitorii planetei.

Numele planetei

Imediat după descoperire planeta se numea: planeta exetrioară lui Uranu. Astronomul Galle a
propus numele de „Janus”. În Anglia planeta era numită „Oceanus”, iar în Franţa „Le Verrier”.

Astronomul Le Verrier a propus numele de Neptun, nume ce a fost discutat şi acceptat în cadrul
unei conferinţe la academia de Ştiinţe din Sankt Petersburg în 29 decembrie 1946. Astfel planeta a
primit numele de Neptun, după zeul mărilor din mitologia romană.

Orbita

Neptun se află la o distanţă de 4,5 miliarde km depărtare de Soare. O rotaţie completă în jurul
Soarelui (un an neptunian) se face în 165 de ani. De abia pe 12 iulie 2011 planeta se va afla în acelaşi
loc în care a fost descoperită.

Din cauza depărtării mari planeta nu este vizibilă cu ochiul liber ci numai prin instrumentele
astronomice.

Ziua pe planetă durează 16,11 ore, fiind de fapt timpul în care norii fac o rotaţie completă.
Majoritatea informaţiilor despre această planetă au fost obţinute în urma vizitei sondei Voyager 2, ce
a trecut pe lângă planetă pe 25 august 1989, la numai 4500 de km pe deasupra polului nord.  Alte
observaţii se fac cu telescopul spaţial Hubble şi marile telescoape de pe Terra.

Atmosfera

Nori pe Neptun. "Martea pată întunecată" şi "

mica pată neagră". Foto: NASA

Neptun are un diametru de 4 ori mai mare decât Terra şi este compus din gaze cu mici urme de roci.
Este considerată o planetă gazoasă, la fel ca Jupiter, Saturn şi Uranus.

Din cauza masei mai mici decât a planetelor Jupiter şi Saturn, Neptun este considerată o planetă
intermediară între cele gazoase şi cele telurice.

Planeta este compusă din: 80% hidrogen, 19% heliu, 1,5% metan, precum şi alte elemente în
proporţie mică – deuteriu, etan, apa şi amoniac.

Norii de metan absorb partea roşie din spectrul luminii, dând planetei o culoare albastră.

Planeta primeşte foarte puţină lumină şi căldură de la Soare, temperatura la nivelul norilor fiind de -
218°C. Temperatura creşte în interiorul planetei, aceasta având o sursă interioară de energie, încă
necunoscută.

Atmosfera este compusă din benzi de nori, pe care uneori apar furtuni gigantice. Furtunile sunt cele
mai rapide din sistemul solar, având viteze de până la 2100 km/h. Viteza medie a norilor este 1200
km/h, puţn mai mare decât cea a unui avion. Unii nori sunt situaţi deasupra atmosferei, lăsând
umbră pe aceasta.

Au fost observate multe furtuni pe planetă. Cea mai mare a fost furtuna numită „Marea pată
întunecată„, descoperită de sonda Voyager 2 . „Marea pată întunecată” era mare cât Europa şi Asia
la un loc. În 1994 însă, furtuna a dispărut (s-a terminat), motivul fiind necunoscut.
 Cei mai înalţi nori din atmosferă lasă umbră
pe plafonul mai jos. Foto: NASA

O altă furtună a fost „Scooter”, ce avea o viteză de 2100 km/h. Furtuna numită „Mica pată neagră”,
era întunecată la culoare, dar s-a albit după un timp.

Apariţia acestor furtuni, foarte intense, este o enigmă, pentru că planeta ar trebui să fie calmă, fiind
cea mai departe de Soare.

De-a lungul timpului, s-a observat că în regiunea sudică a plantei, cea îndreptată înspre Soare, apar
furtuni mai des, semn al încălzirii acesteia. Încălzirea se datorează înclinării axei planetei, cu 28°,
acest fapt ducând la anotimpuri. Un anotimp pe Neptun durează 41 de ani.

În 2007 s-a descoperit că polul sud este mai cald decât restul atmosferei, având numai -200°C. Acest
fapt duce la emisia de metan în spaţiu de către planetă.

Inele

Inelele lui Neptun. Foto: NASA

Dovezi că planeta Neptun are inele au existat încă dinainte ca vreo sondă spaţială să treacă pe acolo.
Unele observaţii, când Neptun, trecea peste o stea, au arătat că steaua dispărea de câteva ori îninte
ca planeta să o acopere. La fel, după, ce steaua apărea, mai dispărea foarte scurt de acelaşi număr
de ori ca înainte. Aceste dispariţii s-au pus pe seama unor grupări de materie în jurul planetei, adică
inele.

După vizita făcută de Voyager II, în 1986, s-au putut vedea inelele. Acestea erau cinci la număr.
Inelele principale au primit numele de: Galle, Leverrier, Lassel, Arago şi Adams.

De-a lungul inelului Adams s-au descoperit nişte îngroşări ale acestora, numite arce de inel. Sunt
cunoscute patru arce de inel: Liberte, Egalite, Fraternite, Courage.

Inelele se află situate de la 41900 km la 62930 km depărtare de planetă. Grosimea lor nu depăşeşte
50 km, inelul Adams fiind cel mai lat. Inelele Galle şi Leverrier au 15 km lăţime.

Se crede că inelele sunt predominant compuse din praf.

Sateliți

Suprafaţa stranie a satelitului Triton.

Imagine transmisă de sonda Voyager II.
Foto: NASA/JPL

Primul satelit al planetei a fost descoperit în 1846 de către astronomul William Lassell. Satelitul a
primit numele de Triton. Triton este cel mai îndepărtat şi cel mai mare satelit al planetei. În 1949 s-a
descoperit alt satelit, numit Nereid, de către Gerard Kuiper. Următorii sateliţi au fost descoperiţi de
sonda spaţială Voyager II, ce a trecut pe lângă Neptun în 1989.

Imaginile transmise de Voyager II au arătat că Triton este un satelit fascinant, activ geologic.
Surpafaţa sa este acoperită cu nitroge, metan şi praf. Adevăraţi vulcani îngheţaţi aruncă în spaţiu
aceste materiale. După ce sunt aruncate în spaţiu, aceste materiale îngheaţă şi cat pe Triton sub
formă de fulgi de zăpadă. Unul dintre vulcani aruncă material până la 8 km înălţime. Triton este unul
dintre cele mai reci corpuri din sistemul solar, pentru că suprafaţa sa reflectă lumina ce vine de la
Soare. Pe satelit sunt -240°C.
Acest satelit se roteşte în jurul planetei, invers faţă de ceilalţi sateliţi. Se pare că a fost captat de către
planetă în trecut. Triton se apropie de Neptun, câte puţin în fiecare an. Peste câteva sute de milioane
de ani va fi atât de apropiat încât va fi sfărâmat de atracţia planetei.

În total, Neptun are 13 sateliţi.

Perioada de
Depărtare
rotaţie în jurul Diametrul
Satelit de planetă Anul descoperirii
planetei (în km)
(în km)
(în zile)

Naiad 48200 0,294 58 1989

Thalassa 50100 0,311 80 1989

Despina 52500 0,335 148 1989

Galatea 62000 0,429 158 1989

Larissa 73500 0,555 192 1989

Proteus 117600 1,122 416 1989

Triton 354800 5,88 2706 1846

Nereid 5513400 360,1 340 1949

Halimede 15728000 1879,7 61 2002

Sao 22422000 2914,1 40 2002

Laomedeia 23571000 3167,9 40 2002

Psamathe 46695000 9115,9 38 2003

Neso 48387000 9374 60 2002

Misiuni spațiale spre Neptun

Planeta a fost vizitată de o singură sondă: Voyager 2. Sonda a studiat planeta câteva luni în 1989.
Voyager 2 a trecut la numai 4800 km depărtare de polul nord al planetei pe 25 august 1989.

Date interesante
  1846- anul în care a fost descoperită planeta
 165- în atâţia ani Neptun face o rotaţie în jurul Soarelui
 4.500.000.000 km - atâţia km sunt până la Neptun
 16 - atâtea ore are ziua pe Neptun
 2011 - în acest an Neptun va fi făcut o orbită întreagă de la descoperire
 13- numărul de sateliţi ai planetei

Greutatea pe Neptun

Greutatea este o măsură a masei unui obiect și a accelerației gravitaționale a planetei pe care se află
obiectul. Pe o planetă mai puțin masivă vei cântări mai puțin decât pe una masivă. Nu poți sta pe
Neptun pentru că nu are suprafață solidă.