Clorul

Datorită reactivității ridicate a clorului gazos, civilizațiile antice nu au suspectat niciodată existența sa. Cu
toate acestea, compușii săi au făcut parte din cultura umanității încă din cele mai vechi timpuri; istoria sa a
început legată de sarea comună.

Descoperirea clorului este atribuită chimistului suedez Carl Wilhelm Scheele, care în 1774 a efectuat reacția
dintre piroluzitul mineral și acidul clorhidric (numit pe atunci acid muriatic).

 În stare liberă
Clorul molecular se găsește în cantități foarte mici în gazele ce însoțesc erupțiile vulcanic.
 Structura
Z = 17 ; A = 35
Configuratia electronica: 1s2 2s2 2p6 3s2 3p5.
Pozitia in sistemul periodic: Grupa VIIA (17), perioada 3.
 Prorietati fizice
Stare de agregare: gaz.
Solubilitate: clorul este solubil in apa.
Proprietati organoliptice: - gaz galben-verzui cu miros intepator si sufocant .
- mai greu decat aerul.
 Proprietati chimice
Reactia cu metalele: Metalele reacționează cu clorul, un halogen, și formează săruri numite cloruri.
Reactia cu Hidrogenul: este o reactie fotochimica din care se formeaza acid clorhidric.
Reactia cu soda caustica: solutia obtinuta in urma reactiei clorului cu soda caustica este hipocloritul de sodiu ; este
o solutie apoasa limpede, galben pal sau verzuie, cu miros specific de clor.
 Utilizari
- decolorant;
- dezinfectant;
- sterilizarea apei potabile;
- obținerea de insecticide, fungicide;
- sinteza unor medicamente;
- obținerea de filme și clișee fotografice;
- rafinarea petrolului;
- producerea hârtiei