CUPRINS

 Apa H₂O
 Soda alimentara ( Bicarbonatul de sodiu)
(NaHCO3
 Sarea de bucătărie (Clorura de sodiu) NaCl
 Nisipul (Dioxidul de siliciu) SiO2
 Varul stins ( hidroxid de calciu) Ca(OH)₂
 Potasă caustică KOH ( Hidroxidul de
potasiu)
 Sodă de rufe ( Carbonatul de sodiu ) Na2CO3
 Acidul clorhidric HCl
 Oxigenul O2
 Diamantul C

[Date] 1
 APA H₂O
Este un lichid inodor, insipid și
incolor, de cele mai multe ori, sau
ușor albăstrui sau chiar verzui în
straturi groase. Apa este o substanță
absolut indispensabilă vieții,
Descriere indiferent de forma acesteia, fiind
Molecula sa este formată prin combinarea a doi unul dintre cei mai universali
atomi de hidrogen și un atom de oxigen, fiind
astfel oxidul hidrogenului și cea mai simplă
solvenți.
hidrură de calcogen. Este de departe cel mai
studiat compus chimic, astfel că unii
biochimiști numesc apa ca fiind un „solvent
universal”, pentru abilitatea sa de a dizolva
multe substanțe

Soda alimentara
Importanta in viata omului
Apa este extrem de importantă din punct de vedere fiziologic, economic și industrial. Transportul
pe apă este coloana vertebrală a comerțului și a economiei. Volumul de pește capturat în 2017
din apele naturale și acvacultură a depășit 170 de milioane de tone. Centralele hidroelectrice
Bicarbonatul de sodiu
reprezintă o piatră (Na
de temelie HCO3)a este
importantă un compus
dezvoltării durabile Proprietăți moleculare
chimicForme
anorganic
de apă care face parte din categoria sărurilor.
Denumirea științifică este hidrogenocarbonatul de
Fulgi de zăpadă de Wilson Bentley, 1902
sodiu. Denumirea de bicarbonat de sodiu trebuie
Apa se găsește sub diverse forme în natură: vapori de apă și nori în atmosferă,
[
valuri
considerată denumire
și aisberguri în oceane,uzuală, fără pretenții
ghețari la latitudini științifice.
mici sau altitudini mari, acvifere sub
pământ, râuri sau lacuri.

[Date] 2
 Bicarbonatul de sodiu (NaHCO3) are o serie de proprietati fizice si chimice, care ii
x
confera multiple utilizari in diferite domenii. Iata cateva dintre proprietatile sale
principale:

 caracter alcalin - bicarbonatul de sodiu este un compus alcalin, ceea ce inseamna

ca are capacitatea de a neutraliza acizii. Acesta poate fi utilizat pentru a ajusta
pH-ul solutiilor si pentru a reduce aciditatea;

 efervescenta - una dintre cele mai cunoscute proprietati ale bicarbonatului de

sodiu este capacitatea sa de a elibera dioxid de carbon (CO2) in prezenta acizilor
sau la incalzire. Aceasta provoaca efervescenta si cresterea volumului in
sistemele in care are loc aceasta reactie;

Bicarbonatul de sodiu ofera o serie beneficii pentru sanatatea

organismului uman, dar este important sa fie utilizat cu prudenta
si sa se consulte un medic inainte de a incerca orice remediu sau
tratament bazat pe aceasta substanta

[Date] 3
 Sarea de bucătărie

Sarea de bucătărie este denumirea populară a unui amestec mineral alcătuit în majoritate din clorură de sodiu
(NaCl). La obținerea sării de bucătărie, aceasta poate să conțină până la 3 % sare marină și 15 % alte săruri. În
comerț se poate găsi sarea rafinată care conține și alte substanțe pentru îmbunătățirea calităților sării în afară de
sarea propriu zisă.

Acest articol se referă la un amestec. Pentru un compus, vedeți clorură de sodiu.

Proprietăți
Sarea de bucătărie, deși contribuie la creșterea presiunii osmotice intracelulare și presiunii sanguine, datorită
ionilor de sodiu, constituie un conservant și condiment de bază în alimentație, fiind folosită în industria
conservelor, în tăbăcărie, în industria chimică etc. Un substituent recomandat medical în anumite situații este
clorura de potasiu (KCl) care nu prezintă efectele secundare menționate, dar nu prezintă același gust. Consumul
zilnic de sare recomandat este de cca. 5 g. Sarea se folosește la orice mâncare.

[Date] 4
 Nisipul

Prin nisip se înțelege o rocă sedimentară neconsolidată,

provenită din sfărâmarea unor minerale, roci sau organisme și
care se prezintă sub forma unei acumulări de granule fine
(0,063–2 mm).
Componentul principal al nisipului este cuarțul; mai rar conține
minerale ca: monazit, casiterit, diamant, safir, granat ș.a.
Este utilizat ca material de construcție, în industria sticlei sau
pentru extragerea unor componenți utili. Prin consolidare, nisipul
se transformă în gresie.

a nisipului
în:

aterie primă în industria de sticlăriei

sipul bogat în cuarț este folosit în industria cimentului.
dustria construcțiilor folosește nisipul în
oducerea mortarului, sau pentru pavaje.
esia este folosită pentru ornarea fațadelor clădirilor.
sipuri bogate în bioxid de siliciu sunt folosite în
oducerea semiconductorilor.
sipul este folosit în industria abrazivilor.

Structură
Părțile componente ale nisipului variază
în funcție de rocile din care provin, cea
mai mare a nisipului este constituită din
fragmente de cuarț (SiO2) cauza
fiind duritatea mare a cuarțului care îl
face rezistent la acțiunile fizico-chimice
din timpul proceselor de eroziune.

[Date] 5
Varul stins

[Date] 6
 Potasă caustică
Hidroxidul de potasiu (denumit și potasă caustică) este o bază
foarte importantă în industrie alcătuită dintr-o grupare hidroxil
și un ion de potasiu. Formula sa chimică este KOH. Împreună
cu soda caustică (NaOH), această bază face parte din
categoria bazelor puternice, fiind, astfel, caustică.

Prezintă multe aplicații industriale, majoritatea dintre acestea

explorând reacțiile hidroxidului de potasiu cu diferiți acizi.
Este utilizat în obținerea săpunurilor și a multor compuși de
potasiu.

Propietatii fizice

Hidroxidul de potasiu este un solid alb, de obicei comercializat sub

formă de pelete; compusul este higroscopic și absoarbe cu ușurință
apa atmosferică. Solubilizarea sa în apă este un proces exoterm

Utilizare

Se folosește împreună cu hidroxidul de sodiu la

obținerea săpunurilor: KOH la cele lichide iar
NaOH la cele solide.

[Date] 7
 Sodă de rufe

Carbonatul de sodiu, cunoscut și sub denumirea

de sodă sau sodă de rufe, este sarea de sodiu a acidului
carbonic și are formula chimică Na2CO3. Forma anhidră
are un puternic caracter higroscopic, motiv pentru care,
în natură, carbonatul de sodiu se găsește cel mai
frecvent sub formă de hidrați, ca, de exemplu,
heptahidratul cristalin (Na2CO3•7 H2O) care, prin
fenomenul de eflorescență, pierde din apa de
cristalizare, transformându-se într-o pulbere albă,
monohidratul (Na2CO3•H2O). Are un gust puternic alcalin.

Soda cristalină fiind higroscopică trebuie închisă ermetic, este

cunoscută și utilizată din timpul Egiptului antic fiind folosită la
prepararea mumiilor, ca și mai târziu la fabricarea sticlei. Azi este
foarte mult utilizat în industrie, de exemplu în anul 1997 au fost
produse 39 milioane tone de sodă pe glob, din care numai
în Germania s-au produs în anul 1999 2,4 milioane de tone. Soda
este utilizată în:

Industria sticlei soda este una din materiile prime folosite la

producerea sticle

Industria producerii detergenților și dezinfectanților

[Date] 8
 Acidul clorhidric

Raspandire
Acidul clorhidric se găsește în emanațiile vulcanilor și inclus în
rocile vulcanice. Funerolele cu temperaturi cuprinse între 100 și
500 °C sunt acide, conținând dioxid de sulf, acid clorhidric
și dioxid de carbon. De exemplu, prin acțiunea apei
asupra clorurii de fier trivalent se depune hematită și se degajă
HCl, conform reacției:
2FeCl3 + 3 H2O = Fe2O3 + 6 HCl

[Date] 9
Utilizare
Acidul este folosit pe scară largă în industria chimică, ca acid
anorganic.
Acidul clorhidric este folosit în minerit în procesul de prelucrare,
flotare a minereurilor, sau în tehnologia fosfaților.
De asemenea este utilizat la purificarea petrolului și gazului natural,
ca și în metalurgie, și la cositorit.
In laborator acidul este un reactiv folosit frecvent la analize chimice
la prepararea probelor, ca și în procedeele de titrare a unor
baze/alcalii și ca agent de acidulare.

Acidul clorhidric este o soluție apoasă a hidrogenului clorurat sau a clorurii de

hidrogen (HCl). Soluția este un acid anorganic tare. Sărurile acidului clorhidric se
numesc cloruri, dintre care cea mai cunoscută este clorura de sodiu (NaCl) (sare de
bucătărie).

[Date] 10
Oxigenul este un element chimic cu simbolul O și numărul
atomic 8. Face parte din grupa calcogenilor și este un
element nemetalic foarte reactiv și un agent oxidant care
formează foarte ușor compuși (în special oxizi) cu
majoritatea elementelor.[1] După abundență, oxigenul este
al treilea cel mai întâlnit element în univers,
după hidrogen și heliu.[2] În condiții normale de
temperatură și presiune, doi atomi de oxigen
se leagă pentru a forma dioxigenul, un compus diatomic,
incolor, inodor și insipid, cu formula O
2.

Oxigenul

[Date] 11
 Diamantul

Masa diamantului este exprimată în carate, un carat corespunzând

cu 0,200 grame.
Pe lângă cristalele de diamant din sistemul cubic, uneori se pot
întâlni diamante cu cristale hexagonale denumite Lonsdaleit, unii
consideră, aceste diamante s-au format în medii nefavorabile.
Duritatea extremă a diamantului este explicată prin legătura stabilă
simetrică dintre atomii de carbon. Diamantul arde într-un mediu
cu oxigen pur la o temperatură de 720 °C, iar în aer la peste 800 °C
cu formare de dioxid de carbon. Diamantul este solubil în unele
metale ca fier, nichel, cobalt, crom, titan, platină, paladium și
alte metale asemănătoare. Pe motivul reactivității reduse (datorată
structurii stabile) a suprafeței cristalului, prin iradiere cu neutroni
crește gradul lui de duritate.

l este un mineral nativ și în același timp

Utilizare
Criteriile stabilirii valorii unui diamant sunt: - densitatea - duritatea -
dispersia și refracția luminii - conductivitatea termică - strălucirea -
puritatea. Spectroscopia (absorbția unor radiații) poate stabili dacă
culoarea diamantului este naturală sau realizată ulterior. Diamantul care
va fi șlefuit cu fațete multe se numește briliant (Brillant) (care are mai
multe variante). Producția diamantelor naturale pe glob a atins cantitatea
de 20 de tone anual
o piatră prețioasă. Din punct de vedere
chimic este una din formele de existență
ale carbonului pur, celelalte fiind carbonul
amorf (grafitul) și fulerenele. Diamantul
cristalizează în sistemul cubic și poate
atinge duritatea maximă (10), duritatea
variind însă în funcție de gradul de
puritate a cristalului șlefuite numai cu
pulbere de diamant și fulerenă.

[Date] 12