Acidul clorhidric 

este o soluție apoasă a hidrogenului clorurat sau a clorurii de hidrogen (HCl).

Soluția este un acid anorganic tare. Sărurile acidului clorhidric se numesc cloruri, dintre care cea mai
cunoscută este clorura de sodiu (NaCl) (sare de bucătărie).

Istoric[modificare | modificare sursă]
Nu există dovezi clare privind prepararea acidului clorhidric în Evul mediu, acesta fiind menționat în
lucrările datate în sec. XV sau XVI ale alchimiștilor ce încercau să găsească piatra filozofală, însă
aceste informații sunt încă dezbătute.[2][3] Unii autori susțin ideea că substanța a fost sintetizată
pentru prima dată de călugărul benedictin de naționalitate germană, Basilius Valentinus, în secolul al
XV-lea,[4] prin încălzirea sării de bucătărie cu acid sulfuric,[5] iar alții citează „Plichto”, o carte despre
tehnici de vopsit scrisă de venețianul Gioanventura Rossetti la sfârșitul secolului XVI, ca fiind prima
sursă în care se descrie modalitatea de preparare a acidului clorhidric.[6]
În secolul XVII Johann Rudolf Glauber din Karlstadt am Main, Germania, folosea clorura de sodiu și
acidul sulfuric pentru a obține sulfat de sodiu în procesul Mannheim, din care rezulta hidrogen
clorurat gazos. Joseph Priestley din Leeds, Anglia prepara acid clorhidric pur în 1772, iar în
1818 Humphry Davy din Penzance, Anglia demonstra prezența în structura acidului
a hidrogenului și clorului.[7][8][8]
În timpul revoluției industriale din Europa, cererea de substanțe alcaline creștea. Un nou proces
industrial de fabricare de carbonat de sodiu a fost dezvoltat de către Nicolas
Leblanc (Issoundun, Franța), principalul avantaj al acestuia fiind costul redus. Procedura consta în
obținerea din sarea gemă a carbonatului de sodiu, utilizându-se acid sulfuric, calcar și cărbune,
degajându-se acid clorhidric ca produs secundar.
Înainte de adoptarea legii alcaline în 1863 în Regatul Unit și a unor alte legi asemănătoare de către
alte țări europene, acidul clorhidric era eliberat în aer. După promogarea acestor acte normative, a
devenit obligatorie barbotarea gazului în apă, producându-se astfel la scară industrială.[7][8][9]
În secolul XX, procedeul Leblanc a fost înlocuit cu procedeul Solvay din care nu se mai obține acid
clorhidric ca produs secundar. Acesta a devenit un produs chimic important prin utilizarea sa largă,
astfel dezoltându-se alte metode de preparare, unele dintre acestea find folosite și în prezent. După
anul 2000, compusul se obține în timpul fabricării substanțelor organice la scală industrială.[8][9][10]
Acidul clorhidric este prezent în Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit cu narcotice și
substanțe halucinante, fiind folosit la fabricarea de heroină, cocaină, metamfetamină.[11]

Răspândire[modificare | modificare sursă]
Acidul clorhidric se găsește în emanațiile vulcanilor și inclus în rocile vulcanice. Funerolele cu
temperaturi cuprinse între 100 și 500 °C sunt acide, conținând dioxid de sulf, acid clorhidric și dioxid
de carbon. De exemplu, prin acțiunea apei asupra clorurii de fier trivalent se depune hematită și se
degajă HCl, conform reacției:
2FeCl3 + 3 H2O = Fe2O3 + 6 HCl
Mai poate fi întâlnit sub formă liberă în sucul gastric (concentrație 0,1 - 0,5 %)
din stomacul vertebratelor, împreună cu pepsină și alți fosfați acizi,[12] fiind produs în
portiunea fornixului și a corpului gastric. Are rol în acidifierea mediului gastric până la o valoare
de 1-2 a pH-ului, eliminănd cea mai mare parte a microbilor ingerați. De asemenea, el facilitează
digestia proteinelor, cu precădere a celei implicate în digestie, pepsina. Valoarea mică a pH-ului
favorizează activarea pepsinogenului, precursorul pepsinei. După ieșirea din stomac, acidul este
neutralizat de către duoden și bicarbonat de sodiu.[13][14]
Mucusul gastric, secretat de celulele mucipare gastrice, are rol în apărarea celulelor mucoasei
gastrice de acțiunea acidului clorhidric, ca și bicarbonatul de sodiu. Dacă acest mecanism de
protecție cedează, pot apărea boli ca ulcer sau arsuri stomacale (pirozis). Medicamentele din
clasa antiacidelor, inhibitoare ale secretiei gastrice, inhibitorii pompei de protoni sau substanțele
prokinetice au rol în neutralizarea acidului.[14][15] Sub formă de săruri e în cantități mari în
zăcămintele de sare și în apa mărilor și oceanelor.[12]

Obținere[modificare | modificare sursă]
Acidul clorhidric este preparat prin dizolvarea în apă a hidrogenului clorurat. Acesta poate fi
produs utilizând o diversitate de metode (vezi Hidrogen clorurat#Producere). Obținerea acidului
la scală industrială este adesea în strânsă legătură cu prepararea altor compuși chimici.

Nivel industrial[modificare | modificare sursă]

Acidul clorhidric este obținut ca soluții de 38 % HCl. Sunt posibile și concentrații mai mari (peste
40%), dar rata de evaporare este foarte ridicată, fiind necesare măsuri suplimentare de
precauție cum ar fi creșterea presiunii și a temperaturii pentru a putea fi depozitat sau manipulat.
Cantitatea principală produsă la nivel industrial este de 30%-40%, fiind optimizată pentru
ușurința transportului și pentru a limita degajarea vaporilor de HCl. Soluțiile utilizate în scop
casnic (în special la curățenie) în Statele Unite au o concentrație cuprinsă între 10% și 12%,
menționându-se necesitatea diluării înainte de folosire. Aceleași valori sunt valabile și în Regatul
Unit.[8]
Cei mai importanți producători la nivel mondial sunt Dow Chemical cu 2 milioane de tone
anual, FMC Corporation, Georgia Gulf Corporation, Tosoh Corporation, Akzo
Nobel și Tessenderlo cu valori cuprinse între 0,5 și 1,5 tone pe an. Cantitățile obținute la nivel
mondial de acid clorhidric sunt estimate la 20 Mt/an, dintre care 3 Mt se obțin prin sinteză
directă, iar restul este produs secundar din alte sinteze. Cea mai mare cantitate de HCl este
consumată de producător, iar piața deschisă este estimată la 5 Mt/an.[8]

Utilizare[modificare | modificare sursă]
Acidul este folosit pe scară largă în industria chimică, ca acid anorganic.
Acidul clorhidric este folosit în minerit în procesul de prelucrare, flotare a minereurilor, sau în
tehnologia fosfaților.
De asemenea este utilizat la purificarea petrolului și gazului natural, ca și în metalurgie, și la
cositorit.
In laborator acidul este un reactiv folosit frecvent la analize chimice la prepararea probelor, ca și
în procedeele de titrare a unor baze/alcalii și ca agent de acidulare.
Acidul clorhidric azeotrop de concentrație 20% poate fi utilizat ca etalon primar în cadrul analizei
cantitative, deși concentrația sa depinde de presiunea atmosferică din timpul preparării.[16]