INTRODUCERE

nc din cele mai vechi timpuri, omenirea a folosit n mod empiric o serie de
produse de natur vegetal sau animal, precum i unele metale, pentru tratarea
rnilor sau conservarea apei i a alimentelor.
Astfel, n Egiptul antic, tehnica mblsmrii includea o serie de rezine, uleiuri
vegetale i mirodenii, care evident, contribuiau la conservarea esuturilor. Vechii
persani obligau populaia prin lege s pstreze apa de but n vase de cupru, fapt
ntlnit i n Roma i Grecia antic, unde nobilimea utiliza vase din argint n acest
scop. Proprietile benefice ale vinului i oetului n tratarea rnilor sunt cunoscute
nc de pe vremea lui Hipocrat.
Termenul de antiseptic a fost utilizat pentru prima dat de ctre medicul
englez John Pringle (1707-1782), n lucrarea Experiments Upon Septic and
Antiseptic Substances, publicat n 1765.
Secolul al XIX-lea a constituit o perioad de real progres a antisepsiei n
medicin, mai nti prin descoperirea iodului de ctre Bernard Courtois (1777-1838),
n 1811, substan care avea s devin mai trziu unul din cele mai utilizate
antiseptice, apoi prin contribuiile lui Semmelweis i Lister.
Medicul maghiar Ignaz Philipp
Semmelweis (1818 1865) (foto) a avut o
contribuie important la dezvoltarea antisepsiei,
prin aplicarea unor msuri mai drastice de igien,
n rndul medicilor obstetricieni (obligativitatea
splrii minilor cu hipoclorit); prin aceasta s-a
redus considerabil procentul deceselor datorate
febrei puerperale.
n fine, chirurgul englez Joseph Lister (18271912) este cel ce a introdus
pentru prima dat antisepsia n chirurgie n 1867, utiliznd fenolul ca substan
antiseptic ntr-o intervenie chirurgical 166 .
Termenul de dezinfectant se aplic unei substane chimice capabil s distrug
(efect bactericid) sau s inhibe dezvoltarea microorganismelor patogene (efect
bacteriostatic) de pe suprafee inerte (obiecte, mobilier, instrumentar medical,
pansamente, mbrcminte, etc.)

1
 Un antiseptic este un dezinfectant care se aplic pe piele i esuturi (pe cale
extern) sau se administreaz pe cale sistemic (n infecii urinare, respiratorii,
digestive).
Un bun antiseptic trebuie s ndeplineasc mai multe condiii:
-s aib toxicitate selectiv (s nu atace organismul gazd, ci numai
microorganismele);
-s nu irite esuturile i s nu produc reacii alergice la persoanele care-l utilizeaz
(pacieni, personal medical);
-s fie hidrosolubile;
-s aib o tensiune superficial sczut, putnd umecta suprafeele, ceea ce permite un
mai bun contact cu germenii patogeni;
-s se menin pe suprafaa aplicat i s nu ptrund n profunzime i cu att mai
puin n circulaie.
Activitatea antiseptic dezinfectant este influenat de o serie de factori:
natura microorganismului patogen, timpul necesar antisepsiei dezinfeciei,
temperatura, pH-ul local, .a 25 .
Evaluarea aciunii i toxicitii antisepticelor i dezinfectantelor se face prin:
1. Coeficientul sau indicele fenolic
-prin compararea activitii compusului respectiv cu cea a fenolului-considerat
compus de referin (standard), ceea ce se realizeaz prin stabilirea diluiei
antisepticului dezinfectantului care distruge un numr standard de bacterii n 10
minute, comparativ cu diluia fenolului care realizeaz acelai efect:

dilutia antisepticului/dezinfectantului
coeficientul fenolic =
dilutia fenolului

2. Concentraia minim inhibitorie (C.M.I.) - reprezint concentraia cea mai mic

care mpiedic dezvoltarea vizibil a culturii dup 18-24 ore de incubaie.
Conservanii sunt compui chimici care se adaug la preparatele farmaceutice
(picturi pentru ochi, soluii injectabile, .a.) pentru a preveni degradarea acestora prin
oxidare (antioxidani) sau pentru a distruge sau a inhiba dezvoltarea
microorganismelor ajunse n aceste preparate n timpul preparrii sau utilizrii
acestora.

2
 Clasificarea dezinfectantelor antisepticelor conservanilor realizat dup
criteriul chimic, include:
-halogeni i compui halogenai;
-substane oxidante;
-compui ai unor metale i nemetale;
-combinaii hidroxilice (alcooli, fenoli);
-combinaii carbonilice;
-acizi carboxilici i derivai;
-detergeni;
-derivai de guanidin;
-colorani;
-compui cu structuri diverse.

HALOGENI I COMPUI HALOGENAI

CLOR I DERIVAI

CLOR
Chlorium

Cl2

Clorul a fost obinut i studiat pentru

prima dat de ctre chimistul suedez Carl
Wilhelm Scheele (17421786) (foto ), n anul
1774, prin tratarea piroluzitei (MnO2) cu acid
clorhidric, dup reacia:

MnO2 + 4 HCl MnCl2 + 2 H2O + Cl2

Confirmarea i denumirea sa ca nou element chimic a fost realizat n 1810, de

ctre Sir Humphry Davy. Denumirea provine din greaca veche: khlros- verzui, care
se refer evident la culoarea sa.

3
 Clorul este un nemetal, element chimic din clasa halogenilor, situat n grupa
17 (fost a VII-a) a Sistemului periodic; formeaz molecule diatomice Cl2.
Se obine industrial prin electroliza soluiilor apoase de clorur de sodiu sau
potasiu:

Catod: 2 H+ + 2 e H2
Anod: 2 Cl Cl2 + 2 e

Reacia global: 2 NaCl (sau KCl) + 2 H2O Cl2 + H2 + 2 NaOH (sau KOH)

Clorul este un gaz cu miros specific, iritant, de culoare verde-glbui, mai greu
dect aerul, solubilitatea sa n ap fiind de dou volume de clor ntr-un volum de ap.
Reacioneaz parial cu apa formnd acid clorhidric i acid hipocloros:

Cl 2 + H2 O HCl + HClO

Soluia de clor n ap se numete ap de clor i rezult prin introducerea

clorului gazos n ap rcit la 10 C.
Sub aciunea luminii, apa de clor elibereaz oxigen, datorit descompunerii acidului
hipocloros:

HClO HCl + 1/2 O2

Pe proprietatea oxidant a apei de clor se bazeaz utilizarea sa ca oxidant,

dezinfectant i decolorant [25].
Clorul are coeficient fenolic 150-300. Este deosebit de activ asupra bacteriilor,
virusurilor inclusiv al hepatitei B i HIV ca i asupra protozoarelor, ns este puin
eficace asupra bacilului Koch i asupra fungilor. n concentraie de 5 ppm este
sporicid.
Dei iniial, clorul (sub form de ap de clor) a fost utilizat de Semmelweis la
antisepsia minilor, la ora actual el se folosete doar ca dezinfectant al apei potabile,
precum i la dezinfecia apei din bazine, piscine, etc. Efectul su dezodorizant se
explic prin reaciile de descompunere a amoniacului i hidrogenului sulfurat:

4
 3 Cl2 + 2 NH3 = N2 + 6 HCl
Cl2 + H2S = S + 2 HCl

Clorul prezint o toxicitate ridicat; din acest motiv a fost utilizat ca gaz toxic
de lupt n timpul Primul-ui Rzboi Mondial.
Este iritant i coroziv al cilor respiratorii i al ochilor, provocnd inflamaie
conjunctival i nazal. Inspirarea provoac tuse dureroas, eventual nsoit de o
sput spumoas alb, senzaie de sufocare, dispnee, grea, cefalee, ameeli; pot
aprea bronhospasm, edem laringian, edem pulmonar acut cu cianoz i hipoxie i, n
final, exitus.
n caz de intoxicaie se recomand inspirarea de vapori de amoniac, alcool sau
eter, n cantiti mici. De asemenea, se administreaz i corticosteroizi, iar pentru
combaterea acidozei se administreaz i.v. soluii de bicarbonat de sodiu sau ali ageni
alcalinizani [201].

DIOXID DE CLOR
Chlorine Dioxide

ClO2

n laborator, dioxidul de clor poate fi preparat prin oxidarea cu clor gazos a

cloritului de sodiu:

2 NaClO2 + Cl2 2 ClO2 + 2 NaCl

n industrie, obinerea dioxidului de clor se realizeaz prin reducerea cloratului

de sodiu cu metanol, n prezen de acid sulfuric:

2NaClO3 + CH3OH + 2H2SO4 2ClO2 + HCHO + 2NaHSO4 + 2H2O

5
 Dioxidul de clor este un gaz de culoare verde-glbui; cristalizeaz la
temperatura de -59 C, formnd cristale de culoare portocalie.
Este un puternic agent oxidant i dezinfectant, fiind activ asupra majoritii
bacteriilor (inclusiv micobacterii) i a unor virusuri; are aciune sporicid.
Se utilizeaz pentru dezinfecia apei, a instrumentarului medical, a
endoscoapelor (ca alternativ a glutaralului); intr n componena unor ape de gur,
pentru combaterea halitozei.
Ca i clorul, dioxidul de clor este iritant i chiar coroziv pentru piele, ochi i
tractul respirator [201].
PF: RETARDEX (Periproducts Ltd., Marea Britanie) ap de gur.

ACID HIPOCLOROS

HClO

Se prepar prin reacia de disproporionare dintre clor gazos i ap:

Cl 2 + H2 O HCl + HClO

Este foarte instabil i exist numai n soluie, de culoare galben pal-aurie. n

prezena luminii i a acidului clorhidric, se reduce, cu punerea n libertate a clorului:

HClO + HCl = Cl2 + H2O

Acidul hipocloros este un oxidant mai puternic dect clorul; sub aciunea
luminii solare se descompune cu formare de oxigen activ [25].
Poate reaciona i cu o larg varietate de biomolecule, incluznd aici
nucleotidele (ADN-ul i ARN-ul), proteinele, acizii grai, sau colesterolul; s-a
constatat c acidul hipocloros are un rol deosebit de important n sistemul imunitar al
organismului uman, fiind produs n fagozomi prin reacia dintre ionii clorur i
peroxidul de hidrogen, reacie catalizat de mieloperoxidaz [57].

6
 Srurile acidului hipocloros se numesc hipoclorii i sunt mai stabile dect
acidul.

HIPOCLORIT DE SODIU
Sodium hypochlorite

NaClO

A fost preparat pentru prima dat de chimistul francez Antoine Labarraque,

prin barbotarea clorului n soluie de carbonat de sodiu; aceast soluie a primit
numele de ap Labarraque (Eau de Labarraque):

2 Na2CO3 + Cl2 + H2O = NaCl + 2 NaHCO3 + NaClO

NaClO + Cl2 + H2O = NaCl + 2 HClO

La ora actual, se obine industrial prin aa-numitul procedeu Hooker:

barbotarea la rece a clorului gazos n soluii diluate de hidroxid de sodiu:

Cl2 + 2 NaOH NaCl + NaOCl + H2O

Hipocloritul de sodiu pentahidrat se prezint sub form de cristale incolore

sau cu tent galben-verzuie, delicvescente, cu miros de clor i uor solubile n ap; n
soluie apoas se descompune lent, cu formare de oxigen, ceea ce explic aciunea
oxidant:

NaClO + H2O Na+ + Cl- + 2 HO

4 HO 2 H2O + O2

Este un bactericid puternic, eficient i asupra virusurilor HIV i al hepatitei B,

utilizat ca dezinfectant al suprafeelor i instrumentarului medical, precum i
antiseptic pentru piele i plgi (n concentraii de pn la 0,5% n clor activ) [201].

7
 Soluiile diluate se pot utiliza ca adjuvani n tratamentul dermatitelor atopice
[132].
Soluiile apoase 0,5-6% se utilizeaz n stomatologie, pentru irigarea canalelor
radiculare [61].
Soluia apoas de hipoclorit de sodiu n amestec cu clorur de sodiu i
bicarbonat de sodiu (NaClO + NaCl + NaHCO3) se numete soluie Dakin, fiind
utilizat ca antiseptic local [25].
Ingerarea accidental de soluii diluate de hipoclorit de sodiu poate produce
iritarea mucoasei orofaringiene, senzaii de arsur a gurii i sete, grea, vom i
hematemez. Ingerarea soluiilor mai concentrate conduce la apariia de tulburri
digestive, caracterizate prin dureri i stri de vom, hematemez, diaree cu melen i
n unele cazuri, perforarea esofagului si stomacului, cu hemoragie. Mai rar, pot aprea
hipernatremie, hipercloremie, hipotensiune i tulburri nervoase [201].
n astfel de situaii de intoxicaii accidentale cu hipoclorit de sodiu, se
recomand ingerarea de ap, lapte, antiacide, soluii de tiosulfat de sodiu 1-2,5% sau
splturi gastrice n cazul ingerrii unor cantiti mai mari.
PF: AMUKINE (Gifrer Barbezat, Frana) - soluie apoas coninnd hipoclorit de
sodiu i clorur de sodiu, utilizat pentru antisepsia tegumentelor i mucoaselor, a
plgilor.

HIPOCLORIT DE POTASIU
Potassium hypochlorite

KClO

Hipocloritul de potasiu a fost preparat pentru prima dat n 1789 de ctre

chimistul francez Claude Louis Berthollet, prin barbotarea clorului gazos ntr-o soluie
apoas de hidroxid de potasiu; soluia rezultat a primit numele de ap de Javel,
dup locaia laboratorului (situat n cartierul parizian Javel). n acest sens, trebuie
precizat c FR X include sub aceast denumire Ap de Javel, un reactiv ce conine
hipoclorit de calciu i carbonat de sodiu dizolvate n ap [199].
Hipocloritul de potasiu se poate prepara prin barbotarea clorului n carbonat
sau hidroxid de potasiu:

8
 2 K2CO3 + Cl2 + H2O = KCl + 2 KHCO3 + KClO

Prezint acelai efect bactericid, precum i aceleai utilizri i profil

toxicologic ca i hipocloritul de sodiu [25].

CLORURA DE VAR
Calcaria Chlorata

Sin.: Var cloros; Praf decolorant.

Ca(ClO)Cl sau CaOCl2

Dei i se atribuie structura de mai sus, clorura de var este un amestec complex,
n proporii variabile, format din hipoclorit de calciu, clorur de calciu, hidroxid de
calciu i ap.
A fost preparat pentru prima dat de ctre chimistul francez Claude Louis
Berthollet, prin barbotarea clorului gazos ntr-o soluie apoas de hidroxid de calciu:

I Cl2 + Ca(OH)2 Ca(ClO)Cl + H2O

II 2Cl2 + 2Ca(OH)2 Ca(ClO)2 + CaCl2 + 2H2O

Clorura de var se prezint ca o pulbere, a crei culoare poate varia de la alb

pn la cenuiu, cu miros puternic de clor, cu gust arztor, avnd un coninut de 28-
36% clor activ (numit i clor disponibil); este parial solubil n ap i n alcool.
Expus n atmosfer, clorura de var se umezete treptat i se descompune prin
absorbia dioxidului de carbon, cu eliberare de clor:

Ca(ClO)Cl + CO2 CaCO3 + Cl2

Prin inclzire se descompune elibernd oxigen:

9
 Ca(ClO)Cl CaCl2 +1/2O2

Pe aceste reacii se bazeaz utilizarea clorurii de var ca dezinfectant i oxidant.

Dozarea clorurii de var se face iodometric, prin tratarea ei cu acid clorhidric,
cnd rezult clor; prin tratare cu o iodur alcalin se formeaz iod, care se titreaz cu
tiosulfat de sodiu, n prezena amidonului, drept indicator [25]:

Cl2 + 2I- 2Cl- + I2

I2 + 2Na2S2O3 = Na2S4O6 + 2NaI

Clorura de var se folosete ca dezinfectant i dezodorizant al apei, depozite

menajere, etc. Se poate utiliza la prepararea unor soluii pentru antisepsia plgilor n
chirurgie un exemplu fiind soluia Eusol (Edinburgh University solution of lime),
care conine 12,5 g clorur de var, 12,5 g acid boric i ap la un litru. Utilizarea
acestor soluii este destul de controversat, ele fiind iritante atunci cnd se aplic
nediluate; de asemenea, exist i dovezi care demonstreaz ntrzierea cicatrizrii la
aplicarea lor [19, 139, 201].
Clorura de var se mai utilizeaz ca agent oxidant n industria chimic i ca
agent de decolorare n industria textil, a celulozei i hrtiei.
Contactul pielii cu substana poate determina iritaii, arsuri sau chiar necroz;
ingestia accidental provoac dureri abdominale, vom, arsuri esofagiene i chiar
perforarea esofagului, dificulti n respiraie, hipotensiune marcat i colaps.

CLORAMINA B
Chloraminum B

Sin.: Benzensulfoncloramida sodic; Clorogen.

+
Na . 1,5 H2O

SO2 N Cl

10
 Se prepar prin clorosulfonarea benzenului, urmat de tratarea cu amoniac a
clorurii acidului benzensulfonic i clorurarea cu hipoclorit de sodiu a
benzensulfonamidei obinute:
NH3 NaClO
+ HO SO2Cl
- H2O - H2O - H2O

benzen acid clorsulfonic SO2Cl SO2 NH2

benzensulfoclorura benzensulfonamida

+
Na

SO2 N Cl

Este o pulbere cristalin alb sau slab glbuie, cu miros de clor i gust amar,
neplcut; are un coninut de clor activ de 25-29%. Este solubil n alcool i glicerin,
acid acetic, puin solubil n ap, practic insolubil n benzen, cloroform i eter [199].
n soluie apoas se descompune prin hidroliz, formnd hipocloritul de sodiu;
ca urmare, soluia apoas are reacie alcalin:

+
Na + H2O NaClO + C6H5 SO2 NH2

SO2 N Cl

Identificarea se face cu iodur de potasiu, n mediu acid, n prezena

cloroformului, care extrage iodul, colorndu-se n violet.
Dozarea se face prin metoda iodometric, pe baza acelorai reacii, iodul
eliberat fiind titrat cu tiosulfat de sodiu, n prezena amidonului ca indicator:

11
 +
Na + 2 HCl C6H5 SO2 NH2 + Cl2 + NaCl

SO2 N Cl

Cl2 + 2 KI I2 + 2 KCl

Cloramina B se conserv la Separanda, n recipiente bine nchise, ferit de

lumin i la rece.
Este un antiseptic i dezinfectant cu aciune lent i durabil, utilizat pentru
antisepsia rnilor, a mucoaselor (soluii cu concentraii de 0,2-1%) i pentru
dezinfecia obiectelor (soluii apoase 0,5-5%) [25].

CLORAMINA T
Tosylchloroamidum natricum

CH3

+
Na . 3 H2O

SO2 N Cl

Se prepar prin clorosulfonarea toluenului, cnd rezult izomerii para-toluen-

sulfoclorur, respectiv, orto-toluen-sulfoclorur, care se separ uor, avnd stri de
agregare diferite primul este solid, iar cellalt este lichid; p-toluen-sulfoclorura se
trateaz cu amoniac, conducnd la p-toluen-sulfonamid, iar aceasta, sub aciunea
hipocloritului de sodiu formeaz cloramina T:

12
 CH3
CH3 CH3
2 + 2 HO SO2Cl
acid clorsulfonic SO2Cl
+
toluen - 2 H2O

SO2Cl
p-toluen- o-toluen-
sulfoclorura sulfoclorura

NH3

CH3 CH3

NaClO
+
- H2O Na

SO2 NH2 SO2 N Cl

p-toluensulfonamida

Se prezint sub form de pulbere cristalin alb sau slab glbuie, cu miros slab
de clor, uor solubil n ap i alcool etilic; o soluie apoas 5% are un pH = 8-10. Se
pstreaz n recipiente bine nchise, ferit de lumin [198].
Cloramina T conine aproximativ 25% clor disponibil. Este stabil la pH
alcalin. Are aciune bactericid asupra tuturor tipurilor de germeni saprofii i
patogeni.
Se utilizeaz ca antiseptic pentru piele i plgi minore, n concentraii de 1-
15%, precum i ca dezinfectant pentru suprafee i ap. Prezint i proprieti
spermicide [25, 201].
Ingestia cloraminei T provoac vom, cianoz, insuficien respiratorie i
colaps; se poate ajunge chiar la deces [201].
De asemenea, s-au nregistrat i cazuri de rinite sau astm bronic la persoane
care au venit n mod frecvent n contact cu cloramina T (personal de curenie sau din
cabinete stomatologice) [107, 137], i chiar aritmii severe, n urma ingestiei
accidentale [89].
PF: CLORAMINA T-SIN (Sintofarm, Romnia) cp. a 500 mg s.a.;
HYDROCLONAZONE (CLS Pharma, Frana) cp. coninnd 12,2 mg
cloramin T utilizat pentru dezinfecia apei potabile.

13
 HALAZONA
Halazonum

Sin.: Pantocid.

COOH

Cl
SO2 N
Cl

Acid 4-(diclorosulfamoil)-benzoic

Se prepar prin oxidarea p-toluensulfonamidei, urmat de tratarea acidului p-

sulfon-amidobenzoic cu hipoclorit de sodiu, n mediu de acid clorhidric [25]:

CH3 COOH COOH

KMnO4 / H2SO4 2 NaClO + 2 HCl

- 2 NaCl ; - H2O
Cl
SO2 NH2 SO2 NH2 SO2 N
Cl
p-toluensulfonamida acid p-sulfon-
amidobenzoic

Se prezint ca o pulbere cristalin alb, cu miros de clor, greu solubil n ap,

solubil n alcool, acid acetic glacial, hidroxizi i carbonai alcalini, cu formare de
sruri (sarea de sodiu se numete Pantosept i este foarte uor solubil n ap).
Coninutul de clor activ este de aproximativ 52%.
Se utilizeaz pentru dezinfecia apei potabile; comprimate a 4 mg de halazon
la 1 litru de ap (30-60 minute). Gustul clorului rezidual poate fi mascat prin
adaugarea de tiosulfat de sodiu [201].

14
 MONALAZONA DISODIC
Monalazone disodium

Sin.: Naclobenz Natrium.

COONa

-
+
SO2 N Cl Na

Sarea disodic a acidului p-(clorosulfamoil)-benzoic

Este un compus clorurat, cu structur asemntoare halazonei, utilizat ca

antiseptic vaginal i spermicid.

DICLORDIMETILHIDANTOINA
Dichlordimethylhydantoin

Sin.: Daktin.

CH3
Cl N CH3
1 5
2 3 4
O N O

Cl

1,3-Dicloro-5,5-dimetil-imidazolidin-2,4-diona

Se prepar prin tratarea acetonei cu acid cianhidric, urmat de tratarea

nitrilului obinut cu amoniac, hidroliz, iar n final ciclizare i clorurare [25]:

15
 CH3 CH3
CH3 HCN NH3 H2O
HO C CH3 H2N C CH3
O C CH3 - H2O
( NaCN + HCl)
CN CN

CH3 CH3 CH3

O C O H N + 2 Cl2 Cl N
H2N C CH3 CH3 CH3
O O - 2 HCl O O
H2N C O N N
H Cl

Diclordimetilhidantoina se prezint ca o pulbere alb, cristalin, solubil n

ap. Conine aproximativ 72% clor disponibil.
Se utilizeaz ca dezinfectant al echipamentelor din industria alimentar i ca
agent de nlbire [201].

CLOROACETAMIDA
Chloroacetamide

Cl CH2 C NH2
O

2-Cloro-acetamida

Se prezint sub form de cristale incolore sau slab glbui, cu miros

caracteristic; este uor solubil n ap, izopropanol, butanol, eter. La nclzire peste
220 C se descompune, cu degajare de gaze toxice (clor i oxizi de azot).
Se utilizeaz drept conservant pentru preparatele farmaceutice topice i
cosmetice, i ca ierbicid [201].
n industria cosmetic, cloroacetamida se utilizeaz n mod frecvent drept
conservant, n amestec cu benzoatul de sodiu (n proporie de 70%, respectiv, 30%);
amestecul este codificat CA 24 [202].
Cloroacetamida este iritant pentru ochi i piele; poate produce reacii alergice
cutanate [169].

16
 CLOPONONA
Clopononum

O O
C CH NH C CHCl2
CH2Cl
Cl

(RS)-2,2-Dicloro-N-[4-cloro--(clorometil)
fenacil]acetamida

Cloponona este un antiseptic utilizat pentru tratamentul infeciilor vaginale

[201].

TRICLOCARBAN
Triclocarbanum

Sin.: NSC-72005; TCC.

Cl

Cl NH C NH Cl
O
1-(4-Clorofenil)-3-(3,4-diclorofenil)uree

Se prezint ca o pulbere cristalin alb, cu miros slab caracteristic; este practic

insolubil n ap, solubil n dimetilformamid.
Triclocarban-ul are efecte bacteriostatice (asupra germenilor G-poz.) i
fungistatice. Nu este eficient fa de bacteriile G-neg.
Se utilizeaz ca antiseptic pentru piele i mucoase; intr n compoziia unor
spunuri i produse antiperspirante [201].
S-a demonstrat a fi i un puternic inhibitor al epoxid hidrolazei solubile (sEH),
posednd efecte antiinflamatoare [100, 157]; de asemenea, s-a stabilit c n

17
concentraii ridicate, triclocarban-ul crete activitatea in vitro i in vivo a unor
hormoni [1, 16].
Expus la temperaturi ridicate, triclocarban-ul se descompune, formnd derivai
ai cloroanilinei, care pot fi absorbii prin piele, determinnd methemoglobinemie; pot
aprea i reacii de fotosensibilizare.
PF: CUTISAN (Laboratoire Lisa Pharm, Frana) pudr 1%;
ANTIBACTER FORTE (Bayer Schering Pharma, Germania) soluie 1%;
VALDERMA (Ransom Consumer Healthcare, Marea Britanie) spun
antibacterian.

TROCLOSEN
Troclosenum

Sin.: Acid dicloroizocianuric.

Cl
O N O

HN N
Cl
O
1,3-Dicloro-1,3,5-triazin-2,4,6(1H,3H,5H)-triona

Se utilizeaz mai ales ca sare sodic - cristale incolore, uor solubile n ap, cu
un coninut de 56-65% clor activ.
Este un dezinfectant rezistent la aciunea materiilor organice, utilizat pentru
dezinfecia suprafeelor, a pardoselii, a echipamentelor din industria alimentar, a apei
(potabile i din piscine) i lentilelor de contact; de asemenea, intr n componena
unor detergeni i produse de tip praf de curat [42, 69, 182].
PF: AQUATABS (Medentech, Irlanda) cp. a 8,68 g s.a., utilizate pentru dezinfecia
apei;
MILTON (Laboratoire Rivadis, Frana) cp.

18
 OXICLOROSEN
Oxychlorosene

Sin.: Monoxiclorosen.

Este un complex al acidului hipocloros cu un amestec de derivai fenilsulfonici

ai unor hidrocarburi alifatice; se prezint sub form de pulbere cristalin, alb, cu
miros caracteristic, solubil n ap. Are un coninut de 3-4% clor activ.
Este activ asupra unei game largi de microorganisme patogene (bacterii, fungi,
virusuri, forme sporulate).
Se utilizeaz ca antiseptic extern pentru plgi (i pre-operator) n concentraii
de 0,4% sau n concentraii de 0,1-0,2%, n urologie i oftalmologie [117, 201].
PF: CLORPACTIN WCS-90 (United-Guardian, S.U.A) pulbere.

IOD I DERIVAI

IOD
Iodum

I2

Iodul a fost descoperit n 1811, de ctre

chimistul francez Bernard Courtois (1777-
1838) (foto ), n cursul procesului de
obinere a salpetrului.
Salpetrul sau nitratul de potasiu
reprezint o component esenial a prafului
de puc; obinerea sa necesit carbonat de potasiu, care n mod obinuit se extrgea
din cenua lemnului ars. Vicisitudinile create de ndelungatele Rzboaie
Napoleoniene au condus la nlocuirea materiei prime deficitare, lemnul, cu alge
marine, aflate din abunden pe coastele Normandiei. ntr-o zi, Courtois a adugat

19
peste cenua algelor ceva mai mult acid sulfuric dect ar fi fost necesar, observnd
degajarea de vapori violei, care condensau n contact cu suprafeele metalice reci.
Ulterior, a mprtit observaiile sale altor colegi chimiti i fizicieni renumii ca
Gay-Lussac, Ampre sau Sir Humphry Davy, care au dezvoltat studiile asupra acestui
nou element. De altfel, ultimul este i cel care a denumit n 1813 noul element iod, de
la termenul grecesc iodes violet [23, 30].
Iodul este rspndit n toate cele trei regnuri: mineral, vegetal i animal. Sub
forma ionului iodur, se gsete din abunden n apa mrilor i oceanelor i n apele
de sond (ape ce nsoesc zcmintele petrolifere); cantiti mai reduse apar n unele
ape minerale.
Pe cale industrial, iodul poate fi fabricat din salpetru de Chile, ce conine i
iodat de sodiu, prin reducerea acestuia cu hidrogensulfit de sodiu:

2NaIO3 + 5NaHSO3 = 3NaHSO4 + 2Na2SO4 + H2O + I2

Din apele de sond iodul poate fi obinut prin unul din procedeele urmtoare
[25]:
1. procedeul francez (Courtois)
2NaI + Cl2 = 2NaCl + I2
2. procedeul scoian
2NaI + MnO2 + 2H2SO4 = I2 +MnSO4 +Na2SO4 + 2H2O
2. procedeul Wagner
2NaI + 2FeCl3 = I2 +2FeCl2 +2NaCl
3. procedeul industrial
2NaI + 4HNO3 = I2 +2NaNO2 +2NO + 2H2O

Conform FR X, iodul se prezint sub form de lamele cristaline, friabile, cu

luciu metalic sau fragmente de culoare cenuiu-violacee, cu miros specific. La aer se
volatilizeaz, emind vapori violei, chiar la temperatura camerei.
Este solubil n 7 ml disulfur de carbon, 9 ml benzen, 10 ml alcool, 20 ml eter,
46 ml cloroform, 100 ml glicerol; este foarte greu solubil n ap, n schimb se dizolv
n soluii concentrate de ioduri alcaline, prin formarea ionului triiodur (I3-).
Soluiile n alcool i n eter sunt brune, cele in benzen si cloroform sunt violet-
rocate, iar cele n sulfur de carbon sunt violete [199].

20
 La nclzire, iodul sublimeaz; cu amidonul, la rece, d o coloraie albastr.
Este incompatibil cu metale (fer, argint, aur, mercur), cu reductori i cu
compui care elibereaz amoniac.
Iodul este un element esenial creterii i dezvoltrii organismului uman i
animal. Un organism uman sntos conine 15-20 mg iod, din care 70-80% se gsete
n glanda tiroid, care-l utilizeaz la sintetizarea hormonilor tiroidieni. Aportul zilnic
normal de iod din diet trebuie s fie de 100150 g i ceva mai mare n sarcin.
Alimente bogate n iod sunt algele, petele i fructele de mare, dar i soia, fasolea
verde sau lactatele.
O insuficien de iod determin apariia distrofiei endemice tireopate (gua
endemic), manifestat prin hipertrofia tiroidei, iar la descenden, prin tulburri
neurointelectuale severe (cretinism); pentru prevenirea acestora, recomandrile
actuale privind aportul de iod prin diet pentru femeile nsrcinate, prevd cantiti
zilnice de 250 g [90].
Iodul are aciune bactericid i antimicotic. Mecanismul de aciune se explic
prin faptul c iodul n stare liber, provoac oxidarea i distrugerea rapid a
proteinelor structurale i enzimatice.
Se folosete la antisepsia minilor, a pielii, a mucoaselor, a cmpului operator,
sub form de soluii apoase de iod-iodurat, tinctur sau soluie n propilenglicol (n
concentraii de 0,5-2%). Cteva exemple concrete:
- Solutio iodo-iodatum forte (Soluia Lugol) soluie apoas coninnd 5%
iod i 10% iodur de potasiu; pe lng proprietile antiseptice, se
utilizeaz i n colposcopie (investigaie imagistic a vulvei, vaginului i
colului uterin care permite pe lng vizualizarea acestora, prelevarea de
esut biopsic n cazul n care sunt identificate leziuni ale epiteliului colului
uterin sau ale endocolului);
- Solutio iodi spirituosa (soluie alcoolic de iod iodurat; tinctur de iod) -
soluie alcoolic coninnd 2% iod i 3% iodur de potasiu;
- Alcool iodat 1%
Soluiile 2% n glicerin se utilizeaz la badijonarea gingiilor i a faringelui.
Vaporii de iod irit cile respiratorii; expunerea la concentraii ridicate poate
cauza chiar edem pulmonar. Contactul iodului cu pielea i mucoasele provoac arsuri
severe. Ingerarea determin apariia vomei, diareei, hematemezei i a edemului glotic.
Ca antidot se folosesc soluii de amidon sau tiosulfat de sodiu [25].

21
 IODOFORM

Sin.: Triiodmetan; Iodur de metin.

CHI3

A fost obinut pentru prima dat n 1822, de ctre chimistul i farmacistul

francez Georges Srullas (1774-1832).
n industrie, se obine prin electroliza unei soluii diluate de iodur de potasiu,
n prezena acetonei sau alcoolului etilic [25]:

KI K+ + I-
Catod (-) 2K+ + 2e- 2K
Anod (+) 2I- - 2e- I2
2K + 2 H2O 2KOH + H2
I2 + 2KOH KI + KIO + H2O

a)
CH3 CI 3
KOH
+ 3 KIO C O CHI 3 + CH3 COOK
C O
CH3 CH3

b)
CH3 CH3 CI 3
KIO 3 KIO KOH
CH2 OH C O CHI 3 + HCOOK
C O
H H

Iodoformul este o pulbere cristalin, galben, cu miros caracteristic persistent,

insolubil n ap, uor solubil n cloroform i eter. La nclzire sublimeaz, iar la
temperaturi nalte se descompune, emind vapori de iod. Se pstreaz n recipiente
bine nchise, ferit de lumin i cldur.

22
 Este incompatibil cu ageni oxidani, sruri de argint i mercur, substane
alcaline.
Dozarea se face prin nclzirea cu un exces de soluie volumetric de nitrat de
argint, excesul de nitrat fiind titrat cu tiocianat de amoniu n prezen de sulfat de
amoniu-fer (III) ca indicator:

CHI3 + 3AgNO3 + H2O 3AgI + 3HNO3 + CO

n contact cu tegumentele i mucoasele, elibereaz lent iodul. Se utilizeaz ca

antiseptic extern sub form de pulberi, unguente, tifon iodoformat, soluii uleioase sau
paste.
Se asociaz de obicei cu nitrat bazic de bismut i parafin lichid, formnd o
past cu efecte antiseptic i astringent, utilizat cu precdere n chirurgia ORL [24].
Sub form de past iodoformat, n asociere cu alte principii active (cum este
eugenol-ul), se utilizeaz i n stomatologie, ca antiseptic, n obturarea canalelor
radiculare.
S-a constatat c pasta cu iodoform i nitrat bazic de bismut provoac reacii
alergice la circa 6% din pacieni [97].
PF: ALVOGYL (Septodont, Frana) past utilizat n stomatologie, ca pansament
alveolar (conine 15,8 g iodoform la 100 g produs, alturi de eugenol, butamben i
Penghawar);
OPRACLEAN (Lohmann&Rauscher, Germania) tifon iodoformat.

IODOFORI

Termenul iodofor nseamn din punct de vedere etimologic purttor de iod

(din grecescul phoros purttor).
Sunt combinaii sau compleci ai iodului cu un agent tensioactiv, ce are rol de
purttor de iod i solubilizant. n iodofori se gsesc dou forme n echilibru: o form
liber i o form legat (inactiv) care elibereaz iodul n soluie. Iodoforii au aciune
germicid, antimicotic, dezodorizant i efect prelungit, prezentnd i cteva
avantaje semnificative: o toleran cutanat mrit i o durat de aciune prelungit,
nefiind inactivai de materiile organice (puroi, snge, esuturi necrozate) [25].

23
 POVIDONA IODAT
Povidonum iodinatum

Sin.: Povidone-Iodine; Povidon-Iod; Iod-polivinil pirolidon; Polividon-iod complex;

PVP-iod.

. x I2
N O
( CH CH2 )
n

Este un complex al iodului cu polivinilpirolidona (povidona) care conine 9-

12% iod liber. Se prezint ca o pulbere amorf, de culoare galben-brun pn la brun-
rocat, cu miros caracteristic, solubil n ap i n alcool, practic insolubil n
aceton. O soluie apoas 10% are un pH = 1,5-5 198 .
Povidona iodat se utilizeaz ca antiseptic pentru plgile infectate, antiseptic
pre-operator pentru tegumente i mucoase, precum i ca dezinfectant pentru
instrumentar i echipamente medicale.
Intr n componena unor ape de gur (n concentraie de 1%), pulberi (pn la
2,5%), ovule, unguente i soluii 10%.
Soluiile de povidon-iodat elibereaz lent iodul, exercitnd efecte
bactericide, antimicotice, antivirale de asemenea, sunt active i asupra protozoarelor
i sporilor, avnd o toxicitate mai redus [201].
Povidona-iodat este inactivat la aplicare pe plgile cronice, datorit valorilor
mai ridicate ale pH-ului, comparativ cu plgile acute 181 .
Ca efecte adverse pot aprea reacii alergice (dermatite de contact) 33, 123,
148 , hipotiroidism neonatal 76, 87 , acidoz metabolic 136, 160 .
PF: BETADINE (Egis, Ungaria) ovule (200 mg s. a.), unguent 10%, sol. de uz
extern 10%, spun chirurgical (7,5 mg);
IODOSEPT (Gedeon Richter, Ungaria) sol. de uz extern 10%;
BRAUNOL (B. Braun Medical, Germania) sol. de uz extern 7,5%, gel 10%.

24
 CADEXOMER IODAT
Cadexomerum Iodum

Este un polizaharid, polimer de amidon modificat cu un coninut de 0,9% iod.

Se utilizeaz pentru proprietile antiseptice i absorbante, n tratamentul
ulcerelor venoase si a escarelor, sub form de pulberi, past sau unguent tratamentul
nu trebuie s depeasc 3 luni 129, 130 .
Cadexomer-ul iodat s-a dovedit eficient i n tratamentul pemphigus-ului
benign cronic familial (boala Hailey-Hailey) 170 .
Efectele adverse sunt asemntoare celor ntlnite la povidona-iodat, datorate
eliberrii iodului [201].
PF: IODOSORB (Smith&Nephew, S.U.A.) pulbere, gel, unguent.

25
 HIDROPERIODURA DE TETRAGLICIN
Tetraglycine Hydroperiodide

H2N CH2 C OH . HI
O
4

Se utilizeaz pentru dezinfecia rapid a apei potabile 64 .

PF: POTABLE AQUA (Wisconsin Pharmacal Company, S.U.A.) cp.

SUBSTANE OXIDANTE

PEROXID DE HIDROGEN
Hydrogenii peroxidum

H2O2

Peroxidul de hidrogen se mai numete impropriu ap oxigenat. n natur, se

gsete n cantiti mici n straturile joase ale atmosferei, n apa de ploaie sau zpad,
ca rezultat al unor procese de fotosintez.
A fost obinut pentru prima dat n
1818, de ctre chimistul francez Louis
Jacques Thnard (1777-1857) (foto), prin
tratarea peroxidului de bariu cu acid nitric
173 . Ulterior, procedeul a fost mbuntit
prin nlocuirea acidului nitric cu acid sulfuric,
precipitnd sulfatul de bariu, ca produs
secundar

BaO2 + H2SO4 = BaSO4 + H2O2

26
 n aceast form, procedeul Thnard a fost aplicat pn la mijlocul secolului
trecut.
La scar industrial, peroxidul de hidrogen este obinut astzi aproape exclusiv
prin procedeul autooxidrii antrachinonei, procedeu pus la punct de concernul
german IG Farbenindustrie n anii 40 ai secolului trecut.
Procedeul debuteaz cu reducerea catalitic (utiliznd catalizatori de paladiu) a
2-etil-antrachinonei la 2-etil-antrahidrochinon, iar aceasta este oxidat prin barbotare
de aer n soluie, cu refacerea 2-etil-antrachinonei i obinerea de peroxid de hidrogen.
Ulterior, acesta se extrage cu ap i soluia se supune distilrii 149

Peroxidul de hidrogen mai poate fi obinut i prin electroliza soluiilor de acid

sulfuric 50%, utiliznd electrozi de platin 25 :

H2SO4 H+ + HSO4-
Catod (-) 2H+ + 2e- H2
Anod (+) 2HSO4- - 2e- 2HSO4 H2S2O8

Prin urmare, prin oxidare anodic se formeaz acid peroxidisulfuric, la catod

degajndu-se hidrogen:

27
 2H2SO4 H2S2O8 + H2

Acidul peroxidisulfuric formeaz cu apa acidul lui Caro, care se descompune,

refcnd acidul sulfuric, alturi de peroxid de hidrogen:

H2S2O8 + H2O H2SO5 + H2SO4

H2SO5 + H2O H2SO4 + H2O2
Acidul lui Caro

O metod industrial alternativ de obinere a peroxidului de hidrogen este

oxidarea parial a alcoolilor primari sau secundari, la aldehidele, respectiv cetonele
corespunztoare. Shell Chemical a aplicat acest procedeu din 1957 pn n 1980,
utiliznd 2-propanol-ul ca materie prim, oxidarea decurgnd la temperaturi de 90-
140 C i presiune de 10-20 bar

H3C CH CH3 + O2 H3C C CH3 + H2O2

OH O

Peroxidul de hidrogen obinut prin aceast metod este de o calitate mai slab,
comparativ cu cel obinut prin procedeul autooxidrii antrachinonei, datorit
dificultilor de purificare.
Lyondell Chemical i Repsol Quimica au utilizat procedeul de oxidare a
alcoolului metil-benzilic la 120-180 C i 3-10 bar presiune 15

H3C CH OH H3C C O

+ O2 + H2O2

FR X include monografia Soluie concentrat de peroxid de hidrogen

(sinonim: perhidrol) care conine 28,5-32% H2O2. Se prezint ca un lichid limpede,
incolor, caustic, aproape fr miros, ce se descompune energic n contact cu substane

28
organice oxidabile, cu unele metale i n mediu alcalin. Este miscibil n orice
proporie cu ap i alcool. Se pstreaz ferit de lumin, la loc rcoros poate conine
un stabilizant potrivit 199 .
Prin descompunere total, 1 ml perhidrol degajeaz aproximativ 100 ml
oxigen

2H2O2 2H2O + O2

Peroxidul de hidrogen poate avea caracter oxidant sau reductor, funcie de

pH-ul mediului.
Astfel, n mediu acid el este unul din cei mai puternici oxidani cunoscui,
oxidnd iodurile la iod molecular, ferul divalent la fer trivalent, ionul sulfit la ion
sulfat, nitritul la nitrat, amoniacul la acid nitric, .a.
Ex.

2KI + H2O2 + H2SO4 I2 + K2SO4 + 2H2O

2Fe2+ + H2O2 + 2H+ 2Fe3+ + 2H2O

Se utilizeaz n mod frecvent i ca oxidant al unor substane organice

ilustrativ este oxidarea tioeterilor la sulfoxizi 144

H2O2
S CH3 S CH3
trifluoroetanol
O

Totui, fa de oxidani mai puternici, peroxidul de hidrogen reacioneaz ca

un reductor, chiar n mediu acid:

5H2O2 + 2KMnO4 + 3H2SO4 = 2MnSO4 + K2SO4 + 8H2O + 5O2

n soluii cu caracter bazic, poate reduce o mare varietate de ioni anorganici,

cu formarea oxigenului.
Ex.

29
 NaOCl + H2O2 O2 + NaCl + H2O
2 KMnO4 + 3 H2O2 2 MnO2 + 2 KOH + 2 H2O + 3 O2

Peroxidul de hidrogen are aciune antibacterian, mai pronunat asupra

bacteriilor G-poz. este eficient i asupra unor virusuri (inclusiv HIV).
Soluiile apoase diluate de peroxid de hidrogen se utilizeaz pentru
proprietile antiseptice, dezinfectante, dezodorizante i de curare a plgilor, precum
i hemostatice. Aciunea antiseptic este de scurt durat i se datoreaz eliberrii de
oxigen, la contactul soluiei cu esuturile efectul antibacterian este diminuat de
prezena materiilor organice [201].
Astfel, soluii cu concentraii de pn la 6% (de regul apa oxigenat sol.
aq. 3%), precum i creme coninnd 1-1,5% peroxid de hidrogen stabilizat, se
utilizeaz pentru curarea rnilor i ulceraiilor n asociere cu alte substane
antiseptice se utilizeaz la antisepsia minilor, a pielii i mucoaselor. De asemenea,
pansamentele aderente pot fi ndeprtate cu uurin prin aplicarea apei oxigenate.
Soluiile apoase 1,5% se utilizeaz pentru tratamentul stomatitelor acute, a
gingivitelor i ca gargarism dezodorizant 63 .
O soluie obinut ex tempore, prin diluia peroxidului de hidrogen 6% cu trei
pri de ap, poate fi folosit pentru ndeprtarea cerumen-ului.
Datorit eficienei asupra speciilor de Acanthamoeba, apa oxigenat se
utilizeaz i pentru dezinfecia lentilelor de contact, iar n asociere cu acid peracetic,
pentru dezinfecia echipamentelor de dializ i a endoscoapelor.
Aplicarea soluiilor concentrate de peroxid de hidrogen pe piele i mucoase,
produce iritaii, arsuri i chiar necroza esuturilor. Utilizarea ndelungat a apelor de
gur care conin peroxid de hidrogen poate conduce la apariia hipertrofiei papilelor
linguale. Injectarea sau instilarea de soluii de peroxid de hidrogen n cavitile nchise
ale organismului este periculoas, datorit eliberrii oxigenului. Lavajul colonului cu
astfel de soluii determin embolie gazoas, rupturi ale colonului, colite ulcerative i
gangren intestinal 152 . Ingerarea apei oxigenate conduce la apariia de tulburri
digestive moderate, n timp ce ingerarea soluiilor concentrate (30-35%) produce
ulceraii i chiar perforaii gastrointestinale, cianoz, apnee, embolie gazoas, com i
stop cardiorespirator 140 .

30
PF: EAU OXYGENE GIFRER (Gifrer, Franta) soluie stabilizat 3%
AOSEPT PLUS (CibaVision, Elveia) soluie pentru dezinfecia lentilelor de
contact;
CRYSTACIDE (Bioglan, Suedia) crem 1% utilizat pentru tratamentul
infeciilor cutanate.

NLOCUITORI AI PEROXIDULUI DE HIDROGEN

PEROXID DE UREE
Urea Hydrogen Peroxide

Sin.: Uree peroxohidrat; Carbamide peroxide; Hydroperite.

H2 N C NH2 . H O
2 2
O

Este un compus de adiie al peroxidului de hidrogen cu urea (aduct

echimolecular). Se prezint ca o pulbere cristalin, alb, uor solubil n ap. Conine
aproximativ 33-35% H2O2.
Se utilizeaz pentru prepararea ex tempore a soluiei de peroxid de hidrogen
3%. Este un agent de nlbire a dinilor, fiind folosit i n infecii ale pielii, ale
cavitii bucale i urechilor, precum i pentru ndeprtarea cerumen-ului 25, 115,
201].
PF: EXTEROL (Fleet Laboratories, Marea Britanie) picturi auriculare 5%;
PEROGEN (Meduman Vieu, Romnia) cp. a 1 g s.a.;
HYPEROL (Meditop, Ungaria) cp.

31
 PERBORAT DE SODIU
Natrii perboras

Sin. SPB

NaBO3 n H2O (n = 1-4)

De fapt, perboratul de sodiu este un dimer de forma

HO - O O - OH
+ +
Na B B Na
HO O O OH

Se obine prin tratarea metaboratului de sodiu cu peroxid de hidrogen.

Se prezint sub form de cristale prismatice incolore sau pulbere cristalin
alb sau aproape alb, puin solubil n ap se dizolv n soluii diluate de acizi
minerali 198 .
Se utilizeaz ca dezinfectant i dezodorizant, ca nlocuitor al peroxidului de
hidrogen, n soluii apoase este folosit i ca agent de nlbire a dinilor, sub form de
ape de gur sau praf de dini (n asociere cu carbonat de calciu) 44 .
Utilizarea frecvent a prafurilor de dini cu coninut de perborat de sodiu poate
provoca iritaii i edeme, sau chiar hipertrofia papilelor linguale 201].
PF AMOSAN (Vintage Brands Ltd., Canada) pulbere pentru prepararea de soluie
destinat antisepsiei orale.

PERCARBONAT DE SODIU
Sodium Percarbonate

Sin.: SPC.

32
 2 Na2CO3 3 H2O2

Este un compus de adiie al peroxidului de hidrogen cu carbonatul de sodiu

(aduct 2:3).
Se prezint ca o pulbere cristalin alb, uor solubil n ap. La nclzire se
descompune, cu degajare de oxigen 200 .
Utilizrile sunt similare cu cele ale perboratului de sodiu 201].
PF: ASCOXAL (AstraZeneca, Mexic) cp. efervescente (percarbonat de sodiu, acid
ascorbic, sulfat de cupru, bicarbonat de sodiu) pentru prepararea unei soluii destinate
antisepsiei cavitii bucale.

PEROXID DE SODIU
Sodium peroxide

Sin.: Oxilita.

Na2O2

Se prepar industrial prin reacia sodiului metalic cu oxigen, la temperaturi de

130-200 C 196 :

2Na + O2 Na2O
2Na2O + O2 2Na2O2
Peroxidul de sodiu se prezint sub form de pulbere granuloas, alb-glbuie; la
nclzire puternic se descompune, cu eliberare de oxigen:

2 Na2O2 2 Na2O + O2

Cu apa formeaz peroxid de hidrogen:

Na2O2 + 2H2O H2O2 + 2NaOH

33
 Reacioneaz i cu monoxidul i bioxidul de carbon:

Na2O2 + CO Na2CO3 + 124 Kcal

Na2O2 + CO2 Na2CO3 + 1 2O2 + 113 Kcal

Ultimele reacii explic utilizarea peroxidului de sodiu la primenirea aerului,

reinerea CO i CO2 n mtile antigaz. Se mai utilizeaz i pentru proprietile
antiseptice, oxidante, decolorante 25 .

PEROXID DE ZINC
Zinc peroxide

Sin.: Zinc superoxid; ZPO.

O
Zn O
(ZnO2)
Se prepar prin reacia hidroxidului (sau oxidului) de zinc cu peroxid de
hidrogen:

Zn(OH)2 + H2O2 ZnO2 + 2H2O

Peroxidul de zinc se prezint ca o pulbere fin, alb-glbuie, insolubil n ap.

n anii 40 ai secolului trecut s-a utilizat ca antiseptic n chirurgie 116 .
Aplicat local, este un bun antiseptic i dezodorizant pentru plgi, arsuri, ulceraii
201].

34
PF: BIOXYOL (Laboratoire Richard, Frana) unguent ce conine peroxid de zinc,
oxid de zinc i dioxid de titan.

PEROXID DE MAGNEZIU
Magnesium peroxide

Sin.: Magnoxid.

MgO2

Se prepar prin reacia hidroxidului de magneziu cu peroxid de hidrogen:

Mg(OH)2 + H2O2 MgO2 + 2 H2O

Conform FR X, peroxidul de magneziu este un amestec de oxid de magneziu

i de peroxid de magneziu, ultimul fiind coninut n proporie de 24-28% (22-28%
dup Farmacopeea European). Se prezint ca o pulbere uoar, amorf, alb, fr
miros i aproape fr gust, practic insolubil n ap i alcool; se dizolv n acizi
diluai, cu formare de peroxid de hidrogen. La aer se carbonateaz 198, 199 .
Se utilizeaz extern, ca antiseptic. Se prescrie i intern, ca neutralizant al
aciditii gastrice i absorbant, fiind utilizat n tratamentul hiperaciditii gastrice,
colite.
PF: EKTOGAN (Teofarma S.r.l, Italia) pulbere de uz topic cu aciune antiseptic
(conine peroxid de magneziu, oxid i peroxid de zinc).

35
 PEROXID DE BENZOIL
Benzoylis peroxidum

Sin.: NSC-675.

C6 H5 C O O C C6 H5
O O

Se prezint ca o pulbere amorf alb sau aproape alb, practic insolubil n

ap, puin solubil n alcool, solubil n aceton i diclormetan 198 . La nclzire sau
lovire poate exploda.
Peroxidul de benzoil posed proprieti keratolitice, antibacteriene i
antimicotice; efectele antimicrobiene se datoreaz probabil, aciunii sale oxidante.
S-a dovedit activ asupra Staphylococcus epidermidis i Propionibacterium
acnes, specii bacteriene implicate n apariia acneei - prin urmare, se utilizeaz n
principal pentru tratamentul acneei, sub form de loiuni, geluri sau creme (2,5-10%),
singur sau n asociere cu ali ageni antimicrobieni (clindamicin sau eritromicin),
pentru mpiedicarea apariiei rezistenei bacteriene 91, 171 .
Peroxidul de benzoil mai poate fi utilizat i pentru tratamentul micozei
piciorului (tinea pedis) i a ulcerului de decubit (loiune 20% aplicat la 8-12 ore)
80 .
n industria alimentar, se folosete ca agent de nlbire, iar n cea a maselor
plastice, cu rol de catalizator.
Aplicarea topic a peroxidului de benzoil poate s produc iritaii i exfolierea
pielii, urticarie i edem local, precum i reacii alergice 201].
PF: PANOXYL (Stiefel, S.U.A.) gel 10%;
BREVOXYL (Stiefel Laboratories Ireland Ltd, Irlanda) crem 4%;
QUINODERM (Ecolab Ltd, Marea Britanie) crem (conine 10% peroxid de
benzoil i 0,5% hidroxichinolin sulfat de potasiu).

36
 PERMANGANAT DE POTASIU
Kalii permanganas

KMnO4

sau

O
+ -
K O Mn O
O

A fost preparat pentru prima dat n anul

1659 de ctre chimistul german Johann Rudolf
Glauber (1604-1670) (foto), prin amestecarea
piroluzitei (dioxid de mangan) cu carbonat de
potasiu, dar a cptat importana cuvenit dup
aproape 200 de ani, cnd chimistul englez
Henry Bollmann Condy l-a preparat prin
tratarea piroluzitei cu hidroxid de potasiu, fiind utilizat pe scar larg ca antiseptic,
sub denumirea de cristalele lui Condy.
La scar industrial, se prepar din dioxid de mangan (piroluzit), ce se
nclzete cu hidroxid de potasiu la 250 C, n prezena oxigenului, formnd
manganatul de potasiu, care apoi se transform n permanganat prin oxidare
electrolitic n mediu alcalin 146 :

2MnO2 + 4KOH + O2 2K2MnO4 + 2H2O

K2MnO4 + H2O KMnO4 + KOH + 1/2 H2

Alte variante de transformare a manganatului n permanganat (ns neutilizate

n industrie la ora actual) sunt prin tratarea acestuia cu clor, acid clorhidric sau dioxid
de carbon, conform reaciilor:

37
 2K2MnO4 + Cl2 2KMnO4 + 2KCl
3 K2MnO4 + 4 HCl 2 KMnO4 + MnO2 + 2 H2O + 4 KCl
3 K2MnO4 + 2 CO2 2 KMnO4 + 2 K2CO3 + MnO2

Permanganatul de potasiu se prezint sub form de cristale de culoare violet-

nchis, aproape negru, cu luciu metalic, sau pulbere granuloas violet-nchis sau
negru-brun, fr miros; este uor solubil n ap la fierbere (solubil n 17 ml ap, la
rece), practic insolubil n cloroform. Se pstreaz n recipiente bine nchise, ferit de
lumin 198, 199 .
Este incompatibil cu alcool, glicerin, ioduri, ageni reductori (de ex.: sulf,
sulfii, sruri feroase, perhidrol, etc.). Poate exploda n contact cu substanele organice
i peroxidul de hidrogen concentrat.
La nclzire se descompune cu eliberare de oxigen:

2KMnO4 K2MnO4 + MnO2 + O2

n soluii are caracter oxidant, manifestat diferit funcie de pH-ul mediului

25 :
-n mediu puternic acid este oxidant energic:

MnO4- + 5e- + 8H+ Mn2+ + 4H2O

Ex.:

2KMnO4 + 5H2O2 + 5H2SO4 = 2MnSO4 + 5O2 + K2SO4 + 8H2O

-n mediu neutru sau slab alcalin, aciunea oxidant este mai slab:

MnO4- + 3e- + 2H2O MnO2 + 4HO-

Ex.:

2KMnO4 + 3K2SO3 + H2O = 2MnO2 + 3K2SO4 + 2KOH

38
-n mediu puternic alcalin se transform n ion manganat:

MnO4- + e- MnO4-
Ex.:

2KMnO4 + K2SO3 + 2KOH = 2K2MnO4 + K2SO4 + H2O

Permanganatul de potasiu are aciune antiseptic i dezodorizant, datorit

caracterului su oxidant; prezint i proprieti astringente. Soluiile apoase 0,01% se
utilizeaz pentru antisepsia plgilor, ulceraiilor sau abceselor, precum i pentru
tratamentul unor eczeme i dermatite acute (cum este cea produs de iedera
otrvitoare), a bromhidrozei sau a unor infecii fungice (micoza piciorului).
Soluiile mai concentrate sunt iritante, iar cele de peste 1% sunt corozive;
contactul cu pielea i mucoasele provoac arsuri. Ingestia de soluii diluate determin
apariia inflamaiei gtului, disfagie, dureri abdominale, diaree i vom. Ingestia
soluiilor concentrate sau a substanei solide provoac edemul i necroza mucoasei
bucale, a laringelui, tractului gastrointestinal i cilor respiratorii superioare. Pot
aprea: sindromul de detres respiratorie acut, hipotensiune arterial, coagulopatii,
methemoglobinemie, pancreatit, necroz hepatic, insuficien renal acut 201].
Cteva studii de la sfritul secolului al XIX-lea au experimentat i utilitatea
permanganatului de potasiu ca antidot n intoxicaii cu morfin sau opiu, sau contra
veninului de arpe, ns cel puin ultima, este controversat 104, 145, 178 .
PF: PERMITABS (Alliance Pharmaceuticals Ltd., Marea Britanie) cp. a 400 mg
s.a., destinate preparrii de soluie antiseptic de uz extern.

COMPUI AI METALELOR
COMPUI AI ARGINTULUI

Argintul este cunoscut nc de pe vremea caldeenilor, n anul 4000 .e.n., fiind al

treilea metal utilizat, dup aur i cupru. De-a lungul mileniilor, argintul a fost intens
folosit i pentru proprietile sale antiseptice; astfel, se cunoate din scrierile lui
Herodot c vechii regi persani consumau doar ap pstrat n recipiente de argint, care
avea proprietatea de a o menine proaspt pentru perioade lungi de timp.

39
 i vechile civilizaii fenician, roman, greac sau egiptean utilizau vasele
din argint pentru pstrarea apei i hranei, iar primii pionieri ai colonizrii
Continentului nord-american introduceau monede de argint n apa de but sau n lapte,
pentru conservarea acestora.
n vremea lui Alexandru cel Mare, macedonenii obinuiau s aplice foie de argint
pe plgi; de asemenea, Hipocrat trata ulceraiile i rnile cu ajutorul argintului.
Secolul al XIX-lea a fost unul de mari progrese n utilizarea argintului i
compuilor si pentru proprietile antimicrobiene: n 1852, medicul american J.
Marion Sims a utilizat pentru prima dat fire de argint pentru suturarea chirurgical a
fistulelor vaginale 2 .

NITRAT DE ARGINT
Argenti nitras

Sin.: Lapis infernalis; Piatra iadului.

AgNO3
Se pare c nitratul de argint a fost utilizat nc din antichitate, fiind menionat
ntr-o farmacopee roman din anul 69 .e.n. 2 .
Se prepar prin dizolvarea argintului n acid nitric:

3Ag + 4HNO3 = 3AgNO3 + NO + 2H2O

Conform FR X, nitratul de argint se prezint sub form de cristale incolore,

translucide, cu fractur lucioas, cu gust metalic, apoi caustic. La lumin se
nnegrete. Este uor solubil n ap (1 : 0,6); solubil n alcool (1 : 30). Se conserv n
recipiente bine nchise, ferit de lumin, la Separanda 199 .
nclzit la temperaturi de peste 250 C, se descompune:

2 AgNO3 2 Ag + O2 + 2 NO2

Este incompatibil cu substane organice alcaline i reductoare.

40
 Nitratul de argint acioneaz prin ionul Ag+, care posed efecte antibacterian
(preponderent asupra germenilor G-neg.) i antifungic.
Sub form de soluie apoas oftalmic 1%, se utilizeaz n profilaxia infeciei
oftalmice gonococice la nou-nscut; procedeul a fost aplicat pentru prima dat n
1881, de ctre medicul german Carl Siegmund Franz Cred 37 .
Soluii mai diluate (0,025-0,1 la mie) se utilizeaz pentru antisepsia
mucoaselor (uretral, vezical) sau a plgilor 25 .
Este i cauterizant, sub form de creioane realizate prin turnare n forme a
nitratului de argint topit n amestec cu nitrat de potasiu, dovedindu-se eficient n
tratamentul negilor i a stomatitei aftoase 168, 188 .
Aplicarea cronic a nitratului de argint pe mucoase i plgi conduce la apariia
argirism-ului, caracterizat printr-o pigmentare difuz cenuie a pielii cauzat de
depunerea intradermic a particulelor de argint.
Ingerarea accidental sau voluntar a nitrat-ului de argint poate provoca dureri
de gt i stomac, gastroenterit acut, grea, vrsturi, diaree, ameeli, convulsii i
com 201].
PF: MOVA NITRAT (Aristo Pharma, Germania) pipete a 0,5 ml soluie 1%;
ARGENPAL (B. Braun Medical, Spania).

ACETAT DE ARGINT
Argenti acetas

CH3COOAg

Se prepar prin reacia acidului acetic cu carbonat de argint, la 4560 C,

conform reaciei 103 :

2 CH3COOH + Ag2CO3 2 CH3COOAg + H2O + CO2

Mai poate fi obinut i prin tratarea soluiilor apoase concentrate de nitrat de

argint cu acetat de sodiu.

41
 Se prezint sub form de cristale albe, fotosensibile; este solubil n ap n
proporie de 10 g la litru.
Acetatul de argint prezint proprieti antiseptice similare cu cele ale nitratului
de argint. Intr i n componena unor preparate farmaceutice destinate renunrii la
fumat, datorit gustului neplcut ce apare n combinaie cu fumul de igar 88 .

ARGINT COLOIDAL
Argentum colloidalae

Sin.: Colargol.

Se prepar prin reducerea nitratului de argint la argint metalic prin intermediul

unor ageni reductori (sulfat feros, formaldehid, glucoz, .a.) i adugarea de
ovalbumin (albumina din albuul de ou), n mediu alcalin 25 .
Conform FR X, argintul coloidal conine cel puin 70% Ag i se prezint sub
form de lamele cu luciu metalic sau pulbere granuloas, cenuie, negru-verzuie sau
albastru-nchis, cu miros slab caracteristic i gust metalic. Se dizolv lent n ap i
alcool diluat; este practic insolubil n alcool i eter. Prin nclzire se carbonizeaz i se
percepe miros de pene arse 199 . Soluia apoas se prepar per descensum; soluia
astfel obinut este brun, fotosensibil, alterabil n timp.
Argintul coloidal se utilizeaz ca antiseptic n tratamentul rinitelor,
conjunctivitelor, uretritelor, vaginitelor, sub form de soluii (0,1-1,5%), unguente
(10-15%), ovule, supozitoare.

PROTEINAT DE ARGINT
Argenti proteinas

Sin.: Protargol

Proteinat-ul de argint se prepar prin tratarea nitrat-ului de argint n soluie

apoas, cu o protein (ovalbumin sau cazein), urmat de separarea precipitatului,

42
care se suspend imediat n alt soluie de protein; prin evaporarea soluiei la vid se
obine o mas compact, care n final, este pulverizat 25 .
Conform FR X, conine 7,8-8,3% Ag i se prezint ca o pulbere fin, aderent,
galben-brun sau brun, fr miros, cu gust amar metalic, puin higroscopic; este
solubil n ap (per descensum) i n glicerol, practic insolubil n alcool, cloroform i
eter. Ca i argintul coloidal, se identific prin carbonizare, cnd se percepe miros de
pene arse 199 .
Este folosit sub form de colire, soluii, unguente, la antisepsia mucoaselor.
PF: STILLARGOL (Mayoli Spindler, Frana) colir 1%, soluie 2% pentru instilaii
nazale.

SULFADIAZINA ARGENTIC
Argenti Sulfadiazinum

NH2

+
Ag
N
-
SO2 N
N

Sarea de argint a 2-sulfanilamido-pirimidinei

Sulfadiazina argentic se prezint ca o pulbere cristalin alb, sau alb-crem,
care se nglbenete la expunerea la lumin. Este puin solubil n aceton, practic
insolubil n alcool, n cloroform i eter. Se dizolv n hidroxid de amoniu concentrat.
Are aciune bactericid asupra bacteriilor G-poz. i G-neg., inclusiv fa de
Pseudomonas aeruginosa, precum i aciune antimicotic. Spre deosebire de
sulfadiazin, sarea de argint acioneaz cu precdere asupra membranei i peretelui
celular bacterian, aciunea sa nefiind antagonizat de ctre acidul p-amino-benzoic
201].
Se utilizeaz cu precdere ca antiseptic pentru tratamentul arsurilor, sub form
de creme 1% 66, 70 , dar i n ulcerele de gamb, escare sau pentru tratamentul
infeciilor oculare micotice (cu Fusarium sau Aspergillus) 175 .

43
 Aplicarea topic prelungit i sau pe suprafee ntinse, poate conduce la
apariia fenomenului de argirism.
PF: CICATROL (Antibiotice SA, Romnia) crem 10 mg/g;
DERMAZIN (Lek Pharmaceuticals, Slovenia) crem 10 mg/g;
FLAMMAZINE (Sinclair Pharma, Marea Britanie, Frana, Spania) crem 1%.

SULFAMETOXIDIAZINA ARGENTIC
Argenti Sulfamethoxydiazinum

NH 2

+
Ag
N OCH 3
-
SO2 N
N

Sarea de argint a 2-sulfanilamido-5-metoxipirimidinei

Sulfametoxidiazina argentic se prepar prin dizolvarea sulfametoxidiazinei n

soluie de hidroxid de sodiu, peste care se adaug o soluie apoas de nitrat de argint.
Se prezint ca o pulbere microcristalin alb sau alb-glbuie, greu solubil n
ap.
Este un antiseptic puternic, cu aciune i ntrebuinri asemntoare
sulfadiazinei argentice 25 .
Trebuie menionat c sulfametoxidiazina argentic a fost principiul activ al
produsului farmaceutic original CICATROL, brevetat n anii 80 ai secolului trecut,
de ctre regretatul dr. farmacist Nicolae Oi.

44
COMPUI AI ZINCULUI

Minereul de zinc a fost utilizat nc din antichitate pentru obinerea alamei,

deci cu multe secole naintea izolrii sale ca element chimic. Tot din aceast perioad
dateaz i primele utilizri n scop medical a mineralelor cu zinc: tratarea plgilor sau
a inflamaiilor ochilor. Astfel, exist dovezi ale faptului c Pliniu cel Btrn, medic i
naturalist roman, prescria pentru asemenea afeciuni, leacuri ce conineau zinc.
Recent, au fost descoperite pe epava unui vas roman scufundat n largul coastelor
italiene n jurul anului 140 .e.n., tablete coninnd minerale de zinc (hidrozincit -
Zn5(CO3)2(OH)6 i smithsonit ZnCO3) destinate tratamentului infeciilor oculare
20 . Astzi este recunoscut faptul c ionii de zinc au efecte antimicrobiene, chiar n
concentraii reduse 112 .
Administrai extern, compuii zincului au proprieti antimicrobiene, dar i
astringente, adsorbante i protectoare.

OXID DE ZINC
Zinci oxydum

ZnO

Oxidul de zinc se prepar industrial prin mai multe metode, dintre care:
- cea mai utilizat metod este cea indirect, numit i procedeul francez, prin care
zincul metalic este topit i vaporizat la aprox. 1000 C, vaporii reacionnd cu
oxigenul din aer:

2Zn + O2 2ZnO

- procedeul direct (numit i procedeul american) utilizeaz ca materii prime

smithsonit-ul (ZnCO3) i hemimorfit-ul (Zn4Si2O7(OH)2H2O), care se reduc cu
crbune, la temperaturi ridicate, iar vaporii de zinc formai, se oxideaz apoi cu
oxigenul din aer, ca n metoda indirect.

45
- mai puin utilizat la ora actual este calcinarea carbonatului bazic de zinc, rezultat
prin reacia sulfatului de zinc cu carbonat de sodiu:

5ZnSO4 + 5Na2CO3 + 3H2O 2ZnCO3 . 3Zn(OH)2 + 3CO2 + 5Na2SO4

2ZnCO3 . 3Zn(OH)2 5ZnO + 2CO2 + 3H2O

Conform FR X, oxidul de zinc se prezint ca o pulbere fin, amorf, alb, fr

miros i fr gust. Este practic insolubil n ap i alcool 199 .
Are caracter amfoter, reflectat de reaciile:

ZnO + 2HCl = ZnCl2 + H2O

ZnO + 2NaOH + H2O = Na2 Zn(OH)4

Se utilizeaz extern ca antiseptic i astringent, pentru tratamentul eczemelor,

escoriaiilor, plgilor i hemoroizilor. FR X oficializeaz unguentul cu oxid de zinc
10% 199 .
Oxidul de zinc intr i n componena unei game largi de cimenturi dentare, ca
atare sau n amestec cu acid fosforic sau eugenol 201].
S-a demonstrat c oxidul de zinc din aceste materiale stimuleaz creterea
tulpinilor de Aspergillus fumigatus, fiind responsabil de apariia aspergilozelor orale
77, 183 .
PF: CUTADEN (Antibiotice SA, Romnia) crem 15% oxid de zinc;
VISCOPASTE PB7 (Smith&Nephew, S.U.A.) bandaj cu past cu oxid de zinc
(10%);
ZIPZOC (Smith&Nephew, Canada) ciorap steril impregnat cu unguent cu oxid
de zinc (20%);
TRIPLE PASTE (Summers Laboratories, S.U.A.) unguent 12,8%;
TEMP-BOND NE (Kerr, S.U.A.) ciment dentar provizoriu pe baz de oxid de
zinc;

46
 PEDOZ (Hamilton, Australia)
antibacteriene, antifungice i dezodorizante (conine oxid de zinc, tetrabromcrezol,
acid undecilenic, undecilinat de zinc).

CLORUR DE ZINC
Zinci chloridum

ZnCl2

Clorura de zinc se poate prepara prin tratarea zincului metalic, a carbonatului sau
oxidului de zinc cu acid clorhidric, conform reaciilor:

Zn + 2HCl = ZnCl2 + H2
ZnCO3 + 2HCl = ZnCl2 + H2O + CO2
ZnO + 2HCl = ZnCl2 + H2O

Conform FR X, se prezint ca o mas cristalin sau pulbere cristalin alb,

practic fr miros, cu gust arztor, caustic, foarte higroscopic. Este foarte uor
solubil n ap i eter, solubil n alcool i glicerol. Se conserv n recipiente bine
nchise, ferit de umiditate, la Separanda 199 .
Se utilizeaz extern ca antiseptic, astringent, cauterizant, sub form de ap de
gur, badijonaj, splturi vaginale i uretrale.
PF: OSSIDENTA (Biofarm, Romnia) ap de gur cu 45% ZnCl2.

SULFAT DE ZINC
Zinci sulfas

Sin.: Vitriol alb.

ZnSO4 . 7H2O

47
 Sulfatul de zinc se prepar prin tratarea zincului sau a oxidului de zinc cu acid
sulfuric, sau prin oxidarea blendei (sulfur de zinc), conform reaciilor:

Zn + H2SO4 = ZnSO4 + H2
ZnO + H2SO4 = ZnSO4 + H2O
ZnS + 2O2 = ZnSO4

Conform FR X, se prezint ca o pulbere cristalin alb, fr miros, cu gust

metalic astringent, eflorescent. Este foarte uor solubil n ap. Se pstreaz la
Separanda 199 .
Se utilizeaza ca antiseptic i astringent; s-a dovedit eficient n tratamentul unor
eczeme, vitiligo, melasm, precum i pentru combaterea bromhidrozei 60 .
Intr n compoziia soluiei zinco-cuprice, numit i Aqua dAlibouri (solutio
zinco-cuprica composita - asociere de sulfat de zinc, sulfat de cupru, acid picric,
alcool camforat i ap), folosit n dermatomicoze i piococii cutanate 25 .
ZINC PIRITIONA
Pyrithionum Zincicum

Sin.: Omadine zinc; Vancide ZP.

-
O
N S 2+
Zn

Sarea de zinc a 2-piridintiol 1-oxidului

Zinc piritiona se prezint sub form de pulbere cristalin bej, insolubil n ap.
Posed proprieti bacteriostatice i fungistatice. Se utilizeaz n concentraii
de 1-2% n dermatitele seboreice i contra mtreii (se regsete n componena unor
ampoane anti-mtrea, de ex. Head & Shoulders). Este eficient i n tratamentul
pityriasis versicolor i a psoriazisului 60, 153 .

48
 ZINC FENOLSULFONAT
Zinc Phenolsulfonate

Sin.: Phenozin; Zinc Sulfocarbolat.

OH

2+
Zn

-
SO3
2

Sarea de zinc a acidului 4-hidroxi-benzensulfonic

Fenolsulfonatul de zinc octahidrat se prezint ca o pulbere cristalin alb,
eflorescent, cu gust metalic astringent, care se coloreaz n roz n contact cu aerul i
lumina. Este uor solubil n ap, alcool i glicerol 203 .
Prezint proprieti astringente i antiseptice. Se utilizeaz n special n
industria cosmetic i a produselor de ngrijire personal, regsindu-se n componena
unor deodorante, loiuni dup brbierit, pudre sau creme 201 .

COMPUI AI MERCURULUI

Compuii anorganici cu mercur (de ex.: clorura mercuric, clorura

mercuroas, iodura mercuric, .a.) prezint importan istoric, ei fiind primele
antiseptice utilizate pentru nsuirile bacteriostatice, bactericide, fungistatice. Astfel,
clorura mercuric a fost utilizat n Evul Mediu, de ctre medicii arabi, pentru
antisepsia plgilor, iar pn la descoperirea antibioticelor a constituit principalul
tratament al sifilisului.
Astzi, datorit toxicitii mari, compuii anorganici ai mercurului nu se mai
utilizeaz.
n schimb, compuii organici cu mercur (denumii compui organo-mercurici
sau organo-mercuriale) au un efect mai lent i durat prelungit de aciune,
comparativ cu cei anorganici, fiind i mai puin toxici dect acetia.

49
 n caz de intoxicaii cu compui ai mercur-ului se folosesc ca antidot albuul
de ou sau laptele. n intoxicaii severe cu mercur metalic sau compui anorganici se
recomand administrarea de dimercaptopropanol 25 .

OXID GALBEN DE MERCUR

Hydrargyrum Oxydatum Flavum

HgO

Oxidul galben de mercur se prezint ca o pulbere galben, practic insolubil n

ap i alcool; se dizolv n acizi diluai.
Se deosebete de oxidul rou de mercur, care prezint aceeai formul HgO
prin mrimea particulelor (mai mici n cazul oxidului galben de mercur).
Este incompatibil cu ageni reductori, fenoli, amine, peroxid de hidrogen, iod,
.a.
Se pstreaz ferit de lumin.
n practica farmaceutic, se utilizeaz exclusiv oxidul galben de mercur, ca
antiseptic i astringent n oftalmologie (n concentraii de 1-2%) i n dermatologie (1-
5%), sub form de unguente 25, 68 .

BORAT DE FENILMERCUR
Phenyl hydrargyri boras

Sin.: Phenomerborum.

OH
Hg O B Hg OH
OH

Amestec echimolecular de ortoborat de fenilmercur i hidroxid de fenilmercur

50
 Ortoboratul de fenilmercur se prepar prin tratarea benzenului cu acetat
mercuric, urmat de hidroliza acetatului de fenilmercur astfel obinut i tratarea
hidroxidului de fenilmercur cu acid boric, conform urmtoarei scheme de reacie 25 :

Hg O C CH3 Hg OH
O
KOH
+ Hg(CH3COO)2
- CH3COOK
- CH3COOH hidroxid de fenil-
benzen acetat de
fenilmercur mercur

OH
Hg O B
OH
OH
+ B OH
OH
acid boric

Boratul de fenilmercur este un amestec echimolecular de ortoborat de

fenilmercur i hidroxid de fenilmercur i se prezint sub form de cristale
strlucitoare, incolore, sau pulbere cristalin alb sau alb-glbuie, fr miros, cu gust
astringent metalic, foarte puin solubil n ap i alcool. Se pstreaz n recipiente bine
nchise, ferit de lumin, la Separanda 198, 199 .
Este incompatibil cu substane reductoare, metale, acizi, nitrai, sulfai,
amoniac, bromuri, ioduri, .a. Aciunea antimicrobian poate fi redus prin asocierea
cu talc, caolin, trisilicat de magneziu, amidon, edetat disodic sau tiosulfat de sodiu
25, 201 .
Are aciune antibacterian (de regul bacteriostatic) i antifungic. Se
utilizeaz drept conservant pentru produse farmaceutice (n special colire, n
concentraie de 0,002% i soluii injectabile, n concentraie de 0,001%) i produse
cosmetice 82 ; n acest sens, se regsete n cteva produse oficializate de FR X:
picturi pentru ochi cu sulfat de atropin 1%, picturi pentru ochi cu rezorcinol 1% i
picturi pentru ochi cu nitrat de pilocarpin 2% 199 . Se mai folosete i ca
antiseptic pentru piele, mucoase sau plgi.

51
 Spre deosebire de derivaii anorganici ai mercurului, utilizarea boratului de
fenilmercur nu determin toxicitate sistemic. ns, la aplicarea pe tegumente i
mucoase pot aprea iritaii, eritem sau reacii alergice.
PF: FENOSEPT (Meduman, Romnia) pudr coninnd 66 mg s.a. / 100 g pentru
antisepsie local i dezinfecia instrumentelor, seringilor, canulelor etc.

ACETAT DE FENILMERCUR
Phenylhydrargyri acetas

Hg O C CH3
O

Acetatul de fenilmercur se obine din benzen i acetat de mercur (vezi 3.3.2.).

Se prezint sub form de cristale incolore sau pulbere cristalin alb, sau
aproape alb, fr miros, puin solubil n ap, solubil n aceton. Se pstreaz ferit de
lumin 198 .
Prezint efecte antibacteriane, antifungice i spermicide 164, 186 .

NITRAT DE FENILMERCUR
Phenylhydrargyri nitras

Hg O NO2 Hg OH

Amestec echimolecular de nitrat de fenilmercur i hidroxid de fenilmercur

52
 Nitratul de fenilmercur se obine prin tratarea acetatului de fenilmercur cu
nitrat de sodiu, conform reaciei:

Hg O C CH3 Hg O NO2
O NaNO3

- CH3COONa

acetat de
fenilmercur

Se prezint sub form de pulbere cristalin alb sau slab glbuie, fr miros i
fr gust; este foarte puin solubil n ap i n alcool, se dizolv n glicerin i n
uleiuri grase. Se pstreaz ferit de lumin 198 .
Nitratul de fenilmercur este un bun antiseptic, antibacterian i antifungic. Se
utilizeaz n principal drept conservant pentru colire, dar i pentru tratamentul unor
infecii ale colului uterin, afeciuni cutanate, micoze 74, 185 .

TIOMERSAL
Thiomersalum

Sinonim: Mercurotiolat (de sodiu); Thimerosal.

COONa

S Hg C2 H 5

Etil-mercuritiosalicilat de sodiu

Tiomersalul se prepar prin diazotarea acidului antranilic, tratarea srii de

diazoniu formate cu bisulfur de potasiu, cu obinerea acidului tiosalicilic, i n final,
reacia acestuia cu clorura de etilmercur, n mediu alcalin:

53
 COOH COOH COOH
+ -
NH2 NaNO2 + 2 HCl N N Cl KHS SH
- NaCl; - 2 H2O - KCl
sare de - N2
acid acid tiosalicilic
antranilic diazoniu

COONa
+ Cl Hg C2H5 + 2 NaOH
clorura de etilmercur S Hg C2H5

Metoda de sintez a fost patentat n 1928, de ctre chimistul american Morris

Kharasch (1895-1957) 75 .
Se prezint ca o pulbere cristalin alb sau aproape alb, cu slab miros
caracteristic; este uor solubil n ap i n alcool. O soluie apoas 0,8% are un pH
6-8. Se pstreaz ferit de lumin 198 .
Este incompatibil cu acizi, ioni metalici, iod; precipit n contact cu alcaloizii.
Activitatea sa antimicrobian este diminuat de ctre EDTA i materii organice 121 .
Tiomersal-ul este un antiseptic puternic (indice fenolic 200), avnd efecte
bacteriostatice i fungistatice. Se utilizeaz la antisepsia pielii i mucoaselor n
concentraie de 0,1% i drept conservant pentru produse farmaceutice i biologice (ex.
vaccinuri) (conc. 0.001- 0.01%), precum i pentru dezinfecia lentilelor de contact
25, 201 .
Cel mai des ntlnite efecte adverse sunt reaciile alergice, de obicei uoare sau
moderate.
Utilizarea tiomersal-ului drept conservant pentru vaccinuri constituie o
problem controversat, acesta fiind incriminat ca posibil responsabil pentru apariia
autismului i tulburrilor de dezvoltare neurologic la copii 48 .
PF: BIXTONIM (Biofarm, Romnia) soluie nazal (efedrin, nafazolin,
hidrocortizon, tiomersal 1 mg).

NITROMERSOL
Nitromersolum

54
Sin.: Metaphen.

O
Hg CH3

O2 N

5-Metil-2-nitro-7-oxa-8-mercurabiciclo[4.2.0]octa-1(6),2,4-triena

Nitromersol-ul se prepar utiliznd ca materie prim 5-nitro-o-crezol-ul:

OH O OH
CH3 H3C C O Hg CH3
+ Hg(CH3COO)2
O2N O2N
5-nitro-o-crezol

OH O O
Hg CH3 Hg CH3
NaOH

O2N - H2O O2N

Se prezint ca o pulbere inodor galben sau galben-brun, foarte puin

solubil n ap, alcool i aceton, solubil n alcalii si amoniac, cu formare de sruri.
Se pstreaz n recipiente bine nchise, ferit de lumin.
Nitromersol-ul este incompatibil cu metale i sulfuri. Este inactivat n prezena
materiilor organice.
Este un antiseptic antibacterian, utilizat pentru tratamentul infeciilor pielii. Nu
are efect asupra sporilor. Poate provoca destul de frecvent reacii de hipersensibilizare
201 .

MERBROMIN
Merbrominum

55
Sin.: Mercurescein; Mercurocrom.

HgOH
NaO O O

Br Br
COONa

[2,7-Dibrom-9-(2-carboxifenil)-6-hidroxi-
3-oxo-3H-xanten-5-il]hidroximercur
(sare disodic)

Merbromin-ul se obine prin tratarea 2,7-dibrom-fluoresceinei cu acetat

mercuric, urmat de hidroliz n mediu alcalin:

O
Hg O C CH3
NaO O O NaO O O

Hg(CH3COO)2
Br Br Br Br
COONa - CH3COOH
COONa

2,7-dibrom-fluoresceina

HgOH
NaO O O
NaOH
Br Br
COONa

Se prezint sub form de granule de culoare verde, iridescente, fr miros, sau

cu slab miros de fenol; este higroscopic i uor solubil n ap. Soluiile apoase sunt
colorate n rou-carmin i sunt fluorescente. O soluie aq. 0,5% are un pH 8,8.
Merbromin-ul este incompatibil cu acizi, metale, sulfuri, cu majoritatea
alcaloizilor i anestezicelor locale. Activitatea antibacterian este redus n prezena
materiilor organice.

56
 Calitile antiseptice ale merbromin-ului au fost evideniate n 1918, de ctre
chirurgul american Hugh Hampton Young (18701945).
Se utilizeaza ca antiseptic local pentru piele, n tratamentul plgilor i
arsurilor. Are dezavantajul c pteaz lenjeria i coloreaz tegumentele 25, 201 .

HIDRARGAFEN
Hydrargaphenum

Sin.: Hidrafen.

Hg O S O O S O Hg
O O

-(2,2-Binaftalen-3-sulfoniloxi)bis(fenilmercur).

Hidrargafenul este un antiseptic cu proprieti antibacteriene i antifungice,

utilizat n principal pentru tratamentul candidozelor vaginale, dar i al infeciilor
pielii, n plgi i arsuri 190, 201 .

MERCUROBUTOL
Mercurobutolum

Sin.: L-542.

57
 Cl Hg
CH3
HO C CH3
CH3

4-Ter-butil-2-cloro-mercurifenol

Mercurobutol-ul este un derivat organomercuric cu aciune antifungic, utilizat

pentru tratamentul infeciilor pielii i mucoaselor 12, 201 .

COMPUI AI ALUMINIULUI

SULFAT DE ALUMINIU
Aluminii sulfas

Al2(SO4)3 . 18H2O

Sulfatul de aluminiu se poate prepara prin tratarea oxidului de aluminiu, a

bauxitei sau a caolinitului cu acid sulfuric, conform urmtoarelor reacii 25 :

Al2O3 + 3H2SO4 = Al2(SO4)3 + H2O

2AlO(OH) + 3H2SO4 = Al2(SO4)3 + 4H2O
bauxit
Al2Si2O5(OH)4 + 3H2SO4 = Al2(SO4)3 + 2H2SiO3 + 3H2O

Se prezint sub form de cristale albe, buci cristaline sau pulbere cristalin
alb, fr miros, cu gust acrior i astringent. Este solubil n ap, practic insolubil n
alcool.
Este incompatibil cu alcalii, borax, carbonai, sruri de calciu.
Are efecte astringent, slab antiseptic i hemostatic local. Se utilizeaz n
hemoragii externe, plgi, i sub form de splturi vaginale (sol. 2%).

58
 FRX oficializeaz Soluia de acetotartrat de aluminiu (Solutio aluminii
acetico-tartarici sau soluia Burow) o soluie apoas care conine: sulfat de
aluminiu, acid acetic diluat, carbonat de calciu, acid tartric, cu rol astringent i
antiseptic 25, 199 .

SULFAT DE ALUMINIU I POTASIU

Aluminii et Kalii Sulfas

Sin.: Alaun de potasiu; Alaun; Alumen; Piatr acr.

AlK(SO4)2 . 12H2O

Sulfatul de aluminiu i potasiu se prepar prin amestecarea soluiilor fierbini

de sulfat de aluminiu i sulfat de potasiu, urmat de concentrare prin evaporare 25 .
Se prezint sub form de cristale incolore sau pulbere cristalin alb, fr
miros, cu gust acru, astringent; este uor solubil n ap i glicerol, i practic insolubil
n alcool. O sol. aq. 10% are un pH 3.0 - 3.5 198, 199 .
Are aciune puternic astringent i hemostatic sub form de sol. aq 1% se
utilizeaz n instilaii intravezicale, ca tratament pentru cistitele hemoragice. Intr i n
componena unor ape de gur i soluii de uz topic n dermatologie.
Soluiile concentrate pot fi iritante i chiar corozive 201 .

ACETAT DE ALUMINIU
Aluminii Acetas

Al(CH3COO)3

Acetatul de aluminiu se prepar prin tratarea hidroxidului de aluminiu cu acid

acetic; la rndul su, hidroxidul de aluminiu se obine prin reacia sulfatului de potasiu
n soluie apoas, cu carbonat de calciu, ceea ce explic prezena acetatului de
aluminiu n soluia Burow (vezi 3.4.1.):

59
 Al2(SO4)3 + CaCO3 + 3H2O 2Al(OH)3 + 3CaSO4 + 3 CO2
Al(OH)3 + 3CH3 COOH Al(CH3 COO)3 + 3H2O

Are efecte astringente i antiseptice; se utilizeaz sub diferite forme (soluii,

creme, emulsii) n dermatologie i pentru tratamentul otitelor externe 201 .

LACTAT DE ALUMINIU
Aluminii Lactas

-
3+ H3C CH COO
Al
OH
3

Lactatul de aluminiu se utilizeaz pentru efectele sale astringente i

desensibilizante; intr n componena unor paste de dini 143 .
PF: LACALUT AKTIV (Arcam, Germania) past de dini cu clorhexidin i lactat
de aluminiu.
COMPUI AI NEMETALELOR
COMPUI AI BORULUI

ACID BORIC
Acidum boricum

Sin.: Acid ortoboric.

OH
B
HO OH

(H3BO3 sau B(OH)3)

60
 Acidul boric a fost obinut pentru prima dat n 1703, de ctre Wilhelm
Homberg (1652 1715), prin nclzirea boraxului cu vitriol verde (sulfat feros).
Produsul obinut a fost denumit sel volatile narcotique du vitriol. Ulterior, s-a
demonstrat c sarea sedativ poate fi obinut i prin tratarea boraxului cu ali acizi
i de asemenea, a fost descoperit n diverse surse naturale, cum ar fi boracitul
(Mg3B7O13Cl) sau apele unor izvoare termale 184 .
Acidul boric se obine la ora actual prin tratarea boraxului sau a
borocalcitului cu acid sulfuric 25 :

Na2B4O7 + H2SO4 + 5H2O = 4H3BO3 + Na2SO4

borax
CaB4O7 + H2SO4 + 5H2O = 4H3BO3 + CaSO4
borocalcit

Se prezint sub form de lamele cristaline, lucioase, cu aspect sidefos, grase la

pipit, sau pulbere cristalin alb, fr miros, cu gust slab acru. Este uor solubil n
glicerin, solubil n alcool i ap. O sol. aq. 3,3% are un pH 3,8-4,8 198, 199 .
Identificarea sa se face prin reacia cu alcooli (metanol, etanol), cnd se
formeaz esteri volatili care coloreaza flacra n verde:

OH OCH3
+ 3 CH3 OH B OCH3
B
HO OH
OCH3

Reacia a fost aplicat pentru prima dat n 1732, de ctre chimistul francez Claude
Joseph Geoffroy (1685-1752) 184 .
La nclzire la temperatura de 100 C, acidul boric elimin ap, formnd acidul
metaboric; la temperaturi mai ridicate (peste 150 C), acesta trece n acid tetraboric, iar
prin eliminarea unei alte molecule de ap, n final se formeaz oxidul boric:

61
 100oC 150oC peste 300oC
4 H3BO3 4 HBO2 H2B4O7 2 B2O3 + H2O
- H2O - H2O

Acidul boric este un acid slab (mai slab dect acidul carbonic sau hidrogenul
sulfurat); cu glicerina formeaz complexul gliceroboric, care este un acid mai tare
dect acidul acetic i poate fi titrat n prezena fenolftaleinei:

-
CH2 OH HO OH HO H2C CH2 O O H2C
B + +
CH OH + HO HC CH O B O HC H
CH2 OH OH HO H2 C - 3H2O CH2 O HO
C H2

Este un antiseptic local, avnd efecte bacteriostatic i fungistatic; este eficient

i asupra Trichomonas vaginalis. Se utilizeaz ca antiseptic topic pentru piele i
mucoase, pentru tratamentul candidozelor vaginale (sub form de splturi), a otitelor
externe (n soluii alcoolice); de asemenea, se folosete drept conservant pentru probe
de urin i antiseptic i tampon (n amestec cu borax) pentru soluii oftalmice. n acest
sens, FR X oficializeaz picturi pentru ochi cu sulfat de atropin 1% i picturi
pentru ochi cu rezorcin 1% 13, 94, 105, 125, 199 .
Datorit absorbiei sistemice a acidului boric aplicat pe plgi sau mucoase,
precum i n urma ingerrii, pot aprea efecte toxice, ca vom, diaree, dureri
abdominale, convulsii, hiperpirexie, tulburri renale, .a.
Utilizarea repetat poate conduce la apariia intoxicaiei cronice, manifestat
prin anorexie, tulburri gastrointestinale i menstruale, dermatite, anemie, alopecie,
confuzie, convulsii, .a. 201 .
PF: BORAMID (Biofarm, Romnia) picturi auriculare coninnd 23,72 mg acid
boric 10 ml soluie.

TETRABORAT DE SODIU
Natrii tetraboras

Sin.: Borax; E285.

62
 Na2B4O7 . 10H2O

Izvoarele istorice arat c tetraboratul de sodiu era utilizat nc de acum 4000

de ani, de ctre bijutierii babilonieni, la prelucrarea aurului. n ceea ce privete
utilizrile medicale ale borax-ului, primele referiri dateaz din secolul al X-lea e.n., ca
fiind folosit pentru tratarea unor boli ale ochilor 184 .
n industrie, tetraboratul de sodiu se prepar prin nclzirea unui amestec de
borocalcit i carbonat de sodiu, conform reaciei:

CaB4O7 + Na2CO3 Na2B4O7 + CaCO3

n laborator, se poate prepara prin tratarea acidului boric cu carbonat sau hidroxid de
sodiu:

4H3BO3 + Na2CO3 Na2B4O7 + 6H2O +CO2

4H3BO3 + 2NaOH Na2B4O7 + 7H2O

Tetraboratul de sodiu se prezint sub form de cristale incolore, transparente

sau pulbere cristalin alb, fr miros, cu gust srat i leietic; este eflorescent, foarte
uor solubil n ap la fierbere, solubil n glicerin, practic insolubil n alcool. O sol.
aq. 4% are un pH 9.0 - 9.6. Prin nclzire, borax-ul se dizolv n apa de cristalizare,
apoi se umfl i pierde apa; la 350 C se topete i dup rcire trece ntr-o mas
sticloas, transparent perla de borax, cu aplicaii n chimia analitic, la
identificarea cationilor 25, 198, 199 .
Prezint proprieti i utilizri similare acidului boric. Se utilizeaz pentru
efectele antiseptice i uor astringente, precum i ca agent emulgator pentru creme.
Soluiile de borax n glicerin (2-4%) se folosesc pentru badijonarea mucoasei bucale
i faringiene.

COMPUI HIDROXILICI
ALCOOLI

63
 Din punct de vedere etimologic, cuvntul alcool provine din limba arab al
kohl, termen utilizat pentru un produs cosmetic folosit n antichitate, echivalent al
rimel-ului actual, dar care din punct de vedere chimic, nu are nimic n comun cu
alcoolii, fiind constituit n principal din sulfur de stibiu. Al kohl-ul era utilizat adesea
n India sau Egiptul antic i cu rol antisepic, fiind aplicat pe pleoapele nou-nscuilor.
Calitile antiseptice ale vinului au fost cunoscute i exploatate n practica
medical de ctre Hipocrat, i mai trziu de ctre Paracelsus, care a aplicat termenul al
kohl pentru desemnarea acestor proprieti antimicrobiene ale licorii lui Bachus.
Utilizarea alcoolilor pentru proprietile lor antiseptice-dezinfectante a nceput
din a doua jumtate a secolului al XIX-lea i a luat o amploare treptat, etanolul
ajungnd s fie cel mai utilizat antiseptic local din spitalele americane n anii 40- 50
ai secolului trecut 3 .
Alcoolii au aciune antibacterian i antifungic rapid, fiind activi i asupra
unor virusuri (ex. virusul poliomielitei, HIV), dar inactivi asupra sporilor. Datorit
lipsei efectelor sporicide, alcoolii nu sunt recomandai pentru sterilizare, fiind ns
utilizai pe scar larg ca antiseptici locali i dezinfectani pentru suprafee.
Mecanismul lor de aciune const n distrugerea membranei celulare
microbiene i denaturarea rapid a proteinelor, cu interferarea consecutiv a
metabolismului i liz celular. Faptul c denaturarea proteinelor este mai rapid n
prezena apei, explic eficiena mai mare a soluiilor apoase de alcooli ca antiseptice-
dezinfectante 113 .
La ora actual, pentru antisepsie local se prefer asocierea alcoolilor cu ali
ageni antimicrobieni.

ALCOOLI ALIFATICI

ALCOOL ETILIC
Alcoholum

Sin.: Alcool; Spirt; Etanol, Hidroxietan, Metil carbinol.

CH3CH2OH

64
 Prepararea alcoolului etilic prin fermentarea zaharurilor a fost una dintre cele
mai vechi biotehnologii aplicate de om; dei distilarea era binecunoscut n Grecia
Antic, prima atestare documentar a producerii alcoolului prin distilarea vinului este
din secolul al XII-lea, aparinnd colii Salernitane 41 .
Obinerea etanolului prin biosintez utilizeaz ca materii prime hidrai de
carbon (zaharuri) ca: zaharoz, amidon, materii celulozice. Procedeul biochimic are
trei etape principale:
-zaharificarea
-fermentaia alcoolic
-distilarea fracionat (rectificarea)
Zaharificarea const n hidroliza di- i polizaharidelor.
Astfel, zaharoza (din fructele dulci, sfecla de zahr, trestia de zahr, melas)
trece prin hidroliz, sub influena invertazei din drojdia de bere, n glucoz i fructoz.
Maltoza (tot un dizaharid) conduce la glucoz, sub influena maltazei:

C12H22O11 2C6H12O6

Amidonul, polizaharid prezent din abunden n cartofi i cereale (porumb,

gru, secar, etc.) se scindeaz mai nti n maltoz:

2(C6H10O5)n + nH2O nC12H22O11

C12H22O11 2C6H12O6

Fermentaia alcoolic, ca proces chimic, a fost descris pentru prima dat de

ctre chimistul francez Antoine Lavoisier (1743 1794), n 1789, n timp ce ecuaia
reaciei chimice de obinere a alcoolului prin fermentarea zaharurilor i este atribuit
tot unui chimist francez, Joseph Louis Gay-Lussac (1778 1850), 26 de ani mai trziu
8:

C6H12O6 2C2H5OH + 2CO2

65
 Fermentaia alcoolic este un proces anaerob, care se realizeaz prin aciunea
enzimelor din drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae), parcurgnd mai multe
etape. Astfel, ntr-o prim etap, glucoza trece n piruvat, prin procesul de glicoliz:

C6H12O6 + 2 ADP + 2 Pi + 2 NAD+ 2 CH3COCOO + 2 ATP + 2 NADH + 2 H2O

+ 2 H+

n continuare, piruvatul se decarboxileaz, transformndu-se n acetaldehid,

iar n final, aceasta se reduce la etanol. Procesul poate fi reprezentat schematic n
modul urmtor:

n urma procesului de fermentaie alcoolic, rezult un amestec de alcool (12-

18%), ap, cantiti mici de glicerin, alcooli propilic, butilic, amilic etc. Acest lichid
este supus unei prime distilri, n urma creia rezult etanolul brut, de concentraie 90
%.
Alcoolul brut este supus distilrii fracionate (rectificrii), n coloana de
rectificare, obinndu-se ca produs de distilare alcool etilic de 95,57%, numit i alcool
concentrat. n procesul distilrii se obin trei poriuni principale:
-poriunea mai volatil: cap sau fruni de distilare, care conine o cantitate mic
de alcool, alturi de aldehide i acetat de etil;
-poriunea de mijloc (care constituie cca. 75% din totalul cantitii de alcool obinute):
conine alcool etilic de concentraie maxim: 95,57%;

66
-cozi de distilare sau fuzel (denumit alteori i ulei de fuzel), cu coninut redus de
etanol, dar bogat n alcooli superiori 25 .
Alcoolul concentrat (95,57 %) este un amestec azeotrop, cu punct de fierbere
78,15 C; pentru obinerea alcool-ului absolut nu se poate aplica distilarea direct, ci
se recurge la adugarea de solveni nemiscibili cu apa (ex. benzen) sau anhidrizare cu
oxid de calciu, sulfat de calciu sau alte substane similare.
Obinerea prin sintez a etanolului utilizeaz ca materii prime acetilena sau
etena rezultat la cracarea produselor petroliere:
-Reacia Kucerov: adiia apei la acetilen, n prezena sulfatului de mercur, conduce la
acetaldehid, care se hidrogeneaz catalitic la alcool etilic:

(HgSO4)
CH CH + HOH CH2 CH OH CH3CHO
alcool vinilic

H2
C2H5OH
o
(Ni, 140 C)

-hidratarea indirect a etenei: absorbia etenei n acid sulfuric concentrat, cu formarea

mono- i dietilsulfatului, urmat de hidroliza acestora:

H2SO4 HOH
H2C CH2 H3C CH2 OSO3H H3C CH2 OH + H2SO4
monoetil sulfat

H2SO4 2 HOH
2 H2C CH2 (H3C CH2)2SO4 2 H3C CH2 OH + H2SO4
dietil sulfat

-hidratarea direct a etenei se realizeaz la temperaturi de cca. 300 C i presiuni de 70

bar, n prezen de catalizatori pe baz de zinc:

H2C CH2 + HOH H3C CH2 OH

67
 Alcoolul concentrat se prezint sub forma unui lichid incolor, limpede, volatil,
cu miros caracteristic, gust arztor; este inflamabil, arde cu flacr albastr, fr fum;
este miscibil n orice proporie cu ap, aceton, cloroform, eter, .a. 198, 199 .
O proprietate important a alcoolului o constituie faptul c moleculele sale
sunt asociate prin puni de hidrogen, care explic o serie de nsuiri fizice ale acestuia:
cea mai interesant este degajarea de cldur i contracia de volum la diluarea
alcoolului cu apa:

C2H5
O C2H5 C2H5
H O O
H H H H H
O O O
C2H5 C2H5 C2H5

Identificarea etanolului se face prin reacia de esterificare cu acid acetic, cnd

rezult acetatul de etil, ester cu miros caracteristic, de mere verzi, i prin reacia
iodoformului:

H2SO4
C2H5OH + CH3 COOH C2H5 O C CH3 + H2O
O

I2 + 2 NaOH Nai + NaIO + H2O

CH3 CH3
+ NaIO C O + NaI + H2O
CH2 OH
H

CH3 CI3
C O + 3 NaIO C O + 3NaOH
H H

CI3
C O + NaOH HCOONa + CHI3
H iodoform

68
 Alcoolul etilic are efecte bacteriostatice sau bactericide (n funcie de
concentraie), dar este incapabil s distrug sporii. Mecanismul su de aciune const
n denaturarea proteinelor bacteriene; soluia apoas 70% (oficializat i de FR X sub
denumirea Alcoholum dilutum alcool diluat) are eficien bactericid optim. De
asemenea, etanolul prezint i oarecare efecte fungicide i virucide, precum i aciune
revulsiv, astringent i uor hemostatic. n mod uzual, se utilizeaz ca antiseptic
pentru piele i solvent sau conservant n industria farmaceutic, dar poate fi
administrat i ca neurolitic n tratamentul durerilor severe i cronice, n scleroterapie
sau ca antidot (administrat i.v.) n intoxicaiile acute cu etilenglicol sau metanol 67,
201 .
Consumul de buturi alcoolice conduce la instalarea intoxicaiei alcoolice;
astfel, la concentraii de 180 mg 100 ml apar tulburri de vedere, afectarea timpilor
de reacie, a coordonrii micrilor, ntre 180 i 350 mg 100 ml deprimarea funciilor
corticale determin apariia diplopiei, ataxiei, amneziei, transpiraiei, tahicardiei, a
greei i vomei, precum i a incontinenei urinare. Concentraiile mari de alcool (350-
450 mg 100 ml) provoac hipotensiune, hipoglicemie sever, hipotermie, deprimare
respiratorie, acidoz metabolic, convulsii i com.
Ca adjuvant n tratamentul alcoolismului cronic se recomand i disulfiramul:

H5 C2 C2 H5
N C S S C N
H5 C2 S S C2 H5

Disulfura de bis (dietil-tiocarbamoil)

Sin.: Etilditiouram; TTD.

Disulfiramul se obine prin adiia dietilaminei la sulfur de carbon n prezena
hidroxidului de sodiu, i oxidarea cu clor a dietil-ditiocarbamatului de sodiu rezultat:

69
 H5C2 C2H5 NaOH C2H5
NH + C S HS C N NaS C N
C2H5 S C2H5
H5C2 S S

C2H5 Cl2 H5C2 C2H5

2 NaS C N N C S S C N
C2H5 - 2 NaCl H5C2 C2H5
S S S

Se prezint ca o pulbere cristalin alb sau aproape alb, fr miros, cu gust

amar; este practic insolubil n ap, puin solubil n alcool, solubil n cloroform i
aceton 198 .
Disulfiramul oprete metabolizarea alcoolului etilic la stadiul de acetaldehid,
prin inhibarea aldehid-dehidrogenazei. Acetaldehida acumulat n organism produce
sindromul acetaldehidei, manifestat prin grea, vom, palpitaii, accelerarea
pulsului, hipotensiune, dureri n piept, stare de anxietate, .a. Se utilizeaz ca adjuvant
n tratamentul alcoolismului cronic; se administreaz oral, iniial n doz unic de 800
mg n prima zi, apoi doza se reduce cu cte 200 mg zilnic, pn la o doz de
ntreinere de 100-200 mg zi. Se recomand ca cel puin tratamentul iniial s fie
efectuat sub strict supraveghere medical.
Disulfiramul poate determina hepatotoxicitate i neuropatii. Se evit
administrarea lui la pacieni cu tulburri cardiovasculare, psihoze i alte tulburri
psihice, precum i n sarcin; pruden n diabet, epilepsie, insuficien renal sau
hepatic, tulburri respiratorii, hipotiroidism.
Cercetrile actuale asupra disulfiramului (sub forma unor compleci cu
metale) sunt focalizate pe potenialul su de inhibitor al proteazomului, posibil util n
tratamentul unor forme de cancer 28, 187 .
PF: ANTALCOL (Sintofarm, Romnia) cp. a 500 mg;
ANTABUSE (Actavis UK Ltd., Marea Britanie) cp. a 200 mg.

ALCOOL PROPILIC
Propanolum

Sin.: Propanol; 1-Propanol.

70
 H3C CH2 CH2 OH

Alcoolul propilic se prezint ca un lichid limpede, incolor, miscibil cu ap i

alcool 198 .
Este un antiseptic-dezinfectant cu proprieti i utilizri similare cu cele ale
alcoolului; se regsete n soluii utilizate pentru antisepsia minilor i a pielii, precum
i pentru dezinfecia instrumentarului i a suprafeelor.
Are o toxicitate mai pronunat dect alcoolul etilic 201 .
PF: SENSIVA (Schlke & Mayr, Germania) sol. cutanat (flacon 450 ml; 1000 ml);
STERILLIUM (Bode Chemie, Germania) soluie pentru antisepsia minilor
(conine 30% propanol, alturi de izopropanol i etilsulfat de mecetroniu);
OCTENIDERM (Schlke Mayr, Germania) soluie coninnd 30% propanol,
45% izopropanol, 0,1% clorhidrat de octenidin.

ALCOOL IZOPROPILIC
Isopropanolum

Sin. Izopropanol; 2-Propanol; Dimetil-carbinol.

H3 C CH CH3
OH

Alcoolul izopropilic se prepar industrial prin reacia propenei cu acid

sulfuric:

H2 O
H3 C CH CH2 + HOSO3 H CH3 CH CH3
OSO3 H

H3 C CH CH3
OH

71
 O alt metod de obinere este reducerea acetonei la presiune ridicat.
Se prezint ca un lichid limpede, incolor, miscibil cu ap i alcool 198 .
Prezint proprieti bactericide similare cu cele ale alcoolului etilic, precum i
efecte degresante marcate; se utilizeaz n concentraie de 60-70% ca antiseptic pre-
operator, pentru mini i piele, i ca dezinfectant pentru suprafee. Se folosete i ca
solvent n industria farmaceutic, pentru produse cosmetice i parfumuri sau ca
vehicul pentru alte substane cu proprieti antiseptice.
Izopropanolul este mai toxic, comparativ cu etanolul; simptomele intoxicaiei
sunt asemntoare, dar mai severe. Invariabil, apar cetoacidoz i cetonurie, datorit
formrii acetonei, care este metabolitul major 201 .
PF: SENSIVA (Schlke & Mayr, Germania) sol. cutanat (flacon 450 ml; 1000 ml);
STERILLIUM (Bode Chemie, Germania) soluie pentru antisepsia minilor
(conine 45% izopropanol, alturi de propanol i etilsulfat de mecetroniu);
OCTENIDERM (Schlke Mayr, Germania) soluie coninnd 45%
izopropanol, 30% propanol, 0,1% clorhidrat de octenidin.

CLORBUTANOL
Chlorbutanolum

Sin.: Clorbutol; Cloreton; Triclorbutanol.

CH3
Cl3C C OH
CH3

1,1,1-Tricloro-2-metilpropan-2-ol

Clorbutanolul se obine prin adiia nucleofil a cloroformului la aceton, n

prezena hidroxidului de sodiu sau potasiu.
Se prezint sub form de cristale incolore sau pulbere cristalin alb sau
aproape alb, cu miros caracteristic (camforat), puin solubil n ap, uor solubil n
alcool i glicerin 198 .

72
 Prezint proprieti antibacteriene i antifungice, i se utilizeaz n
concentraie de 0,5% drept conservant pentru picturi pentru ochi, soluii injectabile i
produse cosmetice. Are i efecte slab sedative si analgezice.
Intoxicaia acut cu clorbutanol se caracterizeaz prin deprimarea SNC, cu
pierderea cunotinei i deprimare respiratorie 201 .
PF: CERUMOL (Thornton and Ross Ltd., Marea Britanie) picturi auriculare
coninnd 5% clorobutanol i 57,3% ulei de arahide.

ALCOOLI AROMATICI

ALCOOL BENZILIC
Alcoholum Benzylicum

Sin.: Benzenmetanol; Fenilcarbinol; Fenilmetanol.

C6H5-CH2-OH

Alcoolul benzilic are o larg rspndire n lumea vegetal; ca atare se gsete

n uleiurile eseniale de iasomie, zambil i ylang-ylang, iar sub form esterificat, l
ntlnim n balsamul de Tolu (ester cu acidul benzoic) i balsamul de Peru (ester cu
acidul cinamic).
Poate fi sintetizat fie din benzaldehid, prin reacia Cannizzaro:

2C6H5-CHO C6H5-CH2-OH + C6H5COONa

fie prin hidroliza clorurii de benzil (cu ap cald sau carbonat de sodiu):

HOH
C6H5 CH2 Cl C6H5 CH2 OH
- HCl

73
 Se prezint ca un lichid limpede, incolor, uleios, cu miros de migdale amare;
este solubil n ap i miscibil cu etanol, eter, cloroform i uleiuri grase.
Alcoolul benzilic este incompatibil cu ageni oxidani i acizi tari. Expunerea
ndelungat la aer are ca rezultat oxidarea lent a acestuia, la benzaldehid i acid
benzoic.
Are aciune bacteriostatic, mai ales asupra germenilor G-poz., precum i
efecte antifungice, slab anestezice i antipruriginoase. Se utilizeaz drept conservant
n industria farmaceutic, cosmetic i alimentar, ca dezinfectant (n concentraie de
10%) sau solvent 25, 201 .
PF: ZILACTIN (Blairex Laboratories, S.U.A.) gel coninnd 10% alcool benzilic; se
aplic pe mucoasa bucal.

ALCOOL DICLOROBENZILIC
2,4-Dichlorbenzyl-alcoholum

CH 2 OH
Cl

Cl

(2,4-Diclorofenil)-metanol

Se utilizeaz ca antiseptic orofaringian; se asociaz de regul cu

amilmetacrezol, intrnd n componena unor preparate pentru tratamentul infeciilor
bacteriene localizate la nivelul mucoasei oro-faringiene.
Asocierea alcool diclorobenzilic amilmetacrezol s-a dovedit eficient i
asupra unor virusuri (virusul respirator sinciial, virusul gripal A i coronavirusul
SARS) 131 .
PF: STREPSILS (Reckitt Benckiser, Marea Britanie) cp. pentru supt (conine alcool
diclorobenzilic i amilmetacrezol);

74
 NEO-ANGIN (Divapharma, Germania) cp. pentru supt (conine alcool
diclorobenzilic i amilmetacrezol).

ALCOOL FENETILIC
Phenethanolum

Sin.: Benzil-carbinol; Alcool 2-feniletilic.

C6H5-CH2-CH2-OH

Alcoolul fenetilic are o larg rspndire n lumea vegetal, regsindu-se n

uleiurile eseniale de trandafir, zambil, garoaf, flori de portocal, .a.
Se poate obine prin procedeul Bouveault-Blanc: reducerea esterului etilic al
acidului fenil-acetic cu etanol i sodiu metalic:

C6H5-CH2-COOH + HO-CH2-CH3 C6H5-CH2-COO-C2H5

+ 4[H]
C6H5 CH2 COO C2H5 C6H5 CH2 CH2 OH + C2H5OH
C2H5OH + Na

O metod de laborator prin care se poate obine alcoolul fenetilic utilizeaz ca

materie prim bromura de fenilmagneziu, care reacioneaz cu etilenoxidul:

MgBr CH2 CH2 OMgBr

H2O
+ H2C CH2
O

CH2 CH2 OH

+ HOMgBr

75
 Se prezint ca un lichid incolor, cu gust arztor i miros specific, de trandafiri;
este miscibil cu ap, etanol, glicerin.
Este incompatibil cu ageni oxidani i proteine.
Alcoolul fenetilic prezint aciune antibacterian mai pronunat asupra
germenilor G-neg. Se utilizeaz ca antiseptic local, n concentraii de pn la 7,5% i
drept conservant pentru soluii oftalmice, nazale sau auriculare (0,25-0,5%). Intr i n
componena unor esene i parfumuri 201 .

FENOXIETANOL
Phenoxyethanolum

Sin.: Alcool -fenoxi-etilic; 2-Fenoxietanol.

C6H5-O-CH2-CH2-OH

Fenoxietanolul se prepar din fenoxid de sodiu i etilenclorhidrin, la 150 C:

C6H5ONa + Cl-CH2-CH2-OH C6H5-O-CH2-CH2-OH

O alt metod de preparare este adiia fenolului la etilenoxid, n mediu alcalin

25 :

-
HO
C6H5 OH + CH2 CH2 C6H5 O CH2 CH2 OH

Se prezint ca un lichid incolor, uleios, cu gust arztor, miros plcut, miscibil

cu ap, etanol, aceton, glicerin i uleiuri grase.
Este eficient asupra Pseudomonas aeruginosa. Se folosete drept conservant
pentru preparate topice i cosmetice, n concentraii de 0,5-1%. n concentraii de 2%
se utilizeaz ca antiseptic n infecii minore ale pielii, rni infectate, etc 201 .

76
 FENOXIIZOPROPANOL
Phenoxyisopropanolum

Sin.: Alcool fenoxi-izopropilic.

C6H5 O CH2 CH CH3

OH

1-Fenoxipropan-2-ol

Fenoxiizopropanolul se utilizeaz drept conservant i antiseptic n preparate

destinate tratamentului acneei, nepturilor de insecte, etc.

ALCOOLI DI- I POLIHIDROXILICI

PROPILENGLICOL
Propylenglycolum

Sin.: E1520.

CH 2 OH
CH OH
CH 3

Propan 1,2-diol

Propilenglicolul se obine industrial din propilenoxid i ap, la temperaturi

ridicate (200-220 C):

77
 CH2 OH
H3 C CH CH2 + HOH CH OH

O CH3

O alt metod de obinere utilizeaz ca materie prim propena:

CH2 CH2 Cl CH2 OH

2 H2 O
CH + Cl 2 CH Cl CH OH
CH3 CH3 CH3

Se prezint ca un lichid vscos, limpede, incolor, fr miros, cu gust dulce-

amrui; este higroscopic i miscibil cu ap, alcool, aceton, cloroform.
Este optic activ, n practic se utilizeaz racemicul, mai ales ca solvent pentru
substane farmaceutice (ex. fenobarbital, diazepam), dar i ca stabilizant al
preparatelor cu vitamine, conservant, aditiv n produse alimentare i cosmetice, agent
umectant. Constituie un component important al e-lichidului utilizat n igrile
electronice.
Toxicitatea este n general redus, probleme deosebite aprnd doar la
ingerarea de cantiti mari i mai ales la copii i la persoane cu insuficien renal sau
epilepsie. n aceste cazuri pot aprea acidoz lactic, deprimarea SNC, com,
hipoglicemie, hemoliz, .a. 98 .
BRONOPOL
Bronopolum

Sin.: Bronosol.

CH2 OH
Br C NO2
CH2 OH

2-Bromo-2-nitro-1,3-propandiol

78
 Bronopolul se obine industrial prin tratarea nitrometanului cu formaldehid
(reacia Henry), cnd se obine 2-nitropropandiol-ul, care n final se bromureaz 93 :

CH2 OH CH2 OH
Br2
H3C NO2 + 2 CH2O HC NO2 Br C NO2
- HBr
CH2 OH CH2 OH

Se prezint ca o pulbere cristalin alb sau aproape alb, fr miros; este uor
solubil n ap i alcool. O soluie apoas 1% are un pH = 5-7.
Stabilitatea bronopolului este afectat de temperaturile ridicate i valori ale
pH-ului peste 8.
Este activ asupra unei game largi de microorganisme, incluznd Pseudomonas
aeruginosa, avnd ns activitate mai slab asupra mucegaiurilor i levurilor.
Activitatea antimicrobian este diminuat n prezena tiosulfatului de sodiu, a
metabisulfitului de sodiu, a cisteinei i a altor compui cu grupare tiolic.
Bronopolul se utilizeaz drept conservant n produse cosmetice i
farmaceutice, n concentraii de 0,01-0,1%.
S-a constatat c prin descompunerea bronopolului (la temperaturi ridicate
i sau mediu alcalin) se elibereaz ioni nitrit, care reacioneaz cu aminele prezente n
produsele cosmetice, conducnd la nitrozamine cu potenial cancerigen; pentru
limitarea acestui proces, se recomand utilizarea bronopolului n concentraie de
0,01% i asocierea cu alfa-tocoferol (0,2%) sau hidroxitoluen butilat (BHT) (0,05%)
38 .
Bronopolul este responsabil i de apariia unor dermatite de contact 135 .

GLICEROL
Glycerolum

Sin.: Glicerin; E422.

CH 2 OH
CH OH
CH 2 OH

1,2,3-Propantriol

79
 Glicerolul poate fi obinut industrial prin mai multe metode.
Una dintre acestea utilizeaz ca materie prim propena izolat din gazele de
cracare a petrolului; prin clorurarea acesteia se obine clorura de alil, care se
hidrolizeaz la alcoolul corespunztor; n prezena acidului hipocloros, alcoolul alilic
se transform n monoclorhidrina glicerinei, iar prin hidroliz se obine glicerol:

CH2 o CH2 CH2

500 C HOH HClO
CH + Cl2 CH CH
CH3 - HCl CH2Cl - HCl CH2OH
clorura alcool
de alil alilic

CH2 Cl CH2 OH
HOH
CH OH CH OH
CH2 OH - HCl CH2 OH

monoclorhidrina
glicerinei

Alte variante a acestei metode utilizeaz reacia de adiie a clorului la clorura

de alil, respectiv tratarea clorurii de alil cu acid hipocloros:

CH2 CH2Cl CH2OH

Cl2 + 3 HOH
CH CH Cl CH OH
CH2Cl CH2Cl - 3HCl CH2OH
clorura de 1,2,3-triclor-
alil propan

80
 CH2 CH2Cl CH2Cl
2 HClO Ca(OH)2
CH CH OH + CH Cl
- HCl
CH2Cl CH2Cl CH2OH
clorura de glicerol diclorhidrina
alil

CH2Cl CH2OH
NaOH, H2O
CH CH OH
O - NaCl
CH2 CH2OH
epiclorhidrina

O alt metod industrial const n scindarea grsimilor care se poate realiza fie
prin hidroliza cu vapori de ap supranclzii la 220 C i la presiune de 22 atm:

CH2 O C R
O CH2 OH
+ 3 H2 O
CH O C R CH OH
O - 3 RCOOH CH2 OH
CH2 O C R
O

fie prin saponificare:

CH2 O C R
O CH2 OH
+ 3 NaOH
CH O C R CH OH
O - 3 RCOONa CH2 OH
CH2 O C R
O

Glicerolul se mai poate obine prin fermentaia glucidelor cu microorganisme

din drojdia de bere:

81
 CH2 OH
C6 H12 O6 CH OH + CH3 CHO + CO2
CH2 OH

i prin hidroliza n cataliz bazic a epiclorhidrinei 25 :

CH2 OH
Cl CH2 CH CH2 + 2 H2 O CH OH
CH2 OH
O

Se prezint ca un lichid siropos, limpede, incolor, fr miros i cu gust

dulceag. Este foarte higroscopic i onctuos la pipit, miscibil cu ap i alcool, puin
solubil n aceton, practic insolubil n cloroform, eter, uleiuri grase i volatile 198,
199 . Cu oxidanii puternici poate forma amestecuri explozive.
Se identific cu hidrogenosulfat de potasiu la cald, cnd apare acroleina, cu
miros caracteristic, nneccios:

CH 2
CH
CHO

Glicerolul are proprieti deshidratante, emoliente i antimicrobiene. Se

utilizeaz ca solvent, agent ndulcitor pentru unele preparate farmaceutice, conservant
pentru siropuri, ca laxativ osmotic n combaterea constipaiei. Glicerolul se mai
administreaz i oral pentru efectele sale de reducere a presiunii intra-oculare, de
scurt durat, fiind utilizat nainte sau dup intervenii chirurgicale la ochi, precum i
pentru tratamentul glaucomului acut. Administrat oral, dar i i.v. este util n reducerea
presiunii intra-craniene.
Efectele adverse ale glicerolului se datoresc n primul rnd efectului
deshidratant. Ingerarea poate provoca cefalee, grea i vom; mai rar pot aprea
ameeli i stri de confuzie, senzaie de sete, diaree. La administrare i.v. apar
hemoliz, hemoglobinurie i insuficien renal acut 201 .

82
 Dintre soluiile neoficinale amintim glicerina boraxat 10% i glicerina
fenolat 2%.
PF: SUPOZITOARE CU GLICERIN PENTRU ADULI (Antibiotice SA,
Romnia) supozitoare 2100 mg.

ETILHEXILGLICERINA
Ethylhexylglycerin

Sin.: Octoxiglicerina.

CH2 OH
CH OH
CH2 O CH2 CH (CH2)3 CH3
CH2 CH3

3-[(2-Etilhexil)oxi]-1,2-propandiol

Etilhexilglicerina prezint proprieti antimicrobiene i emoliente, fiind

utilizat n produse deodorante i produse destinate antisepsiei minilor.
Este asociat cu riscul apariiei dermatitelor de contact 45, 122 .
PF: SURGICEPT (Healthpoint, S.U.A.) soluie pentru antisepsia minilor.

MONOTIOGLICEROL
Monothioglycerol

CH2 SH
CH OH
CH2 OH

3-Mercaptopropan-1,2-diol

83
 Monotioglicerolul se prezint ca un lichid incolor sau slab glbui, vscos,
higroscopic, care prezint un miros slab de sulf. Este miscibil cu apa i etanolul,
nemiscibil cu eterul. O sol. aq. 10% are un pH 3,5-7.
Are proprieti antioxidante i antimicrobiene, fiind utilizat drept conservant
pentru preparate farmaceutice 201 .

COMBINAII HIDROXILICE DIN SERIA TERPENOIDELOR

MONOCICLICE

MENTOL
Mentholum

CH 3

OH
CH
H3 C CH 3

2-Izopropil-5-metilciclohexanol

Mentolul este un alcool din grupa terpenoidelor monociclice, care posed trei
atomi de carbon asimetric n molecul, putnd exista 8 stereoizomeri, dup cum
urmeaz:

(+)-mentol (+)-isomentol (+)-neomentol (+)-neoisomentol

CH3 CH3 CH3 CH3

HO HO HO HO

H3C CH3 H3C CH3 H3C CH3 H3C CH3

84
 (-)-mentol (-)-isomentol (-)-neomentol (-)-neoisomentol

CH3 CH3 CH3 CH3

HO HO HO HO

H3C CH3 H3C CH3 H3C CH3 H3C CH3

Mentolul se regsete n sursele naturale (diverse varieti de Mentha) cu

precdere sub forma izomerului levo.
Se poate obine sub form de racemic prin hidrogenarea catalitic a timolului:

CH3 CH3

cat.
+ 3 H2
OH OH
CH CH
H3C CH3 H3C CH3

timol ( +- ) mentol

Enantiomerii pot fi separai prin tratare cu benzoat de metil, cristalizare

selectiv i n final, hidroliz.
O sintez stereoselectiv a levo-mentolului aplicat la ora actual utilizeaz ca
materie prim -pinen, care este transformat n mircen, prin piroliz; prin tratare cu
dietil-amina, se formeaz N,N-dietilgeranilamina, care se transform apoi n enamina
citronelal-ului prin izomerizare n prezena complexului rodiu-BINAP, utilizat
drept catalizator. Prin hidroliz se obine consecutiv citronelal-ul, acesta se
ciclizeaz la l-isopulegol, i n final, prin hidrogenare catalitic se ajunge la l-mentol,
conform urmtoarei scheme de sintez 72 :

85
 piroliza (C2H5)2NH N
(S-BINAP)Rh

beta-pinen mircen N,N-dietilgeranilamina

N HOH O H2

ZnBr2 (cat.) OH cat. Ni

enamina citronelalului citronelal l-isopulegol

OH

l-mentol

Mentolul se prezint sub form de cristale aciculare, casante, incolore, sau

pulbere cristalin alb, cu miros puternic de ment i gust arztor, apoi rcoritor. La
temperatura camerei se volatilizeaz. Este foarte uor solubil n alcool, cloroform,
eter, uor solubil n ulei de parafin, uleiuri grase i volatile i practic insolubil n ap.
Racemicul are p.t. 34 C, n timp ce pentru izomerul levo p.t. 43 C 198, 199 .
Este un foarte bun antiseptic i decongestiv al cilor respiratorii superioare,
fiind recomandat pentru calmarea simptomelor bronitelor, sinuzitelor, n inhalaii (de
obicei n asociere cu camfor i sau ulei de eucalipt). Senzaia de rceal resimit la
inhalare, mestecare sau aplicare pe piele se datoreaz aciunii asupra receptorilor
TRPM8. Posed i efecte antipruriginoase, iar datorit activrii selective a receptorilor
opioizi k, prezint proprieti analgezice locale. Administrat oral este carminativ; s-a
dovedit c prezint efecte gastroprotectoare, prin mecanisme antiapoptotice,
antioxidante i antiinflamatoare 151, 189 .
Se folosete des sub form de alcool mentolat 1%, pentru calmarea pruritului,
n arsuri solare i ca antiseptic local. Intr n componena unor paste de dini, ape de
gur.
Utilizarea mentolului pe cale extern poate produce reacii alergice, inclusiv
dermatite de contact.

86
 La ingerarea de cantiti mari pot aprea dureri abdominale severe, grea,
vom, ameeli, somnolen, ataxie i chiar com 201 .
PF: DENTOCALMIN (Biofarm, Romnia) sol. de uz extern coninnd mentol,
fenol, xilin, cu aciune anestezic i antiseptic n stomatologie;
COUNTERPAIN (Squibb, Tailanda) balsam cu mentol, eugenol, salicilat de
metil;
HADENSA (Ferrer, Spania) crem antihemoroidal (conine mentol,
clorocarvacrol i ihtiol);
SEPTOLETE D (KRKA, Slovenia) cp. pentru supt care conin mentol, clorur
de benzalconiu, timol, ulei de ment, ulei de eucalipt.

TERPINEOL

CH3

C
H3C CH3

OH

Terpineolul este de fapt un amestec de 4 izomeri (alfa, beta si gama terpineol,

plus terpinen-4-ol), predominnd primul:

87
 HO HO

HO

OH

alfa beta gama 4-

Se obine din limonen, printr-o reacie Markovnikov cu acidul trifluoroacetic,

i hidroliza intermediarului trifluoroacetat n mediu alcalin 191 :

CH3 CH3 CH3

CF3COOH NaOH

C C C
H3C CH2 H3C CH3 H3C CH3

OCOCF3 OH

Se prezint ca un lichid incolor, siropos, cu miros caracteristic de liliac,

miscibil cu alcoolul i eterul.
Prezint proprieti antiseptice, intr n componena unor preparate utilizate
pentru tractul respirator 201 .
PF: KARVOL (Boots Healthcare International, Marea Britanie) capsule
decongestive coninnd i terpineol (alaturi de timol, mentol .a.) (coninutul capsulei
se picur pe aternut sau pe batist, n vecintatea pacientului).

FENOLI

FENOL
Phenolum

88
Sin.: Acid carbolic; Acid fenic; Fenilhidrat; Hidroxibenzen.

OH

Dei descoperirea fenolului i este uneori

atribuit chimistului german Johann Rudolf
Glauber (1604-1668) (n anii 1650), el a fost
izolat i caracterizat pentru prima dat n 1834,
de ctre un alt chimist german, Friedlieb
Ferdinand Runge (1795-1867) (foto), care l-a
i denumit acid carbolic, dup gudronul de
crbune din care-l extrsese. n 1843 a cptat denumirea de fenol, care se utilizeaz
i astzi.
Obinerea prin sintez, folosind ca materie prim benzenul, a fost realizat
pentru prima dat de ctre Wurtz, n 1867.
La ora actual, prepararea industrial a fenolului utilizeaz cu precdere
procedeul Hock, prin oxidarea cumenului (izopropilbenzen), obinut din benzen i
propen, printr-o reacie Friedel-Crafts. Hidroperoxidul de cumen sufer n final o
hidroliz n mediu acid, cu formarea fenolului, alturi de aceton:

O OH
H3C CH CH3 H3C C CH3
CH2 H3PO4 O2
+ CH
o
CH3 250 C
benzen
propena cumen hidroperoxid
de cumen

OH

H2SO4 dil
+ H3C C CH3
O
fenol acetona

89
 Un alt procedeu pus la punct de Companiile Bayer i Monsanto la nceputul
secolului trecut i aplicat la scar industrial este topirea alcalin, procedeu care
debuteaz cu sulfonarea benzenului:

SO3H SO3Na

NaOH + 2 NaOH
+ HOSO3H
o
- H2O 300 C
(topire
Acid benzen- Benzen sulfonat alcalina)
sulfonic de sodiu

ONa

+ Na2SO3 + H2O

fenoxid de
sodiu

ONa OH

+ +
+ H + Na

fenol

Fenolul mai poate fi obinut i prin hidroliza monoclorbenzenului (procedeul

Raschig), iar n laborator, prin diazotarea anilinei:

Cl

CuCl 2
+ HCl gaz + 1/ 2 O2 + H2 O

OH

Al 2 O3
+ HCl

90
 + -
NH2 N N Cl
o
0-5 C
+ NaNO2 + 2 HCl
- NaCl
- 2H2O
anilina

OH

H2O
o
50 C
- N2
- HCl

Se prezint sub form de mas cristalin sau cristale aciculare incolore sau
slab colorate n roz sau glbui, cu miros specific, delicvescente; este solubil n ap,
alcool, cloroform, glicerin. Are un caracter slab acid; este un acid mai tare dect
alcoolii alifatici, cu hidroxizii alcalini formnd fenoxizi solubili. Caracterul su acid
este ns mai slab comparativ cu acizii carboxilici, i chiar cu acidul carbonic. Este
incompatibil cu sruri alcaline i detergeni neionici, chinin, cafein, metenamin,
aminofenazon, .a., iar aciunea sa antimicrobian poate fi diminuat prin creterea
valorilor pH-ului, precum i n prezena sngelui sau a altor materii organice 198,
201 .
Se identific cu clorur feric, aprnd o coloraie albastru-violet.
Fenolul are aciune bactericid, att asupra germenilor G-poz., ct i G-neg i
micobacterii; de asemenea, este activ asupra unor fungi i virusuri, dar nu are aciune
asupra sporilor.
Chirurgul englez Joseph Lister (18271912)
(foto) are incontestabilul merit de a-l fi utilizat pentru
prima dat n 1867 ca antiseptic i dezinfectant n
chirurgie, sub forma unei soluii diluate, pentru mini,
instrumentar i pansamente. n ciuda opoziiei iniiale,
din partea lumii medicale, tehnica lui Lister i-a dovedit
eficiena
n Rzboiul franco-prusac, iar n urmtorul deceniu a ajuns s fie unanim acceptat
51 .

91
 Fenolul se utilizeaz extern, ca antiseptic, n special n stomatologie. Sol. aq.
0,5-1% se aplic extern pentru calmarea pruritului; soluiile 2-5% sunt folosite ca
dezinfectante. Alte utilizri includ injectarea soluiei uleioase de fenol n esuturile din
jurul hemoroizilor interni, pentru efectele analgezice i sclerozante, administrarea
intratecal de soluii de fenol n glicerin, cu rolul de diminuare a spasticitii sau
administrarea soluiilor apoase n tratamentul incontinenei urinare 201 .
Fenolul este coroziv pentru tegumente i mucoase; ingerarea provoac dureri
abdominale, grea, vom, diaree, insuficien circulatorie i respiratorie, aritmii
cardiace, afectarea ficatului i a rinichilor, acidoz, hemoliz, methemoglobinemie,
.a.
PF: DENTOCALMIN (Biofarm, Romnia) sol. de uz extern coninnd fenol,
mentol, xilin, cu aciune anestezic i antiseptic n stomatologie.

REZORCINOL
Resorcinolum

Sin.: Rezorcina.

OH

OH

Benzen-1,3-diol

Rezorcinolul se obine prin metoda topirii alcaline:

92
 SO3H SO3H

+ HOSO3H + HOSO3H
- H2O - H2O
SO3H
benzen acid benzen- acid benzen-
sulfonic disulfonic

ONa OH

+ 6 NaOH +2 HCl

- 2 Na2SO3 ONa - 2 NaCl OH

- 4 H2O

Se prezint sub form de cristale incolore sau pulbere cristalin alb sau roz-
gri, cu miros slab caracteristic i gust dulceag, apoi amar, arztor; la aer i lumin
capt o coloraie roietic. Este uor solubil n ap, alcool, benzen, eter i glicerin
198, 199 .
Prezint caracter reductor. Reacioneaz cu clorura de fer (III), dnd o
coloraie albastr-violet. Este incompatibil cu sruri de fer (III), salicilat de fenazon
i p-aminobenzoat de etil.
Se conserv la Separanda, n vase bine inchise, ferit de lumin 25 .
Rezorcinolul este utilizat ca antiseptic extern i dezinfectant, keratolitic,
recomandat in dermatologie sub form de preparate topice, n concentraii de 2-10%,
pentru tratamentul acneei, a unor eczeme, a psoriazisului sau a hidrosadenitei
supurative (infecia glandelor sudoripare i a foliculilor pilosebacei, caracterizat prin
prezena unor noduli roii i dureroi) 11 .
Se mai utilizeaz n oftalmologie (FRX oficializeaz: Oculoguttae resorcinoli
1%, ce mai conine acid boric i borat de fenilmercur), n ginecologie i stomatologie:
mpreun cu formaldehida formeaz un material rezinos dur, de culoare roie, numit
Russian red, folosit n terapia endodontic n Rusia, China i unele ri est-europene
56, 159 .
Aplicarea rezorcinolului pe suprafee mari ale corpului, perioade lungi de timp
sau n concentraii ridicate, cu precdere la copii, poate conduce la apariia de
disfuncii tiroidiene sau methemoglobinemie 201 .

93
PF: CERVIRON (Ecobi Farmaceutici, Italia) ovule (rezorcin, galat bazic de
bismut, hidrolizat de colagen, tinctura Thymi, tinctura Hydrastis, extract flori
Calendula, balsam de Peru).

HIDROCHINONA
Hydroquinonum

OH

OH

Benzen-1,4-diol

Hidrochinona se poate prepara prin oxidarea anilinei cu dioxid de mangan, n

mediu de acid sulfuric, urmat de reducerea 1,4-benzochinonei rezultate:

NH2 O OH

MnO2 [H]

O OH

1,4-benzochinona hidrochinona
Se prezint sub form de cristale incolore, care se nchid la culoare prin
expunere la aer i lumin, fr miros, cu gust dulce, astringent. Este uor solubil n
alcool, solubil n ap i eter, greu solubil n cloroform.
Hidrochinona are caracter reductor; pe aceast proprietate se bazeaz
utilizarea ei ca revelator n tehnica fotografic.
Se utilizeaz i pentru proprietile antiseptice, dar mai ales ca agent de
depigmentare, pentru tratamentul unor forme de hiperpigmentare a pielii, cum este
lentigo-ul solar i melasma. Concentraiile uzuale sunt 2-4%; concentraiile mai
ridicate pot fi iritante i mresc riscul apariiei ocronozei (stare patologic,
caracterizat prin coloraia brun sau neagr a pielii, mucoaselor, cartilajelor

94
articulare, etc., datorit depozitrii unui pigment format prin oxidarea acidului
homogentizic).
Pe lng efectele adverse pe care le poate da la nivelul pielii i mucoaselor,
hidrochinona este incriminat ntr-o serie de studii, ca avnd potenial cancerigen i
mutagen 114, 180 .
PF: CLARIPEL (Stiefel, S.U.A.) crem 4% hidrochinon;
ELDOPAQUE (Valeant, Mexic) crem 4% hidrochinon.

DITRANOL
Dithranolum

Sin.: Antralin; Dihidroxiantranol.

OH O OH

1,8-Dihidroxi-9,10-dihidroantracen-9-ona

Ditranolul este un derivat fenolic al antracenului, care se prezint ca o pulbere

cristalin galben sau galben-maronie; este practic insolubil n ap, puin solubil n
alcool i aceton. Se dizolv n diclormetan i n soluii diluate de hidroxizi alcalini.
Se pstreaz ferit de lumin 198 .
Se utilizeaz n primul rnd pentru tratamentul psoriazisului subacut i cronic,
dar i a altor dermatoze, sub form de unguente sau paste, n concentraii de 0,1-5%,
fiind adesea asociat cu acid salicilic. Se indic i n tratamentul alopeciei areata
(crem 0,5-1%, cel puin 6 luni) 65, 162 .
Ditranolul este iritant pentru ochi i mucoase; se evit aplicarea pe fa i n
zona genital 201 .
PF: MICANOL (Bioglan, Suedia) crem 1%.

95
 ORTOFENILFENOL
Orthophenylphenol

Sin.: 2-Bifenilol; E231; OPP.

HO

(1,1-Bifenil)-2-ol

Ortofenilfenolul se utilizeaz ca atare sau sub forma fenolatului de sodiu

corespunztor (E232; SOPP) pentru proprietile bactericide, mai ales asupra
bacteriilor G-poz., precum i pentru proprietile fungicide.
Se utilizeaz ca antiseptic pentru mini i tegumente i dezinfectant pentru
suprafee i instrumentar medical; de asemenea, este folosit drept conservant pentru
legume i fructe (n special la tratarea citricelor), pentru protecie antimicrobian n
timpul depozitrii i distribuiei n comer 192 .
PF: AMOCID (Lysoform, Germania) sol. dezinfectant coninnd 15,9%
ortofenilfenol.

ALCHIL-FENOLI

CREZOL
Cresolum

Sin.: Acid cresilic; Tricrezol.

Crezolul reprezint un amestec de o-, m-, p-crezoli:

96
 OH OH OH
CH3

CH3
CH3

2-Metil-fenol 3-Metil-fenol 4-Metil-fenol

Principala metod de obinere este distilarea gudroanelor crbunilor de

pmnt.
Se prezint ca un lichid limpede incolor sau glbui-maroniu, cu densitatea
relativ de 1.029 - 1.044, cu miros de fenol. Este puin solubil n ap; este miscibil cu
alcool, eter, cloroform, glicerin.
Prezint proprieti bactericide asemntoare fenolului. Se utilizeaz pentru
dezinfecia echipamentului medical sub form de emulsii apoase 2% n pri egale cu
spun de potasiu (Lysol). Se mai utilizeaz drept conservant pentru unele preparate
farmaceutice, iar asocierea cu formaldehid (numit formalin-crezol sau formalin-
creozot) se folosete n stomatologia pediatric, ca antiseptic al canalelor i n
pulpotomie 154 .

AMILMETACREZOL
Amylmetacresolum

OH
CH2 (CH2)3 CH3

H3C

2-Pentil-5-metil-fenol

Amilmetacrezolul se prezint ca un lichid incolor sau cristale uor glbui, cu

miros caracteristic. Este practic insolubil n ap, solubil n alcool i eter.

97
 Este un antiseptic orofaringian; intr n componena unor comprimate pentru
supt, destinate tratamentului infeciilor minore ale cavitii bucale i gtului, asociat
de obicei cu alcool diclorobenzilic 201 .
PF: STREPSILS (Reckitt Benckiser, Marea Britanie) cp. pentru supt (conine alcool
diclorobenzilic i amilmetacrezol);
NEO-ANGIN (Divapharma, Germania) cp. pentru supt (conine alcool
diclorobenzilic i amilmetacrezol).

TIMOL
Thymolum

Sin.: Izopropilmetacrezol; Acid timic.

OH CH3
CH
CH3

H3 C

2-Izopropil-5-metil-fenol

Timolul este un alchil-fenol natural, ce se gsete n cantiti apreciabile n

cimbru (Thymus vulgaris).
Cimbrul a fost utilizat nc din antichitate pentru proprietile sale
aromatizante i antiseptice. Astfel, egiptenii foloseau i extracte de cimbru n tehnica
mblsmrii; romanii utilizau cimbrul ca aromatizant al brnzei i buturilor, iar
grecii l ardeau n temple i parfumau apa n care se mbiau 58 .
De altfel, timolul a fost izolat pentru prima dat n 1719, din uleiul de cimbru,
de ctre chimistul german Caspar Neumann (16831737).
Obinerea pe cale sintetic se poate realiza prin mai multe metode, utiliznd ca
materie prim m-crezolul:

98
- tratarea cu alcool izopropilic, n prezena acidului sulfuric:

CH3 OH CH3
CH3 CH
H2SO4 CH3
+ HO CH
OH CH3 - H2O H3C

m-crezol alcool izopropilic

-alchilarea nucleului benzenic prin reacie Friedel-Crafts 25 :

CH3 OH CH3
AlCl3
CH3 o CH
10 C CH3
+ Cl CH
CH3 - HCl H3C
OH

clorura de
izopropil

sau

CH3 OH CH3
CH2 AlCl3 CH
+ CH CH3

OH CH3 H3C

propena

Timolul se prezint sub form de cristale incolore, cu miros caracteristic, de

cimbru, i gust arztor. Este uor solubil n alcool, greu solubil n ap; se dizolv n
soluii diluate de hidroxizi alcalini.
Este incompatibil cu substane oxidante, iod, mentol, camfor, cloralhidrat, cu
care formeaz amestecuri lichide 25, 198 .
Are proprieti antibacteriene i antifungice mai puternice dect ale fenolului,
dar utilizarea lui este limitat de ctre slaba solubilitate n ap, efectele iritante i de
faptul c n prezena proteinelor aciunea antimicrobian se diminu semnificativ.
Se utilizeaz ca deodorant n ape de gur i paste de dini, ca antiseptic local i
se regsete n preparate destinate tratamentului rcelilor (inhalator).

99
 Are i aciune antihelmintic (asupra nematodelor i cestodelor) 106 .
Dup ingerare, timolul este mai puin toxic comparativ cu fenolul; grsimile i
alcoolul i mresc absorbia i agraveaz efectele toxice 201 .
PF: KARVOL (Boots Healthcare International, Marea Britanie) capsule
decongestive coninnd i timol (alturi de terpineol, mentol .a.) (coninutul capsulei
se picur pe aternut sau pe batist, n vecintatea pacientului;
VICKS VAPORUB (Vicks, S.U.A.) unguent coninnd (printre altele): timol,
mentol, camfor, eucaliptol;
SEPTOLETE D (KRKA, Slovenia) cp. pentru supt care conin timol, clorur de
benzalconiu, mentol, ulei de ment, ulei de eucalipt.

HEXILREZORCINOL
Hexylresorcinolum

Sin.: Hexilrezorcina.

OH

OH
CH2 (CH2)4 CH3

4-Hexilbenzen-1,3-diol

Hexilrezorcinolul se prepar prin reacia de condensare a rezorcinei cu acid

capronic, n prezena clorurii de zinc anhidre; capronil rezorcinolul rezultat se reduce
apoi cu Zn i HCl 25 :

100
 OH OH
Z n Cl 2 an h .
+ HOOC ( CH2 ) 4 CH3

OH OH
C ( CH2 ) 4 CH3
OH O

H2

OH
( CH2 ) 5 CH3

Se prezint sub form de cristale aciculare sau pulbere cristalin incolor,

glbuie sau roietic, care se nchide la culoare prin expunere la aer i lumin. Este
foarte puin solubil n ap, uor solubil n alcool i diclormetan. P.t. 66-68 C 198 .
Este incompatibil cu substane oxidante i hidroxizi alcalini.
Are o mare capacitate bactericid, este de 150 de ori mai activ dect rezorcina.
Se utilizeaz ca antiseptic local pentru tratamentul infeciilor minore ale pielii i
mucoaselor, precum i ca antiseptic orofaringian. Prezint i aciune spermicid i
antihelmintic, iar studii recente au demonstrat i efecte antitumorale sau efecte
sinergice cu antitumorale consacrate 79, 92 .
Concentraiile mari sunt iritante i corozive pentru piele i mucoase; soluiile
alcoolice sunt vezicante 201 .
PF: STREPSILS EXTRA (Reckitt Benckiser, Marea Britanie) cp. pentru supt
coninnd 2,4 mg hexiresorcinol cp.

EUGENOL
Eugenolum

Sin.: 4-Alilguaiacol; Eugen; Acid eugenic.

101
 OH
OCH3

CH2 CH CH2

4-Alil-2-metoxi-fenol

Eugenolul este un alchil-fenol natural cu larg rspndire n regnul vegetal,

fiind extras din uleiurile eseniale a mai multor specii de plante (Syzygium
aromaticum, Myristica fragrans, Cinnamomum verum sau tamala, Ocimum basilicum
.a.).
Se prezint ca un lichid incolor sau slab glbui, cu miros caracteristic, de
cuioare; la aer i la lumin se nchide la culoare. Este practic insolubil n ap i n
glicerol; este miscibil cu alcool, acid acetic, diclormetan i cu uleiuri grase.
Prezint proprieti antiseptice i anestezice locale. Intr n componena unor
cimenturi dentare, n asociere cu oxid de zinc (vezi 3.2.1.), precum i a unor preparate
pentru igien oral. Se utilizeaz i ca aromatizant 124, 201 .
PF: LEDERMIX (Haupt Pharma, Germania) kit pentru ciment dentar;
COUNTERPAIN (Squibb, Tailanda) balsam cu eugenol, mentol, salicilat de
metil.

BUTILHIDROXIANISOL
Butylhydroxyanisolum

Sin.: Hidroxianisol butilat; BHA; E320.

102
 OH CH3
C CH3
CH3

OCH3

2-Ter-butil-4-metoxifenol

Butilhidroxianisolul se prezint sub form de pulbere cristalin alb, glbuie

sau roz, cu un uor miros caracteristic. Este practic insolubil n ap, uor solubil n
alcool, diclormetan, uleiuri grase i hidroxizi alcalini. Se pstreaz la loc ferit de
lumin 198 .
Este incompatibil cu ageni oxidani i sruri ferice, iar n prezena metalelor
i poate pierde activitatea.
Hidroxianisolul butilat este un antioxidant cu aciune antimicrobian, care se
utilizeaz drept conservant pentru produse farmaceutice, cosmetice i alimentare.
Pentru potenarea efectelor, se asociaz frecvent cu hidroxitoluen butilat, galai de
alchil i acid citric.
Butilhidroxianisolul poate fi iritant pentru ochi, mucoase i tegumente i poate
produce depigmentare 201 .
Studii recente au demonstrat c hidroxianisolul butilat este capabil s inhibe
carcinogeneza pulmonar 177, 193 .

BUTILHIDROXITOLUEN
Butylhydroxitoluenum

Sin.: Hidroxitoluen butilat; BHT; E321.

103
 CH3 OH CH3
H3C C C CH3
H3C CH3

CH3

2,6-Di-ter-butil-p-crezol

Butilhidroxitoluenul se prezint sub form de pulbere cristalin alb sau alb-

glbuie; este practic insolubil n ap, uor solubil n alcool, aceton i uleiuri grase
198 .
Prezint proprieti i utilizri asemntoare cu cele ale butilhidroxianisolului.

HALOGENO-FENOLI

PARACLOROFENOL
Chlorophenolum

OH

Cl

4-Cloro-1-hidroxibenzen

Paraclorofenolul se poate obine fie prin clorurarea direct a fenolului (cnd se

obine un amestec de orto si para-clorofenol):

OH OH OH
Cl
+ 2 Cl 2 +

Cl

104
fie pornind de la acidul salicilic 25 :

OH OH OH
COOH COOCH3 COOCH3
CH3OH Cl2

- HCl
Cl

OH OH
COOH
HOH

- CH3OH
- CO2

Cl Cl

Se prezint sub form de cristale incolore sau colorate n roz, cu miros

specific; este greu solubil n ap, uor solubil n alcool, cloroform, eter etilic, glicerol,
n uleiuri grase i n uleiuri volatile.
Paraclorofenolul este un antiseptic i dezinfectant cu proprieti asemntoare
cu cele ale fenolului. Se utilizeaz mai ales sub form de paraclorfenol camforat (un
amestec coninnd 33-37% paraclorofenol i 63-67% camfor), pentru tratamentul
infeciilor dentare, fiind eficient cu precdere asupra bacteriilor anaerobe 99 .
PF: CRESOPHENE (Septodont, Frana) soluie pentru uz dentar.

CLOROFEN
Clorofenum

Sin.: Septifen; NSC-59989.

OH
CH 2 C6 H 5

Cl

2-Benzil-4-clorofenol

105
 Clorofenul este un halogeno-fenol activ asupra unei game largi de bacterii,
fungi, protozoare i virusuri. Se utilizeaz ca antiseptic pentru piele i dezinfectant
pentru suprafee i instrumentar medical 201 .
PF: FREKA-DERM (Fresenius Kabi, Germania) soluie pentru antisepsia minilor;
HELIPUR (B. Braun Melsungen AG, Germania) soluie pentru dezinfecia
instrumentarului.

BROMCLOROFEN
Bromchlorophen

OH OH
Br CH2 Br

Cl Cl

2,2-Metilen-bis-(6-bromo-4-clorofenol)

Bromclorofenul este un antiseptic utilizat pentru antisepsia minilor i a pielii,

fiind mai activ asupre germenilor G-poz. Intr n componena unor deodorante i paste
de dini 201 .

CLOROCREZOL
Chlorocresolum

Sin.: Paraclorometacrezol; PCMC.

OH

CH3
Cl

4-Cloro-3-metilfenol

106
 Clorocrezolul se prezint sub form de cristale incolore sau pulbere cristalin
alb; este puin solubil n ap, uor solubil n alcool i uleiuri grase. Se dizolv n
soluii de hidroxizi alcalini P.t. 64-67 C 198 .
Este incompatibil cu clorura de calciu, papaverina, fosfatul de codein,
clorhidratul de chinin i cu detergeni neionici.
Clorocrezolul are aciune bactericid i fungicid, fiind utilizat ca antiseptic
pentru mini i plgi. Se mai utilizeaz i drept conservant pentru preparate
farmaceutice (de ex. soluii injectabile multidoz) i cosmetice, n concentraii uzuale
de 0,1% 201 .
PF: ANBESOL (Alliance Pharma, Marea Britanie) soluie i gel (conine
clorocrezol, clorhidrat de lidocain i clorur de cetilpiridiniu).

CLOROXILENOL
Chloroxylenolum

Sin.: Paraclorometaxilenol; PCMX.

OH

H3 C CH 3
Cl

4-Cloro-3,5-dimetilfenol

Cloroxilenolul se prezint sub form de cristale sau pulbere cristalin alb, cu

miros caracteristic; este foarte puin solubil n ap, uor solubil n alcool, solubil n
eter. Este incompatibil cu detergeni neionici.
Este un antiseptic-dezinfectant cu aciune bactericid, mai ales asupra
germenilor G-poz. (dar mai puin activ asupra stafilococului auriu meticilino-
rezistent) 134 . Se foloseste ca antiseptic pentru mini i plgi, dezinfectant pentru
suprafee, precum i drept conservant pentru preparate farmaceutice topice.

107
 Ingerarea de cloroxilenol afecteaz mucoasa oral, laringele i tractul
gastrointestinal, producnd apoi bradicardie, hipotensiune, insuficien renal i
deprimarea SNC 201 .
PF: DETTOL (Reckitt Benckiser, Marea Britanie) spun lichid, gel, spray.
CLOROTIMOL
Chlorothymol

OH CH3
CH
CH3

H3C
Cl
4-Cloro-2-izopropil-5-metilfenol

Clorotimolul este un antiseptic utilizat n preparate pentru antisepsia minilor,

a pielii i pentru tratamentul infeciilor fungice.
Intr i n componena unor preparate mpotriva rcelii 201 .

CLOROCARVACROL
Clorcarvacrolum

Sin.: 5-Clorocarvacrol; NSC 26130.

CH3
OH

Cl

H3C CH3

4-Cloro-2-metil-5-propan-2-il-fenol
Clorocarvacrolul este un antiseptic utilizat n principal pentru tratamentul
hemoroizilor, a proctitelor, a pruritului anal, n asociere cu alte substane active 201 .

108
PF: HADENSA (Ferrer, Spania) crem (conine clorocarvacrol, ihtiol i mentol).

BICLOTIMOL
Biclotymolum

OH OH CH3
H3C CH2
HC CH
H3C CH3

CH3 H3C
Cl Cl

2,2-Metilen-bis(6-clorotimol)

Biclotimolul este un antiseptic utilizat n infecii ale cavitii bucale i gtului.

Intr n componena unor comprimate de supt i spray-uri, precum i a unor preparate
contra tusei 201 .
PF: HEXASPRAY (Laboratoires Bouchara-Recordati, Frana) - spray.

TRICLOSAN
Triclosanum

Sin.: Cloxifenol; CH-3565.

Cl OH
O

Cl Cl

5-Cloro-2-(2,4-diclorofenoxi)-fenol

109
 Triclosanul se prezint sub form de pulbere cristalin, fin, de culoare alb;
este practic insolubil n ap, solubil n alcool, aceton i metanol.
Este un antiseptic activ asupra bacteriilor G-poz., majoritii bacteriilor G-neg.
i fungi. Intr n componena unor spunuri, creme, soluii, n concentraii de maxim
2%. Se folosete pentru antisepsia minilor, a rnilor, a pielii inaintea interveniilor
chirurgicale, injecii. Se regsete i n preparate pentru igiena oral i acnee 50,
201 .
PF: AMPITASOL (Farmex, Grecia) soluie.
HEXACLOROFEN
Hexachlorophenum

OH OH
Cl CH 2 Cl

Cl Cl
Cl Cl

2,2-Metilen-bis-3,4,6-triclorofenol

Hexaclorofenul se poate obine prin condensarea 3,4,6-triclorofenolului cu

aldehida formic, n prezen de acid sulfuric n mediu de metanol 25 :

OH OH OH OH
Cl Cl Cl CH2 Cl
CH2
+ +
O
- H2 O
Cl Cl Cl Cl
Cl Cl Cl Cl

Se prezint ca o pulbere cristalin alb sau aproape alb, fr miros sau cu

miros slab de fenol; este insolubil n ap, uor solubil n alcool, aceton, eter etilic i
cloroform.
Este incompatibil cu detergeni neionici.
Are aciune bacteriostatic, n special asupra germenilor G-poz. Se utilizeaz
pentru antisepsia pielii i a cmpului operator. Se regsete n spunuri lichide,
utilizate n chirurgie i n afeciuni cutanate (n concentraie de 3%). Sub form de

110
pudr 0,33% se aplic pe bontul ombilical la nou-nscui, pentru profilaxia infeciei
stafilococice.
Se recomand evitarea aplicrii hexaclorofenului pe mucoasa bucal sau
vaginal, pe suprafee mari ale pielii, plgi, arsuri sau sub pansamente ocluzive,
datorit absorbiei mrite n aceste condiii. Se recomand precauie la nou-nscui i
copii i este contraindicat n sarcin.
Ingerarea provoac grea, vom, diaree, dureri abdominale, anorexie,
convulsii, i poate fi fatal. Absorbia prin piele, n condiiile prezentate anterior,
determin stimularea SNC, cu apariia convulsiilor, i chiar leziuni cerebrale fatale, la
copiii mici 201 .
PF: TORBETOL (Torbet, Irlanda) soluie pentru tratamentul acneei (conine clorur
de benzalconiu, cetrimid i hexaclorofen).

111
 TETRABROMOCREZOL
Tetrabromocresol

OH
Br CH3

Br Br
Br
3,4,5,6-Tetrabromo-2-metil-fenol

Tetrabromocrezolul prezint efecte antibacteriene i antifungice; se utilizeaz

n special pentru tratamentul infeciilor fungice ale pielii i a bromhidrozei 201 .
PF: PEDOZ (Hamilton, Australia) pudr pentru mini i picioare, cu efecte
antibacteriene, antifungice i dezodorizante (conine tetrabromcrezol, acid
undecilenic, oxid de zinc, undecilinat de zinc).

RELAII STRUCTUR-ACIUNE N SERIA FENOLILOR

Ponderea mare i importana compuilor fenolici n antisepsie-dezinfecie

conduce la stabilirea unor relaii ntre structura chimic i aciunea lor antimicrobian.
Astfel:
-este clar c gruparea OH grefat pe nucleul aromatic este responsabil de activitatea
antibacterian;
-grefarea de radicali alchil pe nucleul aromatic poteneaz aciunea antimicrobian i
determin adesea diminuarea toxicitii; efectele antibacteriene cresc la alchilfenoli
odat cu lungirea catenei hidrocarbonate, atingnd maximul la 6 atomi de carbon, apoi
scade cu creterea numrului de atomi de carbon;
-introducerea unui al doilea OH fenolic pe nucleul aromatic conduce la o scdere a
aciunii antiseptice, dar i a toxicitii;
-eterificarea uneia din gruprile OH fenolice, precum i grefarea unui atom de halogen
pe nucleul aromat determin o cretere a aciunii antiseptice; cei mai activi sunt
compuii clorurai;

112
-introducerea unor grupri NO2 poteneaz activitatea, dar n acelai timp,
accentueaz i toxicitatea 25 .

COMPUI CARBONILICI

FORMALDEHIDA

Sin: Aldehid formic; Metanal.

CH2=O
sau

O
H C
H

Dei descoperit accidental n 1859, de

ctre chimistul rus Butlerov, formaldehida a fost
preparat i identificat pentru prima dat n
1869, de ctre chimistul german August
Wilhelm von Hofmann (18181892) (foto),
prin trecerea unui amestec de metanol i aer
printr-o o spiral de platin. Principiul acestei
metode se aplic i astzi.
Obinerea industrial a formaldehidei se realizeaz n principal prin
dehidrogenarea catalitic a metanolului, n prezena argintului metalic (la 650 C) sau
a oxizilor de fer, molibden sau vanadiu (la 250-400 C), drept catalizatori:

CH3OH CH2O + H2

Metoda de obinere prin oxidarea catalitic a metanului nu se mai aplic astzi

datorit randamentelor sczute (prin formarea acidului formic) 147 .

113
 Formaldehida se prezint ca un gaz incolor, cu miros puternic, neptor,
sufocant; este solubil n ap i solveni organici. n practic se utilizeaz o soluie
apoas numit formol sau formalin. FRX oficializeaz Soluia de formaldehid
(Solutio formaldehydi), cu un coninut de 35-37% formaldehid. Se prezint ca o
soluie limpede, incolor, cu miros caracteristic neptor, care se amestec n orice
proporie cu alcool i ap. Prin pstrare la o temperatur sub 10 C, poate forma un
sediment 199 .
Formaldehida prezint caracter reductor, demonstrat de o serie de reacii 25 :
-reacia de adiie a apei cu formare de hidrai:

OH
H2 C O + HOH H2 C
OH

-reacii de oxidare la acid formic:

H2 C O + [O] HCOOH

H2C O + I2 + H2O HCOOH + 2HI

-reacia cu reactivul Tollens (nitrat de argint amoniacal), cnd se depune argint

metalic:

CH2O + 2(Ag(NH3)2)OH HCOONH4 + 2Ag + H2O + 3NH3

-reacia cu reactiv Fehling, cnd rezult n final oxid cupros, de culoare roie:

CH2O + 2Cu(OH)2 + NaOH HCOONa + Cu2O + 3H2O

O proprietate specific o constituie polimerizarea:

-polimerizarea liniar conduce la paraformaldehid, i const n poliadiia mai multor
molecule de formaldehid:

114
 H H
nCHO
C O + H2O [HOCH2OH] HO C O H
H hidrat instabil H
n+1
paraformaldehida

Paraformaldehida se prezint ca o pulbere cristalin, alb, i este recomandat

ca rezerv solid de formaldehid, pentru dezinfecia ncperilor; prin nclzire se
degaj formaldehida. Se mai utilizeaz ca agent devitalizant pulpar i antiseptic n
stomatologie, precum i ca decontaminant al echipamentelor contaminate cu spori de
Bacillus anthracis.
-polimerizarea ciclic a formaldehidei este de fapt o trimerizare, cu formarea unui
compus ciclic, numit trioxan, compus cristalin cu miros plcut, solubil n ap:

O O

Formaldehida se utilizeaz ca dezinfectant, avnd efecte bactericide i

fungicide, fiind activ i asupra unor virusuri; distruge majoritatea microorganismelor
dup un contact de 6-12 ore. Vaporii se utilizeaz la dezinfecia ncperilor, iar
soluiile, pentru dezinfecia instrumentarului medico-chirurgical, a echipamentului de
dializ, la conservarea pieselor anatomice i a preparatelor histologice. Soluiile 3% se
utilizeaz pentru tratamentul negilor. n aplicare local, sub form de soluii n alcool
sau glicerol, se indic n hiperhidroz, datorit efectului astringent.
Asocierea cu crezol (numit formalin-crezol sau formalin-creozot) se folosete
n stomatologie (vezi 5.2.6.1.)

115
 Vaporii de formaldehid sunt iritani pentru ochi, nas i tractul respirator
superior, provocnd tuse, disfagie, spasm i edem laringian, bronit, pneumonie, mai
rar edem pulmonar. Ingerarea soluiilor produce ulceraii, necroz a membranelor,
vom, diaree, hematurie, acidoz metabolic, convulsii, .a. 201 .
n 2004, Agenia Internaional pentru Studiul Cancerului (IARC) a
reclasificat formaldehida ca fiind n mod clar un cancerigen uman, fiind responsabil
de apariia cancerului nasofaringian, posibil i a altor forme de cancer 108 .
PF: INCIDIN SPEZIAL (Ecolab, Germania) soluie alcoolic ce conine
formaldehid, glioxal i glutaral;
BURATON 10F (Schlke & Mayr, Germania) soluie dezinfectant care
conine 9% formaldehid, 14% glioxal, 2% glutaral, 0,5% etilhexanal.

PRECURSORI AI FORMALDEHIDEI

METENAMINA
Methenaminum

Sin.: Hexamina; Urotropina; Aminoform; E239.

N
N
N N

1,3,5,7-Tetraazatriciclo[3.3.1.13,7]decan

Metenamina a fost descoperit n 1859 de ctre chimistul rus Alexander

Mihailovici Butlerov (18281886).
Se obine industrial prin tratarea formaldehidei cu amoniac:

6CH2=O + 4NH3 (CH2)6N4 + 6H2O

Metenamina se prezint sub form de cristale incolore sau pulbere cristalin

alb, fr miros, cu gust dulce, arztor, apoi slab amar. Se volatilizeaz la aproximativ

116
260 C fr s se topeasc. Este foarte uor solubil n ap, uor solubil n alcool i
cloroform, greu solubil n eter 199 .
Se utilizeaz i sub form de sruri:
- Hipurat de metenamin (structura
chimic), care se prepar prin N
-
C6H5 C NH CH2 COO N
nclzirea amestecului n pri egale, +
HN N
O
de acid hipuric (benzoil-aminoacetic)
si metenamin, urmat de
concentrarea soluiei rezultate.
-Mandelat de metenamin (structura
chimic), care se prepar prin OH N
reacia dintre acidul mandelic (acid C6H5 CH COO
-
+ N
HN N
2- hidroxi-fenilacetic) i meten-
amin.
Metenamina este un precursor al formaldehidei; ca atare este inactiv.
Administrat oral, este eliminat rapid i aproape complet n urin; la pH acid se
descompune hidrolitic, cu formarea formaldehidei active.
Se utilizeaz n profilaxia i tratamentul infeciilor tractului urinar inferior,
necomplicate, cronice sau recidivante. Este recomandat pentru administrarea de
lung durat, ntruct formaldehida nu dezvolt rezisten bacterian. Eficiena
metenaminei este mai mare n cazul administrrii sub form de sruri (hipurat,
mandelat) sau prin administrare concomitent de acid ascorbic sau clorur de amoniu,
care scad pH-ul urinar, favoriznd hidroliza 101 .
Metenamina se regsete i ntr-o serie de produse deodorante, datorit
capacitii de a elibera formaldehid, atunci cnd vine n contact cu transpiraia acid.
Administrarea concomitent de substane alcalinizante urinare, cum sunt unele
antiacide sau citratul de potasiu, precum i de diuretice tiazidice sau acetazolamid
trebuie evitat, deoarece poate inhiba activarea metenaminei. Se evit asocierea
acesteia cu sulfonamide, datorit creterii semnificative a riscului de cristalurie.
n general, metenamina este bine tolerat, dar poate produce tulburri
gastrointestinale, ca grea, vom, diaree. La administrare ndelungat sau n doze
mari, datorit cantitilor mai mari de formaldehid rezultat, pot aprea iritaii i

117
inflamaii ale tractului urinar (n special a vezicii urinare), micturiie dureroas,
hematurie i proteinurie.
Metenamina este contraindicat la pacieni cu insuficien hepatic, datorit
amoniacului pe care l elibereaz n organism, iar administrarea srurile sale trebuie
evitat n insuficiena renal, datorit riscului de cristalurie, precum i n acidoz
metabolic, deshidratare sever sau gut 111, 201 .
PF: HIPREX (Merrell Pharmaceuticals, S.U.A.) cp. coninnd 1 g hipurat de
metenamin;
MANDELAMINE (ERFA, Canada) cp. coninnd 500 mg mandelat de
metenamin.

NOXYTIOLIN
Noxytiolinum

H3C NH C NH CH2 OH
S

1-Hidroximetil-3-metil-2-tiouree

Noxytiolinul este un antiseptic cu aciune antibacterian i antifungic, care

acioneaz prin intermediul formaldehidei, pe care o elibereaz n soluie. Se
utilizeaz sub form de soluii 1-2,5% n instilaii, pentru tratamentul infeciilor
cavitilor organismului (pleural, peritoneal, etc) (durata tratamentului: 3-7 zile)
201 .
PF: NOXYFLEX (Innotech International, Frana) flacoane coninnd 2,5 g pulbere
din care se prepar ulterior soluie pentru instilaii.

118
 POLINOXILIN
Polynoxylinum

N N

HO HO
n
Polimer al metilen-N,N'-bis(hidroximetil)ureei

Polinoxilinul este un polimer al formaldehidei cu urea, avnd proprieti

antibacteriene i antifungice.
Ca i noxytiolinul, acioneaz prin intermediul formaldehidei, pe care o
elibereaz n soluie 10 .
Se utilizeaz pentru tratamentul infeciilor minore ale pielii, n concentraii
uzuale de 10% 201 .
PF: ANAFLEX (Geistlich, Marea Britanie) pudr i unguent cu 10% polinoxilin.

1,6-DIHIDROXI-2,5-DIOXAHEXAN

HO CH2 O CH2 CH2 O CH2 OH

(Etilendioxi)-dimetanol

Etilendioxi-dimetanolul se descompune lent, elibernd formaldehid. Se

utilizeaz ca dezinfectant pentru suprafee i instrumentar medico-chirurgical 201 .
PF: KORSOLEX BASIC (Hartmann, Germania) sol. dezinfectant (conine 19,7%
etilendioxi-dimetanol i 15,2% glutaral).

CLORURA DE N-(3-CLOROALIL)HEXAMINIU

119
Sin.: Quaternium 15.

-
Cl
N+ Cl

N N
N

Clorura de 1-(3-cloroalil)-3,5,7-triaza-1-azoniaadamantan

Quaternium-15 este un conservant antimicrobian cu spectru larg, deosebit de

eficient asupra speciilor de Pseudomonas.
ntr-o soluie 0,1%, cantitatea de formaldehid eliberat este dependent de
pH: <200 ppm la pH>9, 250300 ppm la pH 7 i 600 ppm la pH 3 32 .
Se utilizeaz drept conservant pentru produse farmaceutice i mai ales
cosmetice, n concentraii de maxim 0,2% 31 .
Poate produce reacii alergice cutanate 201 .

GLUTARAL
Glutaralum

Sin.: Dialdehida glutaric; Pentandial; Glutaraldehida.

OHC ( CH2 ) 3 CHO

Glutaralul se prezint ca un lichid incolor, cu miros neptor, miscibil cu apa.

Este un dezinfectant cu aciune bactericid, avnd un spectru larg de aciune:
bacterii G-poz. i G-neg., dar i Mycobacterium tuberculosis, unele specii de fungi,
virusuri (incluznd virusul hepatitei B i HIV); are aciune lent i asupra sporilor.
Soluiile apoase prezint activitate optim la pH 7,5-8,0.

120
 Se utilizeaz sub form de soluii apoase 2-3%, cu pH-ul ajustat la 8,0
(glutaral activat sau glutaral alcalin) pentru dezinfecia instrumentarului endoscopic i
stomatologic, glutaraldehida fiind necoroziv asupra majoritii materialelor. Soluia
sau gelul 10% se folosete pentru tratarea negilor (exceptnd cei localizai facial sau
n zona genito-anal).
Glutaralul prezint efecte adverse asemntoare formaldehidei 201 .
Exist studii pe animale de laborator care demonstreaz potenialul
carcinogen 176, 194 .
PF: CIDEX (Johnson & Johnson, S.U.A.) soluii dezinfectante coninnd 2,4% sau
3,4% glutaral alcalin;
INCIDIN SPEZIAL (Ecolab, Germania) soluie alcoolic ce conine glutaral,
glioxal i formaldehid;
BURATON 10F (Schlke & Mayr, Germania) soluie dezinfectant care
conine 2% glutaral, 0,5% etilhexanal, 14% glioxal, 9% formaldehid.

GLIOXAL
Glyoxal

Sin.: Etandial; Oxalaldehida.

O CH CH O

Etan-1,2-diona
Glioxalul se poate prepara prin oxidarea etilenglicolului n prezena argintului
sau cuprului drept catalizatori sau prin oxidarea acetaldehidei cu acid nitric 110 .
La temperatura camerei se prezint ca un lichid glbui, care fierbe la 50,4 C,
degajndu-se vapori de culoare verzuie, cu miros neptor. Este miscibil cu apa, i
este solubil n etanol i eter etilic. Sub 15 C cristalizeaz 197 .
Se utilizeaz sub form de soluie apoas, ca dezinfectant pentru suprafee i
instrumentar chirurgical 201 .
PF: INCIDIN SPEZIAL (Ecolab, Germania) soluie alcoolic ce conine glioxal,
glutaral i formaldehid;

121
 BURATON 10F (Schlke & Mayr, Germania) soluie dezinfectant care
conine 14% glioxal, 0,5% etilhexanal, 9% formaldehid, 2% glutaral.

ETILHEXANAL
Ethylhexanal

Sin.: Octilaldehida; 2-Etilhexanal.

H3C CH2 CH2 CH2 CH CHO

C 2H5

2-Etilhexilaldehida

Etilhexanalul se utilizeaz ca dezinfectant pentru suprafee i instrumentar

medical 201 .
PF: BURATON 10F (Schlke & Mayr, Germania) soluie dezinfectant care
conine 0,5% etilhexanal, 14% glioxal, 9% formaldehid, 2% glutaral.

ORTOFTALDIALDEHIDA
o-Phthaldialdehyde

Sin.: OPA

O
C
H
H
C
O
Benzen-1,2-dicarboxaldehida

Ortoftaldialdehida este un dezinfectant cu aciune bactericid, cu proprieti

asemntoare cu cele ale glutaralului; este ns mai activ asupra micobacteriilor,

122
fiind stabil pe un interval mai larg de pH (3-9). Spre deosebire de glutaral, nu
necesit activare prealabil.
Se utilizeaz sub form de soluii apoase 0,55% pentru dezinfecia
instrumentarului medical (imersie total n soluia dezinfectant timp de 12 minute la
20C sau 5 minute la 25C). Nu este coroziv pentru majoritatea materialelor 21 .
PF: CIDEX OPA (Johnson & Johnson, S.U.A.) soluie dezinfectant coninnd
0,55% ortoftaldialdehid.

ACIZI CARBOXILICI I DERIVAI

ACID ACETIC
Acidum aceticum

Sin.: Acid etanoic; Acid metancarboxilic; E260.

O
H3C C
OH

Utilizarea acidului acetic pentru proprietile sale antiseptice dateaz nc din

vremea lui Hippocrat (460 370 en), care folosea n mod frecvent oetul, pentru
curarea ulceraiilor i tratarea rnilor, dar i pentru calmarea tusei, administrat sub
forma unui preparat n amestec cu miere de albine 71 .

Acidul acetic a fost sintetizat pentru prima dat n

1845, de ctre chimistul german Hermann Kolbe
(18181884) (foto), utiliznd ca materie prim
sulfura de carbon, pe care a clorurat-o, cu obinerea
tetraclorurii de carbon; prin piroliza acesteia i
clorurarea intermediarului a rezultat acidul
tricloracetic, pe care n final l-a supus unui proces
electrolitic.

123
 O prim metod de obinere industrial a acidului acetic, astzi abandonat, a
fost distilarea uscat a lemnului, din care rezult, pe lng mangal i o serie de
produse gazoase, i un produs lichid (acidul pirolignos format din acid acetic,
metanol, aceton), din care acidul acetic se izoleaz prin tratare cu hidroxid de calciu
i apoi cu acid sulfuric 25 .
La ora actual, aproximativ trei sferturi din producia industrial de acid acetic
se realizeaz utiliznd procedeul Monsanto, prin reacionarea metanolului cu monoxid
de carbon, la temperaturi de 150-200 C i presiune de 30-60 bar, n prezena unui
catalizator pe baz de rodiu:
-
[Rh(CO)2I2]
CH3 OH + CO CH3 COOH

n realitate, procedeul de obinere este unul complex, care cuprinde mai multe
etape i tipuri de reacii, dup cum se poate observa din figura urmtoare:

O variant a acestui procedeu (numit Cativa) se bazeaz pe aceeai reacie

dintre metanol i monoxid de carbon, dar n prezena unui catalizator pe baz de iridiu
174 .
O metod industrial alternativ utilizeaz acetilena, ca materie prim 25 :

124
 R. Kucerov
HC CH + HOH [H2C CH OH] CH3 CHO
HgSO4
alcool vinilic acetaldehida
(instabil)

O2 O CH3CHO O
CH3 C 2 CH3 C
acetat de O OH OH
mangan

Prin fermentarea oxidativ a vinului sau a soluiilor alcoolice diluate 10-15%,

sub influena bacteriilor din genul Acetobacter, rezult acid acetic cu o concentraie de
3-15%:

C2H5OH + O2 CH3COOH + H2O

n FRX exist dou monografii: acid acetic concentrat sau glacial (95%) si
acid acetic diluat (aprox. 30%-(28-32%)). Cnd se prescrie acid acetic fr o alt
specificaie, se va folosi cel diluat.
Acidul acetic glacial se prezint ca un lichid limpede, incolor, cu miros
puternic neptor, caracteristic; la 9,5-16,7 C se prinde ntr-o mas cristalin. Este
miscibil cu ap, alcool, eter, glicerol i sulfur de carbon 199 .
Este un acid slab, mai tare ns dect fenolii. Se identific prin esterificare cu
alcool etilic, cnd se formeaz acetat de etil, cu miros de mere verzi.
Are aciune bactericid (fiind activ inclusiv asupra Pseudomonas spp.),
antimicotic i antiprotozoaric; prezint i efecte astringent, spermicid, revulsiv i
antipruriginos. Se utilizeaz n preparate topice (soluii, geluri), pentru tratamentul
clavusului, a verucilor, a otitelor externe, .a. 201 .

7.2. ACID TRICLORACETIC

Acidum tricloraceticum

Cl3C-COOH
Se poate prepara prin:
-clorurarea direct a acidului acetic, sub aciunea luminii:

125
 O 3 Cl2 O
CH3 C Cl3C C
OH - 3 HCl OH

-oxidarea tricloracetaldehidei (cloralului) cu acid nitric:

O [O] O
Cl3C C Cl3C C
H (HNO3) OH

Acidul tricloracetic se prezint sub form de cristale incolore, delicvescente,

cu miros slab caracteristic; este solubil n ap, alcool i diclormetan.
Prezint proprieti antiseptice, astringente, cauterizante; se utilizeaz pentru
tratamentul verucilor (n special genitale), a onicocriptozei (unghii ncarnate) i pentru
exfolierea (peeling) chimic a pielii 86, 172 .
PF: TRI-CHLOR (Gordon Laboratories, S.U.A.) soluie cu 80% acid tricloracetic;
cauterizant n tratamentul condilomatozei genitale.

ACID PERACETIC
Acidum peraceticum

Sin.: Acid peroxiacetic.

O
CH3 C
O OH

Acidul peracetic se prepar prin reacia acidului acetic cu peroxid de hidrogen,

n prezena acidului sulfuric drept catalizator 25 :

O O
CH3 C + H2O2 CH3 C + HOH
OH O OH

126
 Se prezint ca un lichid incolor, cu miros de acid acetic, miscibil cu apa n
proporie de 10%. Are un caracter puternic oxidant, este puternic coroziv i poate
exploda la temperaturi de peste 110 C.
Este activ asupra a numeroase bacterii, fungi, spori i virusuri. Se utilizeaz la
dezinfecia echipamentelor medicale (aparate de dializ, endoscoape, .a.), a
laboratoarelor, etc. 22 .
Acidul peracetic este coroziv i iritant pentru piele i ochi; inhalarea vaporilor
produce tulburri respiratorii, care pot culmina cu edemul pulmonar 133 .
PF: SEKUSEPT (Ecolab, Germania) pulbere;
PERESAL (Ecolab, Germania) soluie dezinfectant (mai conine acid acetic i
peroxid de hidrogen).

ACID DEHIDROACETIC
Acidum dehydroaceticum

Sin.: Metilacetopironona.

O O
O O
C CH3 C CH3
H3C O H3C O
O HO

Forma cetonic Forma enolic

127
 3-Acetil-6-metil- 3-Acetil-4-hidroxi-
2H-piran-2,4(3H)-diona 6-metil-2H-piran-2-ona

Acidul dehidroacetic se prezint ca o pulbere cristalin alb sau aproape alb,

foarte puin solubil n ap, uor solubil n aceton. Se dizolv n soluii de hidroxizi
alcalini 201 .
Se utilizeaz n special sub forma srii de sodiu (uor solubil n ap), pentru
proprietile sale antibacteriene i antifungice, drept conservant pentru produse
farmaceutice i cosmetice i n industria alimentar 118, 127 .

RITIOMETAN
Ritiometanum

HOOC CH2 S S CH2COOH

CH
S
CH2COOH

Acid (metilidentritio) triacetic

Ritiometanul este un derivat de acid acetic; sarea sa de magneziu se utilizeaz

ca antiseptic sub form de aerosoli, pentru tratamentul infeciilor nasului i gtului
201 .
PF: NECYRANE (Pierre Fabre, Frana) flacon presurizat a 10 ml.

ACID PROPIONIC
Acidum propionicum

Sin.: Acid propanoic; E280.

H3C-CH2-COOH

128
 Acidul propionic se obine prin nclzirea etenei cu un amestec echimolecular
de monoxid de carbon i hidrogen la temperaturi de 120-140 C i presiune ridicat
(150-200 atm), urmat de oxidarea aldehidei propilice formate, n prezen de
dicobaltooctacarbonil, cu rol de catalizator 25 :

H2C=CH2 + CO + H2 CH3-CH2-CHO H3C-CH2-COOH

Se prezint ca un lichid uleios, cu miros neptor, caracteristic. Este miscibil

cu ap, cu alcool i ali solveni organici.
Prezint proprieti fungicide. Se utilizeaz sub form de sruri (de sodiu sau
calciu), n asociere cu alte substane antimicrobiene, pentru tratamentul infeciilor cu
dermatofii 201 .

ACID UNDECILENIC

Sin.: Acid octadecanoic; Acid undecenoic.

H2C=CH(CH2)8-COOH

Acidul undecilenic este un acid gras nesaturat, care se prezint ca un lichid

glbui, practic insolubil n ap, miscibil cu alcool, cloroform, eter, benzen, uleiuri
grase i volatile.
Prezint aciune antifungic, fiind activ inclusiv asupra Epidermophyton,
Trichophyton i Microsporum spp. Se utilizeaz i sub form de sruri (de calciu sau
zinc) pentru tratamentul unor dermatofitoze superficiale (n special tinea pedis), sub
form de soluii, creme, unguente sau pudre, n concentraii de 2-5% - acidul, i 10-
20% - srurile 18, 167 .
PF: MYCODECYL (Laboratoire H2 Pharma, Frana) pudr, crem;
MYCOTA (Thornton & Ross Ltd, Marea Britanie) pudr, crem;
MYCOPOL (Pharmonta, Austria) soluie antimicotic de uz extern, coninnd
0,1 % acid undecilenic i 0,2% acid benzoic.

129
 ACID SORBIC
Acidum sorbicum

Sin.: E200.

H3C CH CH CH CH COOH

Acid (2E,4E)-hexa-2,4-dienoic

Principala metod de obinere a acidului sorbic la scar industrial se bazeaz

pe reacia dintre aldehida crotonic i acidul malonic, n prezena piridinei 195 :

piridina
H3C CH CH CHO + HOOC CH2 COOH
- CO2

H3C CH CH CH CH COOH

Acidul sorbic se prezint sub form de pulbere cristalin alb, sau aproape
alb, cu miros caracteristic; este greu solubil n ap, uor solubil n alcool.
Se utilizeaz ca atare, sau mai ales sub form de sruri (de sodiu, potasiu i
calciu uor solubile n ap) pentru proprietile antifungice i antibacteriene, drept
conservant pentru produse farmaceutice (n concentraie maxim de 0,2%), cosmetice
i alimentare 201 .
Poate produce dermatite de contact 34 .

ACID BENZOIC
Acidum benzoicum

Sin.: Acid benzencarboxilic; Acid dracylic; E210.

130
 COOH

Acidul benzoic se obine la scar industrial prin oxidarea toluenului - suflarea

aerului prin toluen la 100 C i 5 atm, n prezen de naftenat de cobalt, drept
catalizator:

CH3 COOH

oxidare

n laborator, oxidarea toluenului are loc n prezena unui agent oxidant:

CH3 COOK COOH

3 [O]
KMnO4 HCl

- KCl

Mai poate fi obinut i prin hidroliza acidului hipuric (benzoil aminoacetic), n

mediu acid 25 :

COOH

H2 O ( HCl)
C6 H5 CO NH CH2 COOH

Acidul benzoic se prezint sub form de lamele lucioase, mtsoase, albe, sau
cristale aciculare albe, fr miros sau cu slab miros aromatic, cu gust acrior i iute.

131
Este uor solubil n alcool, benzen, cloroform, eter, uleiuri grase, foarte puin solubil
n ap; la nclzire se topete (p.t. 121-124 C), apoi sublimeaz 198, 199 .
Se utilizeaz i sub forma benzoatului de sodiu, uor solubil n ap.
Prezint proprieti antibacteriene i antifungice; se utilizeaz drept
conservani pentru produse farmaceutice (inclusiv forme pentru administrare oral) i
cosmetice, n concentraii de pn la 0,2% acidul, i 0,5% sarea de sodiu. Benzoatul
de sodiu se folosete i drept conservant alimentar, precum i pentru proprietile
expectorante.
Un amestec de 6% acid benzoic i 3% acid salicilic intr n componena aa-
numitului Unguent Whitfield, eficient n tratamentul infeciilor fungice 54 .
Acidul benzoic se mai poate utiliza i ca antiseptic urinar, iar benzoatul de
sodiu se folosete i n tratamentul hiperamoniemiei (n asociere cu fenilacetat de
sodiu) 109 .
Benzoaii pot produce reacii de hipersensibilizare; acidul benzoic poate fi
iritant pentru piele, mucoase i ochi. Administrarea benzoatului de sodiu la copiii mici
trebuie fcut cu precauie; supradozarea produce vom, iritabilitate, i n cazurile
severe, tulburri renale, hipokalemie, hipocalcemie i acidoz metabolic 201 .
PF: MYCOPOL (Pharmonta, Austria) soluie antimicotic, coninnd 0,2% acid
benzoic i 0,1 % acid undecilenic.

BENZOXIQUIN
Benzoxiquinum

Sin.: NSC-3951; Benzoxilina; Dioxilina.

O O
C

Benzoat de chinolin-8-il

132
 Benzoxiquinul este un ester al acidului benzoic, fiind un antiseptic care se
regsete n produse cosmetice i preparate farmaceutice de uz topic, destinate
tratamentului infeciilor fungice 201 .

ACID SALICILIC
Acidum salicylicum

COOH
OH

Acid 2-hidroxibenzoic

Prezent n cantiti apreciabile n frunzele i mai ales n scoara de salcie (Salix

alba), acidul salicilic a fost utilizat n mod empiric, sub aceste forme, nc din vremea
sumerienilor (cca. 2000 en), pentru tratarea durerilor i a febrei.
Secolul al XIX-lea a fost hotrtor n ceea ce privete cercetrile asupra
acidului salicilic: mai nti, Buchner a izolat salicina, n 1827, apoi Lwig a reuit
izolarea acidului salicilic din amestecul de reacie rezultat la hidroliza salicilaldehidei
(n 1835), pentru ca 3 ani mai trziu, chimistul italian Raffaele Piria s-l obin prin
hidroliza salicinei i oxidarea consecutiv a alcoolului corespunztor. n 1859, Kolbe
a pus la punct o metod ieftin de obinere a acidului salicilic, metod care se aplic i
astzi 53 .
La scar industrial, acidul salicilic se prepar prin sinteza Kolbe-Schmitt, care
const n carboxilarea fenoxidului de sodiu la 120-125 C i 100 atm, urmat de
acidularea carboxilatului format:

COONa COOH
ONa +
OH +H OH
+ CO2
+
- Na

Se prezint sub form de cristale aciculare, incolore, sau pulbere cristalin

alb, fr miros, cu gust caracteristic dulceag, apoi acru. nclzit cu precauie

133
sublimeaz, iar prin nclzire brusc se descompune, prezentnd miros de fenol. Este
uor solubil n alcool, eter, puin solubil n ap 199 .
Reacioneaz cu clorura feric, rezultnd o coloraie albastru-violet.
Acidul salicilic are efecte keratolitice, antibacteriene (prin inhibarea sintezei
acidului pantotenic, indispensabil vieii bacteriei) i antifungice.
Se folosete exclusiv extern (n unguente, pulberi, soluii alcoolice), n
concentraii uzuale de 2-6%, n tratarea clavusului, psoriazisului, a unor eczeme
cronice, dermatite seboreice, acnee. Sarea de zinc are proprieti i utilizri similare.
Preparatele cu un coninut ridicat de acid salicilic pot provoca ulceraii ale pielii
201 .
PF: URGOCOR CORICIDE (Urgo, Frana) pansament cu aciune keratolitic (pt.
clavus, veruci, etc.);
CLAVUSIN (Meduman, Romnia) soluie cutanat;
DUOFILM (Stiefel, Irlanda) soluie cutanat (conine i acid lactic), utilizat pentru
tratamamentul local al verucilor;
KERATOP (Slavia Pharm, Romnia) unguent (conine i uree) utilizat n dermatoze
hiperkeratozice, psoriasis, eczeme.

BROMSALANI

Bromsalanii sunt derivai bromurai ai acidului salicilic:

DIBROMSALAN METABROMSALAN TRIBROMSALAN

Dibromsalanum Metabromsalanum Tribromsalanum
Sin.: NSC-20527 Sin.: NSC-526280 Sin.: ET-394; NSC-
20526; TBS

NH Br NH NH Br
C O C O C O
OH OH OH

Br Br
Br Br Br

5-Bromo-N-(4- 3,5-Dibromo-2-hidroxi- 3,5-Dibromo-N-(4-

bromofenil)-2- N-fenilbenzamida bromofenil)-2-

134
 hidroxibenzamida hidroxibenzamida

Prezint proprieti antibacteriene i antifungice; se regsesc ntr-o serie de

spunuri antimicrobiene.
Bromsalanii pot provoca reacii de fotosensibilizare 201 .
PF: BERGAMON SAPONE (Chefaro Pharma, Italia) spun antimicrobian.

ACID HIDROXIBENZOIC
Acidum hydroxybenzoicum

Sin.: Acid p-hidroxibenzoic.

COOH

OH

Acidul p-hidroxibenzoic se poate prepara prin dou metode 25 :

-din fenoxid de potasiu i bioxid de carbon, prin procedeul Kolbe-Schmitt:

OK COOK

CO2

o
220 C
OH

-prin topirea alcalin a srii de sodiu a acidului p-sulfonbenzoic, la 300 C:

135
 COONa COONa COOH

2 NaOH 2 HCl
- Na 2 SO3 -2 NaCl
- H2 O
SO3 Na ONa OH

n practica farmaceutic nu se utilizeaz acidul ca atare, ci o serie de esteri ai

si.

HIDROXIBENZOAI

Sin.: Parabeni.

p-Hidroxibenzoat de Pulbere cristalin alb sau

COOCH 3
cristale incolore, cu miros slab
metil
caracteristic, cu gust slab
Methylis
arztor, producnd pe limb o
parahydroxybenzoas slab anestezie; este uor
(FR X) OH solubil n alcool si eter, puin
Sin.: Nipagin; E218; solubil n cloroform, greu

Metagin; Metilparaben solubil n ap. P.t. 125-128 C.

198, 199 .

136
 p-Hidroxibenzoat de Cristale mici incolore sau
COO CH2
pulbere cristalin alb, fr
propil CH2 miros, cu gust slab amar i
Propylis
CH3 arztor, producnd pe limb o
parahydroxybenzoas slab anestezie; este uor
(FR X) solubil n aceton, alcool,
OH
Sin.: Nipasol; E216; cloroform i eter, puin solubil
n uleiuri grase, foarte puin
Propagin; Propilparaben
solubil n glicerol, foarte greu
solubil n ap. Se dizolv n
soluii de hidroxizi alcalini.
P.t. 96-99 C. 198, 199 .

p-Hidroxibenzoat de Cristale incolore sau pulbere

COO CH2
cristalin alb sau aproape alb;
etil CH3 este foarte puin solubil n ap,
Ethylis
uor solubil n etanol i metanol
parahydroxybenzoas 198 .
Sin.: E214; Etilparaben
OH

p-Hidroxibenzoat de Cristale incolore sau pulbere

COO (CH2)3
cristalin alb sau aproape alb;
butil CH3 este foarte puin solubil n ap,
Butylis
uor solubil n etanol i
parahydroxybenzoas metanol. P.t. 68-71 C 198 .
Sin.: Butilparaben
OH

p-Hidroxibenzoat de Pulbere cristalin alb sau alb-

COO CH2
crem; este practic insolubil n
benzil C6H5 ap, uor solubil n alcool i
Benzyl
eter. Se dizolv n soluii de
Parahydroxybenzoate hidroxizi alcalini. P.t. aprox.
Sin.: Benzilparaben 112 C 201 .
OH

Undebenzofen COO CH2

(p-Hidroxibenzoat de
CH2
fenoxietil)
O
C6H5
OH

137
 p-Hidroxibenzoaii de metil, etil, propil i butil se utilizeaz i sub form de
fenoxizi de sodiu, uor solubili n ap.
Hidroxibenzoaii se obin prin esterificarea acidului p-hidroxibenzoic cu
alcoolii corespunztori.
Prezint proprieti antibacteriene i antifungice; sunt mai activi asupra
bacteriilor G-poz. Activitatea antimicrobian este mai pronunat n soluii acide, dei
intervalul de pH la care sunt activi, este mai larg (4-8). Efectele antimicrobiene se
intensific cu alungirea catenei alchilice, dar n acelai timp, scade i solubilitatea lor
n ap. De asemenea, aciunea este potenat prin asocierea a doi hidroxibenzoai cu
caten alchilic scurt sau a unui hidroxibenzoat cu propilenglicol.
Hidroxibenzoaii se utilizeaz drept conservani pentru produse farmaceutice
(n concentraii maxime de 0,25%), cosmetice i alimentare; intr i n componena
unor produse farmaceutice destinate tratamentului unor infecii ale pielii, arsuri, prurit
201 .
Parabenii pot provoca reacii de hipersensibilizare, cele mai frecvente fiind
dermatitele de contact 62 .
Exist studii care incrimineaz hidroxibenzoaii ca fiind potenial responsabili
de apariia cancerului de sn 27, 83 .
PF: NISAPULVOL (Mayoly Spindler, Frana) pudr coninnd 5% p-
hidroxibenzoat de benzil.

ACID GALIC
Acidum galicum

COOH

. 4 H2 O
HO OH
OH

Acid 3,4,5-trihidroxibenzoic

138
 Acidul galic este un acid aromatic natural, ntlnit n gogoile de ristic i
scoara de stejar (sub form de galotaninuri).
Se prezint sub form de cristale aciculare incolore, mtsoase, fr miros, cu
gust astringent. Este solubil n ap i solveni organici. La 222 C se decarboxileaz,
formnd pirogalol:

COOH

- CO2
HO OH HO OH
OH OH

Are aciune astringent i antiseptic; ca atare, se utilizeaz sub form de

unguente i soluii, ca astringent i hemostatic n medicina veterinar 25 .
n terapia uman, importan mai mare o au unii esteri i sruri ale acidului
galic.

GALAI DE ALCHIL

COOR

HO OH
OH

R Nume
Galat de etil
C2H5

Galat de propil
(CH2)2 CH3

139
 Galat de octil
(CH2)7 CH3

Galat de dodecil
(CH2)11 CH3

Galaii de alchil prezint proprieti antibacteriene i antifungice moderate,

precum i proprieti antioxidante; sunt utilizai drept conservani pentru produse
farmaceutice i cosmetice, n concentraii de 0.001-0.1% 201 .

GALAT BAZIC DE BISMUT

Bismuthi subgallas

Sin.: Dermatol.

C6H2(OH)3COOBi(OH)2

Galatul bazic de bismut se poate obine prin reacia acidului galic cu nitrat sau
hidroxid de bismut 25 :

C6H2(OH)3COOH + Bi(NO3)3 + 2H2O C6H2(OH)3COOBi(OH)2 + 3HNO3

C6H2(OH)3COOH + Bi(OH)3 C6H2(OH)3COOBi(OH)2 + H2O

Se prezint ca o pulbere fin, galben, fr miros i fr gust. Este insolubil n

ap, alcool, eter, solubil n soluii diluate de hidroxizi alcalini i acizi diluai.
Prezint proprieti slab antiseptice i astringente; se utilizeaz n tratamentul
arsurilor, plgilor, ulceraiilor, eczemelor 25 .
CERVIRON (Ecobi Pharmaceutici, Italia) ovule (rezorcin, galat bazic de bismut,
hidrolizat de colagen, tinctura Thymi, tinctura Hydrastis, extract de flori Calendula,
balsam de Peru) tratamentul vulvovaginitelor acute i cronice, cervicite.

140
DETERGENI

Sin.: Tenside; Ageni tensioactivi; Substane tensioactive; Ageni activi de suprafa;

Detersivi; Surfactani.

Detergenii sunt compui care reduc tensiunea superficial la interfaa dintre

dou suprafee nemiscibile. Din punct de vedere etimologic, termenul detergent
provine din latinescul detergere, care nseamn a curi.
Prin tensioactivitatea lor afecteaz membrana celular a microorganismelor,
avnd efect bacteriostatic, virucid sau virustatic, uneori antifungic.
Molecula detergenilor are structur amfipatic, prezentnd:
-grupri hidrofobe, formate din radicali alifatici ramificai sau neramificai sau
radicali aril-achilici (alchilfenoli monoalchilai cu lanuri alchilice de 8-12 atomi de
carbon);
-grupri hidrofile acide (COOH, -OSO3H, -SO3H) sau bazice (amine primare,
secundare sau teriare, grupare amoniu cuaternar, grupare piridiniu), care asigur
solubilitatea n ap i solveni polari.
Detergenii se utilizeaz pentru dezinfecia instrumentarului medical,
antisepsia pielii i a mucoaselor, ca emulgatori n cosmetic i pentru produse
farmaceutice.
Dup natura gruprii hidrofile, detergenii se clasific n detergeni ionici
(anionici, cationici, amfoterici) i detergeni neionici 25, 201 .

DETERGENI ANIONICI

Detergenii anionici au structur polar, coninnd o grupare hidrofil (acid,

ionizat, lipofob), cu sarcin negativ i care constituie partea activ a moleculei, i o
grupare hidrofob (lipofil), reprezentat de o caten hidrocarbonat.
De interes n dezinfecie/antisepsie sunt spunurile i esterii alcoolilor grai cu
acidul sulfuric.
Spunurile sunt sruri ale acizilor grai saturai sau nesaturai cu metale
alcaline:

141
 sruri de sodiu ale acizilor grai saturai (stearat de sodiu, palmitat de sodiu);
sruri de potasiu ale acizilor grai nesaturai (oleat de potasiu, linoleat de
potasiu), numite i spunuri moi;
Aa-numitele spunuri neutre se obin prin neutralizarea acizilor grai cu
trietanolamina, avnd o toleran crescut pe tegumente i mucoase.
Esterii alcoolilor grai cu acid sulfuric (sruri de sodiu): CH3-(CH2)n-
OSO3Na
Ex. Lauril sulfatul de sodiu: CH3-(CH2)10-OSO3Na, care se utilizeaz ca detergent,
emulgator, agent de spumare, agent de hidrofilizare, de suspendare, agent
dezagregant, bacteriostatic mai ales pe bacterii G-poz. Se regsete n ampoane,
spunuri, paste de dini 201 .
Detergenii anionici acioneaz ca antiseptice/dezinfectante, preponderent
datorit efectelor mecanice, de splare, de ndeprtare a florei microbiene de pe
tegumente, mucoase i suprafee. Ei se caracterizeaz printr-o aciune antibacterian
proprie redus (n special asupra bacteriilor G-poz.); aciunea antiseptic este
potenat prin ncorporarea altor antiseptice (ex. clorhexidin sau fenoli).
Detergenii anionici sunt incompatibili cu cei cationici 25 .

DETERGENI CATIONICI

Sin.: Spunuri inverse

Detergenii cationici prezint n structur o grupare polar hidrofil, cu sarcin

pozitiv: ion cuaternar de amoniu sau ion de piridiniu, care constituie partea activ a
moleculei, i o grupare hidrofob (lipofil) - un lan hidrocarbonat.
n terapia antiinfecioas, sunt cei mai utilizai detergeni, avnd proprieti
antimicrobiene semnificative i o toxicitate local i sistemic redus.
Prezint aciune bactericid (0,1- 1) sau bacteriostatic (la concentraii mai
mici) pe germeni G-poz. i G-neg. Aciunea bactericid este potenat de pH-ul
alcalin. Au aciune virucid pe anumite virusuri (gripal, herpetic); sunt inactivi pe
micobacterii i spori.

142
 Sunt incompatibili cu detergenii anionici, formnd compleci
macromoleculari inactivi.
Detergenii cationici se utilizeaz ca antiseptice pentru mini, rni, cavitatea
oro-faringian, cavitatea vaginal; antiseptice n stomatologie (pre- i postoperator);
pentru conservarea medicamentelor de uz extern; ca dezinfectante pentru instrumentar
medical, vesel, etc 25 .

CLORURA DE BENZALCONIU
Benzalkonii Chloridum

Reprezint un amestec de cloruri de alchil-benzil-dimetilamoniu, catena

alchilic avnd un numr de 8-18 atomi de carbon:
+
CH3
-
CH2 N (CH2)n CH3 Cl
CH3

n = 7-17
Clorura de N-alchil-N-benzil-N,N-dimetil-amoniu

Clorura de benzalconiu se obine prin alchilarea N,N-dimetil-N-benzil-aminei

cu clorur de alchil:

+
CH3 CH3
C6H5 CH2 N + CH3 (CH2)n Cl C6H5 CH2 N (CH2)n CH3 Cl -
CH3 n = 7-17 CH3 n = 7-17

Clorura de alchil se obine prin hidroliza grsimilor, hidrogenarea

amestecului de acizi grai superiori i clorurarea cu clorur de tionil:

+ 2H2/ cataliz. (oxid de Cu, Cr)

Grasimi hidroliza CH3 (CH2)n COOH temp., presiune
H+ Acizi grasi superiori - H2O

+ SOCl2
CH3 (CH2)n CH2OH CH3 (CH2)n CH2Cl
- SO2, HCl

143
 Se prezint ca o pulbere amorf alb sau alb-glbuie, sau fragmente
gelatinoase alb-glbui, higroscopice, avnd gust amar i miros slab aromat. Este foarte
uor solubil n ap i alcool, uor solubil n aceton, cloroform i glicerol, foarte
puin solubil n benzen, practic insolubil n eter; soluia apoas spumeaz la agitare
198, 199 .
Este incompatibil cu detergeni anionici, citrai, nitrai, permanganai, tartrai,
salicilai, sruri de argint, oxid de zinc, peroxid de hidrogen, unele sulfonamide, .a.
Clorura de benzalconiu prezint aciune bactericid pe germeni G-poz. i
germeni G-neg. (inclusiv Pseudomonas aeruginosa), virucid, fungicid i
spermicid.
Se utilizeaz n dermatologie, pentru tratamentul unor infecii cutanate,
eczeme, furunculoze, dermatite seboreice (n soluii, creme, ampoane, n concentraii
de pn la 0,5%); n chirurgie, la antisepsia pielii, a minilor, a cmpului operator;
pentru antisepsie oro-faringian (n asocieri); conservant pentru colire (n concentraii
de 0,01-0,02%) i soluii nazale i otice (n concentraii de 0.002-0.02%); la
dezinfecia instrumentarului chirurgical i a lentilelor de contact, precum i drept
contraceptiv local 201 .
Utilizarea pe termen lung a picturilor pentru ochi care conin clorur de
benzalconiu drept conservant antimicrobian, poate conduce la afectarea epiteliului
cornean 78, 128 .
PF: SEPTOLETE D (KRKA, Slovenia) cp. pentru supt care conin clorur de
benzalconiu, timol, mentol, ulei de ment, ulei de eucalipt;
DENDRID (Alcon Laboratories, S.U.A.) colir care conine clorur de
benzalconiu, idoxuridin, nitrat fenilmercuric, acid boric;
VISINE (Pfizer, S.U.A.) colir care conine tetrizolin, clorur de benzalconiu;
PIMAFUCINE (Astellas Pharma, Olanda) ovule i unguent care conin
natamicin, clorur de benzalconiu (utilizate n afeciuni micotice, onicomicoze);
PHARMATEX (Innothera Chouzy, Frana) crem, ovule, cp.vaginale
(contraceptiv local);
CONTRACEPT-M (Magistra, Romnia) ovule (contraceptiv local);
DERMOBACTER (Innothera, Frana) soluie de uz extern care conine clorur
de benzalconiu i clorhexidin;

144
 DETTOLMED (Reckitt Benckiser Ltd., Marea Britanie) - spray cutanat, sol.
0,2%.

CETRIMIDA
Cetrimidum

Sin.: Bromur de tetradoniu; Bromur de detrimoniu.

+
CH3
-
H3C N (CH2)13 CH3 Br
CH3

Bromur de N,N,N-trimetil-N-tetradecil-amoniu

Sub denumirea de cetrimid se nelege bromura de trimetiltetradecilamoniu,

care ns poate conine i cantiti mici de bromur de dodeciltrimetilamoniu i
bromur de hexadeciltrimetilamoniu (bromur de cetrimoniu).
Se prezint sub form de pulbere voluminoas, alb sau aproape alb, uor
solubil n ap i n alcool. Soluia apoas 2% spumeaz puternic la agitare.
Cetrimida este incompatibil cu detergeni anionici, bentonit, iod, nitrat
fenilmercuric, hidroxizi alcalini 201 .
Se utilizeaz ca antiseptic pentru piele, rni i arsuri (sub form de soluii
apoase 0,1-1% sau crem 0,5%); n dermatite seboreice (sub form de ampon 10%);
ca scolicid, pentru irigarea chitilor hidatici n interveniile chirurgicale pentru
ndeprtarea lor (sub form de soluie apoas 0,5-1%) 9 ; drept conservani pentru
produse farmaceutice i cosmetice; pentru dezinfecia lentilelor de contact dure.
n general, preparatele farmaceutice topice care conin cetrimid sunt bine
tolerate; la unii pacieni pot aprea reacii de hipersensibilizare sau chiar dermatite
alergice de contact 39 .
Ingerarea provoac grea i vom, soluiile concentrate pot produce afectarea
esofagului i necroz. Datorit proprietilor relaxante musculare, pot aprea dispnee,

145
cianoz i chiar asfixie (datorit paraliziei muchilor respiratori); de asemenea,
deprimarea SNC, hipotensiune arterial, com i chiar deces. n utilizarea cetrimidei
ca scolicid s-au raportat cazuri de peritonit chimic, methemoglobinemie i acidoz
metabolic 7, 49, 155 .
PF: CETAVLEX (Pharmasol, Marea Britanie) crem coninnd 0,5% cetrimid.

BROMURA DE CETRIMONIU
Cethrimonii Bromidum

+
CH3
-
H3C N (CH2)15 CH3 Br
CH3

Bromur de N, N, N-trimetil-N-cetil-amoniu

Bromura de cetrimoniu se obine prin cuaternizarea trimetilaminei cu bromur

de cetil 25 :

+
CH3 CH3
H3C N + CH3 (CH2)15 Br CH3 N (CH2)15 CH3 Br -
CH3 CH3

Se prezint ca o pulbere voluminoas, de culoare alb sau crem, cu un slab

miros caracteristic. Este uor solubil n ap i n alcool, practic insolubil n eter
201 .
Se utilizeaz ca antiseptic local pentru piele i mucoasa bucal. De asemenea,
se folosesc i clorura i tosilatul de cetrimoniu, avnd proprieti similare bromurii.
PF: CITROLIN (Pharco Impex 93, Romnia) ap de gur (conine i lidocain);
SENSIBIO-H2O (Bioderma, Frana) loiune demachiant pentru tenurile sensibile.

BROMURA DE CETEXONIU

146
 Cethexonii Bromidum

+
CH3
H3C N (CH2)15 CH3 -
Br
OH

Bromur de N,N-dimetil-N-(2-hidroxiciclohexil)-N-cetil-amoniu

Bromura de cetexoniu este utilizat ca antiseptic pentru tratamentul infeciilor

minore ale ochilor, nasului i gtului 201 .
PF: BIOCIDAN (Menarini, Frana) colir 0,025%, spray nasal (utilizat ca antiseptic
ocular i nazal).

CLORURA DE CETALCONIU
Cetalkonii Chloridum

+
CH3
CH2 N (CH2)14 CH3 Cl-
CH3

Clorur de benzil-dimetil-hexadecilamoniu

Clorura de cetalconiu se utilizeaz pentru tratamentul infeciilor orofaringiene

minore i al infeciilor oculare. Studiile ntreprinse au demonstrat c emulsiile cu
clorur de cetalconiu contribuie i la vindecarea leziunilor corneene 29 . n practica
farmaceutic se folosete i bromura de cetalconiu, cu proprieti i utilizri similare
clorurii.
PF: PANSORAL (Pierre Fabre, Frana) gel pentru aplicaii orale (conine 0,01%
clorur de cetalconiu);

147
 BONJELA (Reckitt Benckiser, Marea Britanie) gel pentru aplicaii orale.

CLORURA DE MIRISTALCONIU
Miristalkonii Chloridum

+
CH3
-
H3C (CH2)13 N CH2 Cl
CH3

Clorur de N,N-dimetil-N-tetradecil-benzenmetanaminiu

Clorura de miristalconiu se utilizeaz pentru tratamentul infeciilor pielii (n

creme i loiuni) i a infeciilor orofaringiene minore (spray). Are i efecte spermicide,
fiind recomandat drept contraceptiv de elecie la femeile care alpteaz, ntruct nu
trece n laptele matern 163 .
PF: ALPAGELLE (C.A.G. Pharma, Frana) crem vaginal cu 0,9% clorur de
miristalconiu (contraceptiv local).

CLORURA DE CETILPIRIDINIU
Cetylpyridinii Chloridum

+
-
N (CH2)15 CH3 Cl

Clorura de 1-hexadecil-piridiniu

Clorura de cetilpiridiniu se obine prin cuaternizarea piridinei cu clorura de

cetil 25 :

148
 +

N + CH3 (CH2)15 Cl N (CH2)15 CH3 Cl -

Clorura de cetil se prepar prin tratarea alcoolului cetilic cu SOCl2:

CH3 (CH2)14 CH2OH + SOCl2 CH3 (CH2)15 Cl

- SO2, HCl

Se prezint ca o pulbere alb sau aproape alb, solubil n ap i alcool.

Soluiile spumeaz puternic la agitare 198 .
Clorura de cetilpiridiniu se utilizeaz ca antiseptic oro-faringian (n
comprimate pentru supt, ape de gur) i pentru tratamentul infeciilor pielii i a
infeciilor oftalmice 43, 46 .
Bromura de cetilpiridiniu are proprieti i utilizri similare clorurii.
PF: SEPTOLETE PLUS (KRKA, Slovenia) cp. pentru supt (conine 1 mg clorur
de cetilpiridiniu cp.);
BROMOCET (Biofarm, Romnia) soluie hidroalcoolic 10%, 20% bromur
de cetilpiridiniu;
CALGEL gel gingival cu 0,1% clorur de cetilpiridiniu.

CLORURA DE DECUALINIU
Dequalinii chloridum

Sin.: BAQD-10; Decaminum.

NH2 NH2

2 Cl -
+ CH3 H3C +
N N
CH2 (CH2)8 CH2
Diclorur de N,N-decametilen-bis-(4-amino-2-metil)-chinoliniu

149
 Clorura de decualiniu se prepar prin alchilarea 4-amino-2-metil-chinolinei (4-
amino-chinaldina) cu 1,10-diclor-decan:

NH2 NH2 NH2

+ Cl CH2 (CH2)8 CH2 Cl

+ CH3 H3C +
N CH3 N N
CH2 (CH2)8 CH2
2 Cl -

4-Amino-chinaldina se obine utiliznd anilina ca materie prim 25 :

O C2H5 O O
C2 H 5 C
O C CH CH2
+ 2
- H2 O C CH
C N 3
NH2 O CH3

O OH
C C
CH2 CH
- C2H5OH C CH C CH
3 N 3
N
Cl NH2
C
+ PCl5 CH + 2NH3
- POCl3, HCl C CH - NH4Cl
N 3 N CH3

Se prezint ca o pulbere alb sau alb-glbuie, cristalin, fr miros, cu gust

amar, higroscopic. Este puin solubil n ap la fierbere, greu solubil n ap la rece,
solubil n metanol 198, 199 .
Este incompatibil cu detergeni anionici, cu fenol i clorocrezol.
Are aciune bactericid (bacterii G-poz. i G-neg.) i antifungic.
Se utilizeaz ca antiseptic oro-faringian i vaginal 36 , precum i n
tratamentul unor infecii bacteriene i fungice ale pielii.
Se folosete i sub form de salicilat i undecilinat.
PF: FLUOMIZIN (CEMELOG-BRS, Ungaria) cp. vaginale coninnd 10 mg s.a.;

150
 DEQUADIN (Reckitt Benckiser, Marea Britanie) cp. pentru supt coninnd 0,25
mg s.a. cp.

DETERGENI AMFOTERICI (AMFOLITICI)

Sunt ageni activi de suprafa care conin n molecul:

cel puin o grupare anionic (grupri cu caracter acid);
cel puin o grupare cationic (grupri cu caracter bazic).
Cei mai importani ca antiseptice dezinfectante sunt derivaii N-alchilai ai
aminoacizilor:
(CH2)n COOH
n = 1 - 3;
NH
R = C10 - C18
R

Exemplu:
Derivai N-alchilai ai glicinei (acid aminoacetic)

N-dodecil-aminoetil-glicina

CH2 COOH sau CH2 COO-

+
NH CH2 CH2 NH (CH2)11 CH3 NH2 CH2 CH2 NH (CH2)11 CH3

N,N-bis-dodecil-aminoetil-glicina

CH2 COOH CH2 COO-

CH2 CH2 NH (CH2)11 CH3 sau +NH CH2 CH2 NH (CH2)11 CH3
N
CH2 CH2 NH (CH2)11 CH3 CH2 CH2 NH (CH2)11 CH3

n soluie apoas au caracter amfoter datorit prezenei n aceeai molecul a

gruprii COOH (cu caracter acid) i a gruprii NH2 (cu caracter bazic).
Detergenii amfoterici prezint o serie de avantaje:
-au aciune antiseptic superioar (fiind activi i asupra sporilor);

151
-au o capacitate detergent superioar;
-prezint o toxicitate redus;
-sunt neiritani;
-nu atac lemnul, ceramica, metalele, materialele textile;
-nu sunt inactivai de materialele biologice (ser, snge, puroi).
Se utilizeaz ca antiseptice pentru mini, piele (n soluii, ampoane inclusiv
pentru copii), precum i pentru dezinfecia instrumentarului medical 25 .

DERIVAI DE GUANIDIN

CLORHEXIDIN
Chlorhexidinum

NH NH
1 2 3 4 5
NH C NH C NH Cl
(CH2)6

NH C NH C NH Cl
NH NH
1,1-Hexametilen-bis-(5-para-clor-fenil)-biguanid

Clorhexidinul este cel mai utilizat derivat polimetilen-bis-aril biguanidinic. Se

obine prin adiia 1,6-hexametilendiaminei la dicianimid, i tratarea intermediarului
format (hexametilen-1,6-bis-cianguanidina) cu 4-cloroanilin 25 :

152
 NH
NH2 NH C NH C N
N C NH C N
(CH2)6 + (CH2)6
NH2 N C NH C N NH C NH C N
NH
NH NH
NH C NH C NH Cl
+ NH2 Cl
(CH2)6

NH C NH C NH Cl
NH NH

Se utilizeaz sub form de sruri: diclorhidrat, acetat i gluconat.

Diclorhidratul se prezint ca o pulbere cristalin alb sau aproape alb, greu solubil
n ap, puin solubil n alcool. Acetatul i gluconatul prezint o solubilitate mai bun
198 .
Clorhexidinul este incompatibil cu detergeni anionici; srurile nu se asociaz
n soluie cu borai, carbonai, bicarbonai, citrai, nitrai, sulfai, fosfai i cloruri, cu
care pot forma sruri foarte greu solubile. Este stabil la temperatura camerei, dar la
nclzire i n mediu alcalin, se descompune cu eliberare de 4-cloroanilin 201 .
Are efecte bacteriostatice sau bactericide, fiind mai activ asupra bacteriilor G-
poz. Acioneaz prin lezarea membranei celulei bacteriene: fie prin permeabilizarea
membranei cu expulzia coninutului celulei (la concentraii mici), fie prin precipitarea
proteinelor plasmatice i a acizilor nucleici (la concentraii mari). Este activ pe unele
virusuri i unele specii de fungi, dar ineficient fa de micobacterii i spori; unele
specii de Pseudomonas i Proteus sunt relativ puin sensibile la clorhexidin.
Activitatea antimicrobian maxim se nregistreaz la pH neutru sau slab acid. Nu
este inactivat de materiale biologice (snge, ser, puroi).
Clorhexidinul (mai ales sub form de acetat sau gluconat) se utilizeaz ca
antiseptic pentru piele, plgi infectate, arsuri, n soluii apoase (0,05%) i creme sau
pudre (1%). Pentru antisepsia minilor i a zonei cutanate ce urmeaz a fi supus
interveniei chirurgicale, se folosesc soluii 0,5% n alcool diluat. Intr n componena
unor geluri gingivale (n concentraii de 1%), spray-uri orale (0,2%) i ape de gur
(0,1-0,2%), destinate reducerii plcii bacteriene dentare, precum i profilaxiei i
tratamentului gingivitelor i candidozelor bucale. Alte utilizri: irigaii vezicale n

153
unele infecii ale tractului urinar (soluii 0,02%); dezinfecia instrumentarului
chirurgical (soluie 0,2% n alcool diluat); conservant n colire (n concentraie de
0,01%); dezinfectant pentru lentile de contact hidrofile (n soluii 0,002-0,006%) 73,
141 .
Soluiile concentrate provoac iritaii ale mucoaselor. Poate aprea ocazional
hipersensibilitate local; s-au relatat cazuri de dermatite de contact i reacii de
fotosensibilizare 119 .
PF: BETAGIN (Biofarm, Romnia) spray coninnd 20% digluconat de
clorhexidin, utilizat n ginecologie (vulvovaginite acute, cronice; leucoree, pre- i
post-operator n intervenii ginecologice cu rol antiseptic, antiinflamator, detergent);
SEPTOFORT (Walmark, Republica Ceh) cp. pentru supt coninnd 2 mg s.a. cp.
(antiseptic oro-faringian);
HEXORALETTEN N (Pfizer, S.U.A.) cp. pentru supt coninnd 5 mg diclorhidrat
de clorhexidin, alturi de benzocain (utilizat n tratamentul faringo-amigdalitelor,
parodontopatii, micoze orale);
CORSODYL (GlaxoSmithKline, Marea Britanie) ap de gur coninnd 0,2%
digluconat de clorhexidin;
PLAK OUT (Santa N Balanos, Grecia) gel 0,2%; sol. bucal 0.12%, sol. ext. 10%
(parodontoz, gingivit, prevenirea plcii dentare);
LACALUT AKTIV (Arcam, Germania) past de dini;
TRACHISAN (Engelhard, Germania) cp. pentru supt coninnd 1 mg digluconat de
clorhexidin cp., alturi de tirotricin i lidocain;
DERMOBACTER (Innothera, Frana) soluie de uz extern care conine clorhexidin
i clorur de benzalconiu;
COLGATE PERIOGARD (GABA, Germania) ap de gur 0,2%.

PICLOXIDIN
Picloxydinum

154
 HN C NH C NH Cl
N NH

N
HN C NH C NH Cl
NH

1-N',4-N'-bis[N'-(4-clorofenil)carbamimidoil]piperazin-1,4-dicarboximidamida

Picloxidinul se obine prin adiia p-cloro-fenil-cianguanidinei la piperazin

25 :

2 Cl NH C NH C + HN NH
NH N

HN C NH C NH Cl
N NH

N
HN C NH C NH Cl
NH

Se utilizeaz sub form de diclorhidrat pentru tratamentul infeciilor oftalmice

superficiale (n picturi pentru ochi 0,05%), precum i ca dezinfectant pentru
suprafee (n asociere cu detergeni cationici) 201 .
PF: VITABACT (Thea, Frana) picturi pentru ochi coninnd 0,05% diclorhidrat
de picloxidin.

POLIHEXANIDA
Polihexanidum

NH C NH C NH (CH2)6 . HCl
NH NH
n
Clorhidrat de poli(1-hexametilen-biguanid)

155
 Polihexanida prezint proprieti antibacteriene i antiamoebice.
Se utilizeaz ca antiseptic i dezinfectant pentru suprafee i lentile de contact
moi, precum i pentru tratamentul keratitei cu Acanthamoeba 201 .
Exist studii care au demonstrat eficiena polihexanidei n tratamentul
vaginitelor bacteriene 81 .
PF: LAVASEPT (B. Braun Melsungen, Germania) soluie antiseptic.

AMBAZONA
Ambazonum

N NH C NH2
S

N NH C NH2
NH

1,4-Benzochinon-amidino-hidrazon-tiosemicarbazona

Ambazona se obine prin tratarea 1,4-benzochinonei cu aminoguanidina 25 :

O O

+ H2N NH C NH2
- H2O
NH
O N NH C NH2
N NH C NH2 NH
S
S
+ H2N NH C NH2

N NH C NH2
NH

156
 Se prezint ca o pulbere microcristalin, brun, fr miros i fr gust. Este
practic insolubil n ap, foarte puin solubil n alcool, solubil n metanol i soluii
de hidroxizi alcalini 199 .
Are aciune bacteriostatic asupra streptococului beta-hemolitic, a
pneumococului. Se utilizeaz n tratamentul anginelor, a faringitelor, stomatitelor,
gingivitelor, dup amigdalectomie i extracii dentare.
Exist i studii care confirm oarecare proprieti antitumorale ale ambazonei
4, 102 .
PF: FARINGOSEPT (Terapia-Ranbaxy, Romnia) cp. pentru supt coninnd 10 mg
s.a. cp.

COLORANI

Coloranii utilizai ca antiseptice dezinfectante fac parte din trei clase chimice:
-colorani derivai de trifenilmetan;
-colorani derivai de acridin;
-colorani derivai ai fenotiazinei.

COLORANI DERIVAI DE TRIFENILMETAN

Pot fi considerai ca derivai provenind de la fucsonimin:

NH
Fucsonimina

CLORURA DE METILROZANILIN
Methylrosanilinii Chloridum

157
Sin.: Violet de genian; Cristal violet; Pyoctaninum Caeruleum; Pioctanina.

H3C CH3 H3C CH3 H3C H

N N N N N N
H3C CH3 H3C H H3C H

C C C

CH3 CH3 CH3

+N - +N Cl
- +N -
Cl
Cl
CH3 CH3 CH3

Cristal violet (Forma I) Forma II Forma III

Din punct de vedere chimic, clorura de metilrozanilin se consider c este un

amestec de clorur de hexametil-pararozanilin (cristal violet) (forma majoritar),
clorur de pentametil-pararozanilin (II) i clorur de tetrametil-pararozanilin (III).
Formele II i III se gsesc n cantitate mic - maximum 4%.
Se prezint ca o pulbere verde-nchis, strlucitoare cu reflexe metalice, almii,
fr miros i cu gust amar. Este mai greu solubil n ap, solubil n alcool i
cloroform; soluiile sunt colorate n violet intens.
Are aciune bactericid, n special asupra bacteriilor G-poz., fiind mult mai
puin activ asupra germenilor G-neg.; prezint de asemenea efecte fungicide i
antihelmintice. Este ineficient asupra micobacteriilor i sporilor. Activitatea
antimicrobian a clorurii de metilrozanilin scade n mediu acid i n prezena
materiilor organice 201 .
Se utilizeaz ca antiseptic extern pentru piele i mucoase, n plgi infectate
superficiale, arsuri, dermatite, micoze cutanate, piodermite, afte bucale, .a. (n soluii
apoase i creme 0,25-2%) 17, 52 .
Aplicarea local a violetului de genian poate produce iritaii i ulceraii ale
mucoaselor; ingerarea provoac esofagite, laringite i traheite, de asemenea grea,
vom, diaree i dureri abdominale.

158
 Dei n trecut, clorura de metilrozanilin a fost considerat ca potenial
carcinogen, studii actuale au demonstrat efecte benefice n diferite forme de cancer 5,
47 .

COLORANI DERIVAI DE ACRIDIN

LACTAT DE ETACRIDIN
Ethacridini Lactas

Sinonim: Rivanol; Acrinol; Lactacridin.

NH2
8 9 1
2 OC2H5 CH3
7
CH OH . H2O
6 + 3
H2N 10N COO-
5 4
H
Lactat de 2-etoxi-6,9-diamino-acridin monohidrat

Lactatul de etacridin se obine prin clorurarea 4-nitrotoluenului, oxidarea 2-

clor-4-nitro-toluenului rezultat, tratarea acidului corespunztor cu 4-fenetidina,
ciclizare, clorurare, transformarea clorului n grupare amino, reducerea gruprii nitro
i, n final, transformarea bazei n lactat:

CH3 CH3 COOH

+ Cl2 3[O] (KMnO4)
- HCl - H2O
O2N O2N Cl O2N Cl

H OC2H5
O OH
+ OC2H5 OC2H5
H2N
- HCl
-H2O O 2N N O2N N
N
Cl NH2
OC2H5 OC2H5
+ POCl3 + NH3

O2N N O2N N

NH2 CH3

OC2H5 + CH OH
+ 6[H]; Fe/HCl COOH Lactat de etacridina
- 2H2O
H2N N

159
 Se prezint sub form de pulbere cristalin galben, fr miros, cu gust amar.
Este solubil n ap la cald, greu solubil n alcool, practic insolubil n eter; soluia
apoas este galben, cu fluorescen verzuie, i are un pH 5,5-7 198, 199 .
Este un antiseptic cu aciune bacteriostatic lent, fiind mai activ asupra
bacteriilor G-poz. Nu este eficient asupra sporilor.
Rivanolul se utilizeaz ca antiseptic n dermatologie (piodermite, eczeme
infectate, plgi, arsuri), n chirurgie i ginecologie, sub form de soluii i unguente, n
concentraii de 0,025% - 1%.
n general, este bine tolerat; rar pot aprea reacii de hipersensibilizare.
Administrat un timp mai ndelungat poate ntrzia cicatrizarea 201 .
Intr n componena unor preparate antidiareice i poate fi administrat
intraamniotic pentru inducerea avortului 95 .

n practica farmaceutic se utilizeaz pentru proprietile lor antimicrobiene i

ali derivai de acridin: Clorhidrat de aminoacridin, Proflavina, Clorura de
acriflaviniu.

COLORANI DERIVAI AI FENOTIAZINEI

CLORURA DE METILTIONINIU
Methylthioninii Chloridum

Sin.: Albastru de metilen; Clorura de tetrametiltioniniu; Methylenii Caeruleum.

160
 H3C CH3 H 3C C H3
+ Cl - 6 -
4 Cl
H 3C N S5 3 N CH 3 H 3C N S
+
N CH3
7
8 2
10N N
9 1

Forma p-chinoidic Forma o-chinoidic

(sare de imoniu) (sare de sulfoniu)

Clorura de metiltioniniu se prezint sub form de cristale sau pulbere

cristalin, de culoare verde-nchis, respectiv albastr, cu luciu metalic, de bronz,
aproape fr miros, cu gust slab amar. Este solubil n ap, puin solubil n alcool;
soluiile sunt colorate n albastru 198, 199 .
Prin reducere cu hidrogen in statu nascendi (Zn/HCl) se formeaz
leucoderivatul corespunztor, lipsit de culoare:

H3C CH3
N S N
H3C CH3

N
H

Prin expunere la aer sau la tratare cu FeCl3 sau cu amoniac reapare coloraia
albastr.
Albastrul de metilen este un bactericid puternic, cu spectru larg i antimicotic.
Se utilizeaz extern: ca antiseptic orofaringian n stomatite, angine, faringite
(badijonaj n gt, simplu sau asociat cu tetraborat de sodiu i nistatin) - n soluii
hidroglicerinate 0,2%; antiseptic n dermatomicoze superficiale, intertrigo n soluii
apoase 0,2%; n infecii oculare n soluii apoase 0,002%; n arsuri n soluii
alcoolice 1-3%.
Constituie un agent fotosensibilizant important n terapia antimicrobian
fotodinamic - sub influena unui fascicul de laser, se produc specii reactive de oxigen
care distrug selectiv celulele microbiene; aceast metod terapeutic este de mare
actualitate n tratamentul infeciilor cu germeni multi-rezisteni 138, 158 .

161
 Clorura de metiltioniniu se administreaz i oral, n doze de 65-130 mg de trei
ori zi, pentru tratamentul unor infecii minore ale tractului urinar, precum i pentru
prevenirea formrii calculilor renali.
Se utilizeaz i pentru tratamentul methemoglobinemiei acute aprute n urma
intoxicaiei cu nitrii, sulfamide, cianuri; se administreaz i.v. o soluie 1%, n doze de
1-2 mg kg corp.
Alte utilizri: n procedee de diagnostic: detecia fistulelor sau diagnosticul de
rupere prematur a membranelor amniotice; pentru evidenierea unor esuturi n
interveniile chirurgicale (n special glandele paratiroide); pentru testarea funciei
renale (se elimin prin urin; un rinichi normal elimin substana dup 30 de minute -
urina se coloreaz n albastru); tratamentul priapismului prin injectare intracavernoas
179 .
Administrarea i.v. n doze mari poate provoca grea, vom, dureri
abdominale, cefalee, ameeli, transpiraii profuze, dispnee, hipertensiune,
methemoglobinemie i hemoliz. Albastrul de metilen nu se administreaz s.c. (poate
produce necroz) i nici intra-tecal (produce tulburri neurologice); se utilizeaz cu
pruden la pacieni cu insuficien renal sever 201 .

COMPUI CU STRUCTURI DIVERSE

HEXETIDINA
Hexetidinum

C2H5
CH2 CH (CH2)3 CH3
N
1
6 2
H2N 5 3N CH2 CH (CH2)3 CH3
4
H3C C2H5
1,3-Bis-(2-etilhexil)-5-metil-5-amino-hexahidropirimidina
Hexetidina se prezint ca un lichid uleios incolor sau slab glbui, foarte puin
solubil n ap, uor solubil n alcool, aceton i diclormetan. Se dizolv n acizi
minerali diluai 198 .

162
 Are proprieti antibacteriene i antifungice; se utilizeaz pentru tratamentul
infeciilor minore ale mucoaselor, n concentraii de 0,1-0,5% 201 .
PF: HEXORAL (Pfizer PGM, Frana) spray utilizat n infecii oro-faringiene.

AMINOQUINURID
Aminoquinuride

NH2 NH2
NH C NH
O
H3C N N CH3

1,3-Bis(4-amino-2-metil-6-chinolil)uree
Aminoquinuridul se utilizeaz sub form de diclorhidrat, pentru tratamentul
infeciilor pielii i a mucoasei bucale 201 .
PF: HERVIROS (Almirall Hermal GmbH, Germania) soluie glicerinat coninnd
0,5% diclorhidrat de aminoquinurid.

HEXAMIDINA
Hexamidinum

HN NH
C O (CH2)6 O C
H2N NH2

4,4-(Hexametilen-dioxi)-dibenzamidina

Hexamidina se utilizeaz sub form de diisetionat (2-hidroxietansulfonat), care

se prezint ca o pulbere higroscopic alb sau glbuie, greu solubil n ap, puin
solubil n alcool, practic insolubil n diclormetan 201 .
Posed proprieti antibacteriene i antifungice, fiind eficient i n keratita
amibian cu Acanthamoeba 84 .
PF: DESOMEDINE (Chauvin, Frana) picturi pentru ochi coninnd 0,1%
diisetionat de hexamidin.
OCTENIDINA

163
 Octenidinum

H3C (CH2)7 N N (CH2)10 N N (CH2)7 CH3

1,1,4,4-Tetrahidro-N,N-dioctil-1,1-decametilendi-(4-
piridiliden-amina)

Octenidina prezint proprieti bactericide, antifungice i antivirale.

Se utilizeaz sub form de clorhidrat, ca antiseptic pentru piele i mucoase
120 .
PF: PHISOMAIN (S M France, Frana) soluie 0,1%;
OCTENIDERM (Schlke Mayr, Germania) soluie coninnd 0,1% clorhidrat
de octenidin, 30% propanol, 45% izopropanol.

PROPAMIDINA
Propamidinum

H2N C O (CH2)3 O C NH2

NH NH

4,4'-[Propan-1,3-diilbis(oxi)]dibenzen-carboximidamida

Se utilizeaz sub form de diisetionat, prezentnd proprieti antibacteriene

(mai activ asupra bacteriilor G-poz.), antifungice i antiprotozoarice
(Acanthamoeba).
Se administreaz sub form de soluii oftalmice 0,1%, pentru tratamentul
conjunctivitelor i blefaritelor. Este eficient i n tratamentul keratitei cu
Acanthamoeba, dei datorit unor dezavantaje (rezistena unor tulpini de
Acanthamoeba, activitate cisticid slab), la ora actual se prefer alte substane
active 161 .
PF: BROLENE (Sanofi, Frana) picturi pentru ochi 0,1%.

164
CHIMIOTERAPICE ANTIMICROBIENE

Sunt substane farmaceutice de sintez active n infecii provocate de germeni

patogeni: bacterii; fungi; protozoare; metazoare (helmini); virusuri. Sunt active in:
-infecii sistemice generalizate (transmise prin snge sau limf);
-infecii localizate la diverse organe sau esuturi.
Au toxicitate selectiv pentru agenii patogeni (spre deosebire de antiseptice
care sunt nespecifice).
Aprecierea activitii unui chimioterapic se realizeaz innd cont de indicele
chimioterapic:

I.C. = C.M.T. a c.m.e.

C.M.T. = concentraia maxim tolerat
c.m.e. = concentraia minim eficient terapeutic.

-I.C. 1 chimioterapicul nu este nociv pentru organism;

-I.C. = 1 pruden la administrare
-I.C. 1 substana nu poate fi folosit ca i chimioterapic;

CHIMIOTERAPICE ACTIVE N INFECII URINARE

DERIVAI DE NITROFURAN

NITROFURANTOINA
NITROFURANTOINUM (DCI)

4' 5 4
3' O
5'
C N N NH
O2N O 2' H 1 2 3
1'
O
1-s5-nitro-furfuriliden-2t-amino-imidazolidinil-2,4-diona

165
 Se prepara prin tratarea 5-nitro-furfuralului cu 1-amino-imidazolidin-2,4-diona
(1-amino-hidantoina):

O O
CHO + H2N N NH C N N NH
O2N O - H2O O2N O H
O O

1-amino-imidazolidin-2,4-diona se obtine prin condensarea semicarbazidei

(aminoureei) cu monocloracetatul de etil:

O
NH2 NH C NH2 + Cl CH2 C OC2H5 H2N N NH
- HCl
O O - C2H5OH
O

Sunt cristale galbene, fr miros, gust amar, practic insolubile n ap. Este
bacteriostatic sau bactericid cu spectru larg: bacterii Gram + (stafilococ, streptococ);
bacterii Gram (E. coli, Shigella, Salmonella); protozoare: Trichomonas vaginalis.
Este inactiv pe fungi, virusuri.
Se indic n infecii urinare acute, cronice, recidive cu E. coli, tricomoniaz.
Se adminsitreaz oral; durata tratamentului 1-2 sptmni.
Se contraindic in ultimul trimestru de sarcin, la copii sub 1 an, in alergii,
insuficien renal. Nu se asociaz cu Acid nalidixic i chinolone antagonism;
Efecte adverse: reacii digestive: anorexie, grea, vom, colici, diaree; reacii
alergice: erupii cutanate, prurit; reacii hepatice: icter; Reacii SNC: cefalee, ameeli,
parestezii; anemie hemolitic.
PF: NITROFURANTOINA: cp. 100 mg
FURADANTIN: gelule.

NIFURATEL
NIFURATELUM (DCI)

166
 4'
3'
5' 3 4
2' C N N
O2N O H 2 1 5
1'
O O CH2 S CH3
3-s5-nitro-2furfurilident-amino)-5-metil-mercaptometilen-oxazolidin-2-
ona

Este activ asupra Cocilor Gram + (stafilococi, streptococci); bacili Gram (E.
coli, Salmonella, Shigella, Klepsiella); Protozoare: Trichomonas vaginalis,
Entamoeba histolitica; Fungi.
Se indica in infecii urinare: oral (7-14 zile, 1200 mg/zi n 3 prize); in infecii
ginecologice (cauzate de flor mixt: bacterii, levura Candida albicans, protozoare -
Trichomonas vaginalis): oral (10 zile, 800 mg/zi) si local.
PF: MACMIROR: dj. 200 mg
MACMIROR COMPLEX (+ nistatin): - ovule (1 ovul seara) - crem vaginal (1-
2 aplicaii pe zi);
OMNES: cp. orale, cp. vaginale.

CHINOLONE I FLUOROCHINOLONE

Sunt chimioterapice antibacteriene de sintez, cu nucleu 4-oxo-1,4-

dihidrochinoleinic:

R5 O
R6 COOH
5 4 R6 = H: CHINOLONE;
6 3
7
8 1 2 R6 = F: FLUOROCHINOLONE
R7 X N
R8 R1 X = N, CH

Clasificare:
-Dup structura chimic:
Derivai de naftiridin;
Derivai de cinolin;

167
 Derivai de piridino-pirimidin;
Derivai de chinolin;
Compui cu structuri diverse

-Dup momentul apariiei :

Generaia I : acid nalidixic ;
Generaia II : acid oxolinic, acid pipemidic, cinoxacina, rosoxacina;
Generaia III: ciprofloxacina, ofloxacina, pefloxacina, enoxacina,
norfloxacina, lomefloxacina, fleroxacina;

-O alt clasificare:
Chinolone vechi: acid nalidixic, acid oxolinic, acid pipemidic, cinoxacina;
Chinolone noi, fluorochinolone:
Monofluorchinolone: ciprofloxacina, norfloxacina, enoxacina, ofloxacina,
pefloxacina;
Difluorchinolone: difloxacina, lomefloxacina, sparfloxacina
Trifluorchinolone: fleroxacina.

Ca mecanism de aciune: prezinta aciune bactericid prin inhibarea ADN-

topoizomerazelor (giraze) cu rol n supraspiralizarea ADN bacterian
Chinolonele vechi (acid nalidixic) au un spectru antibacterian ngust (bacili
Gram -); fluorochinolonele prezinta un spectru antibacterian larg (bacterii Gram +,
bacterii Gram -, Chlamidii, Mycoplasme, unele micobacterii cu cretere rapid).

CHINOLONE DIN GENERAIA I

DERIVAI DE NAFTIRIDIN

5 4 5 4
6 6 3
3
7 2 7 2
N 8 N1 N8 N1
H
1,8-NAFTIRIDINA 1,4-DIHIDRO-
1,8-NAFTIRIDINA

168
 ACID NALIDIXIC
ACID NALIDIXICUM (DCI, FR X)

COOH

H3C N N
C2H5
Acid 1-etil-7-metil-4-oxo-1,4-dihidro-1,8-naftiridin-3-carboxilic

Este prototipul chinolonelor; a fost introdus n terapeutic n 1962.

Se prepara prin reactia 2-metil-piridinei ( -picolina) cu amidura de sodiu, tratarea 2-

metil-6-amino-piridinei formate cu etoximetilen-malonat de dietil, urmata de hidroliza
si etilare la N1:

O
C2H5O C
+ NaNH2 R. Cicibabin C COOC2H5
+
t C
H3C N H3C N NH2 CH
C2H5O
O O
COOC2H5 COOH
H2O
- 2C2H5OH - C2H5OH
H3C N N H3C N N
H H
O

+ C2H5I COOH

H3C N N
C2H5

Sunt microcristale alb-glbui, puin solubile n ap;

169
 Este activ pe bacterii Gram numai la nivelul cilor urinare (E. coli,
Salmonella, Shigella); inactiv pe Pseudomonas aeruginosa i Bacterii Gram +.
Se utilizeaza pentru tratamentul cistitelor, uretritelor, nefritelor,
pielonefritelor; se administreaz oral, 7 zile (1 g la 6 ore).
Nu are o toleran satisfctoare. Da o serie de reactii adverse:
aparat digestiv: grea, vom, diaree, dureri abdominale;
SNC: cefalee, ameeli, tulburri vizuale, diplopie, diminuarea acuitii vizuale,
convulsii la bolnavi predispui (epilepsie, Parkinson, ateroscleroz cerebral);
aparat respirator: depresie respiratorie (vrstnici);
reacii alergice: erupii cutanate, fotosensibilizare, eozinofilie;
anemie hemolitic;
Se contraindica in: sarcin (primul trimestru); perioada de alptare; epilepsie;
insuficien hepatic i renal avansat; la copii (pn la pubertate) (experimente pe
animale au demonstrat leziuni ale cartilajelor de cretere la animale imature);
Precauii: a se evita expunerea la soare
PF: NALIXID (Zentiva) cps. 500 mg

CHINOLONE DIN GENERAIA II

Derivai de cinolin:

N
N

CINOLINA

CINOXACINA
CINOXACINUM (DCI)

O COOH
H2C
N
O N
C2H5

Acid 1-etil-6,7-metilendioxi-4-oxo-1,4-dihidro-cinolin-3-carboxilic

170
 Derivat de cinolin utilizat in infecii urinare, 7-14 zile, 1 g/zi.
PF: CINOBAC: cps. 500 mg;
CINOBACTIN: cps. 250 mg.
Derivai de piridino-pirimidin

ACID PIPEMIDIC ACID PIROMIDIC

ACIDUM PIPEMIDICUM (DCI) ACIDUM PIROMIDICUM (DCI)

O O
5 4 5 4
6N 3 COOH 6N 3 COOH

7 2 7 2
N 8N N1 N 8N N1
HN C2H5 C2H5

Au spectru de aciune limitat (bacterii Gram neg.). Se utilizeaza in infecii

urinare.
PF: PIPRAM: cps. gelatinoase 500 mg (Acid pipemidic);
RIRODAL: cp. 500 mg (Acid pirolidic).

Derivati de chinolina
ACID OXOLINIC
ACID OXOLINICUM (DCI)

O
O COOH
H2C
O N
C2H5
Acid 1-etil-6,7-metilendioxi-4-oxo-1,4-dihidro-chinolin-3-carboxilic

Este o chinolon propriu-zis din generaia II (chinolone vechi). Prezinta

CMI mai mic dect la acid nalidixic.

171
 Se utilizeaza in infecii urinare, se administreaz oral, 10 zile; ca efecte
adverse: perturbri gastro-intestinale.
PF: GRANURINE: cp.
OROTRATE: cp.
ROSOXACINA
ROSOXACINUM (DCI)

COOH

N
N C 2 H5
Acid 1-etil-4-oxo-1,4-dihidro-7-(4-piridinil)-chinolin-3-carboxilic

Este activa asupra: Neisseria gonorrhoeae, Escherichia coli, Shigella,

Salmonella; se indica in gonococii uretrale i urovaginale, precum si in infecii
intestinale.
PF: ERACINE: cps. 150 mg

CHINOLONE DIN GENERAIA III

(FLUOROCHINOLONE)

Sunt antibiomimetice (prezinta spectru larg similar antibioticelor, dar se obin

exclusiv prin sintez (nu din mucegaiuri sau fungi).
Au spectru antibacterian extins: coci Gram (+) (stafilococ, sterptococ); coci
Gram () (Neisseria gonorrhoae i meningitidis); Bacili Gram () aerobi: E. coli,
Salmonella, Shigella, Haemophylus influenzae, Pseudomonas aeruginosa si
anaerobi: Clostridium sp., Bacteroides sp. Alte microorganisme sensibile: Chlamidis
trachomatis; Mycoplasma pneumoniae; Ricketsii; Mycobacterium tuberculosis.
Prezinta un puternic efect bactericid: de 50-100 de ori mai mare dect
reprezentanii generaiei I i II;

Au:

172
 absorbie digestiv rapid, neinfluenat de alimente (excepie norfloxacina);
administrare orala parenteral cu efect echivalent;
distribuie tisular favorabil;
sinergism de aciune la asociere cu beta-lactamice i aminoglicozide;
risc redus de suprainfectare cu Candida albicans (comparativ cu antibiotice cu
spectru larg), proprieti antimicotice;
Se indica in infecii urinare necomplicate sau complicate (inclusiv cu Pseudomonas
aeruginosa), prostatit bacterian, uretrit gonococic (blenoragie) (97%-100%),
cervicit, infecii gastro-intestinale: gastro-enterit, dizenterie bacilar, febr tifoid (I
alegere), diareea cltorilor, holer (infecii cu Vibrio cholerae), infecii pulmonare:
bronit acut, pneumonii nosocomiale (efect similar amoxicilinei, augmentinului);
osteomielit cronic; artrite septice; infecii ale pielii cu germeni Gram (-), arsuri,
ulcere diabetice; meningite cu germeni Gram (); tuberculoz pulmonar (ofloxacina,
ciprofloxacina), n caz de tulpini rezistente i n SIDA; profilactic n intervenii
chirurgicale (prostat, ci biliare, transplant de ficat).
Ca mecanism de aciune: inhibarea girazei (topoizomeraza II), enzim ce modific
configuraia topologic a moleculelor de AND bacterian si impiedicarea constituirii
materialului genetic indispensabil multiplicrii; la om acizii nucleici nu au o form
inelar, nu depind de giraz, motiv pentru care chinolonele nu-i afecteaz;
Efecte adverse: fluorochinolonele sunt bine suportate; efectele adverse sunt
rare i usoare:
aparat digestiv: grea, vom, diaree;
SNC: convulsii, delir, halucinaii;
reacii alergice: erupii cutanate, pruriginoase;
fotosensibilizare;
snge: leucopenie, eozinofilie;

Interactioneaza cu unele substante medicamentoase:

-Antiacide: Ca2+, Mg2+, Al3+, preparate cu Fer, protectoare ale mucoasei digestive cu
Al (sucralfat) sau cu bismut; acestea reduc absorbia fluorochinolonelor (se formeaz
compleci ntre gruparea 4-oxo i 3 carboxil);

173
-Metil-xantine (teofilina, teobromina, cafeina): se elimin mai lent n prezena
fluorochinolonelor, conducnd la creterea conc. plasmatice de metil-xantine i reacii
adverse;
-Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene de sintez au efect redus n prezena
fluorochinolonelor;
Fluorochinolonele se contraindica in: alergie la chinolone; sarcin, alptare;
copii sub 15 ani; epilepsie.
Se administreaza cu pruden la vrstnici (risc hemolitic ridicat).

174
 CIPROFLOXACINA
CIPROFLOXACINUM (DCI)

O
5
F 6 C4 COOH
3
7 2
N 8 N1
HN

Acid 1-ciclopropil-7-(1-piperazinil)-6-fluoro-4-oxo-
1,4-dihidro-chinolin-3-carboxilic

Sinteza: prin condensarea clorurii de 2,4-dicloro-5-fluorobenzoil cu malonat de dietil

in prezenta etoxidului de magneziu in eter etilic:

105
 O O
F C Mg(OC2H5)2 F C COOC2H5
Cl etoxid de Mg CH
+ H5C2OOC CH2 COOC2H5
COOC2H5
Cl Cl Cl Cl

clorura de2,4-dicloro- malonat de dietil 2,4-dicloro-5-fluorobenzoil-

5-fluorobenzoil malonat de dietil

OC2H5
H3C SO3H O
H5C2O CH OC2H5
F C ortoformiat de trietil
acid p-toluensulfonic CH2 COOC2H5
(CH3CO)2O
Cl Cl
2,4-dicloro-5-fluorobenzoil-
acetat de etil

O O
F C COOC2H5 + NH2 F C COOC2H5
NaH

Cl Cl OC 2H5 Cl Cl NH

2-(2,4-dicloro-5-fluorobenzoil)-3-etoxi-
acrilat de etil
2-(2,4-dicloro-5-fluorobenzoil)-3-ciclopropil-
aminoacrilat de etil

O O
+ HN NH 5
F C COOC2H5 F 6 C4 COOH
3
7 2
Cl N DMSO N 8 N1
HN

7-cloro-1-ciclopropil-6-fluoro-1,4-dihido-
4-oxochinolin-3-carboxilic

Se utilizeaza si sub forma de saruri: clorhidrat si lactat. Forma acida se

prezinta ca o pulbere cristalina alba sau slab galbuie, usor higroscopica, practic
insolubila in apa, foarte putin solubila in alcool.
Prezinta actiune bactericida, fiind activa asupra majoritatii speciilor de bacili
si coci G-neg. (Escherichia coli, Citrobacter, Enterobacter, Klebsiella, Proteus,
Providencia, Salmonella, Serratia, Shigella, Yersinia, inclusiv Pseudomonas
aeruginosa, respectiv, Neisseria spp.). Dintre bacteriile G-poz., ciprofloxacina este

106
mai activa asupra stafilococilor si mai putin activa asupra streptococilor. Este activa si
asupra micobacteriilor. Majoritatea bacteriilor anaerobe sunt rezistente.
Ciprofloxacina se absoarbe rapid din tractul gastrointestinal; prezenta
alimentelor poate intarzia absorbtia. Biodisponibilitatea este de aprox. 70-80%, fiind
distribuit in majoritatea fluidelor si tesuturilor organismelor; concentratii mari se
inregistreaza in bila. Traverseaza placenta si trece in laptele matern. Timpul de
injumatatire este de 3-5 ore, eliminarea se face preponderent pe cale urinara, sub
forma de metaboliti activi.
Se utilizeaza in:
infecii urinare necomplicate /complicate (7-14 zile);
uretrit gonococic (doz unic);
infecii digestive (diareea cltorilor, gastroenterit cu Salmonella; dizenterie
bacilar acut 5 zile);
febr tifoid;
osteomielit (2 luni);
infecii cutanate complicate (10 zile);
infecii nosocomiale grave (pneumonie) (perfuzie i.v., lent 30-60 min);
tuberculoza
Se administreaza oral in doze de 250 mg/500 mg/750 mg la 12 ore sau i.v. 200 mg
de 2-3 ori/zi.
Se mai utilizeaza si pentru tratamentul abcesului cornean, a ulcerului cornean,
conjunctivitei, blefaritei, sub forma de solutie sau unguent oftalmic 0,3%; de
asemenea in tratamentul otitelor, sub forma de picaturi pentru ureche (continand 0,2-
0,3% ciprofloxacina).
Ciprofloxacina este in general, bine tolerata; efectele adverse uzuale apar la
nivel gastro-intestinal (greata, voma, diaree, dureri epigastrice, mai rar colite sau
pancreatite), SNC (cefalee, ameteli, confuzie, insomnie, mai rar tremor, tulburari
vizuale, halucinatii, depresie, convulsii) sau al pielii (prurit, fotosensibilitate).
Ocazional pot aparea si alte efecte adverse: cristalurie, nefrita interstitiala, hepatita,
tulburari hematologice, tahicardie, hipotensiune.
Se evita administrarea ciprofloxacinei la pacienti epileptici, cu tulburari renale
sau miastenia gravis; de asemenea sub varsta de 18 ani, la gravide, mame care
alapteaza. Se evita expunerea la soare.

107
 Nu se recomanda administrarea ciprofloxacinei concomitent cu anticoagulante
orale (ex. warfarina) sau hipoglicemiante orale glibenclamida, intrucat potenteaza
efectele anticoagulant, respectiv hipoglicemiant. De asemenea, eliminarea renala a
metotrexatului este inhibata de catre ciprofloxacina, cu cresterea toxicitatii acestuia.
PF: ALVEBAR cp. filmate 250 si 500 mg
CIFRAN cp. filmate 250 si 500 mg
CIPRINOL - cp. filmate 250, 500 si 750 mg
CIPROCIN - cp. filmate 250 si 500 mg
CIPROLEN - cp. filmate 250 si 500 mg
CUMINOL - cp. filmate 250 si 500 mg
CIPRO QUIN cp. filmate 500 mg
UFEXIL sol. perfuzabila 2 mg/ml
CIPLOX solutie si unguent oftalmic 0,3%; solutie auriculara 0,3%

NORFLOXACINA
NORFLOXACINUM (DCI)

O
5 4
F 6 COOH
3
7 2
N 8 N1
HN C 2H 5

Acid 1-etil-7-(1-piperazinil)-6-fluoro-4-oxo-
1,4-dihidro-chinolin-3-carboxilic

Sinteza - reactia dintre 3-cloro-4-fluoro-anilina si malonatul de dietil-etoximetilen,

sub iradiere cu microunde:

108
 OC2H5
O
F C COOC2H5
F H 5C 2O COOC2H5
+
COOC2H5 - C2H5OH N
Cl NH2 Cl
H
3-cloro-4-fluoro- malonat de dietil- malonat de 3-cloro-4-fluoro-
anilina etoximetilen etil-anilinometilen

O O
F COOC2H5 F COOC2H5
H2O/DMF C 2H 5I
- C2H5OH K2CO3/DMF
Cl N Cl N
H
C 2H 5
7-cloro-6-fluoro-4-oxo-1,4-dihidro-
chinolin-3-carboxilat de etil 1-etil-7-cloro-6-fluoro-4-oxo-1,4-dihidro-
chinolin-3-carboxilat de etil

O O
+ HN NH 5 4
F COOH F 6 COOH
H 2O 3
7 2
(N aOH) piridina N N1
Cl N 8

C 2H 5 HN C 2H 5

acid 1-etil-7-cloro-6-fluoro-4-oxo-1,4-
dihidro-chinolin-3-carboxilic

Norfloxacina este prima fluorochinolona introdusa in terapeutica in 1983.

Se prezinta sub forma de pulbere cristalina alba sau slab galbuie, higroscopica
si fotosensibila, putin solubila in apa, etanol si acetona, solubila in acid acetic.
Actiune bactericida si spectru antibacterian larg, similare cu cele ale
ciprofloxacinei, dar cu potenta mai slaba (in vitro).
Absorbtia orala este mai slaba comparativ cu cea a ciprofloxacinei (30-40%);
se distribuie in mare parte in tesuturile tractului genito-urinar.
Se utilizeaza in special pentru tratamentul infectiilor urinare si a gonoreei. Se
administreaza oral, cu o ora inainte sau 2 ore dupa masa, in doze uzuale de 400 mg de
doua ori/zi, timp de 3-10 zile (in infectiile urinare) sau in doza unica de 800 mg in
tratamentul gonoreei necomplicate.
Se utilizeaza si pentru tratamentul infeciilor superficiale ale ochiului i
anexelor cu germeni sensibili (conjunctivit, blefarit) - sol. oft. 0,3% si a infectiilor
auriculare.
PF: NORFLOXACIN cp. filmate 400 mg
NORFLOXACINA - cp. filmate 400 mg

109
 H-NORFLOXACIN - cp. filmate 400 mg
NOLICIN - cp. filmate 400 mg
EPINOR - cp. filmate 400 mg
NOR QUIN - cp. filmate 400 mg
NORFLOX: cp., sol. oft./auriculara 0,3%

PEFLOXACINA
PEFLOXACINUM (DCI)

O
5 4
F 6 COOH
3
7 2
N 8 N1
N C 2H 5
H 3C

Acid 1-etil-7-(4-metil-1-piperazinil)-6-fluoro-4-oxo-
1,4-dihidro-chinolin-3-carboxilic

Se utilizeaza sub forma de mesilat: pulbere fina alba sau aproape alba, usor
solubila in apa, putin solubila in alcool.
Este o fluorochinolona cu actiune si utilizari similare cu cele ale
ciprofloxacinei. In plus, are si activitate bactericida asupra Mycobacterium leprae,
putand fi utilizata in tratamentul leprei la pacientii cu intoleranta la dapsona sau
clofazimina.
Are un timp de injumatatire mai mare decat al ciprofloxacinei (8-13 ore).
Se utilizeaza pentru tratamentul infeciilor urinare complicate, ginecologice,
hepato-biliare, osteo-articulare, cutanate grave, respiratorii, ORL grave, septicemii,
meningite.
Se administreaza oral in doze de 800 mg/zi in doua prize, dimineata si seara, in
timpul meselor. Poate fi administrata si i.v. (in perfuzie).
PF: PEFLOXACIN LAROPHARM cp. filmate 400 mg
PEFLACINE: cp. film. 400mg, sol. inj.80mg/ml
ABAKTAL: cp. film. 400mg, sol. inj. 80mg/ml

110
 OFLOXACINA
OFLOXACINUM (DCI)

O
F COOH

N N
N O *
H3C CH3

acid ()-9-Fluoro-2,3-dihidro-3-metil-10-(4-metil-1-piperazinil)-7-
oxo-7H-pirido-1,4-benzoxazin-6-carboxilic

Pulbere cristalina galbena, putin solubila in apa, etanol si metanol, solubila in

acid acetic.
Spectrul de activitate antimicrobiana este relativ asemanator cu cel al
ciprofloxacinei; ofloxacina este mai activa dect ciprofloxacina pe Chlamydia
trachomatis. Este activa asupra Mycobacterium leprae, putand fi utilizata (ca si
pefloxacina) in tratamentul leprei la pacientii cu intoleranta la dapsona sau
clofazimina (in asociere cu rifabutin actiune sinergica). Este activa si asupra
Mycobacterium tuberculosis.
Ofloxacina este absorbita rapid din tractul gastrointestinal, biodisponibilitatea
pe cale orala fiind de aproape 100%.
Are utilizari similare ciprofloxacinei; se utilizeaza si in infectii cu Chlamydia,
uretrite nongonococice, lepra si tuberculoza.
Se administreaza oral sau i.v. (sub forma de clorhidrat), in doze uzuale de 200-
400 mg la 12 ore sau doza unica, cu 30 minute-1 ora inaintea mesei.
Se utilizeaza si local, pentru tratamentul conjunctivitelor, ulcerelor corneene,
precum si a otitelor, sub forma de picaturi pentru ochi sau picaturi auriculare cu
concentratia de 0,3%.
PF: OFLOXACINA LAROPHARM cp. filmate 200 mg
OFLOXIN - cp. filmate 200 mg
ZANOCIN - cp. filmate 200 mg
FLOXAL sol. si ung. oftalmic 0,3%

111
 UNIFLOX sol. oft./auriculara 0,3%

LEVOFLOXACINA
LEVOFLOXACINUM (DCI)

O
F COOH

N N
N O *
H3C CH3
acid S-(-)-9-Fluoro-2,3-dihidro-3-metil-10-(4-metil-1-piperazinil)-7-
oxo-7H-pirido-1,4-benzoxazin-6-carboxilic

Sinonim: S-()-Ofloxacina
Este enantiomerul S (-) al ofloxacinei, fiind de doua ori mai activ decat
racemicul.
Prezinta proprietati farmaco-toxicologice asemanatoare ciprofloxacinei.
Se absoarbe rapid si aproape complet pe cale orala, realizand concentratii
ridicate in majoritatea fluidelor si tesuturilor organismului (incluzand mucoasa
bronsica si plamani), mai putin SNC. Se elimina prin urina, majoritar nemetabolizat.
Se utilizeaza pentru tratamentul infectiilor necomplicate ale tractului urinar,
prostatita bacteriana cronica, infectii respiratorii, sinuzite, infectii ale pielii si
tesuturilor moi, antrax (doza unica zilnica de 500 mg timp de 60 de zile); se
administreaza oral 250-500 mg/zi, priza unica sau i.v. 500 mg in perfuzie lenta, de 1-2
ori/zi.
Se utilizeaza si topic, pentru tratamentul conjunctivitelor bacteriene (solutie
0,5%) si a ulcerelor corneene (solutie 1,5%).
PF: TAVANIC cp. filmate 250 si 500 mg; sol. perfuzabila 5 mg/ml
EVOLOX - sol. perfuzabila 5 mg/ml
LEVOTOR cp. filmate 250 si 500 mg
FLERADAY - cp. filmate 250 si 500 mg

112
 MOXIFLOXACINA
MOXIFLOXACINUM (DCI)

O
F 6 5 C4 COOH
3
7
2
N 8 N1
OCH 3
HN

acid 1-Cyclopropyl-6-fluoro-1,4-dihidro-8-metoxi-7-[(4aS,7aS)-octahidro-
6H-pirolo[3,4-b]piridin-6-il]-4-oxo-3-chinolincarboxilic

Se utilizeaza sub forma de clorhidrat, care se prezinta ca o pulbere cristalina

galbena, usor higroscopica, greu solubila in apa, usor solubila in alcool.
Prezinta proprietati farmaco-toxicologice asemanatoare ciprofloxacinei.
Se administreaza oral sau i.v. (in perfuzie) pentru tratamentul sinuzitelor
bacteriene acute, bronsitei acute, pneumoniei comunitare, infectiilor pelvine,
infectiilor cutanate complicate; de asemenea, pentru tratamentul topic al conjunctivitei
bacteriene purulente (sol. 0,5%).
Intrucat moxifloxacina poate prelungi, la unii pacienti, intervalul QT, se evita
administrarea concomitenta cu antiaritmice.
PF: AVELOX cp. filmate 400 mg; sol. perfuzabila 400 mg/250 ml
VIGAMOX sol. oftalmica.

113
 FLEROXACINA
FLEROXACINUM (DCI)

O
5
F 6 C4 COOH
3
7 2
N 8 N1
N F CH2 CH2F
H 3C

acid 6,8-difluoro-1-(2-fluoroetil)-
1,4-dihidro-7-(4-metil-1-piperazinil)-4-oxo-3-chinolincarboxilic
Fleroxacina prezinta proprietati farmaco-toxicologice asemanatoare
ciprofloxacinei, avand insa o biodisponibilitate si un timp de injumatatire mai mari.
Se administreaza oral sau i.v. (in perfuzie), in doza unica zilnica de 200-300
mg.
Nu se utilizeaza la mamele care alapteaza, datorita riscului de aparitie a
artropatiilor la copii.
PF: MEGALOCIN cp. 100 mg

GATIFLOXACINA
GATIFLOXACINUM (DCI)

O
5
F 6 C4 COOH
3
H 3C 7 2
N 8 N1
HN OCH3

acid ()-1-ciclopropil-6-fluoro-1,4-dihidro-8-
metoxi-7-(3-metil-1-piperazinil)-4-oxo-3-chinolincarboxilic

114
 Prezinta spectru de activitate antimicrobiana si proprietati farmaco-
toxicologice asemanatoare ciprofloxacinei, fiind insa mai potenta asupra bacteriilor
G-poz (pneumococi).
Buna absorbtie gastro-intestinala, cu biodisponibilitate de 96%.
Se administreaza oral sau i.v (in perfuzie), pentru tratamentul infectiilor
respiratorii, urinare si ale pielii. Doza uzuala este de 400 mg/zi in priza unica.
Se utilizeaza si sub forma de picaturi pentru ochi 0,3% pentru tratamentul
conjunctivitelor bacteriene.
PF: ZYMAR picaturi pentru ochi 0,3%
TEQUIN cp. 400 mg; sol. perfuzabila.

LOMEFLOXACINA
LOMEFLOXACINUM (DCI)

O
5
F 6 C4 COOH
3
H 3C 7 2
N 8 N1
HN F C2H 5

acid (RS)-1-etil-6,8-difluoro-1,4-dihidro-7-(3-metilpiperazin-1-il)-
4-oxochinolin-3-carboxilic

Se utilizeaza sub forma de clorhidrat.

Prezinta spectru de activitate antimicrobiana si proprietati farmaco-
toxicologice asemanatoare ciprofloxacinei, majoritatea streptococilor fiind insa
rezistenti la lomefloxacina.
Se administreaza oral pentru tratamentul bronsitelor cu Haemophilus
influenzae sau Moraxella catarrhalis si a infectiilor tractului urinar, precum si
profilactic in chirurgie.
Doza uzuala este de 400 mg/zi in priza unica (timp de 10-14 zile).
Se utilizeaza si local, pentru tratamentul conjunctivitelor bacteriene si a
otitelor, sub forma de picaturi pentru ochi sau picaturi auriculare cu concentratia de
0,3%.

115
 Cel mai des intalnite reactii adverse sunt reactiile fototoxice; de acea, pacientii
tebuie sa evite expunerea la lumina solara in timpul si dupa tratamentul cu
lomefloxacina si sa opreasca imediat tratamentul la aparitia acestor reactii. Riscul
aparitiei fototoxicitatii poate fi evitat prin administrarea lomefloxacinei seara.
PF: OKACIN picaturi pentru ochi
MAXAQUIN cp. filmate 400 mg

PRULIFLOXACINA
PRULIFLOXACINUM (DCI)

O
5
F 6 C4 COOH
3
7 2
N 8 N1 S

O N HC
CH2
O CH3
O CH3

acid (RS)-6-fluoro-1-metil-7-[4-(5-metil-2-oxo-1,3-dioxolen-4-il)metil-1-
piperazinil]-4-oxo-4H-[1,3]tiazeto[3,2-a]chinolin-3-carboxilic

Este un prodrug, in organism fiind metabolizat la ulifloxacina, metabolitul

activ.
Se administreaza oral in doze uzuale de 600 mg/zi, pentru tratamentul
infectiilor urinare, a bronsitelor si a gastroenteritelor.
PF: UNIDROX cp. filmate 600 mg

116
 SPARFLOXACINA
SPARFLOXACINUM (DCI)

NH2 O
F 6 5 C4 COOH
3
H 3C 7 2
N 8 N1
HN F

CH3

acid 5-amino-1-ciclopropil-7-(cis-3,5-dimetilpiperazin-1-il)-6,8-difluoro-
1,4-dihidro-4-oxochinolin-3-carboxilic

Sparfloxacina este mai activa (in vitro) decat ciprofloxacina, asupra

micobacteriilor si a cocilor G-poz.
Biodisponibilitatea la administrare orala este de aprox. 90%. Prezinta utilizari
similare ciprofloxacinei; se administreaza oral in doze uzuale zilnice de 100-300 mg.
PF: SPARFLO cp. 200 mg

BALOFLOXACINA
BALOFLOXACINUM (DCI)

O
F 6 5 C4 COOH
3
H3C NH 7 2
N 8 N1
OCH3

acid ()-1-ciclopropil-6-fluoro-1,4-dihidro-8-metoxi-7-[3-(metilamino)
piperidino]-4-oxo-3-chinolin-carboxilic

Se utilizeaza cu precadere pentru tratamentul infectiilor urinare.

PF: Q-ROXIN cp. 200 mg

117
 GARENOXACINA
GARENOXACINUM (DCI)

O
6 5 C4 COOH
3
7 2
8 N1
O
F2HC
N
H CH 3

acid 1-ciclopropil-8-(difluorometoxi)-7-[(1R)-1-metil-
2,3-dihidro-1H-isoindol-5-il]-4-oxo-1,4-dihidrochinolin-3-carboxilic

Se utilizeaza sub forma de mesilat. Prezinta proprietati si utilizari similare

ciprofloxacinei; se administreaza oral in doze zilnice de 400 mg.
PF: GENINAX cp. 200 mg

NADIFLOXACINA
NADIFLOXACINUM (DCI)

O
F COOH

N N

HO CH3

acid ()-9-fluoro-6,7-dihidro-8-(4-hidroxipiperidino)-
5-metil-1-oxo-1H,5H-benzo[ij]chinolizin-2-carboxilic

Se administreaza local, sub forma de crema 1%, pentru tratamentul acneei.

PF: NADIXA crema 1%

118
 PAZUFLOXACINA
PAZUFLOXACINUM (DCI)

O
F COOH

H2N
N
O
CH3

acid ()-(3S)-10-(1-aminociclopropil)-9-fluoro-2,3-dihidro-3-metil-
7-oxo-7H-pirido[1,2,3-de]-1,4-benzoxazin-6-carboxilic

Prezinta proprietati si utilizari similare ciprofloxacinei. Se administreaza sub

forma de mesilat, in perfuzie i.v., in doze de 500 mg de doua ori/zi.
PF: PAZUCROSS

RUFLOXACINA
RUFLOXACINUM (DCI)

O
F COOH

N N
N S
H 3C

acid 9-fluoro-2,3-dihidro-
10-[4-methylpiperazin-1-yl]-7-oxo-7H-pyrido[1,2,3-de]-
1,4-benzothiazine-6-carboxylic

Prezinta proprietati si utilizari similare ciprofloxacinei. Se administreaza oral,

sub forma de clorhidrat, initial, in doza de 400 mg in prima zi, apoi 200 mg zilnic.
PF: RUFLOX cp. 200 mg

119
 ENOXACINA
ENOXACINUM (DCI)

O
F COOH

N N N
HN C 2H 5

acid 1-etil-6-fluoro-1,4-dihidro-4-oxo-7-
(1-piperazinil)-1,8-naftiridin-3-carboxilic

Enoxacina prezinta un spectru antimicrobian similar cu cel al ciprofloxacinei,

desi este mai putin potenta (in vitro). Realizeaza concentratii ridicate in plaman,
rinichi, prostata si bila. Se elimina preponderent pe cale urinara.
Se utilizeaza mai ales pentru tratamentul infectiilor urinare (oral, in doze de
200-400 mg de doua ori/zi) si al gonoreei (doza unica de 400 mg).
Dintre toate fluorochinolonele, enoxacina prezinta cea mai puternica
interactiune cu teofilina si cafeina.
PF: ENOXOR cp. filmate 200 mg

GEMIFLOXACINA
GEMIFLOXACINUM (DCI)

O
F COOH

N N N

H3CO N

CH2 NH2

acid 7-[(4Z)-3-(aminometil)-4-metoxiimino-pirolidin-1-il]-1-ciclopropil-
6-fluoro-4-oxo-1,8-naftiridin-3-carboxilic

120
 Gemifloxacina prezinta un spectru antimicrobian similar cu cel al
ciprofloxacinei, fiind insa mai potenta asupra cocilor G-poz. (pneumococ). Realizeaza
concentratii ridicate in plaman si mucoasa bronsica.
Se administreaza oral, sub forma de mesilat, in exacerbarea bronsitei cronice
produse de S. pneumoniae, Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae, sau
Moraxella catarrhalis, precum si pentru tratamentul pneumoniei comunitare de
severitate moderata produse de S. pneumoniae (incluzand tulpini rezistente),
Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis, Mycoplasma pneumoniae,
Chlamydia pneumoniae, sau Klebsiella pneumoniae.
Doza uzuala este de 320 mg/zi timp de 5 zile (in bronsita) sau 7 zile (in
pneumonie).
PF: FACTIVE cp. filmate 320 mg

TOSUFLOXACINA
TOSUFLOXACINUM (DCI)

O
F COOH

N N N
F

NH 2

acid ()-7-(3-amino-1-pirolidinil)-1-(2,4-difluorofenil)-
6-fluoro-1,4-dihidro-4-oxo-1,8-naftiridin-3-carboxilic

Se utilizeaza sub forma de tosilat. Prezinta proprietati si utilizari similare cu

cele ale ciprofloxacinei. Se administreaza oral, in doze zilnice de 300-450 mg, in 2-3
prize, dar este incriminat a fi responsabil de efecte adverse severe: trombocitopenie si
nefrite severe, hepatotoxicitate. Se utilizeaza si local, pentru tratamentul infectiilor
oculare (conjunctivite, blefarite, ulcere corneene), sub forma de picaturi oftalmice
0,3%.
PF: OZEX sol.oftalmica 0,3%; cp. filmate 150 mg.

121
 FLUROCHINOLONE DE UZ VETERINAR
DANOFLOXACINA O Tratamentul
F COOH infectiilor
susceptibile la
N N
H3C N bovine si porcine

DIFLOXACINA O Tratamentul
F COOH infectiilor
susceptibile la pui.
N N
N (Utilizat in trecut
H 3C
si in terapeutica

F
umana; retras
ulterior datorita
toxicitatii ridicate
la nivel SNC)
ENROFLOXACINA O Tratamentul
F COOH infectiilor
susceptibile la
N N
N caini, pisici,
H 5C 2
bovine, ovine,
porcine
PF: BAYTRIL
IBAFLOXACINA O Tratamentul
F COOH infectiilor
susceptibile la
H 3C N
caini si pisici
CH3

MARBOFLOXACINA O Tratamentul
F COOH infectiilor pielii,
respiratorii si ale
N N
N O N glandelor mamare
H3C CH3
la caini si pisici
PF: MARBOCYL

122
 FORCYL
ZENIQUIN
ORBIFLOXACINA F
Tratamentul
O
F COOH infectiilor
H3C susceptibile la
N N
HN F caini si pisici
PF: ORBAX
CH3

SARAFLOXACINA O
F COOH

N N
HN

123
RELAII STRUCTUR CHIMIC-ACTIVITATE

O
5 4
R6 6 COOH
B A 3 X = CH: CHINOLONE
7 2
R7 X8 N1 X = N: NAFTIRIDINE
R8 R1

Elementele structurale necesare pentru exercitarea proprietatilor chimioterapice sunt:

Ciclu A de tip piridinic cu:
-nesaturare ntre C2-C3;
-grupare oxo la C4;
-grupare COOH la C3
-atomul N1-substituit
Ciclu B aromatic:
-Substituit la C6, C7 sau C8

Substituia n poziia 1 cu radicali alchil cu volum mic : etil, fluoroetil (ex.

fleroxacina), ciclopril sau radicali fenil substituii cu fluor (n poziia 4, sau
2,4) (ex. difloxacina, tosufloxacina) crete activitatea pe Chlamydia
trachomatis, Legionella pneumophyla

Substituia la C6 cu halogeni : actoiunea descreste in ordinea F Cl Br

Prezenta radicalului fluor in molecula (ex. ciprofloxacina, norfloxacina, ofloxacina
etc.) determina:
-creterea activitii antimicrobiene ;
-creterea biodisponibilitii ;
-creterea timpului de njumtire.

Substituia la C7 cu resturi heterociclice piperazinil, pirolidinil, pirolil,

tiazolidinil, tiomorfolinil conduce la creterea activitii antimicrobiene

105
Substituia la C6-C7 cu gruparea metilendioxi (ex. acid oxolinic, cinoxacina)
determina un efect antibacterian superior acidului nalidixic dar inferior 6-fluoro-
chinolonelor;

Substituia la C8 cu radicalul F conduce la creterea aciunii antimicrobiene

(ndeosebi pe germen Gram +) i a biodisponibilitii;

Substituia la C8 sau N1 cu radicali heterociclici (oxazina, tiazina etc) conduce

la intensificarea aciunii antimicrobiene.

CHIMIOTERAPICE ANTIMICROBIENE
ACTIVE N INFECII INTESTINALE

Sunt chimioterapice active in infectii bacteriene si infecii amoebiene cauzate

de Entamoeba histolitica, cu localizare intestinal.

DERIVAI DE NITROFURAN CU ABSORBIE REDUS

FURAZOLIDONA
FURAZOLIDONUM (DCI, FR X)

C N N3 4
O2N O H
2 1 5
O O
3-[5-nitro-2-furfuriliden-amino]-oxazolidin-2-ona

Se prepara prin condensarea 2-formil-5-nitrofuranului cu 3-amino-oxazolidin-2-ona;

ultima se obtine prin condensarea carbonatului de dietil cu 2-hidrazino-1-etanol:

H2N N3 4
O +
C 2 1 5 - H2O C N N3 4
O2N O H O O O2N O H 2 1 5
O O

106
 NH2 NH CH2 OC2H5 H2N N
+ O C
CH2 - H2O
HO OC2H5 O O

Se prezinta sub forma de cristale galbene, cu gust amar, insolubile n ap;

Este activ pe: germeni Gram (+), germeni Gram () (E. coli, Salmonella,
Shigella); protozoare: Trichomonas, Giardia intestinalis, Entamoeba histolitica.
Prezinta o absorbie redus la administrarea oral.
Se utilizeaza in: enterite; enterocolite; toxiinfecii alimentare; tricomoniaz;
giardioz.
Contraindicaii: insuficien renal grav; intoleran la nitrofurani; la copii
mai mici de 1 an (oral) risc de anemie hemolitic.

PF: FURAZOLIDON: cp. 100 mg (Adulti);

FURAZOLIDONA: cp. 100 mg (Adulti); 25 mg (Copii);

NIFUROXAZID
NIFUROXAZIDUM (DCI)

C N NH C OH
O2N O H
O
5-nitro-2-furfuriliden-hidrazida acidului p-hidroxi-benzoic

Este un nitrofuran cu absorbie intestinal redus; chimioterapic intestinal

eficace n infecii cu: E. coli; Proteus, Salmonella sp., Shigella sp.; protozoare:
Entamoeba histolitica, Giardia intestinalis, Trichomonas vaginalis.
Se utilizeaza in: diaree estival bacterian, toxiinfecii alimentare produse de
Proteus, Salmonella sp., Shigella sp., enterite; in dermatologie (plgi infectate)
(unguente, pulberi)
Se contraindica la copii < 1 lun;
Administrare: oral: 800 mgazi (A); 220-600 mgazi (C ntre 1-30 luni); 7 zile
PF: ERCEFURYL: cps. 200 mg.

107
DERIVAI DE 8-HIDROXI CHINOLIN
(utilizai n infecii intestinale)

Sinonim: Halochine (derivai de 8-hidroxichinolin halogenai)

R5

6 5 4
3 Oxichinol (Oxina):
7 2 R2 = R5 = R7 = H
8 1
R7 N R2
OH

Sunt chimioterapice cu spectru larg de aciune:

-coci Gram (+) (stafilococ, streptococ); foarte activi pe enterococi (Enterococcus
faecalis);
-bacili Gram () (E. Coli, Salmonella, Shigella) infecii intestinale;
-protozoare: Entamoeba histolitica, Giardia intestinalis, Trichomonas vaginalis
-fungi (levura Candida albicans)
Se indica in infecii intestinale (enterite, enterocolite); diaree acut bacterian;
amoebiaz, lambliaz; infecii micotice.
Prezinta o serie de avantaje:
-nu influeneaz dezvoltarea florei intestinale normale;
-nu produc rezistena germenilor patogeni;
-la aplicare local efectul nu este diminuat de materii biologice (ser, puroi, substane
organice),
dar si dezavantaje
-la terapie prelungit, iraional, unii derivai dau efecte adverse:
-grea, ameeli, cefalee;
-mieloopticoneuropatie (nevrite ale membrelor superioare, tulburri de vedere
atrofie optic

108
 CLORCHINALDOL
CHLORQUINALDOLUM (DCI, FR X)

Cl

6 5 4
3
7 2
8 1
Cl N CH3
OH
5,7-dicloro-8-hidroxi-chinaldina
(5,7-dicloro-8-hidroxi-2-metil-chinolina)

Se prepara prin sulfonarea chinaldinei:

HOSO3H NaOH
- H2O - H2O
N CH3 N CH3 N CH3
SO3H SO3Na

2 NaOH HCl 2 Cl2 (HCOOH)

- Na2SO3 - NaCl - 2HCl
- H2O N CH3 N CH3
ONa OH
Cl

Cl N CH3
OH

Este o pulbere amorf, galben-brun deschis, cu miros slab caracteristic;

insolubil n ap, solubil n acizi diluai i hidroxizi alcalini.
Se utilizeaza in: enterit, enterocolit; lambliaz, amoebiaz; afeciuni
dermatologice: foliculit, furunculoz, impetigo, intertrigo, leziuni decubit, eczeme,
micoze; in chirugie, ginecologie;

PF: CLORCHINALDOL: dj. 100 mg

SAPROSAN: dj. 100 mg
SAPROMED: pulbere 3%

109
COLPOSEPTINE cp. vaginale (+ promestrien)

110
 ALI REPREZENTANI TERAPEUTICI
R5

6 5 4
3
7 2
8 1
R7 N R2
OH
Produse
Denumire R2 R5 R7 Denumire chimic Aciune / Utilizri
farmaceutice
5,7-dibromo-8-hidroxi-
BROXICHINOLINA -H -Br -Br
chinolina Chimioterapic intestinal:
INTESTOPAN
BROMBENZOXALDINA ester al acidului benzoic colite;
(Broxichinolina +
(prodrug, n organism se (C8 OCOC6H5); enterocolite;
-CH3 -Br -Br Brombenzoxaldina
scindeaz la 5,7-dibromo-8-benzoil-oxi- infecii amoebiene
Broxichinaldina) chinaldina
Aciune antibacterian,
TILICHINOL -H -CH3 H 5-metil-8-hidroxi-chinolina INTETRIX
antiamoebian:
(Tilichinol +
diaree acut bacterian;
5-metil-7-bromo-8-hidroxi- Tilbrochinol)
TILBROCHINOL -H -CH3 -Br amoebiaz intestinal
chinolina

105
SULFAMIDE ANTIMICROBIENE

Sunt chimioterapice de sintez capabile s inhibe multiplicarea germenilor

patogeni.
Istoric.
In 1909 Hoerlein i colab. realizeaza sinteza coloranilor sulfamidici cu mare
afinitate pentru proteine din ln. Ulterior s-a observat ca muncitorii din industria
azocoloranilor erau rezisteni la infecii;
Chimitii Klarer i Mietzsch au sintetizat colorantul 2,4-diamino-1-sulfamoil
azobenzen (Prontozil rou, sulfamidocrisoidina), care ulterior (1932-1935) a fost
experimentat de farmacologul Gerhard Domagk, acesta evidentiind o pronuntata
activitate antistreptococica (n infecii experimentale cu streptococ la oarece); pentru
importanta descoperirii sale, in 1939 i s-a decernat premiul Nobel pentru medicina.

METODE GENERALE DE OBINERE A SULFONAMIDELOR

ANTIMICROBIENE

I. Materie prim ANILINA

I.a. protejarea gruprii NH2 (din poziia 4)
I.b. clorosulfonarea (cu HOSO2Cl);
I.c. aminarea cu RNH2 (NH3)
I.d. hidroliza intermediarului din I.c.

Ia: protejarea gruprii NH2 din anilin (pentru a nu fi atacat de acidul

clorosulfonic):

110
 NH2 NH C CH3
O O
CH3 C
+ O
- CH3COOH
H3C C
O NH C H
O

+ HCOOH
- H2O

NH C OC2H5
O
+ Cl C OC2H5
- HCl
O

I.b. Clorosulfonarea intermediarului de la I.a:

NH C CH3 NH C CH3
O O
+ HOSO2Cl
- H2O

SO2 Cl
NH C H NH C H
O O
+ HOSO2Cl
- H2O

SO2 Cl

NH C OC2H5 NH C OC2H5

O O
+ HOSO2Cl
- H2O

SO2 Cl

Ic. Condensarea sulfoclorurii cu amine (amoniac):

111
 NH C CH3 NH C CH3
O O
+ R NH2
(H) - HCl

SO2 Cl SO2 NH R (H)

NH C H NH C H
O O
+ R NH2
(H) - HCl

SO2 Cl SO2 NH R (H)

NH C OC2H5 NH C OC2H5
O O
+ R NH2
(H) - HCl

SO2 Cl SO2 NH R (H)

I.d. Hidroliza intermediarului obinut n etapa I.c. cu obinerea sulfonamidei

respective:

NH C CH3 NH2
O
+ H2O
- CH3COOH

SO2 NH R (H) SO2 NH R (H)

NH C H NH2
O
+ H2O
- HCOOH

SO2 NH R (H) SO2 NH R (H)

NH C OC2H5 NH2
O
+ H2O
- CO2, - C2H5OH

SO2 NH R (H) SO2 NH R (H)

112
II. Materie prim: p-nitro-clor-benzen:
NO2 NO2 NO2
+
+ Na2S [H ] oxidare/Cl2 + R NH2

- NaCl (CH3COOH) - HCl

Cl SH SO2Cl

NO2 NH2

reducere

SO2 NHR SO2 NHR

Proprieti.

Sulfonamidele se prezinta sub forma de cristale albe sau glbui, puin solubile
n ap, solubile n solveni organici (aceton); cele cu grupare NH2 aromatic primar,
liber au caracter amfoter:
NH2 NH3+ Cl-
clorhidratul aminei,
+ HCl stabil in mediu acid,
in solutii apoase hidrolizeaza

SO2 NH R SO2 NH R

NH2 NH2

+ NaOH

SO2 NH R SO2 N R
Na

Reaciile de identificare a sulfonamidelor se pot realiza prin reactii datorate:

-Nucleului aromatic;
-Gruparea aminic aromatic (NH2 din poziia 4);
-Gruparea sulfamoil (SO2-NH-)

Nucleul aromatic:
-prin tratare cu ap de brom rezulta compui bromurai de substituie pe nucleu;

113
-cu amestec HNO3/ H2SO4 rezulta compui de nitrare colorai (reacie de substituie
pe nucleul aromatic);

Gruparea aminic aromatic din poziia 4 poate fi pusa in evidenta prin reacia
de diazotare i cuplare cu fenoli sau amine aromatice colorani azoici:

NH 2 NH 3+ Cl- N N]+ Cl-

+ HCl + NaNO 2 , 2 HCl

- NaCl
- 2H 2O
SO 2 NH R SO 2 NH R SO 2 NH R

ONa CH 3
N
+ (HO -) CH 3

NaO
CH 3
N N N N N
CH 3

SO 2 NH R SO 2 NH R

sau prin reacia de condensare cu p-dimetilamino-benzaldehida, rezultnd baze Schiff

(compui colorai):
O
NH2 C H N CH

+
- H2O

CH3 CH3
SO2 NH R N R NH SO2 N
CH3 CH3

Reacii cu reactivi generali ai alcaloizilor: acid picric, silicowolframic,

fosfowolframic derivai cristalizai

Gruparea sulfamoil (SO2-NH-):

114
 Prezenta S din gruparea sulfamoil se poate evidentia dup mineralizarea
sulfamidei cu HNO3, H2O2 30% sau amestec fondant (KNO3, Na2CO3, K2CO3) sub
forma de ion sulfat, care se pune in evidenta prin tratare cu clorura de bariu, formnd
sulfat de bariu, pp. alb.
Aciditatea gruprii sulfamoil (SO2-NH-) permite dizolvarea n alcalii si formarea
de precipitate colorate la tratare cu sruri de Cu, Co.

CLASIFICARE
Dupa criteriul farmacocinetic (absorbie, distribuie, difuziune n esuturi,
concentraii sanguine, eliminare):
-Sulfamide sistemice:
-cu durat scurt de aciune: absorbie digestiv bun; T1/2: < 8 ore;
-cu durat medie de aciune: absorbie digestiv bun; T1/2 8-24 ore;
-retard: absorbie digestiv bun, legare de proteinele plasmatice n proporie
de 95%, eliminare lent: T1/2 24 ore 120 ore (5 zile);

-Sulfamide intestinale: prezinta absorbie redus din tubul digestiv, cu aciune

antimicrobian la nivel digestiv (nu realizeaz concentraii sanguine eficace pentru o
aciune sistemic); se elimin predominant prin fecale.

-Sulfamide locale (uz topic)

Dupa criteriul chimic (structur chimic):

-Sulfamide N4-substituite (valoare istoric) (ex. prontozil rou);
-Sulfamide N1-substituite;
-Sulfamide N1 i N4-disubstituite (sulfamide intestinale);
-Sulfamide cu structuri diverse.
Sulfonamidele prezinta un spectru antimicrobian larg: coci Gram +
(streptococ, stafilococ); coci Gram (gonococ, meningococ); bacili Gram + anaerobi:
Clostridium tetani; bacili Gram (E. coli, Klepsiella, Salmonella, Shigella, Brucella,
Hemophilus influenzae); chlamidii (in trachom, uretrit, conjunctivit, etc.),
actinomicete; protozoare: plasmodii, Toxoplasma gonidi.

115
 Utilizarea neraional a sulfamidelor a dus la creterea rezistenei bacteriene la
sulfamide; in prezent o mare parte din tulpinile bacililor Gram (Pseudomonas,
Serratia); coci Gram +; coci Gram (gonococ) au devenit rezisteni; au ramas
sensibile Nocardia, Chlamidii, Toxoplasme, Plasmodii
Astzi utilizarea sulfamidelor antimicrobiene este relativ restrns din cauza
reaciilor adverse toxice i alergice relativ frecvente, precum si a introducerii unor noi
chimioterapice cu activitate antimicrobian superioar.
Astzi n terapeutic se utilizeaz:
sulfamide absorbabile (medicaie de alternativ) in infecii urinare; nocardioz
(ca medicaie de elecie) cu localizare pulmonar, cerebral, cutanat; in
infecii cu Chlamydia trachomatis; in infecii biliare; in infecii respiratorii cu
germeni sensibili la sulfamide
Sulfamide nonabsorbabile: Sulfasalazina in rectocolita hemoragic cronic;
Sulfamide locale in infecii oculare superficiale cu germeni sensibili i infecii
dermatologice.

Mecanismul de aciune se bazeaza pe antagonismul competitiv ntre Sulfamida i

acidul para-amino-benzoic (PAB) pe baza analogiei structurale:

NH2 NH2

SO2 NH R COOH
Sulfamida PAB

Acidul p-amino-benzoic este un metabolit esenial, substan indispensabil

creterii microorganismelor: particip la procesele enzimatice si la formarea acidului
folic, ce intervine apoi n formarea acizilor nucleici:

116
 OH
N CH2 NH CO NH CH COOH
N
CH2
H2N N N CH2
COOH
Componenta pteridinica PAB Acid glutamic

Acid folic (pteroil glutamic)

Ajuns n organism sulfamida antimicrobian, pe baza analogiei structurale cu

PAB se substituie acestuia, rezultnd un analog nefuncional si interfernd cu procesul
de sintez a acidului folic (pteroil-glutamic), implicit a acidului folinic ce influeneaz
sinteza acizilor nucleici.
De asemenea, blocheaz dihidropteroat sintetaza, enzim ce catalizeaz
ncorporarea PAB, alturi de pteridin n acid dihidropteroic, precursor al acidului
folic; blocheaz dihidrofolat sintetaza, enzim ce catalizeaz ncorporarea acidului
glutamic, deci este inhibat formarea acidului dihidrofolic (forma redus a acidului
folic):
PAB + Pteridina
Dihidropteroat sintetaza

Acid dihidropteroic + Acid glutamic

Dihidrofolat sintetaza
Acid dihidrofolic Dihidrofolat reductaza Acid tetrahidrofolic
(forma redusa a acidului folic)
Oprindu-se biosinteza acidului folic au loc perturbri n metabolismul celulei
bacteriene ceea ce explic aciunea antimicrobian a sulfamidelor:
-la concentraii mici: bacteriostatic;
-la concentraii mari: bactericid;
Sulfamidele sunt incompatibile cu: sruri de aur, bismut; PAB, benzocaina,
procaina, PAS, acid folic, acid nicotinic, metionina, alti compui cu sulf (Na2SO4,
MgSO4, tiosulfai); pirazolone, chinin ce poteneaz efectul methemoglobinizant;
metenamina.
Dozele mari, durata lung de administrare favorizeaz efectele adverse
(aproximativ 5%):

117
-SNC: astenie, ameeli, cefalee, nevrite;
-Aparat digestiv: grea, vom;
-Aparat excretor: sulfamidele cu durat scurt de aciune, puin solubile n ap
cristalurie (depunerea ca atare sau a metabolitului acetilat pe tubii renali) determinnd
hematurie, colici i obstrucie renal.
Se evit prin: ingerarea unor cantiti mari de ap (volum de urin 1,2 la24 ore);
alcalinizarea urinii (crete solubilitatea n mediu alcalin);
-Snge: cianoz prin methemoblobinemie i tulburri de coagulare prin
hipovitaminoza K, anemie hemolitic, agranulocitoz, trombocitopenie, anemie
aplastic prin mielosupresie. Precauii: tratamentul prelungit necesita control
hematologic.
-Reacii alergice: febr, erupii cutanate, rar: edem angioneurotic, fotosensibilizare.
Contraindicaii absolute:
-alergia la sulfamide n antecedente;
-insuficien renal/hepatic sever;
-nou-nscut n prima sptmn.

REPREZENTANI AI SULFAMIDELOR ANTIMICROBIENE

SULFANILAMIDA
SULFANILAMIDUM (DCI)

NH2

SO2 NH2

4-aminobenzen-sulfonamida

Sinonime: Prontozil alb, Sulfamida alba.

Se obtine din anilina, conform metodei generale:

118
 NH2 NH C CH3 NH C CH3
O O
+ (CH3CO)2O + HOSO2Cl + 2 NH3 25%
- NH4Cl

anilina acetanilida SO2 Cl

4-acetilaminobenzen-
sulfoclorura
(CAS)
NH C CH3 NH2
O
+ HOH
- CH3COOH

SO2 NH2 SO2 NH2

sulfanilamida

Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust slab amar, putin solubila in apa,
solubila in alcool, acetona, acizi dil., alcalii, amoniac.
Este primul reprezentant al clasei; are durata scurta de actiune, se utilizeaza in
preparate topice (pulberi, crme vaginale).
PF: AVC crema vaginala;
AZOL - pulbere

DERIVAI N1-SUBSTITUII AI SULFANILAMIDEI

SULFACETAMIDA
SULFACETAMIDUM (DCI)

NH2

SO2 N C CH3 Na
O
p-aminobenzen-sulfonacetamida; derivatul N1-acetilat al sulfanilamidei

119
Preparare:
NH2 NH2 HSO4 NH2 HSO4

H2SO4 (CH3CO)2O NaOH (pH 4)

-CH3COOH -NaHSO4
-H2O
SO2 NH2 SO2 NH2 SO2 NH C CH3
O
NH2 NH2

NaOH (pH 7)

SO2 NH C CH3 SO2 N C CH3 Na

O O
Este o sulfamida cu utilizare local, in preparate oftalmice, absorbindu-se
favorabil la nivelul conjunctivei inflamate.

PF: SULPHANIZOLON (sulfacetamida, prednisolon): suspensie oftalmic, utilizata

in conjunctivite, blefarite (de origine alergic).

SULFACARBAMIDA
SULFACARBAMIDUM (DCI)

NH2

SO2 NH C NH2
O

4-amino-benzensulfoniluree

Sinonim: Sulfauree, Urosulfan.

120
 Se obtine din p-acetilaminobenzen-sulfoclorura (CAS) si cianamida de calciu,
cand rezulta N-acetil-sulfanilcianamida, care hidrolizeaza, formand sulfacarbamida:

NH C CH3 NH C CH3 NH2

O O
HOH
+ CaCN2

SO2 Cl SO2 NH CN SO2 NH C NH2

O

Pulbere cristalina, usor solubila in apa. Se absoarbe rapid si se elimina renal.

Se administreaza oral, in infectii urinare, in asociere cu alti agenti antibacterieni.

SULFABENZAMIDA
SULFABENZAMIDUM (DCI)

NH2

SO2 NH C
O

N- (4-Aminofenil)sulfonil -benzamida
Pulbere alba, fara miros, insolubila in apa si eter etilic, solubila in alcool,
acetona, solutii de alcalii. Este fotosensibila.
Se utilizeaza de obicei in asociere cu sulfacetamida si sulfatiazol in crme
vaginale, pentru tratamentul vaginitelor, sau profilactic dupa interventii chirurgicale
cervicale sau vaginale.
PF: SULTRIN crema vaginala.

121
 SULFAGUANIDINA
SULFAGUANIDINUM (DCI)

NH2

NH
SO2 NH C
NH2

2-(4-Aminofenil)sulfonilguanidina

Sinonime: Sulfamidina, Sulgin.

Se prepara prin reactia CAS (obtinut din anilina) cu cianamida:

NH2 NH C CH3 NH C CH3

O + H2N CN
O -
+ (CH3CO)2O + HOSO2Cl HOH (HO )
- HCl

anilina acetanilida SO2 Cl

4-acetilaminobenzen-
sulfoclorura
(CAS)

NH C CH3 NH2
O
+ NH3

NH
SO2 NH CN SO2 NH C
NH2

Pulbere cristalina alba sau aproape alba, foarte putin solubila in apa si alcool,
solubila in acizi minerali diluati.
Se absoarbe foarte putin din tractul gastro-intestinal; de aceea se utilizeaza
pentru tratamentul infectiilor gastrointestinale (in combinatii). Se mai utilizeaza si
local (infectii ale pielii) sau tratamente orofaringiene.
PF: ENTEROPATHYL cp. 500 mg;

122
 LITOXOL cp. (sulfaguanidina, salicilat de aluminiu) tratamentul diareei
bacteriene acute sau cronice.

SULFADICRAMIDA
SULFADICRAMIDUM (DCI)

NH2

SO2 NH C CH C CH3
O CH3

N1-(3,3-dimetilacriloil) sulfanilamida

Se utilizeaza local in tratamentul infectiilor oculare.

PF: IRGAMID unguent oftalmic 15%.

DERIVAI N4-SUBSTITUII AI SULFANILAMIDEI

SULFASUCCINAMIDA
SULFASUCCINAMIDUM (DCI)

NH C CH2 CH2 COOH

O

SO2 NH2

Acid 3- (4-sulfamoilfenil) carbamoil propanoic

Se utilizeaza topic in infectii ORL.

PF: RHINATP flacon presurizat 10 ml (+ ATP) tratamentul infectiilor mucoasei

nazale, rinofaringiene si sinusurilor.

123
 SULFACRISOIDINA
SULFACRISOIDINUM (DCI)

COOH

N N

H2N NH2

SO2 NH2

Acid 3,5-diamino-2-((p-sulfamoilfenil)azo) benzoic

Se utilizeaza local in infectii ale mucoasei cavitatii bucale.

PF: COLUBIAZOL spray.

DERIVAI N1, N4-DISUBSTITUII AI SULFANILAMIDEI

SULFALOXAT CALCIC
CALCII SULFALOXATUM

-
OOC

NH C
O 2+
Ca

SO2 NH C NH OH
O 2
N-metilol-4-ftalilaminobenzen-1-sulfoniluree
(sare de calciu)
Se absoarbe foarte putin din tractul gastrointestinal (cca. 5%), motiv pentru
care se utilizeaza pentru tratamentul infectiilor bacteriene de la acest nivel.

124
SULFONAMIDE N1-SUBSTITUITE CU NUCLEE HETEROCICLICE
PENTAATOMICE

SULFAMIDE TIAZOLICE

SULFATIAZOL
SULFATHIAZOLUM (DCI)

NH2

N3 4
SO2 NH 2 1 5
S
2-sulfanilamido-tiazol

O metoda de preparare consta in condensarea sulfatiocarbamidei (acetilate la

N4) cu cloracetaldehida:

NH C CH3
O
+ Cl CH2 CHO

SO2 NH C NH2
S

NH C CH3 NH C CH3
O O
HO CH
+
Cl CH
NH N
SO2 NH C SO2 NH
SH S

NH2

+ HOH
- CH3COOH
N
SO2 NH
S

125
 Este o pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar, fotosensibila, foarte
greu solubila in apa, putin solubila in alcool si acetona; se dizolva in hidroxizi si
carbonati alcalini si in acizi minerali diluati.
A fost introdus in terapeutica in 1940, pentru terapie antiinfectioasa sistemica
(coci G-poz.). Astazi se utilizeaza in preparate farmaceutice de uz local.
PF: VAGITROL: crem vaginal (sulfatiazol, sulfacetamida, sulfanilamida).

SULFAMETILTIAZOL
SULFAMETHYLTHIAZOLUM (DCI)

NH2

N CH3
SO2 NH
S

2-sulfanilamido-4-metil-tiazol

Sinonim: Metilsulfatiazol.
Se utilizeaza local in asociere cu tetraciclina pentru tratamentul infectiilor
oculare.
PF: PENSULVIT unguent oftalmic.

SULFAMIDE IZOXAZOLICE
Se clasifica in:
-Sulfamide cu durat scurt de aciune (Sulfafurazol);
-Sulfamide cu durat medie de aciune (semiretard) (Sulfametoxazol)

126
 SULFAFURAZOL
SULFAFURAZOLUM (DCI)

NH2

CH3 CH3

4 3
SO2 NH 5 1 2N
O
3,4-dimetil-5-sulfanilamido-izoxazol

Se prepara pornind de la sulfanilamida, care se acetileaza pentru protejarea

gruparii 4-aminice, dupa care se condenseaza cu esterul metilic al acidului -
metilacetilacetic in prezenta carbonatului de potasiu:

NH2 NH C CH3 NH C CH3

O O CH3 O
O
(CH3CO)2O CH3 C CH C OCH3
- CH3COOH CH3 CH3
CH C
SO2 NH2 SO2 NH2 SO2 NH C O

NH C CH3 NH C CH3 O

O O
NH2 OH
CH3 CH3 CH3 CH3 - H2O
CH C C C
SO2 NH C N SO2 NH C N
O OH OH OH
NH C CH3 NH2
O
H2O
CH3 CH3 CH3 CH3
- CH3COOH
4 3
SO2 NH N SO2 NH 5 1 2N
O O

Este o sulfamid cu durat scurt de aciune.

Se utilizeaza pentru tratamentul infeciilor urinare: pielit, pielonefrit acut
(neobstrucionat), cistit acut cu E. coli; medicament de elecie n nocardioz
(infecii pulmonare, cutanate, cerebrale).

127
 Se administreaza oral: doz de atac 6-12 cpazi; doz de ntreinere 6 cpazi.
PF: NEOXAZOL: cp. 500 mg;
SULFAFURAZOL: cp. 500 mg
SULFIZOXAZOL
GANTRISIN.

SULFAMETOXAZOL
SALFAMETOXAZOLUM (DCI, FR X)

NH2

SO2 NH 4
3
N 1 5
2
O CH3
5-metil-3-sulfanilamido-izoxazol

Se prepara din CAS si 3-amino-5-metil-izoxazol, urmata de hidroliza

intermediarului format:

NH C CH3 NH C CH3 NH2

O H2N O
H2O
+ N -CH3COOH
O CH3

SO2 Cl SO2 NH SO2 NH

N N
O CH3 O CH3

3-Amino-5-metil-izoxazol-ul se obtine pornind de la acetona si esterul etilic al

acidului oxalic:

128
CH3 COOC2H5
H2 C C COOC2H5
C O + H5C2O C _
C2H5OH C O
CH3 O H3C O

HC C COOC2H5 HC C COOC2H5
+ H2N OH
C O - HOH C N
H3C OH H3C OH OH

HC C COOC2H5 + HOH HC C COOH

C N _ C N
- HOH H3C O C2H5OH H3C O

acid 5-metil-izoxazol 3-
carboxilic

+ SO2Cl HC C COCl + NH3 HC C CONH2 NaBrO

C N C N
H3C O - HCl H3C O - CO

HC C NH2
C N
H3C O

Este o sulfamid cu durat medie de aciune (semiretard): T1/2 12 ore; se

utilizeaza in infecii cu germeni Gram - : infecii urinare i genitale acute, cronice.
Prezinta un risc crescut de cristalurie; se asigura o diurez crescut, 1,2 l/ 24
ore.

n practica medical se folosete asocierea SULFAMETOXAZOL /

TRIMETOPRIM.

TRIMETOPRIM

129
 TRIMETOPRIMUM (DCI, FR X)

NH2 OCH3
3'
N3 4 5 CH2 4' OCH3
5'
2 1 6
H2N N OCH3
3,4,5-trimetoxibenzil-2,4-diamino-pirimidina

Este un chimioterapic bactericid din clasa 2,4-diamino-pirimidinei. Prezinta un

spectru de aciune similar sulfamidelor; T1/2: 10-11 ore;
Mecanism de aciune:
-inhibarea dihidrofolatreductazei, enzim ce catalizeaz transformarea acidului
dihidrofolic n tetrahidrofolic activ.
Dei are o selectivitate mare de aciune pentru bacterii (afinitatea pentru
dihidrofolat-reductaza bacterian este de aprox. 50.000 mai mare dect pentru enzime
similare din celulele organismului uman, pot aparea tulburri sanguine: leucopenie,
anemie, trombocitopenie, depresie, hamatopoez (la doze mari i prelungite).

COTRIMOXAZOL
COTRIMOXAZOLUM (DCI)

Reprezinta un amestec in raport de 5:1 de Sulfametoxazol (400 mg) si Trimetoprim

(80 mg).
Este un chimioterapic bactericid prin efect sinergic al componentelor; aceasta
permite reducerea dozelor terapeutice i scderea semnificativ a efectelor adverse.

Se utilizeaza in: infecii urinare cu germeni sensibili (cronice i recidivante):

E. coli, Klepsiella, Enterobacter, Proteus mirabilis; dizenterie bacilar cu Shigella
(medicament de prim alegere la copii); salmoneloze: alternativ a ampicilinei i a
cloramfenicolului; nocardioz; otite cu H. influenzae rezistent la penicilin sau la
bolnavi alergici la penicilin; medicament de prim alegere n pneumonia cu
Pneumocystis carini; infecii gonococice.
Ca efecte adverse: uneori great, vom, diaree; reacii alergice: erupii
cutanate, trombocitopenie.

130
 Contraindicaii: alergie la componente; boli hepatice, hematologice grave;
pruden la btrni; nu se administreaz la gravide i sugari sub 6 sptmni.
Mecanism de aciune:
-inhibarea ncorporrii PAB alturi de pteridin n acid dihidrofolic;
-inhibarea dihidropteroat sintetazei prin sulfametoxazol;
-inhibarea dihidrofolat reductazei ce intervine n transformarea acidului dihidrofolic
n acid folinic (5-formil-tatrahidrofolic) prin trimetoprim.
PF: TAGREMIN: cp 400/80 mg; 800/160 mg;
BISEPTRIM: cp 700/80 mg;
SEPTRIN: susp. 800/80 mg/5 ml; cp. 400/80 mg; sol. inj. 400/80 mg - 5 ml;
SUMETROLIM: cp 400/80 mg, sirop 125/25 mg/5 ml.
BACTRIM: cp. 400/80 mg, 800/160 mg; sirop 200/40 mg/ 5 ml
BERLOCID: cp. 800/160 mg, susp. 200/40 mg/5 ml.

SULFATROXAZOL
SULFATROXAZOLUM (DCI)

NH2

SO2 NH CH3
N CH3
O

4, 5-dimetil-3-sulfanilamido-izoxazol

Se utilizeaza in asociere cu trimetoprim, in medicina veterinara.

SULFAMIDE OXAZOLICE

SULFAMOXOL

131
 SULFAMOXOLUM (DCI)

NH2

N CH3
SO2 NH CH3
O

4, 5-dimetil-2-sulfanilamido-oxazol

Sinonim: Sulfadimetiloxazol.
Prezinta proprietati similare cu cele ale sulfametoxazolului. Se utilizeaza in
asociere cu trimetoprimul (5:1), sub denumirea de CO-TRIFAMOL, cu proprietati si
utilizari asemanatoare co-trimoxazolului.
PF: SUPRISTOL cp. si suspensie.

SULFAMIDE PIRAZOLICE

SULFAFENAZOL
SULFAPHENAZOLUM (DCI)

NH2

SO2 NH N
N

5-sulfanilamido-1-fenil-pirazol

Este o sulfamida cu durata medie de actiune (semiretard). Se utilizeaza in

infectii urinare acute, prostatite, uretrite, infectii respiratorii acute, otite, sinuzite,
enterocolite, dizenterie bacilara.

132
PF: SULFAFENAZOL cp. 0,5 g

SULFAMIDE TIADIAZOLICE

SULFAMETIZOL
SULFAMETHIZOLUM (DCI)

NH2

N N
SO2 NH CH3
S
2-sulfanilamido-5-metil-1,3,4-tiadiazol

Pulbere cristalina alba sau alb-galbuie, fotosensibila, foarte putin solubila in

apa, solubila in acizi minerali diluati si solutii de hidroxizi alcalini.
Este o sulfamida cu durata scurta de actiune, cu excretie urinara rapida, ceea
ce determina concentratii sanguine si tisulare foarte scazute.
Se utilizeaza doar pentru tratamentul infectiilor urinare; se administreaza oral
in doze de 1,5-4 g zilnic in 3-4 prize.
PF: LUCOSIL cp. 500 mg
UROBIOTIC 250 capsule ( + oxitetraciclina si fenazopiridina).

SULFAMETROL
SULFAMETROLUM (DCI)

133
 NH2

N S
SO2 NH N

OCH3

3-sulfanilamido-4-metoxi-1,2,5-tiadiazol

Se utilizeaza in asociere cu trimetoprim (5:1), pe cale orala, pentru tratamentul

infectiilor ORL si ale tractului respirator: amigdalita, faringita, otita, sinuzita,
laringita, bronsita acuta si cronica, bronsiectazie (dilatare anormala a bronhiilor),
pneumonie; infectii renale si ale tractului urinar: nefrite acute si cronice, pielita,
cistita, uretrita; infectii ale tractului genital feminin si masculin, inclusiv gonoree;
infectii ale tractului gastro-intestinal: angiocolite si colecistite, enterocolite, febra
tifoida, paratifoida, sterilizarea purtatorilor cronici de Salmonella; infectii ale pielii:
piodermite, furuncule, abcese, plagi suprainfectate. Se administreaza si parenteral (i.v.
in perfuzie).
PF: LIDAPRIM cp. 400 mg sulfametrol, 80 mg trimetoprim; solutie perfuzabila
(250 ml a sulfametrol 0,8 g si trimetoprim 0,16 g).

SULFONAMIDE N1-SUBSTITUITE CU NUCLEE HETEROCICLICE

HEXAATOMICE
SULFAMIDE PIRIMIDINICE

134
 SULFADIAZINA
SULFADIAZINUM (DCI)

NH2

N
SO2 NH
N

2-sulfanilamido-pirimidina
Sinonim: Sulfapirimidina.
Se prepara pornind de la anilina:

NH2 NH C CH3 NH C CH3 N

O +
O
+ (CH3CO)2O + HOSO2Cl H2N N

- HCl

anilina acetanilida SO2 Cl

4-acetilaminobenzen-
sulfoclorura
(CAS)

NH C CH3 NH2
O
+ HOH
- CH3COOH
N N
SO2 NH SO2 NH
N N

2-aminopirimidina se poate obtine prin reactionarea guanidinei cu aldehida

propargilica:

CH N
NH
+ C
H2N C NH2 H2N N
O CH

135
 Cristale albe sau alb-galbui, fotosensibile; este insolubila in apa, alcool, eter,
cloroform, se dizolva in acizi minerali dil. si hidroxizi alcalini. Sub forma de sare
sodica este usor solubila in apa.
Se identifica cu sulfat de cupru, in mediu alcalin, formnd un precipitat verde-
galben, ce trece in cenusiu-violet.
Prin incalzire peste p.t. apare o coloratie rosie si sublimeaza 2-amino-
pirimidina.
Este o sulfamida cu durata medie de actiune, care se absoarbe usor in tractul
digestiv si atinge concentratii sangvine si tisulare ridicate (inclusiv in LCR).
Se utilizeaza in tratamentul infectiilor cu germeni sensibili: meningite,
nocardioze, toxoplasmoze, profilaxia febrei reumatice la pacientii alergici la
penicilina.
Se administreaza oral in doze uzuale zilnice de 2-4 g. Sarea sodica se
administreaza i.v. injectii sau perfuzii (solutii cu conc. max. de 5%- solutiile peste
5% pot determina tromboze venoase).
Datorita pericolului crescut de cristalurie la adm. orala, se consuma cantitati
sporite de lichide, care sa asigure o diureza marcata.
PF: ADIAZINE cp. 500 mg;

Sulfadiazina se poate administra si in asociere cu trimetoprim (proportie 5:1),

sub denumirea de CO-TRIMAZIN, cu proprietati si utilizari asemanatoare cu Co-
trimoxazolul.
PF: TRIGLOBE cp.

O alta asociere este cea dintre sulfadiazina si tetroxoprim (proportie 5:2).

TETROXOPRIM
TETROXOPRIMUM (DCI)

136
 NH2
OCH3
N

H2N N O CH2CH2 OCH3

OCH3

5-s3,5-dimetoxi-4-(2-metoxietoxi)benzilt pirimidin-2,4-diamina

Este un inhibitor de dihidrofolat-reductaza obtinut in 1979, asemanator cu

trimetoprimul, dar mai putin activ.

Asocierea sulfadiazina - tetroxoprim poarta numele de CO-TETROXAZIN| si se

utilizeaza cu precadere pentru tratamentul infectiilor urinare si respiratorii, incluznd
pneumonia cu Pneumocystis carinii (pneumocistoza).
PF: STERINOR cp. si suspensie.

SULFAMERAZINA
SULFAMERAZINUM (DCI)

NH2

CH3

N
SO2 NH
N

2-sulfanilamido-4-metil-pirimidina

Sinonim: metil sulfadiazina.

Se prepara din CAS si 2-amino-4-metil-pirimidina:

137
 CH3
NH2 NH C CH3 NH C CH3
N
O O +
+ (CH3CO)2O + HOSO2Cl H2 N
N

- HCl

anilina acetanilida SO2 Cl

4-acetilaminobenzen-
sulfoclorura
(CAS)

NH C CH3 NH2
O
CH3 CH3
+ HOH
N - CH3COOH N
SO2 NH SO2 NH
N N

2-Amino-4-metil-pirimidina se obtine prin condensarea guanidinei cu formil-

acetona:

CH3
CH3
NH N
+ O C
H2N C NH2
CH2 H2N N
CHO

Sulfamerazina se poate obtine si prin condensarea directa a sulfaguanidinei cu

formil-acetona:

NH2 NH2
CH3
O C CH3
+

CH2 N
NH CHO
SO2 NH C SO2 NH
N
NH2

Pulbere cristalina alba, inodora, cu gust amar, foarte putin solubila in apa, greu
solubila in alcool, acetona, solubila in acizi minerali diluati si alcalii.

138
 Este o sulfamida cu durata scurta de actiune, utilizata in asociere cu alte
sulfamide sau trimetoprim.
PF: TRISULFAMINIC cp. si suspensie (contine sulfamerazina, sulfadiazina,
sulfametazina, alaturi de fenilpropanolamina, feniramina si pyrilamina);
BERLOCOMBIN - cp. si suspensie (+ trimetoprim).

SULFADIMIDINA
SULFADIMIDINUM (DCI)

NH2

CH3

N
SO2 NH
N CH3

2-sulfanilamido-4,6-dimetil-pirimidina

Sinonim: Sulfadimerazina.
Se prepara din CAS si 2-amino-4,6-dimetil-pirimidina:

CH3
NH2 NH C CH3 NH C CH3
N
O O +
+ (CH3CO)2O + HOSO2Cl H2 N
N
CH3

- HCl
anilina acetanilida SO2 Cl
4-acetilaminobenzen-
sulfoclorura
(CAS)

NH C CH3 NH2

O CH3
CH3
+ HOH
N N
- CH3COOH
SO2 NH SO2 NH
N CH3 N CH3

2-Amino-4,6-dimetil-pirimidina se obtine din guanidina si acetilacetona:

139
 CH3 CH3
O C
NH N
+ CH2
H2N C NH2
O C - 2 HOH
H2N N CH3
CH3

Se mai poate obtine si direct prin reactia sulfaguanidinei cu acetilacetona.

Pulbere microcristalina alba sau slab galbui, fotosensibila, greu solubila in apa
si alcool, solubila in acizi dil. si alcalii.
Este o sulfamida cu durata scurta de actiune, similara sulfadiazinei si
sulfamerazinei; se recomanda pentru tratamentul infectiilor cailor urinare cu germeni
sensibili si meningite. Se adm. oral sau parenteral.

Sulfadimidina se utilizeaza si in asociere cu baquiloprim (in medicina

veterinara):

BAQUILOPRIM
BAQUILOPRIMUM (DCI)

N CH2

H2N N NH2
H3C N
NH C2H5

5-s(8-etilamino-7-metilchinolin-5-il)metiltpirimidin-2,4-diamina

140
 SULFIZOMIDINA
SULFIZOMIDINUM (DCI)

NH2

CH3

N
SO2 NH
N CH3

6-sulfanilamido-2,4-dimetil-pirimidina

Sinonim: Sulfizomerazina.
Este izomer al sulfadimidinei. Se prepara din CAS si 6-amino-2,4-dimetil
pirimidina, care la rndul ei se obtine prin trimerizarea acetonitrilului la 150 C in
prezenta metoxidului de sodiu:

CH3

o N
150 C
3 H3C CN
(CH3ONa)
H2N N CH3

Este o sulfamida cu durata scurta de actiune. Se adm. oral pentru tratamentul

infectiilor urinare, biliare, respiratorii, precum si local, in infectii ale pielii sau infectii
vaginale.

141
SULFAMIDE METOXIPIRIMIDINICE
Sunt sulfamide cu actiune de lunga si foarte lunga durata.

SULFAMETOXIDIAZINA
SULFAMETHOXYDIAZINUM (DCI, FR X)

NH2

OCH3
N
SO2 NH
N

2-sulfanilamido-5-metoxipirimidina
Se prepara prin tratarea CAS cu 2-amino-5-metoxipirimidina:

NH2 NH C CH3 NH C CH3

N OCH3
O O +
+ (CH3CO)2O + HOSO2Cl H2 N
N

- HCl
anilina acetanilida SO2 Cl
4-acetilaminobenzen-
sulfoclorura
(CAS)

NH C CH3 NH2

O
+ HOH OCH3
OCH3 N
N - CH3COOH
SO2 NH SO2 NH
N N

Componenta pirimidinica se obtine din guanidina si ester metoxiformilacetic:

142
 HO CH OCH3
NH N POCl3
+ C OCH3
H2N C NH2 - HOH
COOC2H5 - C2H5OH H2N N OH

OCH3 OCH3
N H2 (cat.) N

- HCl H2N N
H2N N Cl

Se identifica prin diazotare si cuplare cu 2-naftol si prin dizolvare in acid

sulfuric conc. la cald, cnd apare o fluorescenta violet intens.
Prezinta un timp de actiune prelungit, fiind una dintre cele mai active si
eficiente sulfamide retard. Se indica in infectii urinare, intestinale, hepatobiliare,
genitale, ORL.
PF: SULFAMETIN cp., suspensie.

SULFADIMETOXINA
SULFADIMETOXINUM (DCI)

NH2

OCH3

N
SO2 NH
N OCH3

6-sulfanilamido-2,4-dimetoxipirimidina

Se prepara din anilina si cloroformiat de etil:

143
 O
NH2 NH C
OC2 H5
O
+ Cl C
OC2 H5 - HCl

O
NH C OCH3
OC2 H5
+ HOSO Cl
2 N N
+
- HOH
H2 N OCH3
SO2 Cl
O
NH C NH2
OC2 H5
OCH3 + HOH OCH3

N N
SO2 NH SO2 NH
N OCH3 N OCH3

Pulbere microcristalina alba sau alb-galbuie, sensibila la lumina, insolubila in

apa, greu solubila in alcool si acetona.
Are spectru larg de actiune si efect prelungit. Se recomanda in infectii biliare
si urinare.
Se asociaza cu baquiloprim si ormetoprim.

ORMETOPRIM
ORMETOPRIMUM (DCI)

CH3

N3 45 CH2 23
1
2
1 5 4
H2N N NH2 OCH3
OCH3

5-(4,5-dimetoxi-2-metilbenzil)-2,4-diaminopirimidina

144
 Chimioterapic diaminopirimidinic inrudit cu trimetoprim-ul.

Combinatia dintre sulfadimetoxina si ormetoprim (raport 5:1) se utilizeaza in

medicina veterinara.
PF: PRIMOR (Pfizer) cp. pentru cini.

SULFAMONOMETOXINA
SULFAMONOMETOXINUM(DCI)

NH2

N
SO2 NH
N OCH3

6-sulfanilamido-4-metoxipirimidina

Este o sulfamida cu durata lunga de actiune. Se utilizeaza in combinatie (5:1)

cu trimetoprim, pe cale parenterala, in medicina veterinara.
PF: DAIMETON T sol. inj. uz vet.

SULFADOXINA
SULFADOXINUM (DCI)

NH2

N N
SO2 NH
OCH3
OCH3

4-sulfanilamido-5,6-dimetoxipirimidina

145
 Se prepara din N-carboetoxiamino-benzensulfoclorura si 4-amino-5,6-
dimetoxi-pirimidina:

O
NH C
OC2 H5
N N
+
H2 N -
OCH3 HCl
SO2 Cl OCH3

O
NH C NH2
OC2 H5
HOH
- CO2
N N N N
- C2 H5 OH
SO2 NH SO2 NH
OCH3 OCH3
OCH3 OCH3

Sulfamida eficace si cu durata lunga de actiune, bine tolerata. La ora actuala se

utilizeaza rar ca atare, ci mai ales in combinatie cu antimalaricul pirimetamina.,
pentru tratamentul malariei, dar si in infectii cu actinomicete si in profilaxia
pneumoniei cu Pneumocystis carinii. ~n combinatie cu trimetoprim se utilizeaza in
medicina veterinara.
PF: FANSIDAR cp. continnd 500 mg sulfadoxina si 25 mg pirimetamina.

146
SULFAMIDE PIRAZINICE

SULFAMETOXIPIRAZINA
SULFAMETOXIPIRAZINUM (DCI)

NH2

H3 CO N

SO2 NH
N

2-sulfanilamido-3-metoxi-pirazina

Sinonime: SULFALEN, Sulfametopirazina.

Sulfamida cu durata lunga de actiune; se elimina foarte lent prin urina.
Se administreaza oral, in doze de 2 g odata, in fiecare saptamna, pt.
tratamentul infectiilor urinare si respiratorii cu germeni sensibili. Se asociaza si cu
trimetoprim (raport 4:5). Se administreaza si pt. tratamentul malariei, in asociere cu
pirimetamina.
PF: LONGUM cp.;
KELFIZINA.

SULFACLOZINA
SULFACLOZINUM (DCI)

NH2

SO2 NH
N Cl

2-sulfanilamido-6-cloro-pirazina

Sinonim: Sulfacloropirazina.

147
 Sulfamida utilizata in medicina veterinara, pentru tratamentul coccidiozei
aviare (cu specii de Eimeria).
PF: ESB3 pulbere de uz vet.

SULFAQUINOXALINA
SULFAQUINOXALINUM (DCI)

NH2

N
SO2 NH

2-sulfanilamido-chinoxalina

Sinonim: Sulfabenzpirazina.
Pulbere cristalina galbena, fara miros, fotosensibila, practic insolubila in apa si
eter etilic, putin solubila in alcool, solubila in solutii de hidroxizi alcalini.
Se utilizeaza in medicina veterinara, ca atare sau in combinatie cu
trimetoprim, pentru tratamentul coccidiozei aviare.

SULFAMIDE PIRIDAZINICE

SULFAMETOXIPIRIDAZINA
SULFAMETHOXYPYRIDAZINUM (DCI)

NH2

SO2 NH OCH3
N N

148
 3-sulfanilamido-6-metoxi-piridazina

Se prepara prin reactia sulfanilamidei cu 3,6-dicloro-piridazina:

NH2 NH2

+ Cl Cl
- HCl
N N

SO2 NH2 SO2 NH Cl

N N
NH2

NaOCH3
- NaCl

SO2 NH OCH3
N N

3,6-dicloro-piridazina se obtine din anhidrida maleica si hidrazina:

O OH Cl
O HC C HC C HC C
HC C NH2 NH N POCl3 N
O +
HC C NH2 NH N N
O HC C HC C HC C
O OH Cl
3,6-diceto- 3,6-dihidroxi- 3,6-dicloro-
tetrahidro- piridazina piridazina
piridazina

Sulfamida cu actiune antimicrobiana prelungita si pronuntata, cu eliminare

lenta. Indicata in infectii respiratorii, sinuzite, otite, infectii urinare.
Se utilizeaza si in asociere cu trimetoprim.

149
 SULFACLORPIRIDAZINA
SULFACHLORPYRIDAZINUM (DCI)

NH2

SO2 NH Cl
N N

3-sulfanilamido-6-cloro-piridazina

Este foarte eficienta asupra bacililor G-neg. (E. coli si Salmonella), dar
eficienta ei este limitata datorita absorbtiei si excretiei rapide. Se utilizeaza pentru
tratamentul infectiilor urinare, dar mai ales in medicina veterinara.

SULFAMIDE PIRIDINICE

SULFAPIRIDINA
SULFAPYRIDINUM (DCI)

NH2

SO2 NH
N

2-sulfanilamido-piridina

Pulbere cristalina alba sau slab galbui, fotosensibila, foarte putin solubila in
apa, mai solubila in acetona.
Este o sulfamida cu durata scurta-medie de actiune T1/2 = 6-14 h), cu
absorbtie lenta si incompleta din tractul gastro-intestinal si eliminare renala. Riscul de
cristalurie este crescut.

150
 Se utilizeaza pentru tratamentul dermatitelor herpetiforme si altor infectii ale
pielii. Se adm. oral.
PF: DAGENAN cp.

SULFAMIDE N1-SUBSTITUITE, N4-ACILATE

In aceasta categorie intra compusi foarte putin solubili in apa, care se absorb in
proportie foarte redusa in circulatia sistemica, realiznd concentratii ridicate la nivel
intestinal, de aceea se utilizeaza drept chimioterapice intestinale. Tratamentul
prelungit poate produce suprainfectii cu Candida sau hipovitaminoze B si K.

FTALILSULFATIAZOL
PHTALYLSULFATHIAZOLUM (DCI)

HOOC

NH C
O

N
SO2 NH
S

2-(N4-ftaloil)-sulfanilamido-tiazol

Sinonim: Ftalazol.
Se prepara pornind de la anilina si anhidrida ftalica:

151
 NH2 O
O
C C
+ HOSO2Cl
+ O N
- HOH
C C
O O
anilina anhidrida
ftalica

O N O
+
C H2N S
C N
N SO2Cl N SO2NH
S
C - HCl C
O O

HOOC

NH C
O
+ HOH

N
SO2 NH
S

Pulbere cristalina, alba, fara miros, cu gust amar, fotosensibila, insolubila in

apa, eter etilic, foarte greu solubila in alcool; se dizolva in hidroxizi si carbonati
alcalini.
Este una dintre cele mai active sulfamide intestinale; se indica pentru
tratamentul dizenteriei microbiene, toxiinfectiilor alimentare, infectii cu colibacili,
enterocolite acute; pre- si post-operator in interventii chirurgicale pe colon. ~n
tratamentele indelungate se asociaza cu vitaminele complexului B si cu vitamina K
pentru evitarea distrugerii florei saprofite.
PF: FTALILSULFATIAZOL cp. 500 mg;

SUCCINILSULFATIAZOL
SUCCYNYLSULFATHIAZOLUM (DCI)

NH C CH2CH2 COOH
O

N
SO2 NH
S

2-(N4-succinil)-sulfanilamido-tiazol

152
 Prezinta proprietati si utilizari similare ftalilsulfatiazolului.

AZODERIVAI DE TIP ANALOG SULFAMIDELOR N1-SUBSTITUITE, N4-

ACILATE

SULFASALAZINA
SULFASALAZINUM (DCI)

N N OH

COOH

SO2 NH
N

Acid 4-hidroxi-4-(2-piridil sulfamoil)-azobenzen-3-carboxilic

Sinonim: Salazosulfapiridina.
Se prepara prin tratarea CAS-ului cu 2-amino-piridina, urmat de diazotarea
sulfapiridinei si cuplarea cu acid salicilic:

NH C CH3 NH C CH3 NH2

O + O
H2 N + HOH
N
- CH3COOH
- HCl
SO2 Cl SO2 NH SO2 NH
N N

+ - N N OH
N N] Cl + OH
+ NaNO2
COOH
+ 2 HCl COOH
- NaCl
- 2 HOH
SO2 NH SO2 NH
N N

2-Amino-piridina se obtine prin reactia Cicibabin, din piridina si amidura de

sodiu:

153
 + HOH
+ NaNH2
- NaOH
N N NHNa N NH2

Pulbere bruna-portocalie, insolubila in apa, solubila in alcalii.

Administrata pe cale orala, se absoarbe putin, iar la nivel intestinal este
scindata sub influenta florei microbiene in sulfapiridina si acid 5-amino-salicilic
(cunoscut si utilizat in terapeutica sub numele de Mesalazina).
Prezinta proprietati bacteriostatice si antiinflamatorii, fiind utilizata ca atare
sau ca adjuvant la corticosteroizi in tratamentul colitelor ulcerative si prevenirea
recidivelor in rectocolita hemoragica; de asemenea in tratamentul bolii Crohn. O alta
indicatie majora este artrita reumatoida progresiva care nu raspunde la analgezice si
antiinflamatoare.
Ca reactii adverse: anemie hemolitica, trombocitopenie, anorexie, cefalee,
greata, voma, eruptii cutanate, oligospermie reversibila, colorarea in galben-oranj a
urinii si chiar a pielii.
PF: SALAZOPYRIN cp 500 mg
AZULFIDINE;

SULFAMIDE CU STRUCTURI DIVERSE

MAFENID
MAFENIDUM (DCI)

CH2 NH2

SO2 NH2

p-aminometil-benzensulfonamida

Sinonim: Homosulfanilamida.
Preparare:

154
 CH3 CH2 Cl CH2 NHCOCH3
+ H2N COCH3
lumina acetamida
+ Cl2 o
150 C - HCl

toluen clorura de acetilbenzilamina

benzil

CH2 NHCOCH3 CH2 NH2

+ HOSO2Cl HOH

- HOH - CH3COOH

SO2 NH2 SO2 NH2

Se utilizeaza sub forma de saruri: acetat sau clorhidrat. Acetatul se prezinta ca

o pulbere cristalina alba sau slab galbui,fotosensibila, usor solubila in apa.
Este o sulfamida de uz extern, utilizata sub forma de crme sau solutii pentru
tratamentul infectiilor cutanate, a plagilor si arsurilor. Nu este inactivat de puroi si
tesuturile necrozate. La aplicare indelungata poate produce iritatii si alergii si chiar
acidoza sistemica daca se aplica pe suprafete extinse.
PF: SULFAMYLON crema.

RELATII STRUCTURA CHIMICA-ACTIVITATE ANTIMICROBIANA IN

SERIA SULFONAMIDELOR
pozitia para intre cei doi substituenti de pe nucleul benzenic este
indispensabila, izomerii orto si meta fiind inactivi;
introducerea altor substituenti pe nucleul benzenic determina scaderea sau
anihilarea actiunii;
gruparea aminica aromatica din pozitia 4 joaca un rol important pentru efectul
antimicrobian; ea poate fi inlocuita doar cu grupari capabile sa se transforme
in organism in grupare amino (ex. NO2; -NH-OH)
gruparea aminica aromatica poate fi substituita cu diversi radicali astfel:
-substituirea cu radicali acil (acetil, carbamil) reduce mult activitatea;
-substituirea cu radicali ai acizilor dicarboxilici (ftalic, succinic) determina micsorarea
solubilitatii in apa si pierderea activitatii in vitro;

155
-substituirea cu radicali alchil inferiori determina reducerea activitatii, dar cresterea
duratei de actiune;
-substituirea cu radicali fenil sau alchil superiori conduce la anularea efectelor
antimicrobiene;
substituirea hidrogenului gruparii sulfonamidice conduce la cei mai activi
compusi
-radicalii heterociclici determina cresterea activitatii;
-radicalii acetil, aril-sulfonil o reduc;
-radicalii fenil si alchil o anuleaza.
Prezenta gruparii metoxi pe radicalii heterociclici determina o intrziere a
eliminarii din organism si o actiune prelungita.

ANTIMICOBACTERIENE

Reprezinta substante active asupra speciilor de Mycobacterium (tuberculosis si

leprae). Micobacteriile se deosebesc de bacteriile patogene prin aceea ca poseda un
invelis ceros, greu permeabil pentru chimioterapice; manifestarea bolii este cronica.

ANTITUBERCULOASE (TUBERCULOSTATICE)

Tuberculoza (ftizia) (abreviata TB sau TBC) este o boala produsa de

Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch), descoperit in 1882 de catre bacteriologul
german Robert Koch. Grecii denumeau aceast boal phthisis (consumare),
subliniind aspectul dramatic de emaciere general, asociat cazurilor cronice netratate.
Tuberculoza afecteaza cel mai frecvent plamnii, dar poate afecta si SNC,
sistemul limfatic, circulator, genitourinar, gastrointestinal, oasele, articulatiile si chiar
pielea. Boala se transmite pe cale aerogena (prin tuse, stranut). Simptomele sunt: tuse
cu sputa mai mult de 3 saptamni, febra timp de o saptamna fara o cauza evidenta,
frisoane, dureri n regiunea cutiei toracice, hemoptizie (sputa cu snge eliminata prin
tuse), scadere brusca n greutate, pierderea poftei de mncare, astenie permanenta,
oboseala, dispnee la efort fizic, transpiratii excesive, mai ales noaptea.

156
 Clemens von Pirquet a dezvoltat testul cutanat la tuberculina in 1907; era
moderna a terapiei antituberculoase a inceput in 1944, odata cu descoperirea
streptomicinei si apoi a izoniazidei in 1952.

Clasificarea tuberculostaticelor

Dupa origine:
-antibiotice: streptomicina, kanamicina, viomicina, etc.
-compusi semisintetici: rifampicina
-chimioterapice de sinteza (PAS-ul, izoniazida, etionamida, etc.)
Dupa eficienta:
-de prima linie : izoniazida, etambutolul, pirazinamida, rifampicina, streptomicina;
-de a 2-a linie:
chimioterapice sintetice: etionamida, protionamida, PAS, etc.
aminoglicozide: amikacina, kanamicina;
polipeptide: capreomicina, viomicina, enviomicina;
fluorochinolone: ciprofloxacina, levofloxacina, moxifloxacina;
- de a 3-a linie: ex. claritromicina, rifabutin

ACID p-AMINOSALICILIC
ACIDUM AMINOSALICYLICUM (DCI)

COOH
OH

NH2

Acid 4-amino-2-hidroxibenzoic

Sinonim: PAS
Se prepara prin sulfonarea p-nitrotoluenului, oxidarea gruparii metil la
carboxil, reducerea gruparii nitro si in final, topire alcalina:

157
 CH3 CH3 COOH
SO3H SO3H
H2SO4 conc. KMnO4/H2SO4 3 H2
(Zn + HCl)

NO2 NO2 NO2

acid 2-metil-5-nitro-
benzensulfonic

COOH COOH
SO3H OH
KOH
300 oC

NH2 NH2

Pulbere microcristalina alba, fara miros, cu gust acru, se innegreste la aer si

lumina; este greu solubila in apa, solubila in alcool. Sarea de sodiu (FR X) este
solubila in apa.
Se identifica cu clorura ferica, cnd se obtine o coloratie rosie-violeta.
Se utilizeaza (mai ales sarea de sodiu) in tratamentul tuberculozei, intotdeauna
in asociere cu alt tuberculostatic, pentru a preveni instalarea rapida a rezistentei
bacteriene.
Se administreaza oral, in doze uzuale zilnice de 10-12 g in 2-3 prize.
Ca reactii adverse pot aparea: tulburari gastro-intestinale: greata, voma, diaree;
reactii de hipersensibilizare; tulburari hematologice: anemie, agranulocitoza,
trombocitopenie, leucopenie.
Se contraindica in insuficienta renala.
PF: PASER pachet cu 4 g granule

IZONIAZIDA
ISONIAZIDUM (DCI, FR X)

CO NH NH2

158
 Hidrazida acidului 4-piridincarboxilic

Sinonim: HIN
Este hidrazida acidului izonicotinic.
Afost sintetizata in 1912, dar proprietatile antituberculoase au fost descoperite
abia in 1952.
Se obtine prin oxidarea -picolinei:

CH3 COOH COOCH3

KMnO4/H2SO4 + CH3OH

N H2SO4
N N

CO NH NH2

H2N NH2 . H2O

- CH3OH N

Este o substanta cristalina, alba, usor solubila in apa si alcool.

Prezinta proprietati reducatoare. Reactioneaza cu reactivii Fehling si Tollens.
Se utilizeaza in profilaxia si tratamentul tuberculozei, asociata de obicei cu
streptomicina, rifampicina siasau pirazinamida; este foarte activa in meningita
tuberculoasa. Produce scaderea febrei, calmeaza tusea si diminueaza expectoratia;
determina revenirea poftei de mancare si cresterea in greutate a bolnavului.
Ca reactii adverse: hepatotoxicitate, fenomene polinevritice (reduse prin
asociere cu vitamina B6), depresie, cefalee, somnolenta sau insomnie, crampe
musculare; uneori convulsii, senzatie de uscaciune a gurii, greata, varsaturi, anorexie,
constipatie, transpiratie, prurit.
Se administreaza oral sau parenteral (i.m. sau i.v.).
PF: ISONIAZIDA ATB cp. 100, 300 mg;
RIFAMPICINA SI IZONIAZIDA capsule 300 mg rifampicina si 150 mg
izoniazida.

159
 PASINIAZIDA
PASINIAZIDUM (DCI)

+ -
CO NH NH3 COO
OH
.

N
NH2

p-aminosalicilat de izonicotinoilhidrazida

Reprezinta o asociere intre HIN si PAS, avnd efectele celor doua

componente. Se recomanda in toate formele de tuberculoza.

IZONICOTINOILHIDRAZIDE

Sunt produsi de condensare ai HIN-ului cu aldehide, avnd o toxicitate mai

scazuta dect aceasta.

FTIVAZIDA
FTIVAZIDUM (DCI)

CO NH N CH OH

OCH3

Vanilidenhidrazida acidului izonicotinic

Se obtine prin condensarea HIN-ului cu vanilina (4-hidroxi-3-metoxi-

benzaldehida):

160
 CO NH NH2 CO NH N CH OH

+ OHC OH OCH3

N N
OCH3

Prezinta efecte tuberculostatice si antimicotice.

CROTONIAZIDA
CROTONIAZIDUM (DCI)

CO NH N CH CH CH CH3

2-butenilidenhidrazida acidului izonicotinic

Se obtine prin condensarea HIN-ului cu aldehida crotonica:

CO NH NH2 CO NH N CH CH CH CH3

+ OHC CH CH CH3
N N

Este eficienta in meningita tuberculoasa. Se asociaza cu streptomicina si alte

antituberculoase. Este bine tolerata de copii.

METAZIDA
METAZIDUM (DCI)

CO NH NH CH2 NH NH CO

N N

161
 2,2-metilendihidrazida acidului izonicotinic

Se obtine prin condensarea a 2 moli de HIN cu formaldehida:

CO NH NH2 CO NH NH CH2 NH NH CO

2 + CH2O
N N N

Prezinta actiune antituberculoasa asemanatoare HIN-ului, dar este mai putin

toxica.

METANIAZIDA
METHANIAZIDUM (DCI)

CO NH NH CH2 SO3H

izoniazid metansulfonat

Se utilizeaza mai ales sub forma de saruri de calciu si de sodium, pentru

tratamentul tuberculozei.

162
DERIVAI TIOAMIDICI AI ACIDULUI IZONICOTINIC

ETIONAMIDA
ETHIONAMIDUM (DCI) (FR X)

S
C
NH2

N C 2H5

2-etil-izonicotin-tioamida

Se obtine pornind de la 2-etil-piridina, care se oxideaza cu perhidrol, se

nitreaza, gruparea nitro se reduce la grupare aminica, apoi aceasta se transforma
succesiv in grupare Br, CN si in final tioamidica:

NO2 NH2

+ H2O2 + HNO3 Fe/H2SO4

CH3COOH H2SO4
N C2H5 N C2H5 N C2H5 N C2H5

O
S
Br CN C
NH2
CuCN H2S
CuBr
N(CH2CH2OH)3
N C2H5 N C2H5 N C2H5

Este o pulbere cristalina, galbena, insolubila in apa, cu miros caracteristic.

Prezinta o toxicitate scazuta. Se administreaza oral, rectal sau parenteral (i.v.) in
tratamentul tuberculozei, in asociere cu alte antituberculoase.
PF: ETIONAMIDA ATB cp. filmate 250 mg.

163
 PROTIONAMIDA
PROTIONAMIDUM (DCI)

S
C
NH2

N CH2 CH2 CH3

2-propil-tio-izonicotinamida

Prezinta proprietati si utilizari asemanatoare etionamidei.

PF: PETEHA cp. 250 mg

DERIVAI AI PIRAZINEI

PIRAZINAMIDA
PYRAZINAMIDUM (DCI)

N
1 2 C NH2
4 3 O
N

Amida acidului pirazin-2-carboxilic

Se obtine prin condensarea o-fenilen-diaminei cu glioxalul; chinoxalina astfel

obtinuta se oxideaza cu KMnO4 in mediu alcalin la acid pirazin-2,3-dicarboxilic, care
la tratare cu anh. acetica formeaza anhidrida corespunzatoare; la tratare cu methanol
se formeaza esterul corespunzator, care se decarboxileaza prin incalzire si se trateaza
cu amoniac:

164
 H2N N N COOH
HC O + KMnO4
+
HC O -2 HOH NaOH
H2N N N COOH
chinoxalina

O
N C N COOCH3 N COOCH3
(CH3CO)2O CH3OH
O - CO2
N C N COOH N
O

N
NH3 C NH2
O
N

Este o pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust slab amar, putin solubila in
apa. Se utilizeaza in tuberculoza rezistenta la alte tuberculostatice. Se asociaza cu
izoniazida, rifampicina si alte tuberculostatice. Se administreaza oral.
Cea mai importanta reactie adversa este hepatotoxicitatea.
PF: PIRAZINAMIDA cp 500 mg.

MORFAZINAMIDA
MORPHAZINAMIDUM (DCI)

N
C NH CH2 N O
O
N

N-(morfolinometil)-pirazincarboxamida

Sinonim: Morinamida
Se obtine printr-o reactie Mannich din pirazinamida, formaldehida si
morfolina:

N N
C NH2 C NH CH2 N O
+ CH2O + HN O
O - HOH O
N N

165
 Se utilizeaza sub forma de clorhidrat care este solubil in apa. ~n organism este
hidrolizat lent in formaldehida, morfolina si pirazinamida, ceea ce determina
intrzierea aparitiei tulburarilor hepatice.

DERIVAI DE TIOUREE
TIOCARLID
TIOCARLIDUM (DCI)

CH3 CH3
OCH2CH2CH OCH2CH2CH
CH3 CH3

NH C NH
S

4,4'-Bis(izopentiloxi)-tiocarbanilida

Sinonim: izoxil.
Se obtine prin acetilarea p-amino-fenolului; dupa alchilarea p-acetilamino-
fenolului cu bromura de izoamil si dupa indepartarea gruparii acetil prin hidroliza se
formeaza p-izoamil-oxianilina, care prin tratare cu sulfura de carbon conduce la
tiocarlid:

166
 OH OH

+ (CH3CO)2O CH3
+ Br CH2CH2CH
CH3

NH2 NH CO CH3
p-acetilaminofenol

CH3 CH3
O CH2CH2CH O CH2CH2CH
CH3 CH3
+ HOH
- CH3COOH

NH CO CH3 NH2

p-izoamiloxi-
anilina

CH3 CH3 CH3

O CH2CH2CH OCH2CH2CH OCH2CH2CH
CH3 CH3 CH3
+ CS2
2 - H2S

NH2 NH C NH
S

Se utilizeaza per os, in tratamentul tuberculozei si leprei. Se poate asocia cu

HIN si strteptomicina.

ETOXID
AETHOXIDUM (DCI)

H5C2O NH C NH OC2H5
S

4,4-bis-etoxi-tiocarbanilida

167
 Se obtine prin condensarea fenetidinei (clorhidrat sau sulfat) cu tiocianat de
amoniu:

+ NH4SCN
2 H5C2O NH2 . HCl H5C2O NH C NH OC2H5
- NH4Cl
S

Sau prin reactionarea fenetidinei cu sulfura de carbon:

+ CS2
2 H5C2O NH2 H5C2O NH C NH OC2H5
- H2S
S

Prezinta o buna toleranta, tratamentul putndu-se prelungi pna la un an. Se

asociaza cu HIN, streptomicina, cicloserina.

BUTOMELID
BUTOMELIDUM (DCI)

H3C N N NH C NH OC4H9
S

4-(n-butoxi)-4'(4''-metilpiperazino-1'')tiocarbanilida

Pulbere cristalina alba, insolubila in apa; clorhidratul este hidrosolubil. Solutia

apoasa este instabila.
Prezinta o puternica actiune antituberculoasa; se asociaza cu rifampicina.

168
TIOSEMICARBAZONELE ALDEHIDELOR AROMATICE

TIOACETAZONA
THIOACETAZONUM (DCI)

CH N NH C NH2
S

NH CO CH3

N- 4- (carbamo-tioilhidrazin-iliden) metil fenil acetamide

Mecanism de actiune: formeaza combinatii complexe cu cuprul, microelement

indispensabil vietii bacteriene.
Se utilizeaza intotdeauna in asociere cu alte tuberculostatice, intrucit singura
dezvolta imediat rezistenta.
Prezinta o toxicitate marita - hepatotoxicitate, si in special reactii de
hipersensibilizare la nivelul pielii (in special la pacientii infectati cu HIV).

HIDROXIALCHILDIAMINE

ETAMBUTOL
ETAMBUTOLUM (DCI) (FR X)

HO CH2 CH2 OH
CH NH CH2CH2 NH CH
CH2 CH2
CH3 CH3

2- 2-(1-hidroxibutan-2-ilamino)etilamino butan-1-ol

Se obtine prin condensarea dicloretanului cu 2-amino-1-butanol:

169
 CH2 OH HO CH2 CH2 OH
CH2 Cl CH NH2 CH NH CH2CH2 NH CH
+ 2
CH2 Cl CH2 CH2 CH2
CH3 CH3 CH3

2-Amino-1-butanolul se obtine prin reactia dintre 1-nitropropan si

formaldehida in mediu de bicarbonat de sodiu:

CH2 OH CH2 OH
CH2 CH3 NaHCO3 CH NO2 H2 CH NH2
+ CH2O
CH2 NO2 CH2 CH2
CH3 CH3

Pulbere cristalina alba, higroscopica, fara miros, cu gust amar si racoritor,

solubila in apa. Este optic activ; izomerul dextrogir este de 4 ori mai activ dect
streptomicina si de 16 ori mai activ dect izomerul levogir, fata de bacilul Koch.
Este un antituberculos de prima linie cu actiune bacteriostatica asupra M.
tuberculosis. Etambulolul se absoarbe bine din intestin, cu o biodisponibilitate de
77%, fara a fi interferat de alimente. Circula in sange legat de proteinele plasmatice in
proportie de aproximativ 20-30% si este metabolizat in ficat. Se elimina predominant
urinar. Timpul de injumatatire plasmatic este de 3,1 ore. Nu trece in lichidul
cefalorahidian decat in meningita; trece bariera placentara; nu ajunge in laptele
matern.
Se indica in: tuberculoza pulmonara, pleurezia tuberculoasa, peritonita
tuberculoasa, meningita tuberculoasa, tuberculoza genito-urinara, tuberculoza osteo-
articulara si ganglionara. Se asociaza obligatoriu cu alte chimioterapice si antibiotice
antituberculoase (administrat singur dezvolta rezistenta).
Reactii adverse: Nevrita optica cu pierderea partiala a vederii (reversibila in
cateva luni daca se suprima tratamentul imediat), febra, artralgii, eruptii cutanate
alergice, prurit, cefalee, greturi, varsaturi, dureri abdominale, parestezii, stari
confuzive, rareori nevrite periferice sau alterari pasagere ale functiei hepatice,
hiperuricemie.
Contraindicatii: Hipersensibiltate la etambutol. Nevrita optica. Prudenta in
sarcina, la copiii sub 13 ani, la batrani, la cei cu acuitate vizuala redusa, cu cataracta

170
sau retinopatie diabetica, in insuficienta renala, la alcoolici si la marii fumatori.
Bolnavii tratati concomitent cu: antiinflamatorii nesteroidiene, disulfiram sau
antimalarice de sinteza trebuie urmariti cu atentie existand riscul nevritei optice.
Aparitia tulburarilor de vedere in timpul tratamentului impune oprirea acestuia.
Preventiv, se va face controlul oftalmologic inainte de inceperea tratamentului.
Interactiuni medicamentoase: Antiacidele gastrice cu aluminiu in compozitie diminua
absorbtia intestinala a etambutolului.
Se administreaza oral: adulti: 15 mg/kg corpazi, priza unica, pe stomacul gol,
zilnic sau 40-50 mg/kg corpazi de 2 ori pe saptamana asociat cu un alt tuberculostatic
(izoniazida, rifampicina, streptomicina). Copii: oral, 25 mgakg corp/zi.
PF: ETAMBUTOL cp. sau capsule 250 mg, 400 mg.

ANTILEPROASE

Lepra (boala Hansen) este o boal infecioas grav cunoscut din antichitate,
agentul etiologic al bolii fiind bacteria Mycobacterium leprae (descoperita in 1873 de
catre medical norvegian Gerhard Armauer Hansen).
Se considera ca locul de origine al bolii este Africa de Est, de unde s-a
raspandit in Europa si Asia, apoi si pe continental American prin colonizarea Americii
i comerul cu sclavi.
Infecia cu Mycobacterium leprae, dup o incubaie lung de luni sau ani de
zile, bacteria produce inflamaii tumorale urmat de ulceraii prin distrugerea nervilor
i descompunerea esuturilor pe faa bolnavului sau prin cderea extremitilor.
Boala apare la toate mamiferele i om, un caz de excepie fiind animalele din
grupa furnicarului i leneului ordinul (Cingulata) familia (Dasypodidae) care au
temperatura corpului mai sczut. Acest fapt este deosebit de important n cercetarea
bolii i n producerea vaccinului.
Tratamentul leprei a inceput practic prin descoperirea sulfamidelor de catre
Domagk si mai ales, odata cu descoperirea Dapsonei (1947).

171
 DIAFENILSULFONA
DIAPHENYLSULFONUM (DCI)

O
H2N S NH2
O

4,4-diaminodifenil-sulfona
Sinonim: Dapsona.
Se obtine din p-clor-nitrobenzen, care la tratare cu sulfura de sodiu conduce la
doi produsi: p,p-dinitro-difenil-disulfura si p,p-dinitro-difenil-sulfura.
Acesti produsi se separa pe baza diferentei de solubilitate in benzina de
extractie:

O2N S S NO2

Na2S
O2N Cl

oxidare
O2N S NO2

O O
red.
O2N S NO2 H2N S NH2
O O

Dapsona se utilizeaza de obicei in asociere cu rifampicina si clofazimina

pentru tratamentul leprei.
Se mai utilizeaza si pentru profilaxia pneumocistozei si toxoplasmozei la
pacientii cu intoleranta la cotrimoxazol.
Toxicitatea este destul de ridicata: pot aparea efecte adverse la:
-nivel sangvin: anemie hemolitica, methemoglobinemie, agranulocitoza;

172
-hepatic: hepatita, icter colestatic;
-gastric: greata, voma;
-SNC: insomnii, dureri de cap, psihoze, neuropatii periferice.
PF: DISULONE cp. 100 mg.

CLOFAZIMINA
CLOFAZIMINUM (DCI)

Cl

N N CH(CH3)2

N NH Cl

N-5-bis(4-clorofenil)-3,5-dihidro-3- (1-metiletil)imino -2-fenazinamina

Este un colorant fenazinic sintetizat in 1954 si testat initial ca tuberculostatic

(dovedindu-se insa inactiv). In 1959 si-a dovedit eficienta ca antilepros, 10 ani mai
tarziu fiind introdus in terapeutica sub denumirea comerciala de LAMPRENE (Ciba
Geigy, astazi membra a grupului Novartis).
Se prezinta sub forma de cristale de culoare rosu-inchis sau pulbere cristalina
brun-rosietica, fara miros, practic insolubila in apa, solubila in cloroform si benzen.
Se utilizeaza in tratamentul leprei, de obicei in asociere cu rifampicina sau cu
ofloxacina si minociclina la pacientii cu intoleranta la rifampicina.
Ca efecte adverse: colorarea pielii (uneori a conjunctivei si corneei), precum si
a secretiilor in rosu- pna la brun, a leziunilor leproase in mov-negru; tulburari gastro-
intestinale: greata, voma, dureri abdominale.
Se administreaza oral, 50 mg zilnic (doza unica).
PF: LAMPRENE capsule a 50 mg clofazimina.

173
 ALDESULFONA
ALDESULFONUM (DCI)

Na2OSH2C NH SO2 NH CH2SO2Na

Sarea de sodiu a acidului sulfonil bis (1,4-fenilenimino) bis-metansulfonic

Prezinta efecte antileproase si antituberculoase.

TIAMBUTOSINA
THIAMBUTOSINUM (DCI)

CH3
H9C4 O NH C NH N
S CH3

N-(4-n-butoxifenil)-N-(4-dimetilaminofenil)tiouree

Derivat de tiocarbanilida, pulbere galbuie, greu solubila in apa.

Se utilizeaza oral, pentru tratamentul leprei, in doze zilnice de 1-2 g; se poate
asocia cu HIN care i potenteaza actiunea.

ANTIMALARICE

Malaria (paludism) este boala parazitara cea mai raspandita din lume, in
particular in tarile tropicale, provocata de infestarea cu hematozoare (organisme
unicelulare, un tip particular de protozoare) din genul Plasmodium.
Exista patru specii de hematozoare ale paludismului: Plasmodium falciparum,
Plasmodium vivax, Plasmodium ovale si Plasmodium malariae. Parazitii se transmit
la om prin intepaturile anofelilor (specie de tantari) femele infestate, care-si depun
ouale in apele statatoare. Parazitii, prezenti in saliva tantarului, patrund astfel in
sangele uman. Ei mai pot fi transmisi si in cursul unei transfuzii sangvine, ori de la
mama la fat in timpul sarcinii; in continuare, parazitii invadeaza mai intai ficatul, apoi

174
globulele rosii, in care se multiplica si a caror distrugere o provoaca (cu hemoliza
responsabila de anemie), ceea ce declanseaza accesul febril.
Ciclul de viata al plasmodiului este complex, incluznd o faza sexuata
(sporogonie) desfasurata in organismul tntarului (vector) si una asexuata
(schizogonie), in organismul uman (gazda).
Ciclul sexuat incepe prin intepatura tntarului infectat, care introduce
sporozoiti (formati prin sporogonie in stomacul tntarului) in sngele gazdei; acestia
se localizeaza in ficat si prin diviziune asexuata formeaza merozoiti . Faza aceasta
preeritrocitara dureaza 8-12 zile de la infectare si nu genereaza simptome specifice
malariei.
Unii sporozoiti ramn in ficat intr-o stare latenta, si sunt numiti hipnozoiti;
acestia sunt responsabili de recidivarea malariei.
O parte din merozoiti intra in hematii unde se transforma in schizonti, care
genereaza prin diviziune noi merozoiti care invadeaza hematiile. Momentul eliberarii
merozoitilor din schizonti determina accesul de malarie.
O alta parte a merozoitilor ramne in ficat si se diferentiaza in gametocite
(celule sexuate mascule si femele) care-si continua dezvoltarea fazei sexuate in
stomacul tntarului, prin transformare in oocisti, iar prin diviziunea acestora apar
sporozoitii care migreaza in glandele salivare.
Simptome si semne - Perioada de incubatie (timpul scurs intre intepatura
tantarilor si aparitia simptomelor) dureaza de cele mai multe ori de la una la doua
saptamani, dar se poate prelungi pana la mai multe luni - chiar mai multi ani - daca
subiectul a luat medicamente antimalarice in scop preventiv. Crizele de malarie
comporta intotdeauna un acces de febra de 40 sau de 41 "C si frisoane, apoi o cadere a
temperaturii insotita de transpiratii abundente si senzatie de frig. Puseele de febra se
produc, in general, din doua in doua zile (febra terta), mai rar in fiecare zi (febra
cotidiana) sau din trei in trei zile (febra cvarta).
Doar parazitul Plasmodium falciparum este cauza unui accident pernicios
(acces de febra mortal in absenta tratamentului).
Atunci cand crizele de malarie se repeta des, timp de mai multi ani si cand
sunt prost ingrijite, se instaleaza un paludism visceral cu o anemie, un icter, o splina
care creste si se poate rupe, si o stare de mare oboseala.
Antimalaricele se clasifica in:
antimalarice naturale (alcaloizi cu nucleu chinolinic chinina si chinidina)

175
 antimalarice de sinteza:
-derivati de 8-aminochinolina;
-derivati de 4-aminochinolina;
-alti derivati de chinolina;
-derivati acridinici;
-derivati biguanidici;
-derivati pirimidinici.

ANTIMALARICE NATURALE
ALCALOIZI CU NUCLEU CHINOLINIC

CHININA
QUININUM (DCI)

H3CO
OH
CH
N
CH CH2
} nucleu chinuclidinic

N
} nucleu chinolinic

2-etenil-4-azabiciclo[2.2.2]oct-5-il)- (6-metoxichinolin-4-il)-metanol

Chinina este primul medicament utilizat pentru tratarea malariei- este

principalul alcaloid extras din scoara arborelui de Cinchona.
D.p.d.v. chimic molecula de chinina este constituita dintr-un nucleu chinolinic
si unul chinuclidinic (care impreuna formeaza nucleul ruban).
Se prezinta sub forma de pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust foarte
amar, este greu solubila in apa, usor solubila in alcool. Este optic-activa (are 5 atomi
de C asimetric). n terapeutica se foloseste sub forma de saruri: sulfat, clorhidrat, etil-
carbonat.
Chinina are actiune antimalarica (schizontocida), antipiretica, slab analgezica,
sensibilizeaza uterul gravid (intensifica contractiile uterine).

176
 Indicatii : malarie (in special terta benigna); stari febrile persistente; migrena
(in asociere cu analgezice).
Reactii adverse : cele mai frecvente sunt : tulburari de auz (vajaituri in urechi,
hipoacuzie pana la surditate) si vizuale (diminuarea campului vizual si a vederii
colorate, chiar orbire), care pot persista mai multe saptamani. Dozele mari pot
produce stari confuzionale si fenomene depresive centrale. Mai pot aparea : cefalee,
greata, varsaturi.
Contraindicatii : sarcina; alaptare; insuficienta cardiaca; miastenie; fibrilatie
atriala; anemie hemolitica; nevrita optica.
Mod de administrare : adulti - ca antimalaric : 1-2 g/zi timp de 7 zile, in doze
fractionate, apoi intermitent cateva saptamani; ca antipiretic : 0,25-1 g/zi, in doze
fractionate; copii 0,01-0,02 g/kilocorp/zi. Doza zilnica se imparte in 3 prize, care se
administreaza dupa mese.

ANTIMALARICE DE SINTEZA
DERIVAI DE 8-AMINOCHINOLIN

Se caracterizeaza prin actiune gametocida puternica.

PAMACHINA
PAMAQUINUM (DCI)

5 4 COOH
H3CO
3
6 OH
7 1 2
N CH2
8
1' 2' 3' 4' +
NH CH CH2 CH2 CH2 N(C2H5)2
H OH
CH3 -
COO

Sarea 6-metoxi-8-(4-dietilamino-1-metil-butilamino)-chinolinei cu acidul 1,1-

metilen-bis-(2-hidroxi-3-naftoic)

Sinonim: Plasmochina.

177
 Reprezinta unul dintre primele antimalarice de sinteza.
Se obtine prin condensarea 6-metoxi-8-aminochinolinei cu 1-dietilamino-4-
clor-pentan si tratarea cu acid embonic(pamoic):

H3CO
+ Cl CH CH2 CH2 CH2 N(C2H5)2
N CH3 - HCl

NH2

6-metoxi-8-amino- 1-dietilamino-4-clor-pentan
chinolina

COOH
H3CO OH

+ CH2
N
+
NH CH CH2 CH2 CH2 N(C2H5)2 OH
H
CH3 COOH

pamachina embonat

Baza libera se prezinta ca un lichid galben, uleios; embonatul se prezinta sub

forma de pulbere cristalina galben-roscata, cu gust amar, solubila in apa. Este activa
fata de agentul patogen al malariei terte benigne (P.vivax) si maligne (P. falciparum).
Prezinta o toxicitate relativ ridicata: produce tulburari digestive, cardiace, hepatice.
Se administreaza oral in doze zilnice de 20-40 mg.

PRIMACHINA
PRIMAQUINUM (DCI)

H3CO

N
+ - -
NH CH CH2 CH2 CH2 NH3 H2PO4 sau Cl
CH3

6-metoxi-8-(4-amino-1-metil-butilamino)-chinolina fosfat (sau clorhidrat)

178
 Sub forma de fosfat se prezinta ca o pulbere cristalina rosie-portocalie, fara
miros, fotosensibila; este solubila in apa, practic insolubila in alcool si eter etilic.
Prezinta actiune asemanatoare pamachinei, avnd o toxicitate mai redusa.
Este un antimalaric care se utilizeaza in asa-numita cura radicala (pe o durata
de 14 zile) - pentru eliminarea hipnozoitilor din ficat. Se administreaza de regula in
asociere cu clorochina.
Se mai utilizeaza si pentru tratamentul pneumocistozei, in asociere cu
clindamicina.
PF: PRIMACIN cp. a13,2 mg fosfat echivalent cu 7,5 mg de primachina

PLASMOCID
PLASMOCIDUM (DCI)

OH
-
COO
H3CO

CH2
N
+
NH CH2 CH2 CH2 NH(C2H5)2
COOH

OH

Sarea 6-metoxi-8-(3-dietilamino-propilamino)-chinolinei cu acidul metilendisalicilic

Se obtine prin condensarea 6-metoxi-8-aminochinolinei cu 1-dietilamino-3-

clor-propan si tratarea cu acid metilen-disalicilic:

179
 H3CO
+ Cl CH2 CH2 CH2 N(C2H5)2
N - HCl

NH2

6-metoxi-8-amino- 1-dietilamino-3-clor-propan
chinolina
OH

COOH
H3CO

+
N CH2
NH CH2 CH2 CH2 N(C2H5)2

COOH

OH
plasmocid

Acidul metilen-disalicilic se obtine prin condensarea acidului salicilic cu

formaldehida:

OH OH

COOH COOH

+ CH2O CH2
- HOH

COOH COOH

OH OH

Este o pulbere cristalina, galben-bruna, cu gust amar; este insolubila in apa.

Este un antimalaric utilizat in doze zilnice de 60 mg; se asociaza de regula cu
mepacrina.
Are actiune toxica asupra SNC.

180
 PENTACHINA
PENTAQUINUM (DCI)

H3CO

N CH3
+
-
NH (CH2)5 NH2 CH H2PO4
CH3

6-metoxi-8-(5-izopropilamino-pentametilenamino)-chinolina

Prezinta o activitate asemanatoare pamachinei. Se administreaza 100 mg a zi,

in asociere cu chinina.

TAFENOCHINA
TAFENOQUINUM (DCI)

CF3

O CH3
H3CO

OCH3
N
NH CH CH2 CH2 CH2 NH2
CH3

N-[2,6-dimetoxi-4-metil-5-]3-(trifluorometil)
fenoxitchinolin-8-il]pentan-1,4-diamina

Principalul avantaj al tafenochinei este timpul sau de injumatatire lung care

permite administrarea la intervale de timp mai mari, comparativ cu primachina.
Se administreaza oral, 800 mg la trei zile.

181
RELAII STRUCTUR CHIMIC-ACIUNE ANTIMALARIC N SERIA
DERIVAILOR 8-AMINOCHINOLINEI

-prezenta gruparii metoxi in pozitia 6 este absolut obligatorie; substituirea acesteia cu

gruparile OH, -CH3, -H are ca efect reducerea sau pierderea actiunii antimalarice;
-structura catenei laterale (diamina legata de ciclul chinolinic prin atomul de azot) are
o mare importanta: compusii cu o catena laterala cu un numar impar de atomi de
carbon sunt activi, iar ramificarea catenei in pozitia ii intensifica actiunea.

DERIVAI DE 4-AMINOCHINOLIN

Au proprietati antimalarice schizontocide caracteristice. Prezenta atomului de

clor in pozitia 7 este absolut necesara pentru aceasta proprietate.

CLOROCHINA DIHIDROGENOFOSFAT
CLOROQUINI DIHYDROGENOPHOSPHAS (DCI) (FR X)

+
H3C CH (CH2)3 NH(C2H5)2
+
NH2
5 4
6 3 -
2 H2PO4
2
Cl 7 N
1

Bishidrogenofosfat de 7-cloro-4- 4-(dietilamino)-1-metil-butil amino chinolina

Se obtine prin tratarea 4,7-diclorchinolinei cu 2-amino-5-dietilaminopentan si

transformarea bazei libere in difosfat:

182
 Cl

+ H3C CH (CH2)3 N(C2H5)2

Cl N NH2

4,7-diclorochinolina 2-amino-5-dietilaminopentan

H3C CH (CH2)3 N(C2H5)2

NH

+ 2 H3PO4 clorochina

Cl N

Pulbere cristalina alba, higroscopica, fotosensibila, usor solubila in apa.

Clorochina este bine tolerata si mai putin toxica dect alte antimalarice. Este
medicamentul de electie in malaria acuta, fiind un puternic schizontocid (de 3 ori mai
activ dect chinina). Se administreaza oral: in prima zi 0,6 g ca doza de atac, urmata
de 0,3 g dupa 6 ore si de 0,3 g in urmatoarele 2 zile (uneori se continua inca 4 zile).
Se poate administra si parenteral (i.m. sau i.v. in doze de 0,25 - 0,5 gazi, timp de 1 - 2
zile).
Se mai utilizeaza pentru tratamentul lupusului eritematos, a poliartritei cronice
evolutive si a dizenteriei amoebiene.
Este contraindicat in insuficienta renala sau in cea hepatica, in tulburari
neurologice si hematologice.
Se mai utilizeaza si sub forma de sulfat si clorhidrat.
PF: NIVAQUINE cp. a 200 mg sulfat de clorochina; sirop;
ARALEN cp. a 500 mg fosfat de clorochina.

183
 HIDROXICLOROCHINA
HIDROXYCHLOROQUINUM (DCI)

CH2 CH3
H3C CH (CH2)3 N
NH CH2 CH2 OH

Cl N

7-cloro-4- (4-(N-etil-N- -hidroxi-etilamino)-1-metil-butil amino chinolina

Se utilizeaza sub forma de fosfat si sulfat.

Sulfatul este o pulbere cristalina alba, usor solubila in apa, practic insolubila in
alcool, cloroform si eter etilic.
Hidroxiclorochina este un antimalaric a carui actiune schizontocida rapida se
asociaza cu activitatea gametocida si este, totodata, un antireumatic cu actiune lenta.
Se indica in afectiuni reumatice si dermatologice: lupus eritematos; artrita
reumatoida; artrita cronica juvenila; afectiuni dermatologice produse sau agravate de
lumina solara. Malarie: pentru tratamentul atacurilor acute si pentru suprimarea
malariei produsa de Plasmodium vivax, P. ovale si P. malariae sau de tulpini senzitive
de P. falciparium.
Se administreaza oral in doze de 200-800 mg azi, concomitent cu alimente sau
lapte.
Reactii adverse: poate aparea retinopatie cu modificari de pigmentare si
defecte ale campului vizual. In formele incipiente, aceste modificari sunt reversibile la
intreruperea administrarii. Daca retinopatia este lasata sa evolueze spre stadii mai
avansate, poate exista riscul sa progreseze si dupa intreruperea tratamentului.
Mai pot aparea modificari pigmentare ale pielii si membranelor mucoase,
albirea parului si alopecie, dermatita exfoliativa, tulburari gastrointestinale, cum ar fi
greata, diaree, anorexie, dureri abdominale si, rar, varsaturi. Acestea dispar, de obicei
la intreruperea tratamentului.
PF: PLAQUENIL comprimate filmate 200 mg sulfat de hidroxiclorochina.

184
 AMODIACHINA
AMODIAQUINUM (DCI)

NH OH
CH2 CH3
CH2 N
CH2 CH3
Cl N

4-(7-clor-4-chinolinamino)-o-dietilamino-o-crezol

Sinonim: Camochina.

Se obtine printr-o reactie de condensare de tip Mannich a p-

acetilaminofenolului, cu formaldehida si dietilamina, urmata de hidroliza 3-dietil-
amino-metil-p-acetilaminofenolului si condensare cu diclorchinolina:

H3C CO NH OH
HO NHCOCH3 + CH2O + HN(C2H5)2 CH2 CH3
CH2 N
CH2 CH3
3-dietilamino-metil-p-acetilaminofenol

Cl

+ Cl N
H2N OH
- 4,7-diclorochinolina
HO amodiachina
CH2 CH3
CH2 N
CH2 CH3

Pulbere cristalina galbena, cu gust amar, practic insolubila in apa, putin

solubila in alcool, solubila in HCl 1molal. Sub forma de clorhidrat este hidrosolubila.
Prezinta proprietati antimalarice similare clorochinei; este asociata cu o
incidenta crescuta a tulburarilor hepatice si agranulocitozei.
PF: FLAVOQUINE cp a 200 mg clorhidrat de amodiachina.

185
 CICLOCHINA
CICLOQUINUM (DCI)

CH2 CH3
CH2 N
CH2 CH3
NH OH
CH2 CH3
CH2 N
CH2 CH3
Cl N

4-(7-clor-4-chinolinamino- , -dietil-aminoxilenol)

Are actiune schizontocida, fiind utilizat pentru profilaxia si tratamentul

malariei.

PROPACHINA
PROPAQUINUM (DCI)

NH OH

CH2 N

Cl N

4-(7-clor-4-chinolinamino)- -pirolidin-o-crezol

Prezinta o actiune schizontocida mai puternica dect amodiachina.

186
ALI DERIVAI DE CHINOLIN

MEFLOCHINA
MEFLOQUINUM (DCI)

N CH OH
H

N CF3
CF3

2,8-bis((trifluorometil)chinolin-4-il)-(2-piperidil)-metanol

Este antimalaricul de electie pentru tratamentul malariei cu P. vivax rezistent

la clorochina.
Recent s-a dovedit activ in vitro asupra leucoencefalitei multifocale
progresive (PML) (afeciune demielinizant a sistemului nervos central, produs prin
reactivarea virusului JC (virus ADN, gen Polyomaviridae, familia Papovaviridae) la
pacienii cu imunodepresie sever (in special bolnavii de SIDA), caracterizat prin
modificri histopatologice i neuroradiologice tipice).
Meflochina poate provoca insa efecte adverse grave si permanente la nivelul
SNC: depresie severa, anxietate, paranoia, agresivitate, insomnie, cosmaruri, tulburari
vestibulare severe, atacuri cerebrale, tendinte suicidare.
PF: ELOQUINE; LARIAM cp. a 250 mg clorhidrat de meflochina.

DERIVAI DE ACRIDIN

MEPACRINA CLORHIDRAT
MEPACRINI HYDROCHLORIDUM (DCI) (FR X)

CH3
NH CH (CH2)3 NH(C2H5)2
8 9 1
7 OCH3 -
2 2Cl . 2 H2O
+
3
Cl 6
5
N 10 4

187
 N4-(6-Cloro-2-metoxi-9-acridinil)-N1,N1-dietil-1,4-pentanediamina diclorhidrat
dihidrat

Sinonime: Atebrina, Chinacridina.

Se obtine prin reactia acidului 2,4-diclor-benzoic cu p-anisidina, ciclizarea
intermediarului obtinut, clorurarea 6-cloro-9-hidroxi-2-metoxi-acridinei cu oxiclorura
de fosfor, tratarea 6,9-dicloro-2-metoxi-acridinei cu 2-amino-5-dietilaminopentan si
in final transformarea bazei in diclorhidrat:

OCH3 OCH3
COOH Na2CO3 COOH
+
Cl - HCl NH - HOH
Cl H2N Cl

O OH

OCH3 OCH3 POCl3

Cl N Cl N
H
CH3
+
Cl CH3 NH CH (CH2)3 NH(C2H5)2
1) H2 N CH (CH2 )3 N(C2 H5 )2
OCH3 2) 2 HCl OCH3 -
2Cl
+
Cl N Cl N

Pulbere cristalina galbena, fotosensibila, cu gust amar, greu solubila in apa;

solutiile apoase prezinta fluorescenta verzuie.
Are actiune puternic schizontocida, superioara chininei; este activa si fata de
Giardia intestinalis si cestodele mari.
Se indica in giardioza, la adult 100 mg de 3 oriazi (dupa mese, cu multa apa);
la copii de 1-15 ani, cate 20 mgazi pentru fiecare an de varsta; la copiii sub un an, cate
2 mgazi pentru fiecare luna de varsta; tratamentul se face 5-7 zile. In teniaza, la adult,
800 mg azi; la copii 15 mgakilocorp. Folosirea ca antimalaric este actualmente mult
limitata.
Ca reactii adverse: ameteli, cefalee, tulburari digestive minore- greata, voma,
uneori convulsii, tulburari mintale; rareori eruptii cutanate, foarte rar dermatita
exfoliativa. Pielea si urina se coloreaza de obicei in galben.
Se va evita asocierea cu primachina (toxicitate crescuta).
PF: MEPACRINA cp. a 100 mg clorhidrat de mepacrina
ATEBRIN

188
DERIVAI DE BIGUANID

PROGUANIL
PROGUANILUM (DCI)

Cl

CH3
+ -
NH C NH C NH2 CH Cl
NH NH CH3

N1-(p-clorfenil)-N5-izopropil-biguanid (clorhidrat)

Sinonim: Cloroguanid.
Se obtine prin diazotarea p-cloranilinei si cuplarea sarii de diazoniu
corespunzatoare cu cianguanidina; prin tratarea intermediarului obtinut cu HCl se
obtine p-clorfenil-dicianamina; prin reactionarea acesteia cu izopropilamina, in
prezenta de CuSO4 se obtine proguanil:

NH CN
Cl Cl Cl Cl
NaNO2 + C NH
HCl NH2 toC
_N
2

+ -
NH2 N N] Cl N N NH C NH CN NH C NH CN
NH NH

CH3
1) H2N CH Cl
CH3
2) HCl
CH3
+ -
NH C NH C NH2 CH Cl
NH NH CH3

~n organism se metabolizeaza la cicloguanil, metabolit activ, cu actiune

schizontocida.

189
 Administrat singur dezvolta rapid rezistenta. Proguanil-ul se utilizeaza de
obicei ca antimalaric in asociere cu clorochina sau atovaquona.
PF: PALUDRINE (AstraZeneca) cp a 100 mg s.a.;
MALARONE (GlaxoSmithKline) cp. a 100 mg. proguanil clorhidrat si 250
mg atovaquone.

CICLOGUANIL
CYCLOGUANILUM (DCI)

H2N N NH2

Cl N N

H3C CH3

1-(4-clorfenil)-1,6-dihidro-6,6-dimetil-1,3,5-triazin-2,4-diamina

Este un derivat dihidrotriazinic, metabolit al proguanilului rezultat prin

dehidrociclizarea enzimatica a acestuia:

H
HN N NH H2N N NH2

Cl NH NH Cl N N
_H
HC 2
H3C CH3
H3C CH3

Se obtine prin reactionarea 4-cloranilinei cu cianguanidina sI acetona:

Cl NH2 + NC NH C NH2 + H3C C CH3

NH O

H
HN N NH H2N N NH2

Cl N NH Cl N N
C
H3C CH3 H3C CH3

190
 Se utilizeaza sub forma de embonat (sare cu acidul embonic (pamoic) (acidul
1,1-metilen-bis-(2-hidroxi-3-naftoic)). Se utilizeaza ca antimalaric pe cale
parenterala (i.m. sau s.c.).

CLORPROGUANIL
CHLORPROGUANILUM (DCI)

CH3
Cl NH C NH C NH CH
NH NH CH3
Cl

N1(3,4diclorofenil)-N5-izopropil-biguanidina

Prezinta un spectru de actiune similar proguanilului, dar o durata de actiune

mai mare.
Se obtine prin acelasI procedeu, utiliznd ca materie prima 3,4-dicloro-anilina:

NH CN
Cl Cl Cl Cl
Cl NaNO2 + C NH
Cl Cl toC Cl
HCl NH2
_
N2
+ -
NH2 N N] Cl N N NH C NH CN NH C NH CN
NH NH

CH3
+ H2N CH Cl
CH3 Cl

CH3
NH C NH C NH CH
NH NH CH3

Se utilizeaza sub forma de clorhidrat. Introducerea celui de-al doilea atom de

clor pe ciclul aromatic al proguanilului mareste mult activitatea antimalarica dar sI
toxicitatea.

191
DERIVAI AI PIRIMIDINEI

PIRIMETAMINA
PYRIMETHAMINUM (DCI)

C2H5

N Cl

H2N N NH2

2,4-diamino-5-(p-clorofenil)-6-etil-pirimidina

Cristale incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, fotosensibila, practic
insolubila in apa, greu solubila in alcool sI cloroform.
Este un antimalaric eficient, cu actiune schizontocida de 10 ori mai puternica
dect clorochina, ce actioneaza asupra P. falciparum, P. vivax i P. malariae prin
inhibarea dihidrofolat-reductazei plasmodice, blocnd astfel indirect sinteza acizilor
nucleici ai parazitului; acioneaz sinergic cu sulfonamidele (sulfadoxina sau
sulfametopirazina).
Se utilizeaza sI pentru profilaxia sI tratamentul pneumocistozei sI a
toxoplasmozei (de obicei in asociere cu sulfadoxina, respective sulfadiazina).
Ca efecte adverse: tulburari hematologice datorita depletiei de acid folic:
anemie, leucopenie, trombocitopenie; grea, colici, vom i diaree, mai rar migrena,
ameeala, uscciunea gurii sau gtului, febra, dermatita, pigmentarea neobinuit a
pielii i depresia.
Administrarea simultan de lorazepam poate induce hepatotoxicitate.
Pirimetamina poate cauza exacerbarea efectelor mielosupresive ale agenilor
citostatici, n special metotrexatul.
Se administreaza oral in doze uzuale de 25 mg pirimetamina a saptamna.
PF: DARAPRIM cp. a 25 mg pirimetamina
FANSIDAR cp. (25 mg pirimetamina; 500 mg sulfadoxina).

192
ANTIMALARICE CU STRUCTURI DIVERSE

ATOVAQUONA
ATOVAQUONUM (DCI)

O
HO

Cl

2-[4-(4-clorofenil)ciclohexil]-3-hidroxi-1,4-
dihidronaftalen-1,4-diona

Se utilizeaza pentru tratamentul malariei, ca sI al pneumocistozei sI

toxoplasmozei. Pentru o absorbtie adecvata se administreaza in timpul mesei, sau cel
putin insotit de un pahar cu lapte.
PF: MEPRON suspensie 750 mg atovaquona a 5 ml;
MALARONE (GlaxoSmithKline) cp. a 100 mg. proguanil clorhidrat si
250 mg atovaquona.

HALOFANTRINA
HALOFANTRINUM (DCI)

HO CH CH2 CH2 N(CH2CH2CH2CH3)2

Cl

F3 C Cl

3-dibutilamino-1-[1,3-dicloro-6-(trifluorometil)
fenantren-9-il]-propan-1-ol

193
 Sub forma de clorhidrat este o pulbere cristalina alba, fotosensibila, practic
insolubila in apa, solubila in metanol.
Se utilizeaza pentru tratamentul malariei (nu sI pentru profilaxia acesteia),
oral, 3 doze de 500 mg la 6 ore, pe stomacul gol, apoi repetat dupa o saptamna.
Ca efecte adverse: dureri abdominale, diaree, varsaturi, cefalee, aritmii
cardiace.
Nu se administreaza la pacientI cu tulburari de ritm cardiac sI nu se asociaza
cu meflochina.
PF: HALFAN cp. a 250 mg halofantrina.

LUMEFANTRINA
LUMEFANTRINUM (DCI)

CH Cl
Cl Cl

HO CH CH2 N(CH2CH2CH2CH3)2

2-(dibutilamino)-1-[(9E)-2,7-dicloro-9-(4-clorobenziliden)-
9H-fluoren-4-il]etanol

Sinonime: Benflumetol, Benflumelol.

Este un derivat diclorobenzilidenic, utilizat in asociere cu un alt antimalaric,
derivat de artemisinina: artemeter pentru tratamentul malariei cu P. falciparum. Este
un schizontocid cu actiune lenta sI prelungita.
Ca efecte adverse ale acestei combinatii, pot aparea: ameteli, cefalee, tulburari
de somn, palpitatii, tulburari gastrointestinale, anorexie, prurit, artralgii, mialgii,
senzatie de oboseala.
PF: RIAMET cp. 120 mg lumefantrina sI 20 mg artemeter.
LUMERAX

194
 ARTEMETER
ARTEMETHERUM (DCI)

CH3

O O
H3C O
O

OH
CH3

3R,5aS,6R,8aS,9R,10S,12R,12aR)-Decahidro-10-metoxi-3,6,9-trimetil-3,12-epoxi-
12H-piranos4,3-jt-1,2-benzodioxepina

Artemeterul este un derivat al artemisininei, lactona sesquiterpenica extrasa

din frunzele de Artemesia annua.
Are actiune antimalarica, fiind activ asupra tuturor varietatilor de Plasmodium,
precum si in formele de malarie rezistente la alte antimalarice; are efecte
schizontocide si gametocide.
Se utilizeaza in monoterapie, dar mai ales in asociere cu lumefantrina sau
meflochina.
PF: LARITHER capsule a 40 mg artemeter; sol. inj. 40 sau 80 mg a ml.

ANTITRICOMONAZICE

Tricomonaza este o boala parazitara cu transmitere sexuala data de

Trichomonas vaginalis, un protozor unicelular. Boala afecteaza att femeile, ct si
barbatii.
La femei, parazitul afecteaza vaginul, uretra, cervixul uterin, vezica urinara;
simptomele sunt: prurit vaginal sau iritatie la acest nivel, secretii anormale, dureri la
contactul sexual (dispareunie), urinari frecvente si chiar dureroase (disurie).
La barbati infectia se dezvolta la nivelul uretrei sI in general se manifesta prin
secretii anormale, senzatia de arsura dupa mictiune.

195
 Este recomandata tratarea ambilor parteneri pentru a se evita reinfectarea.
Tratamentul se face cu derivatI de imidazol sI tiazol.

DERIVAI DE IMIDAZOL

METRONIDAZOL
METRONIDAZOLUM (DCI) (FR X)

4 N
3
5 1 2
O2N N CH3
CH2 CH2 OH

1-hidroxietil-2-metil-5-nitro-imidazol

Se obtine prin condensarea glioxalului cu acetaldehida si amoniac in solutie

apoasa; rezulta 2-metil-imidazol, care se nitreaza cu amestec sulfonitric si apoi se
trateaza cu etilen-clorhidrina sau cu etilen-oxid in mediu de acid formic:

+ HNO3
CHO N N (H2SO4)
+ 2 NH3 + CH3CHO
CHO - 3 HOH N CH3 N CH3
H

+ ClCH2CH2OH
(- HCl)
sau
CH2 CH2

N O N

O2N N CH3 O2N N CH3

H CH2 CH2 OH

Pulbere cristalina alba sau alb-galbuie, fara miros, cu gust amar,fotosensibil,

putin solubil in apa.

196
 Chimioterapic activ fata de Trichomonas vaginalis, Lamblia intestinalis,
Entamoeba hystolitica si bacterii anaerobe.
Se indica in: Tricomoniaza vaginala si uretrala, lambliaza, dizenterie hepatica
si abcese hepatice amibiene, infectii cu anaerobi, gingivita acuta ulcerativa, eradicarea
infectiei cu Helycobacter pilori la pacienti cu ulcer gastroduodenal, in asociere cu alte
chimioterapice antibacteriene, preparate cu bismut sau inhibitori ai pompei protonice.
In trichomoniaza, se administreaza oral (dupa mese), in doze de 250 mg de 3
ori pe zi, timp de 7-10 zile; tratamentul partenerului este obligatoriu pentru a evita
reinfectarea; in caz de esec se poate repeta cura dupa 4-6 saptamani.
Ca reactii adverse pot aparea: greata, gust metalic, limba incarcata, cefalee
(relativ frecvent), diaree, uscaciunea gurii, neplacere epigastrica, varsaturi, arsuri
vaginale, eruptii cutanate, ameteli, somnolenta, leucopenie trecatoare (rareori); febra,
congestie nazala, disurie, scaderea libidoului, polinevrita, vertij, convulsii (foarte rar).
Metronidazolul este contraindicat la bolnavii cu discrazii sanguine
(tratamentul se face sub controlul hemoleucogramei), psihoze si boli neurologice
active; se evita in primele 3 luni de sarcina si prudenta in continuare; nu se
administreaza la lauze si in perioada de alaptare.
Interactiuni medicamentoase: Asocierea bauturilor alcoolice este
contraindicata, deoarece pot aparea reactii de tip disulfiram; prudenta in asociere cu
anticoagulante orale (risc crescut de accidente hemoragice).
PF: METRONIDAZOL cp. a 250 mg;
FLAGYL cp. a 250 mg; suspensie buvabila 4%; ovule a 500 mg;
CERVUGID ovule 500 mg metronidazol (+ cloramfenicol, nistatin,
hidrocortizon acetat);
TRICOMICON cp. vaginale (+ cloramfenicol si nistatin);
MECLOZOL cp. vaginale (+ clotrimazol, neomicina, acetat de hexestrol).
GRINAZOLE (Septodont, Frana) past utilizat n tratamentul gangrenei
pulpare
METROGENE (Septodont, Frana) burete dentar.
KLION D 100 cp. vaginale (+ miconazol)
MECLON sol. pt. splturi vaginale, crem i ovule (+ clotrimazol)
MECLODIN cp. vaginale (+ clotrimazol)

197
 TINIDAZOL
TINIDAZOLUM (DCI) (FR X)

O2N N CH3
CH2 CH2 SO2 C2H5

1-(2-etilsulfoniletil)-2-metil-5-nitro-imidazol

Se obtine prin tratarea metronidazolului cu clorura de tionil, reactionarea

derivatului clorurat cu etilmercaptan, urmata de oxidarea intermediarului
corespunzator cu peroxid de hidrogen:

N + SOCl2 N + H3C CH2 SH

O2N N CH3 O2N N CH3 - HCl

CH2 CH2 OH CH2 CH2 Cl

N + H2O2 N

O2N N CH3 O2N N CH3

CH2 CH2 S C2H5 CH2 CH2 SO2 C2H5

Pulbere cristalina alba sau slab galbuie, fotosensibila, practic insolubila in apa,
solubila in acetona si diclormetan.
Derivat nitroimidazolic activ in infestarile cu Giardia lamblia, Trichomonas
vaginalis si Entamoeba histolytica si infectiile cu Bacteroides, Fusobacterii,
Clostridium spp.
Se indica in tricomoniaza, giardioza, amoebiaza intestinala si hepatica,
gingivita ulcerativa necrozata (Vincent), vaginita nespecifica, infectii cu germeni
anaerobi (si pentru prevenirea preoperatorie a acestora).
Ca efecte adverse, rareori Tinidazolul produce greata, varsaturi, modificarea
gustului, leucopenie tranzitorie si reactii de hipersensibilizare.

198
 Se administreaza oral, in doze uzuale de 2 g a zi, in priza unica. ~n cazuri
grave de infectii cu germeni anaerobi se administreaza parenteral (i.v., in perfuzie).
Ca si la metronidazol, se evita consumul de alcool (efecte de tip disulfiram);
prudenta la asocierea cu anticoagulantele orale - creste efectul acestora prin
diminuarea metabolismului lor hepatic.
PF: TINIDAZOL cp. filmate a 500 mg; sol. perfuzabila 2 g a l;
TINIZOL cp. filmate a 500 mg;
FASIGYN - cp. filmate a 500 mg; suspensie orala 200 mg a ml.
TIPROGYN cp.filmate 500 mg

ORNIDAZOL
ORNIDAZOLUM (DCI)

O2N N CH3
CH2 CH CH2 Cl
OH

1-(3-Cloro-2-hidroxipropil)-2-metil-5-nitroimidazol

Este un antiparazitar nitroimidazolic cu spectru larg, eficace in vitro si in vivo

impotriva Trichomonas vaginalis, Entamoeba histolytica si Giardia intestinalis.
Se recomanda in: tricomonaza (provocata de Trichomonas vaginalis) -
vaginite, vulvite, uretrite; amibiaza - in toate infectiile intestinale provocate de
Entamoeba histolytica (inclusiv dizenteria amibiana), precum si in toate formele de
amibiaza extraintestinala (in special abcesul amibian al ficatului); lambliaza.
n general este bine tolerat. Pot aparea unele efecte secundare sub forma de
vertij, cefalee si tulburari gastro-intestinale si rar, reactii cutanate.
Administrarea este contraindicata in afectiuni neurologice.
PF: TIBERAL cp. a 250 mg si 500 mg ornidazol;
ORNIGIL sol. perfuzabil 500 mg/100 ml

199
 NIMORAZOL
NIMORAZOLUM (DCI)

O2N N CH3
CH2 CH2 N O

4-s2-(5-nitro-1H-imidazol-1-il)etiltmorfolina

Prezinta proprietati sI utilizari asemanatoare metronidazolului.

n tratamentul tricomoniazei, se administreaza in doza unica de 2 g, cu
repetarea dozei dupa o luna.
n giardioza sau amoebiaza se administreaza 1 g de doua ori a zi, 5-7 zile.
PF: NAXOGIN cp. 500 si 1000 mg.

SECNIDAZOL
SECNIDAZOLUM (DCI)

O 2N N CH3
CH2 CH CH3
OH
1-(2-metil-5-nitro-1H-imidazol-1-il)propan-2-ol

Prezinta proprietati si utilizari asemanatoare metronidazolului; este bine tolerat

de catre organism: ca reactii adverse pot aparea greata, voma, dureri abdominale.
PF: FLAGENTYL cp. a 500 mg.

200
DERIVAI DE TIAZOL

TENONITROZOL
TENONITROZOLUM (DCI)

N
NH C
O2N S S
O

2-tenoilamino-5-nitrotiazol

Se utilizeaza in tratamentul tricomonazei; se administreaza exclusiv la adulti,

in doze de 250 mg de doua ori / zi, dimineata si seara, dupa masa timp de 4 zile.
Ca reactii adverse: tulburari gastro-intestinale minore: greata, senzatii de
greutate gastrica, pierderea apetitului.
Nu este indicata folosirea tenonitrozolului in timpul sarcinii sI lactatiei.
PF: ATRICAN capsule a 250 mg tenonitrozol.

AMINITROZOL
AMINITROZOLUM (DCI)

N
NH C CH3
O2N S
O

2-acetilamino-5-nitrotiazol

Se utilizeaza in tricomoniaza, pe cale orala; se poate asocia i cu tratament

local.

201
AMIBICIDE (ANTIAMOEBIENE)

Amoebiaza (sau amibiaza) este o boala infectioasa determinata de Entamoeba

histolytica, protozoar care afecteaza in principal colonul (amibiaza intestinala) sau
ficatul si alte organe (amibiaza extraintestinala).
Amibiaza predomina in tarile tropicale cu clima calda si umeda si conditii
igienico-sanitare deficitare.
n majoritatea cazurilor, amibiaza intestinala debuteaza confuz, prin
inapetenta, senzatie de sete, oboseala, scaune diareice banale si uneori febra, dar dupa
1-2 saptamani se instaleaza sindromul dizenteric, manifestat prin dureri abdominale,
sub forma de colici, care alterneaza cu perioade de durere surda, tenesme, exprimate
prin eforturi de defecare si 10-15 scaune a 24 ore, caracteristice dizenteriei amibiene.
Alteori insa, amibiaza evolueaza fulminant, cu febra mare, frisoane si stare generala
proasta, sau, dimpotriva, intr-o forma atenuata, atipica, ca o colita intermitenta care
creeaza insa premisele instalarii formelor cronice, tradate de prezenta tumorilor
amibiene ale colonului (amoebome). Cu toate acestea, moartea nu poate surveni decat
prin complicatii intestinale sau infectioase.
n orice forma de manifestare a sa, amibiaza se trateaza eficient prin
administrarea de medicamente amibicide si adoptarea unei diete hranitoare, bogata in
proteine si vitamine, in conditiile unui repaus total la pat.

AMIBICIDE DE SINTEZ

DERIVAI DE CHINOLIN
TILICHINOL
TILIQUINOLUM (DCI)

CH3
4
5
6 3

7 2
8
N1
OH
5-Metil-8-hidroxi-chinolina

202
 TILBROCHINOL
TILBROQUINOLUM (DCI)

CH3

Br N
OH

7-Bromo-5-metil-8-hidroxi-chinolina

Cei doi derivati se regasesc in produsul farmaceutic INTETRIX - capsule

continand: tilichinol 50 mg; tilichinol N-dodecil sulfat 50 mg; tilbrochinol 200 mg.
Produsul este un amoebicid de contact; de asemenea un antiseptic intestinal cu
spectru larg si antimicotic intestinal (indeosebi pe Candida albicans). Se absoarbe in
proportie infima.
Se administreaza oral: in amibiaza: 4 capsule/zi, cura de 10 zile; in infectii
intestinale acute: 46 capsule/zi.
Ca reactii adverse pot aparea neuropatii periferice sau mielite subacute (numai
in cazuri de tratament indelungat cu doze ridicate).

BROXICHINOLINA
BROXIQUINOLINUM (DCI)

Br

Br N
OH

5,7-Dibromo-8-hidroxi-chinolina

Pulbere cristalina, alba, insolubila in apa.

Se utilizeaza pentru tratamentul amibiazei sI a colitelor. Este bine tolerata de
organism.

203
 CLIOCHINOL
CLIOQUINOLUM (DCI)

Cl
5 4
6 3
7 2
I N1
OH

5-Clor-7-iod-8-hidroxi-chinolina

Este foarte activ in amibiaza intestinala; prezinta sI actiune antibacteriana sI

antifungica.
Prezinta neurotoxicitate severa.

CHINIOFON
QUINIOPHONUM (DCI)

SO3Na

I N
OH

Sarea de sodiu a acidului 7-iod-8-hidroxichinolin-5-sulfonic

Sinonim: Yatren.
Se obtine prin sulfonarea 8-hidroxi-chinolinei, urmata de iodurarea
intermediarului rezultat:

SO3Na SO3Na
H2SO4 1) I2 + KI
(oleum) 2) NaOH

N N I N
OH OH OH

204
 Este unul din primii derivatI cu actiune amibicida. Pulbere cristalina, alb-
galbuie, cu gust amar, solubila in apa.
Se administreaza oral pentru efectele antiamibiene, iar extern este un
bactericid puternic, administrat sub forma de solutii sI unguente.

DIIODHIDROXICHINOLINA
DIIODOHYDROXIQUINOLINUM (DCI)

I N
OH

5,7-Diiodo-8-hidroxi-chinolina

Pulbere microcristalina galben-bruna, practic insolubila in apa.

Se utilizeaza ca amibicid singur sau in asociere cu metronidazol; prezinta sI
proprietatI antibacteriene sI antifungice.
Se administreaza oral, in doze de 650 mg de trei ori a zi; durata tratamentului
este de 20 de zile.
Ca reactii adverse pot aparea mai frecvent tulburari gastro-intestinale: greata,
voma, diaree, crampe abdominale, prurit anal; de asemenea, eruptii cutanate, prurit,
febra, cefalee, ameteli. La tratament indelungat, pot aparea nevrita sI atrofie optica,
neuropatii periferice.
PF: YODOXIN cp. a 650 mg s.a.

205
DERIVAI HALOACETAMIDICI

DILOXANID
DILOXANIDUM (DCI)

CH3
HO N C CHCl2
O

2,2-diclor-N- (4-hidroxifenil)-N-metil -acetamida

n terapeutica se utilizeaza sub forma de ester cu acidul furoic (furoat de

diloxanid):

CH3
C O N C CHCl2
O
O O

Pulbere cristalina alba sau aproape alba, fara miros, putin solubila in apa,
solubila in cloroform.
Se utilizeaza ca amibicid, pentru tratamentul dizenteriei acute amoebiene sI a
amoebiazei intestinale cronice, de obicei in asociere cu metronidazol.
PF: FURAMEBE FORTE cp. continnd diloxanid furoat - 250 mg si metronidazol -
200 mg.

TECLOZAN
TECLOZANUM (DCI)

H5C2O CH2 CH2 CH2CH2 OC2H5

Cl2HC C N CH2 CH2 N C CHCl2
O O
2,2-dicloro-N-ss4-ss(2,
2-dicloroacetil)-(2-etoxietil)aminotmetiltfeniltmetilt-N-(2-
etoxietil)acetamida

206
 Este un amibicid cu proprietati si utilizari asemanatoare diloxanidului.

Actiune amibicida prezinta si unii derivati ai arsenului, dar acestia nu se mai

utilizeaza datorita toxicitatii ridicate.

ANTIHELMINTICE

Helmintiazele sau verminozele sunt boli datorate prezentei viermilor parazitI

(helmintilor) in organism.
Helmintii se clasifica in 2 subincrengaturi:
nemathelmintii avnd corpul cilindric cu extremitatile ascutite; cuprinde o
singura clasa: nematode (Oxyuris vermicularis, Ascaris lumbricoides,
Ankylostoma duodenalae, Trichinella);
plathelmintii cu corpul turtit dorso-ventral, format din segmente si cu organe
de fixare; cuprinde doua clase:
-cestode, cu corpul format din mai multe segmente: Taenia saginata si Taenia
solium;
-trematode, cu corpul format dintr-un singur segment, cuprinznd specii de
Schistosoma.
Majoritatea acestor boli survin dupa ingerarea de alimente sau apa contaminate.
Acesti viermi produc tulburari digestive diverse: diareee, varsaturi, pierderea
poftei de mancare, constipatie si dureri abdominale. Cateodata nu apare nici un
simptom. Alte semne pot aparea in functie de tipul de vierme:
- oxiurii produc mancarimi caracteristice la nivelul anusului, care nu apar decat
seara si in timpul noptii;
- ankylostomele determina o tuse seaca, eruptii cutanate si o anemie prin pierderea
sangelui intestinal;
- tenia poate fi cauza de bulimie in unele cazuri;
- trichinella produce crampe musculare si febra.
Medicamentele antihelmintice pot determina eliminarea helmintilor (actiune
vermifuga) sau i pot distruge (actiune vermicida), in functie de doza administrata.

207
 n timpul tratamentului cu antihelmintice se impun unele masuri:
-este interzis consumul de grasimi si alcool;
-cu o zi inaintea inceperii tratamentului se va institui un regim usor digerabil;
-dupa exercitarea efectului, medicamentul se indeparteaza prin administrarea
unui purgativ.

COMPUI CU ACIUNE ASUPRA NEMATODELOR

DERIVAI DE PIPERAZIN

PIPERAZINA HEXAHIDRAT
PIPERAZINUM HEXAHYDRICUM (DCI) (FR X)

H
N
. 6H O
2
N
H

Se poate obtine cu randamente superioare prin condensarea etilendiaminei cu

oxalat de dietil, cnd se formeaza 2,3-dicetopiperazina, care se reduce la piperazina:

C2H5 H H
N O N
H2C NH2 C O red.
+ _
H2C NH2 C O 2 C2H5OH
N O N
C2H5 H H

Cristale albe, cu miros de amoniac, solubil in apa si alcool, insolubil in eter.

Se utilizeaza sub forma de saruri: adipat (COO(CH2)4-COO-), citrat, fosfat.
Este un antihelmintic, activ pe nematodele intestinale Ascaris lumbricoides si
Enterobius vermicularis, pe oxiuri, trichina si filarie. Piperazina produce paralizia
formelor adulte ale viermilor, acestia fiind apoi eliminati prin scaun, fie spontan, fie
dupa administrarea unui purgativ. Efectul este reversibil, motilitatea parazitilor putand
reveni dupa ce trece efectul substantei. Nu are efect asupra oualor de paraziti.

208
Preparatul se absoarbe bine din intestin si se excreta in urina, partial sub forma de
metaboliti.
Ca reactii adverse:: greata, voma, diaree, dureri abdominale, cefalee, urticarie
(cauzate in principal de supradozare sau de o excretie defectuoasa). Pot aparea, de
asemenea, simptome de neurotoxicitate.
Se administreaza oral, in doza unica de 4,8 g, de preferinta dimineata.
Efectul antihelmintic al piperazinei este antagonizat de administrarea
concomitenta de pirantel. Piperazina poate potenta efectele adverse ale fenotiazinelor.

DIETILCARBAMAZINA
DIETHYLCARBAMAZINUM (DCI)

C2H5
O C N
C2H5
N

N
CH3

1-dietilcarbamoil-4-metil-piperazina

Sinonim: Ditrazina.
Se obtine prin tratarea piperazinei cu cloroformiat de etil, cnd se blocheaza
un atom de azot; se metileaza apoi al doilea atom de azot cu formaldehida in prezenta
acidului formic. Dupa hidroliza sI decarboxilare, metil-piperazina obtinuta se trateaza
cu clorura de dietilcarbamoil:

209
 COOC2H5 COOC2H5
H
N N N
+ Cl COOC2H5 + CH2O + HCOOH + H2O

- H2O; _
- CO2 C2H5OH
N N N _ CO
H H 2
CH3

C2H5
H O C N
C2H5
N N
+ Cl CO N(C2H5)2

- HCl
N N
CH3 CH3

Se utilizeaza sub forma de citrat, care se prezinta ca o pulbere cristalina, alba,

higroscopica, foarte usor solubila in apa.
Este un antihelmintic utilizat in special in tratamentul filariazei limfatice
(elefantiaza), produs de Wuchereria bancrofti, Brugia malayi sau Brugia timori.
Se administreaza oral; se incepe cu doze zilnice de 1 mg / kilocorp, crescnd
doza gradat (pe parcursul a trei zile) pna la 6 mg / kilocorp, continundu-se
tratamentul timp de trei saptamni. Se asociaza cu albendazol.
Efectele adverse includ: greata, voma, reactii de hipersensibilizare.
PF: HETRAZAN cp. a 50 mg.

DERIVAI IMIDAZOTIAZOLICI

LEVAMISOL
LEVAMISOLUM (DCI)

4
3 N 5

2 6
1S N

(-)-2,3,5,6-Tetrahidro-6-fenil-imidazotiazol

A fost introdus in terapeutica in 1966. Este izomerul levo al tetramisolului,

avnd un profil mai sigur dect racemicul.
Se utilizeaza sub forma de clorhidrat si fosfat.

210
 Este un antihelmintic indicat in infestari cu: Ascaris lumbricoides, Necator
americanus, Strongyloides stercoralis, Trichostrongylus colubriformis si Ankylostoma
duodenale.
Se administreaza oral, in doze de 150 mg la adulti i 2,5 mg/kilocorp la copii,
in doza unica, de preferat seara la culcare. La nevoie, tratamentul se va repeta dupa o
pauza de 14 zile.
Ca reactii adverse: greata, voma, cefalee, diaree. Dupa tratament, pot aparea
simptome SNC (uneori, encefalopatie). La doze mai mari ori in tratamente repetate, se
pot instala: leucopenie, agranulocitoza, eritem tegumentar, nefropatie.
Se administreaza cu prudenta in sarcina i la copii sub trei ani. Se contraindica
administrarea in perioada de alaptare.
Se evita administrarea concomitenta cu: mebendazol si substante lipofile
(toxicitate crescuta), precum si consumul de bauturi alcoolice in timpul tratamentului
si inca 24 ore dupa terminarea lui.
PF: DECARIS cp. a 50 mg si 150 mg clorhidrat de levamisol.

TETRAMISOL
TETRAMISOLUM (DCI)

4
3 N 5

2 6
1S N

( )-2,3,5,6-Tetrahidro-6-fenil-imidazotiazol

Este forma racemica. Este mai putin activ sI mai toxic dect levamisolul. Este
un antihelmintic activ asupra nematodelor, utilizat cu precadere in medicina
veterinara.

211
 BUTAMISOL
BUTAMISOLUM (DCI)

S N

NHCOCH(CH3)2

A fost introdus in terapeutica in 1975; este un antihelmintic de uz veterinar.

DERIVAI DE IMIDAZOL

TIABENDAZOL
TIABENDAZOLUM (DCI)

N
2 4'
N
N1 3'
H 1' 2'
S

2-(4-tiazolil)-benzimidazol

Se obtine prin condensarea anilinei cu 4-cian-tiazolul in prezenta AlCl3

anhidre; rezulta N-fenil-4-tiazolcarboxamidina, care se trateaza cu hipoclorit de
sodiu; se formeaza o N-cloramidina, care in prezenta Na2CO3 elimina HCl sI conduce
la tiabendazol:

212
 NH
N C N AlCl3 anh. N C N NaClO
NH2 + H
S S
N'-fenil-4-tiazolcarboxamidina

N Cl N
N C N - HCl N
H N
H
S S

Pulbere cristalina alba sau slab galbuie, practic insolubila in apa, putin solubila
in alcool, diclormetan sI eter; se dizolva in solutii diluate de acizi minerali.
Este un antihelmintic utilizat pentru tratamentul strongiloidozei, larva migrans
cutanat si visceral, dracunculoz (infestarea cu Dracunculus medinensis); este de
asemenea indicat pentru ameliorarea simptomelor i febrei n trichineloz.
Se administreaza oral, in timpul mesei, in doze de 1,5 g de doua ori a zi;
comprimatele se mesteca.
Reaciile adverse cel mai des ntlnite sunt: anorexia, greaa, vrsturile i
ameeala. Mai puin frecvent pot aparea: diaree, jen epigastric, prurit, oboseal,
confuzie i cefalee.
Tiabendazolul poate intra n competiie cu alte medicamente, cum ar fi
teofilina, pentru locusurile de metabolizare din ficat, producnd creterea nivelului
seric al unor asemenea produi pn la niveluri potenial toxice. De aceea, cnd se
preconizeaz administrarea concomitent de tiabendazol i derivai xantinici este
necesar monitorizarea nivelurilor sanguine sau reducerea dozelor pentru aceti
compui. Un astfel de tratament concomitent trebuie administrat sub atent
supraveghere medical.
PF: MINTEZOL - suspensie coninnd 500 mg tiabendazol a 5 ml i cp. masticabile
coninnd 500 mg tiabendazol.

213
 MEBENDAZOL
MEBENDAZOLUM (DCI)

C N
O NH C OCH3
N
H O

N-(5-benzoil-2-benzimidazolil)-carbamat de metil

Pulbere cristalina alba sau galbuie, practic insolubila in apa.

Este indicat pentru tratamentul oxiurozei, tricocefalozei, ascaridiozei,
ankilostomiazei, strongiloidiozei si teniazei.
Toxicitatea mebendazolului este relativ scazuta. Rar pot aparea efecte adverse
ca: dureri abdominale tranzitorii i diaree.
Tratamentul concomitent cu cimetidina poate inhiba metabolismul
mebendazolului la nivelul ficatului, ceea ce duce la creterea concentraiilor
plasmatice ale mebendazolului mai ales n tratamentul prelungit. n acest caz, este
recomandat determinarea concentraiilor plasmatice, pentru a permite ajustarea
corespunztoare a dozei.
Se administreaza oral, in doze zilnice de 100-400 mg.
PF: VERMOX cp. a 100 mg; suspensie 100 mg a 5 ml;
THELMOX 100 comprimate masticabile 100 mg;
PERMAZOLE - suspensie orala 20 mg/ml.

ALBENDAZOL
ALBENDAZOLUM (DCI)

H3C CH2 CH2 S

N
NHCOOCH3
N
H

(5-propiltio-2-benzimidazolil) carbamat de metil

214
 Pulbere cristalina alba sau slab-galbuie, practic insolubila in apa si alcool.
Proprietati farmaco-toxicologice si utilizari asemanatoare mebendazolului.
PF: ALBENDAZOL, DUADOR cp. 200 mg
ESKAZOLE cp. 400 mg
VERMIGAL NOVO (Biofarm) susp. oral 400 mg/10 ml
ZENTEL - susp. oral 400 mg/10 ml; cp. 200 mg

FLUBENDAZOL
FLUBENDAZOLUM (DCI)

F C N
O NH C OCH3
N
H O

N-(5-(4-fluorobenzoil)-2-benzimidazolil)-carbamat de metil

Este un derivat fluorurat al mebendazolului, prezentnd proprietati si utilizari

similare acestuia. Se administreaza oral, in doze de 100-200 mg / zi, in doza unica sau
timp de trei zile.
PF: FLUVERMAL - cp. a 100 mg; suspensie 100 mg a 5 ml.

FENBENDAZOL
PHENBENDAZOLUM (DCI)

S N
NH C OCH3
N
H O

N-(5-(feniltio)-2-benzimidazolil)-carbamat de metil

Este un antihelmintic utilizat in medicina veterinara.

215
STRUCTURI DIVERSE
PIRVINIU PAMOAT
PIRVINII PAMOATUM (DCI)

-
H3C COO
N OH
H3C + CH CH
N CH2
CH3 H3C N CH3
C6H5 OH
-
2 COO

Sarea 6-(dimetilamino-2- 2-(2,5-dimetil-1-fenil-pirol-3-il)-vinil-1-metilchinolinei cu

acidul 4,4-metilen-bis (3-hidroxi-2-naftoic)

Sinonim: Vipriniu.
Se obtine prin condensarea iodurii de N-metil-6-dimetilaminochinaldiniu cu 1-
fenil-3-formil-2,5-dimetilpirol, in mediu de piridina sI transformare in embonat
(pamoat):

216
 H3C
N O CH
2
H3C 2
+ CH3 + - 2 HOH
N H3C N CH3

CH3 - C6H5
I
iodura de N-metil-6- 1-fenil-3-formil-
dimetilaminochinaldiniu 2,5-dimetilpirol

COOH
H3C
N OH
H3C + CH CH +
2 N CH2
CH3 I- H3C N CH3 OH
C6H5 COOH

H3C COO
-
N
H3C OH
+ CH CH
N
CH2
CH3 H3C N CH3
C6H5 OH
-
2 COO

Pulbere cristalina rosie sau rosie-portocalie, fotosensibila, practic insolubila in

apa, usor solubila in acid acetic glacial.
Este activ in special in enterobiaze (provocate de Enterobius vermicularis).
Se administreaza oral, in doza unica de 5 mg \ kilocorp; la nevoie se repeta
administrarea dupa 2-3 saptamni.
Ca reactii adverse pot aparea ocazional greata, voma sau diaree; coloreaza in
rosu fecalele.

217
 PIRANTEL PAMOAT
PYRANTELII PAMOATUM (DCI)

COOH
OH
N
+ CH CH CH2
NH
CH3 S OH
-
COO

1-metil-2-(trans-2-(2-tienil)-vinil-1,4,5,6-tetrahidropirimidina embonat

Pulbere cristalina galbena pna la cafeniu, fotosensibila, practic insolubila in

apa sI metanol, solubila in dimetilsulfoxid.
Este activ in enterobioz i ascaridioz, infecii helmintice multiple, fiind
eficient i asupra ankylostoma.
Se administreaza oral, in doze zilnice de 10-20 mg \ kilocorp.
Efectele adverse mai frecvente se inregistreaza la nivel gastro-intestinal:
greata, voma, anorexie, dureri abdominale sI diaree. Mai pot aparea: ameteli, cefalee,
insomnie.
PF: HELMINTOX cp. filmate a 125 mg si 250 mg s.a.

BEFENIU HIDROXINAFTOAT
BEPHENII HYDROXINAPHTOATUM (DCI)

CH3 -
+ COO
OCH2CH2 N CH2
OH
CH3

3-hidroxi-2-naftoat de N-benzil-N,N-dimetil-N-(beta-fenoxietil)-amoniu

Este activ in ascaridioza si ankylostomiaza. Actioneaza prin blocare

neuromusculara, helmintii fiind paralizati si eliminati din intestin.

218
 Se administreaza oral, in doza unica de 5 g.
Provoaca uneori tulburari digestive si cefalee.

DITIAZANINA
DITHIAZANINUM (DCI)

S S
CHCH CHCH CH
-
N N
+ I
C2H5 H5C2

Iodura de 3-etil-2- 5-(3-etil-2-benzotiazolin-iliden)-1,3-pentadienil -benzotiazol

Pulbere cristalina de culoare albastru-violet, greu solubila in apa sI alcool.

Are actiune antihelmintica puternica fata de nematode.

COMPUI CU ACIUNE ASUPRA TREMATODELOR

TARTRAT DE STIBIU SI POTASIU

ANTIMONII ET KALII TARTRAS (DCI)

COO
+
CHO Sb OH2 K
CHO
COO

Sinonim: Emetic.

Se obtine prin incalzirea hidrogentartratului de potasiu cu oxid de stibiu

(Sb2O3) in apa.
Cristale incolore sau pulbere cristalina alba, eflorescenta; este solubil in apa.
Este primul compus cu stibiu utilizat ca antihelmintic. Prezinta sI proprietatI
expectorante sI emetice.

219
 Are o toxicitate mare, in special la nivel cardiac sI hepatic. Pot aparea
hipotensiune, bradicardie sI aritmii fatale, afectarea ficatului cu insuficienta hepatica.
Ma pot aparea tulburari gastrointestinale sI musculare, artrita, pneumonie,
dispnee, cefalee, ameteli, prurit, edem facial, anemie hemolitica, etc.
Administrarea indelungata in doze mici determina aparitia de simptome
similare celor date de intoxicatia cronica cu arsen.

STIBOFEN
STIBOPHENUM (DCI)

O O
NaO3S SO3Na
Sb
. 7H2O
O
NaO
SO3Na SO3Na

Sarea de sodiu a acidului antimoni-bis-pirocatehin-2,4-disulfonic

Sinonim: Fuadin.
Se obtine prin tratarea sarii de sodiu a acidului pirocatechin-3,5-disulfonic cu
un exces de oxid de stibiu in mediu alcalin:

NaO3S OH + Sb2O3
2 stibofen
OH

SO3Na

Pulbere cristalina alba, usor solubila in apa. Se utilizeaza pentru tratamentul

schizostomiazelor. Este ma putin toxic, dar si ma putin activ dect emeticul.

220
 LUCANTONA
LUCANTHONUM (DCI)

+ -
O NH CH2CH2 NH(C2H5)2 Cl

S
CH3

1- 2-dietilamino)etil amino -4-metil-tioxantin-9-ona (clorhidrat)

Se obtine prin condensarea 1-clor-4-metil tioxantonei cu dietilamino-

etilamina:

+ -
O Cl O NH CH2CH2 NH(C2H5)2 Cl

(HCl)
+ H2N CH2CH2 N(C2H5)2
S S
CH3 CH3

Pulbere cristalina, galbena, usor solubila in apa.

Se utilizeaza in schizostomiaze; se administreaza parenteral (i.m. sI i.v.) sI
oral; tratamentul dureaza 10 zile.
Ca reactii adverse pot aparea tulburari ale SNC.
Coloreaza in galben pielea.

NIRIDAZOL
NIRIDAZOLUM (DCI)

N
N NH
O2N S
O

1-(5-nitro-2-tiazolil)-2-imidazolidinona

221
 Se utilizeaza pentru tratamentul schizostomiazelor, prezentnd sI efecte
antiamibiene.
Ca efecte adverse pot aparea tulburari la nivel SNC: insomnie, anxietate,
agitatie, confuzii, halucinatii, convulsii.

OXAMNIQUIN
OXAMNIQUINUM (DCI)

HO CH2
O2N CH2 NH CH(CH3)2
N
H

1,2,3,4-Tetrahidro-2-izopropilaminometil-7-nitro-6-chinolilmetanol

Este un antihelmintic utilizat pentru tratamentul schizostomiazelor produse de

Schisostoma mansoni.
Se administreaza oral, dupa masa, in doze de 15-60 mg a kilocorpa zi.
Ca reactii adverse pot aparea: cefalee, ameteli, tulburari gastro-intestinale
(greata, voma, diaree), reactii alergice (febra, prurit), convulsii, sI foarte rar,
halucinatii.
Coloreaza urina in rosu.
PF: VANSIL capsule a 250 mg; sirop 250 mg a 5 ml;
MANSIL cp. 250 mg.

COMPUI CU ACIUNE ASUPRA CESTODELOR

NICLOSAMID
NICLOSAMIDUM (DCI)

1' 4'
CO NH NO2
1
2' 3'
2
OH
Cl
5 3
Cl 4

222
 2-5-dicloro-4-nitro-fenilen-salicilamida

Se obtine prin acilarea p-nitro-o-cloranilinei cu clorura acidului 5-cloro-

salicilic:

COCl CO NH NO2

OH OH
+ H2N NO2 Cl
- HCl
Cl Cl
Cl

Cristale galbui, practic insolubile in apa, solubile in acetona.

Niclosamid-ul este un vermicid foarte activ fata de cestode: Taenia saginata,
Taenia solium, Diphyllobotrium latum (botriocefal), Hymenolepis nana. Actioneaza
prin inhibarea fosforilarii oxidative si stimuleaza ATP-aza parazitilor sensibili,
provocnd moartea acestora. Viermii intoxicati devin vulnerabili la proteazele
intestinale, care le distrug repede cuticula, parazitii eliminndu-se prin scaun, in parte
digerati.
Se indica in teniaza, botriocefaloza, himenolepidoza, realiznd vindecari in
aproximativ 90% din cazuri (ma putin ultima).
Ca reactii adverse pot aparea tulburari digestive minore si trecatoare:
epigastralgii, greata, voma, dureri abdominale la circa 4% din bolnavi. Ma rar se
produc: cefalee, urticarie si alte eruptii cutanate, prurit anal, vertij (care se pot datora
toxinelor eliberate de parazitii omorti).
Se administreaza oral, in doza unica de 2 g, dupa micul dejun.
PF: NICLOSAMID cp. a 500 mg;
YOMESAN

223
 PRAZIQUANTEL
PRAZIQUANTELUM (DCI)

N O

N
C
O

2-(Ciclohexilcarbonil) -1,2,3,6,7,11b-hexahidro-4H-pirazino (2,1- )

isochinolin-4-ona

Pulbere cristalina alba, fotosensibila, foarte putin solubila in apa, solubila in

alcool sI diclormetan.
Este activ in infectiile cu cestode, in special fata de Taenia saginata; se
utilizeaza sI in schistosomiaze.
Se administreaza oral in doze de 20-25 mg a kilocorp la 4-6 ore sau in doza
unica de 40 mg a kilocorp.
Ca reactii adverse apar ma frecvent greata, voma, diaree, dureri abdominale,
cefalee, ameteli.
PF: DISTOCIDE cp. a 600 mg praziquantel.

224
BETALACTAMINE

Betalactaminele (numite si betalactame sau antibiotice beta-lactamice) sunt

unele dintre cele mai utilizate si prescrise antibiotice, continnd in molecula un inel
tetraatomic (ciclul beta-lactamic), in care o grupare carbonil si un atom de azot
formeaza o legatura amidica, o beta-lactama, si anume, azetidin-2-ona:

N
O

Exceptnd monobactamele, celelalte betalactamine au ciclul betalactamic

condensat cu un alt heterociclu.

CLASIFICARE

Betalactaminele se clasifica in principal dupa structura lor chimica in:

betalactamine biciclice condensate (4,5), din care fac parte:
-penicilinele (in care ciclul betalactamic este condensat cu un ciclu tiazolidinic), care
la rndul lor se impart in peniciline naturale, peniciline cu actiune prelungita,
peniciline de semisinteza (peniciline stabile in mediu acid, peniciline stabile fata de
penicilinaze, peniciline cu spectru larg de actiune (aminopeniciline,
amidinopeniciline, -carboxipeniciline, ureidopeniciline));
-inhibitorii beta-lactamazelor;
-penemele (in care ciclul betalactamic este condensat cu un ciclu tiazolinic);
-carbapeneme (in care ciclul betalactamic este condensat cu un ciclu 2,3-
dihidropirolic);
betalactamine biciclice condensate (4,6), din care fac parte:
-cefalosporinele si cefamicinele (in care ciclul betalactamic este condensat cu un ciclu
dihidrotiazinic);
-oxacefemele (in care ciclul betalactamic este condensat cu un ciclu dihidrooxazinic);

225
-carbacefemele (n care atomul de sulf din nucleul de baza este inlocuit de o grupare
metilen);
betalactamine monociclice, din care fac parte:
-monobactamele;
-nocardicinele;
betalactamine triciclice:
-tribactame (trineme) (in care ciclul betalactamic este condensat cu un sistem biciclic
pirolino - ciclohexanic).

MECANISM DE ACIUNE

Mecanismul de baza al actiunii antibacteriene a betalactaminelor este

inhibarea biosintezei peptidoglicanului, principalul component ce asigura rezistenta
peretelui celular bacterian.
Peptidoglicanul (Figura) este un polimer care contine att aminoacizi, ct si
amino-zaharuri. La rndul lor, amino-zaharurile sunt de doua feluri: N-
acetilglucozamina (NAG) si acidul N-acetilmuramic (NAM), care formeaza un
polimer liniar alternativ, in care cele doua resturi aminoglucidice sunt legate prin
legaturi glicozidice intre atomii de carbon 1 si 4, fiind orientate in aceeasi maniera ca
in celuloza. De fiecare rest de NAM sunt atasate catene laterale continnd 4 sau 5
aminoacizi, care la rndul lor formeaza legaturi covalente cu aminoacizii din lanturile
adiacente; prin urmare, aceasta structura complexa tip plasa asigura rezistenta
deosebita a peretelui celular bacterian.

226
 Betalactaminele actioneaza prin acilarea (si in consecinta inactivarea)
transpeptidazei bacteriene specifice, implicata in formarea puntilor peptidice din
peptidoglican.
Studiile au aratat insa, ca mecanismele de actiune ale betalactaminelor sunt
mult mai complexe.
Astfel, in 1977, Spratt a evidentiat in Escherichia coli o serie de sase proteine
functionale, denumite proteine fixatoare de penicilina (PBP), avnd mase moleculare
cuprinse intre 40000 si 91000, un numar variabil per celula si afinitate diferita pentru
peniciline (Tabel).

Proteina Masa Fixarea Molecule/celula

moleculara penicilinei (%)
1 91000 8,1 230
2 66000 0,7 20
3 60000 1,9 50
4 49000 4,0 110
5 42000 64,7 1800
6 40000 20,6 570

PBP fixeaza betalactaminele datorita similaritatii lor structurale cu resturile

modulare care formeaza peptidoglicanul. Cnd proteinele fixeaza betalactamina,

227
ciclul beta-lactamic se rupe, formnd o legatura covalenta cu restul de serina al partii
active a proteinei. Aceasta este o reactie ireversibila si determina inactivarea enzimei.

PENICILINE

Structura de baza a penicilinelor a fost pusa in evidenta in 1945, cu ajutorul

cristalografiei cu raze X, demonstrndu-se structura beta-lactamica. Aceasta este
formata dintr-un ciclu pentagonal tiazolidinic (A) condensat cu un ciclu tetragonal
beta-lactamic (B), de care se ataseaza o catena laterala acilaminica:

O CH3
H H S
R C NH C C C CH3
B A
O C N CH COOH

NOMENCLATURA

Exista doua posibilitati de numerotare a penicilinelor. Prima, cea indicata de

IUPAC si utilizata in majoritatea materialelor bibliografice incepe numerotarea de la
atomul de azot beta-lactamic (acesta avnd pozitia 1, iar atomul de sulf pozitia 4),
penicilinele fiind astfel denumite acizi 3, 3-dimetil-7-oxo-6- R-acilamino -4-tia-1-
azabiciclo 3.2.0 heptan-2-carboxilici:

O CH3
H H S
R C NH C6 5C 4 3 C CH3
1 2
O C7 N CH COOH

Cealalta varianta de nomenclatura este utilizata mai rar si incepe numerotarea

de la atomul de sulf (acesta avnd pozitia 1, iar atomul de azot pozitia 4).

228
 Considernd nucleul de baza al penicilinelor, nucleu denumit penam,
penicilinele mai pot fi denumite si ca acizi 6-acilamino-3, 3-dimetilpenam-2-
carboxilici.

O N
nucleu penam

O alta forma de nomenclatura considera penicilinele ca fiind derivati a

acidului penicilanic sau 6-amino-penicilanic:

S CH3
H2N CH3
O N COOH

acid 6-amino-penicilanic

Prin urmare penicilinele pot fi desemnate si ca acizi R-acil-amino-penicilanici.

In fine, o ultima posibilitate de nomenclatura foloseste denumirea generica de
penicilina pentru intreaga portiune de acid 6-carbonilamino-penicilanic, denumind
compusii pe baza radicalului R. Astfel, penicilina G este numita benzilpenicilina,
penicilina V fenoximetilpenicilina, meticilina 2, 6-dimetoxifenilpenicilina, si asa
mai departe.

PROPRIETATI FIZICO-CHIMICE

Penicilinele sunt in general substante solide, cristaline, de culoare alba, sau

aproape alba, cu miros caracteristic si gust neplacut; unele dintre ele sunt
higroscopice.
Majoritatea penicilinelor au caracter acid (pKa = 2,5-3) (conferit de gruparea
carboxilica), dar unele prezinta caracter amfoter.
Solubilitatea si alte proprietati fizico-chimice ale penicilinelor sunt influentate
de natura catenei laterale din pozitia 6 si de cationii utilizati la formarea sarurilor.

229
Acizii liberi sunt solubili in solventi organici, sarurile de sodiu si potasiu, prezentind
avantajul de a fi solubile in apa.
Penicilinele nu au puncte de topire nete, de regula, in timpul incalzirii se
descompun.
In structura penicilinelor exista trei atomi de carbon asimetric (C2, C5 si C6)
ce le confera activitate optica; atomul de carbon 6 are configuratie L, in timp ce
carbonul de care se leaga gruparea carboxil (C2) are configuratie D. Astfel, gruparile
acilamino si cea carboxilica sunt trans una fata de cealalta, prima fiind orientata -,
iar cea de-a doua - fata de nucleul penam.
Atomii din structura penicilinelor provin din punct de vedere biosintetic din
doi aminoacizi: L-cisteina (S4, C5, C6, C7 si azotul 6-amino) si L-valina (atomii de
carbon 3,3-dimetil, C2, C3, N1 si carbonul 2-carboxil). Prin urmare configuratia
absoluta a penicilinelor este 2S:5R:6R:

O H H CH3
S
R C NH 6 5 4 3 CH3
7 1 2
O N COOH
H

Toate penicilinele naturale sunt in forma dextro.

Principalele elemente structurale ale moleculei de penicilina susceptibile de
modificari chimice cu implicatii practice sunt urmatoarele:
-legatura C-N din ciclul beta-lactamic (mult ma reactiva decit cea din amidele
obisnuite);
-gruparea 6-amino;
-gruparea 2-carboxil;
-atomul de sulf.
Reactivitatea penicilinelor este foarte ridicata, in primul rnd datorita prezentei
nucleului beta-lactamic, legatura C-N fiind mult ma reactiva dect cea din amidele
obisnuite. Prin urmare, penicilina poate fi atacata de agenti nucleofili si electrofili,
precum si de beta-lactamaze. Prezenta grupelor atragatoare de electroni in pozitia a
grupei 6-acilamino influenteaza favorabil stabilitatea in mediu acid a penicilinelor;

230
aceasta proprietate este importanta deoarece au putut fi obtinute peniciline cu
administrare orala.

DEGRADAREA PENICILINELOR

Principala cauza a degradarii penicilinelor este reactivitatea ciclului lactamic,

in special la hidroliza. Modul in care decurge hidroliza si natura produsilor de
degradare sunt influentate de pH-ul solutiei:
O CH3
H H S
R C NH C C C CH3
O C N CH COOH
Penicilina
+
H

COOH
S
CH NH CH COOH
N N C(CH3)2 -
HS C CH3 N HO
H2O
R O O CH3 R COOH
Acid penicilenic Acid penilic

H2O - CO2

S S
C(CH3)2 C(CH3)2
R CONH C CH NH CH COOH R CONH CH R CONH CH2
COOH HS C CH3 COOH N COOH N COOH
H H
CH3
Acid penamaldic Acid peniciloic Acid peniloic

CH3 +
H
H3C C CH COOH + R CONH CH CHO R CONH CH2 CHO
- CO2
HS NH2 COOH
Penicilamina Acid penaldic Peniciloaldehida

Astfel, in solutii puternic acide (pH < 3), penicilinele sufera o serie complexa
de reactii, conducnd la o mare varietate de produsi de degradare.
O prima etapa pare sa implice rearanjarea structurala la acid penicilenic. Acest
proces este initiat de catre protonarea azotului beta-lactamic, urmata de atacul
nucleofil al oxigenului din gruparea carbonilica beta-lactamica, cu deschiderea att a
acestui ciclu, ct si a celui tiazolidinic. Acidul penicilenic este foarte instabil, urmnd
in continuare doua cai majore de degradare. Prima implica hidroliza nucleului
oxazolonic, cu formarea acidului penamaldic (de asemenea instabil), care se
descompune in continuare la penicilamina si acid penaldic. Cea de-a doua implica o
rearanjare structurala complexa a acidului penicilenic la acid penilic, printr-o serie de

231
procese intramoleculare care nu sunt inca pe deplin elucidate. In continuare, acidul
penilic se decarboxileaza, concomitent cu deschiderea ciclului, conducnd la acid
peniloic. Cel de-al treilea produs major de degradare in mediu acid este
peniciloaldehida, formata prin decarboxilarea acidului penaldic (derivat al aldehidei
malonice).
Trebuie remarcat astfel, ca tocmai aceasta degradare in mediu acid constituie
principala cauza a slabei absorbtii pe cale orala a penicilinelor.
In mediu alcalin, gruparea carbonilica beta-lactamica poate suferi un atac
nucleofil sub actiunea ionului hidroxid, formnd acidul peniciloic, inactiv.
Si alti agenti nucleofili, cum sunt hidroxilamina, alchilaminele, sau alcoolii
provoaca distrugerea ciclului beta-lactamic, formnd acizii hidroxamici, amidele si
esterii corespunzatori:

O CH3 O CH3
H H S NH2OH H H S
R C NH C C C CH3 R C NH C C C CH3
O C N CH COOH (NaOH) O C N CH COOH
H

NH OH
Acid hidroxamic

O CH3 O CH3
H H S H H S
R C NH C C C CH3 R'NH2 R C NH C C C CH3
O C N CH COOH -
C N CH COOH
O
+ NH
2 R'

O CH3
H H S
R C NH C C C CH3
C N CH COOH
O H
NH

R'

Peniciloilamida

Agentii oxidanti inactiveaza, de asemenea, penicilinele, in timp ce agentii

reducatori au o influenta nesemnificativa.

232
 Un alt factor care intervine in degradarea penicilinelor este temperatura: desi
in stare solida, acestea sunt stabile la temperatura camerei si nu necesita refrigerare,
expunerea prelungita la temperaturi ma ridicate conduce in cele din urma la
inactivarea lor.
Prin mentinerea unui pH intre 6,0-6,8 si conservarea la rece a solutiilor apoase
de penicilina, acestea pot fi pastrate in bune conditii pna la cteva saptamni. S-a
constatat ca unele sisteme tampon (in special, fosfat si citrat) manifesta un efect
favorabil asupra stabilitatii penicilinelor.
Acestea sunt inactivate de catre unii ioni metalici (asa cum sunt zincul si
cuprul), formnd un complex antibiotic-ion metalic, de tipul:

O CH3
H H S
R C NH C C C CH3
-
O C N CH COO
(..)
2+
Me

S-a sugerat faptul ca fosfatii si citratii se combina cu acesti ioni metalici,

evitnd existenta lor in solutie in forma libera si contribuind astfel la diminuarea
semnificativa a degradarii penicilinelor.

OBTINEREA PENICILINELOR

Obtinerea penicilinelor se poate realiza prin biosinteza, semisinteza si sinteza

totala.

Obtinerea penicilinelor prin biosinteza

Obtinerea biosintetica a penicilinelor este un proces metabolic complex care

debuteaza cu condensarea non-ribozomala a trei aminoacizi: acid L-aminoadipic, L-
cisteina si D-valina, sub actiunea N- L-5-amino-5-carboxipentanoil) -L-cisteinil-D-
valin sintazei (denumita si ACV sintetaza si codata EC 6.3.2.26). Reactia care are loc
poate fi prezentata schematic astfel:

233
3 ATP + acid L-2-aminohexandioic + L-cisteina + D-valina + H2O = 3 AMP + 3
difosfat + N- L-5-amino-5-carboxipentanoil -L-cisteinil-D-valina.

In etapa urmatoare, sub influenta isopenicilina-N sintazei (EC 1.21.3.1) N- L-

5-amino-5-carboxipentanoil -L-cisteinil-D-valina se transforma in isopenicilina N:

N- L-5-amino-5-carboxipentanoil -L-cisteinil-D-valina + O2 = isopenicilina N + 2

H2O

Consecutiv, isopenicilina N este transformata intr-o serie de peniciline (F (2-

pentenilpenicilina), G (benzilpenicilina), K (n-heptilpenicilina), O
(aliltiometilpenicilina), V (fenoximetilpenicilina), X (4-hidroxibenzilpenicilina, T (4-
aminobenzilpenicilina)), prin transacilare directa intre acil-CoA si restul de acid
aminoadipic, sub actiunea isopenicilina N N-aciltransferazei (EC 2.3.1.164) sau in
penicilina N, prin epimerizarea la C5 a restului 5-amino-5-carboxipentanoil, sub
influenta isopenicilina-N epimerazei (EC 5.1.1.17):

Acil-CoA + isopenicilina N + H2O = CoA + penicilina + acid L-2-aminohexandioic;

Isopenicilina N penicilina N.

Pe de alta parte, prin hidroliza penicilinelor ma sus mentionate (catalizata de

penicilin amidaza (EC 3.5.1.11)) se obtine acidul 6-aminopenicilanic (notat 6-APA),
materie prima de baza pentru obtinerea penicilinelor de semisinteza:

Penicilina + H2O = acid carboxilic + 6-APA

Schema globala a biosintezei penicilinelor:

234
 H

H2N H2N C CH3

H H S H CH3
H2N
C (CH2)3 COOH + C CH2 + C
HOOC HOOC H
COOH
acid L-2-aminoadipic L-cisteina D-valina
(acid L-2-aminohexandioic)

3 ATP + H2O
EC.6.3.2.26
3 AMP + 3 PP

H2N H
H H H2N
C (CH2)3 CO N S H EC 1.21.3.1 H
H H H
HOOC CH2 H CH O2 C (CH2)3 CO N
3 S
NH CH3 HOOC CH3
- 2 H2O
O N CH3
H COOH O
H COOH
N-[L-5-amino-5-carboxipentanoil]-L-cisteinil-D-valina isopenicilina N

RCO CoA + H2O

EC 2.3.1.164 EC 5.1.1.17
CoA + acid L-2-aminohexandioic
H
H2N
H H H H H H
H2N R CO N H H
S EC 3.5.1.11 S C (CH2)3 CO N
CH3 CH3 S
HOOC CH3
N CH3 N CH3
O N CH3
COOH O O
H R COOH H2O H COOH H COOH
penicilina N
penicilina F, R = C2H5CH CHCH2
penicilina G, R = C6H5CH2
penicilina K, R = CH3(CH2)6
peniciline de semisinteza
penicilina O, R = CH2 CHCH2SCH2
penicilina V, R = C6H5OCH2
penicilina X, R = 4- HO C6H4 CH2
penicilina T, R = 4 H2N C6H4 CH2

Din punct de vedere tehnologic, biosinteza penicilinelor comport mai multe

etape: fermentarea, izolarea antibioticului, purificarea i condiionarea.
Fermentarea (care poate fi de suprafa sau de profunzime) are loc n trei
etape:
-creterea biomasei (30 ore)
-producia de antibiotic (130-200 ore)
-oprirea sintezei de antibiotic (datorit epuizrii unor nutrieni i nceputul
lizei celulare).
n industria farmaceutic se utilizeaz fermentatoare prevzute cu sisteme
mecanice de agitare i aerare puternic, lucrndu-se n condiii aseptice, cu culturi de
Penicillium chrysogenum, care dau randamente mai mari dect cele de Penicillium
notatum, utilizate iniial.

235
 Mediile de cultur conin nutrieni specifici: aminoacizi, glucide, lipide,
microelemente (Na, K, Co, Mg, Mn) i precursori (substane care orienteaz
biosinteza n sensul formrii unei anumite peniciline naturale n detrimentul alteia; de
exemplu, folosind ca precursor acid fenilacetic se obine penicilina G, n timp ce dac
se utilizeaz acid fenoxi-acetic sau fenoxi-acetamida, se obine penicilina V).
Controlul producerii penicilinelor se realizeaz prin meninerea n limite
stricte a temperaturii (24 -27 C), pH-ului (5,5-7, pH-ul optim fiind de 6,8), a
concentraiei de nutrieni, debitului de aerare, etc.
n scopul evitrii tendinei de spumare, aprute n timpul procesului de
fermentare, se utilizeaz antispumani (uleiuri vegetale, acizi grai nesaturai).
Izolarea antibioticului. Dup 4-5 zile de fermentare, se obine un lichid de
cultur, care conine n jur de 3% antibiotic. Acesta se rcete rapid la 5-10 C, se
filtreaz cu ajutorul unor ultrafiltre speciale rotative, iar antibioticul este extras din
filtrat, utiliznd acetat de etil i eter etilic la 0-5 C. Mai avantajos pentru extracie este
alcoolul n-butilic, putndu-se lucra la temperatura camerei.
Din soluia extractiv obinut, penicilina se separ prin dou moduri:
-sub form de sruri alcaline, prin tratarea soluiei de penicilin ntr-un solvent
organic cu sarea alcalin a unui acid organic; sarea rezultat va cristaliza, fiind
insolubil n solventul respectiv;
-sub form de sruri cu baze organice, care ulterior se purific i se transform
n sruri de sodiu sau potasiu.
Penicilinele obinute n stare brut se purific i apoi se condiioneaz n
flacoane sterile, nchise ermetic, n condiii de strict asepsie.

Obinerea penicilinelor prin semisintez

Aa cum am menionat anterior, materia prim de baz pentru obinerea

penicilinelor semisintetice este acidul 6-amino-penicilanic, care poate fi obinut fie
prin dezacilarea enzimatic a penicilinelor naturale, sub influena penicilin-amidazei,
fie prin dezacilare chimic, utiliznd fenoximetilpenicilina, prin protejarea gruprii
carboxilice cu clorur de trimetilsilil, substituirea gruprii OH imidice cu atom de
clor, sub aciunea pentaclorurii de fosfor, transformarea compusului obinut n
iminoeter, prin tratare cu n-butanol, i n final hidroliza iminoeterului:

236
 O CH3 OH CH3
H H S H H S
C6H5OCH2 C NH C C C CH3 C6H5OCH2 C N C C C CH3
O C N CH COOH O C N CH COOH

Cl CH3
H H S
1. ClSi(CH3)3 C6H5OCH2 C N C C C CH3 (n) C4H9OH

2. PCl5 O C N CH COOSi(CH3)3

OC4H9 CH3 CH3

H H S H H S
H2O H2N C C C CH3
C6H5OCH2 C N C C C CH3
O C N CH COOSi(CH3)3 O C N CH COOH

6-APA

La baza obinerii penicilinelor semisintetice st o metod general de acilare a

acidului 6-aminopenicilanic (6-APA), acilare ce se poate realiza cu:
-cloruri acide
-anhidride acide
-anhidride mixte
-prin intermediul N,N-diciclohexilcarbodiimidei.

-Acilarea cu cloruri acide

Reacia are loc n prezena trietilaminei ca acceptor de protoni:

-Acilarea cu anhidride acide

O O
CH3 CH3
R C H H S H H S
H2N C C C CH3 R C NH C C C CH3
O + _
O C N CH COOH RCOOH O C N CH COOH
R C
O

-Acilarea cu anhidride mixte

O
RCOOH + Cl C
OR'

O O
CH3 CH3
R C H H S H H S
H2N C C C CH3 R C NH C C C CH3
O + _ CO
O C N CH COOH 2 O C N CH COOH
R' O C
_
O R'OH

-Acilarea prin intermediul N,N-diciclohexilcarbodiimidei:

237
 RCOOH + N C N NH C N
O
C O
R

CH3 O CH3
H H S H H S
H2N C C C CH3 R C NH C C C CH3 +
+
O C N CH COOH O C N CH COOH

N C NH
OH

NH C NH
O

Ultima metod este i cea mai avantajoas, deoarece prin tratarea diciclohexil-
ureei cu clorur de tosil, se reface N, N-diciclohexilcarbodiimida.

Obinerea penicilinelor prin sintez total

Obinerea penicilinelor (mai precis a fenoximetilpenicilinei) prin sintez total

a fost realizat pentru prima dat n anul 1957, de ctre Sheehan i Henery-Logan,
fiind stimulat de dezavantajele iniiale ale biosintezei (concentraii reduse de
antibiotic n mediul de cultur, procedee complicate de separare i purificare, etc.).
Metoda sintetic de obinere a penicilinei V utilizeaz ca materii prime t-butil-
alfa-ftalimidomalon-aldehida i clorhidratul de D-penicilamin, cu formarea iniial a
ciclului tiazolidinic, urmat de eliberarea gruprii aminice din restul de ftalimid, prin
tratare cu hidrat de hidrazin i acid clorhidric, acilare cu clorura acidului
fenoxiacetic, n prezena trietilaminei, eliberarea gruprii carboxilice cu acid
clorhidric i n final, nchiderea ciclului beta-lactamic, utiliznd N, N-
diciclohexilcarbodiimid, cu rol de agent deshidratant:

238
 O

NCHCHO + (CH3)2C CHCOOH . HCl

COOC(CH3)3 SH NH2
O
t-butil alfa-ftalimidomalon-aldehida D-penicilamina clorhidrat

S CH3 CH3
H2N NH2 S
N CH H2N CH
CO N
CH3 HCl CH3 . HCl
CO N
O H COOH H COOH
OC(CH3)3 OC(CH3)3

C 6H5OCH2COCl S CH3 HCl

C 6H5OCH2CONH CH
(C 2H5)3N CH3 piridina
CO N
H COOH

OC(CH3)3

S CH3 KOH S CH3

C6H5OCH2CONH CH C6H5OCH2CONH CH
CH3 N C N CH3
CO N N
H COOH C6H11 C6H11 O COOK

OH

Din pcate, multitudinea i dificultatea fazelor tehnologice din procesul

sintetic, randamentele extrem de mici, precum i progresele uriae nregistrate ulterior
n biosintez au fcut ca aceast metod s rmn doar cu importana teoretic.

IDENTIFICARE I DOZARE

-Penicilinele (ca de altfel, toate betalactaminele) formeaz cu hidroxilamina n

mediu alcalin, datorit deschiderii ciclului beta-lactamic, acizi hidroxamici care dup
acidulare formeaz cu ionul Fe3+ compui colorai n rou-violet:

239
 O CH3 O CH3
H H S + NH2OH H H S FeCl3
R C NH C C C CH3 R C NH C C C CH3
O C N CH COOH (NaOH) O C N CH COOH
H
NH OH

O CH3
H H S
R C NH C C C CH3
O C N CH COOH
H
Fe/3 NH
O
complex violet

-n urma hidrolizei acide, la cald, penicilinele se descompun, cu formarea

penicilaminei i peniloaldehidei; penicilamina, datorit structurii sale de aminoacid
alifatic, formeaz cu ninhidrina un colorant indaminic violet:

O CH3
H H S CH3
H
+
HS C CH3 O
R C NH C C C CH3
H2N C H + R C NH CH CHO
O C N CH COOH CO2
COOH COOH

D-penicilamina acid penaldic

O
R C NH CH2 CHO

peniloaldehida

CH3 O O
CH3
HS C CH3 OH
+ OH + NH3 + CO2 + HS C CH3
H2N C H OH CHO
COOH
O O
D-penicilamina ninhidrina hidrindantina

O O O O

OH
+ 2 NH3 + HO N
- 3H2O
OH
O O O ONH4

ninhidrina hidrindantina colorant indaminic

(violet)

-Avnd caracter reductor, penicilinele reduc soluia de sulfat de cupru (II) i

tartrat de potasiu i sodiu (Reactivul Fehling) i soluia de nitrat de diaminoargint
(Reactivul Tollens), obinndu-se un precipitat crmiziu de oxid de cupru (II),
respectiv oglinda de argint.
-Penicilinele formeaz cu acidul cromotropic (acidul 1, 8-dihidroxinaftalen-3,
6-disulfonic) coloraii diferite, n timp. Astfel, benzilpenicilina formeaz un compus

240
colorat n galben-verzui, fenoximetilpenicilina i propicilina violet, meticilina
verde-olive, ampicilina, oxacilina, cloxacilina i dicloxacilina purpuriu cu reflexe
verzui, iar carbenicilina brun.
-Ampicilina formeaz cu sulfatul de cupru (II) i tartratul de sodiu i potasiu
un compus colorat n violet.
Dozarea se poate face prin mai multe metode (fizico-chimice, chimice,
microbiologice). Conform FR X, penicilinele totale se dozeaz printr-o metod
iodometric, care const n inactivarea penicilinei prin transformare n penicilamin i
acid penaldic, care sunt oxidate n continuare sub influena iodului, conform
urmtoarei scheme de reacie:
O CH3 O CH3
H H S H H S
R C NH C C C CH3 R C NH C C C CH3
O C N CH COOH HOOC N CH COOH
H
Acid peniciloic

CH3
HS C CH COOH + R CO NH CH CHO
CH3 NH2 COOH

Penicilamina Acid penaldic

3 I2 I2

3 H2O H2O

CH3
HO3S C CH COOH R CO NH CH COOH
CH3 NH2 COOH

Acid penicilaminosulfonic Acid penaldioic

ACTIVITATEA ANTIMICROBIAN

Spectrul antimicrobian variaz n cadrul diverselor clase de peniciline.

Astfel, penicilinele naturale (benzilpenicilina, fenoxi-metilpenicilina) au
un spectru relativ ngust, incluznd:
-coci grampozitiv (stafilococ, streptococ, pneumococ), dei n ultima vreme rezistena
stafilococilor la peniciline a luat o mare amploare (doar 5-15% din tulpinile de S.
aureus mai sunt n prezent sensibile);
-unii coci gramnegativ ( gonococ, meningococ);

241
-bacili grampozitiv (bacilul difteric, bacilul antraxului, clostridii anaerobe;
-spirochete: treponema i leptospira;
-actinomicete;
Penicilinele cu spectru larg, prezint o activitate asemntoare
benzilpenicilinei, dar spectrul lor se extinde i asupra bacililor gram-negativ (cu
excepia Pseudomonas).
Penicilinele active pe Pseudomonas cuprind n spectrul antimicrobian bacterii
grampozitiv i gram negativ, inclusiv majoritatea tulpinilor de Pseudomonas
aeruginosa.
Penicilinele active fa de enterobacteriacee au un spectru antimicrobian
ngust care cuprinde doar acest tip de microorganisme.
n fine, penicilinele nu sunt active asupra protozoarelor i bacililor acido-
rezisteni (bacilul Koch, bacilul leprei).
La nceputurile erei penicilinelor, datorit puritii slabe, activitatea acestor
antibiotice era evaluat pe baza testelor microbiologice i exprimat printr-un
standard numit unitate Oxford. Unitatea Oxford reprezenta cantitatea minim de
benzilpenicilin existent n 50 ml bulion de carne, capabil s inhibe creterea unei
culturi determinate de Stafilococ auriu.
Astzi, se utilizeaz unitatea internaional (UI), care definete activitatea
antimicrobian a 0,6 g penicilin G sodic standard de referin.

EFECTE ADVERSE

Penicilinele au un potenial alergizant foarte ridicat. La circa 1-10% din totalul

pacienilor apar fenomene alergice care pot varia ca gravitate: de la o uoar
intoleran local, la nivelul pielii i mucoaselor (urticarie i eritem cutanat,
reprezentnd 60% din totalul reaciilor alergice), pn la manifestri severe, cu
evoluie letal, de genul ocului anafilactic (frecven de 0,02-10%).
Dintre factorii care mresc riscul de apariie a reaciilor alergice amintim:
administrarea parenteral, mai ales intra-venoas, care prezint cel mai mare risc de
apariie a alergiilor; administrarea penicilinelor la persoane cu antecedente alergice
sau astm bronic; aplicarea local pe tegumente sau mucoase.

242
 Penicilinele cel mai frecvent implicate n apariia fenomenelor alergice sunt
penicilina G, procainbenzilpenicilina i ampicilina, dar s-au relatat cazuri de alergii
pentru absolut toate penicilinele.
Mecanismele de inducere a manifestrilor alergice au fost intens studiate;
dovezile existente sugereaz c penicilinele sau produii lor de rearanjare molecular,
formai in vivo (de ex. acizii penicilenici), reacioneaz cu gruprile lizin- -amino ale
proteinelor plasmatice, formnd peniciloil-proteine, care reprezint antigene majore.
Pe de alt parte, o serie de impuriti, provenite din procesele biosintetice
(cazul penicilinei G) sau procaina din procain-benzilpenicilin sunt i ele
responsabile de reaciile alergice.
n cazul ampicilinei, impuritile polimerice, care iau natere prin reaciile de
polimerizare intern a acestui antibiotic (prin atacul nucleofil al gruprii aminice din
catena lateral asupra gruprii carbonilice beta-lactamice a unei a doua molecule),
constituie de asemeni cauza apariiei frecvente a episoadelor alergice.
Reaciile adverse toxice ale penicilinelor apar n general, la doze mari i
includ: convulsii, tulburri hepatice i renale (hepatite, nefrite), tulburri
hematologice (hemoragii, granulocitopenie).
La administrare parenteral pot aprea efecte iritante locale: dureri (la
administrare i.m.) sau chiar flebit (la administrarea i.v.).
O reacie ce poate aprea n primele zile de tratament al sifilisului, cu
penicilin, i poate fi chiar letal, este reacia Herxheimer, manifestat prin febr i
frisoane, mialgii, artralgii, reactivarea leziunilor sifilitice. Evitarea acestei reacii se
face prin administrarea de doze mici n debutul tratamentului.
Nu n ultimul rnd, n urma tratamentelor cu peniciline cu spectru larg, pot
aprea suprainfecii, drept consecin a modificrii florei intestinale.

REZISTENA LA PENICILINE

Rezistena la antibiotice este capacitatea natural sau dobndit a unui

microorganism de a rezista efectelor unuia sau mai multor antibiotice. Dei aceast
noiune este folosit i referitor la rezistena natural -capacitatea intrinsec a unor
bacterii de a rezista la anumite antibiotice- de o mai mare importan clinic i

243
tiinific este rezistena dobndit. Unele bacterii, n special majoritatea bacililor
gram-negativ sunt rezistente n mod natural la aciunea penicilinelor. Alte specii care
n mod normal sunt sensibile, pot dezvolta rezisten la peniciline prin selecie
natural sau prin mutaii (sub efectul factorilor de mediu mutageni sau prin erori
necorectate n procesul de replicare a ADN). Odat aprut rezistena la peniciline,
gena codificnd acest caracter se poate rspndi la alte celule prin transfer de
plasmide.
De exemplu, infeciile cu Staphylococcus aureus, care n anii 40 i 50 erau
tratate fr probleme cu penicilin, au ajuns s fie n prezent o problem, ntruct
majoritatea tulpinilor sunt astzi rezistente la peniciline; n Statele Unite, n decada
1985-1995 rezistena Shigella la ampicilin a crescut de la 32% la 67%.
Probabil cel mai important mecanism biochimic al rezistenei la peniciline este
secretarea de ctre microorganisme a enzimelor inactivatoare, denumite generic
penicilinaze; acestea sunt de dou tipuri: -lactamaze i acilaze.

PENICILINE NATURALE

Principalii reprezentani sunt benzilpenicilina (penicilina G) i

fenoximetilpenicilina (penicilina V), acestea fiind obinute prin biosintez i avnd o
durat scurt de aciune.

BENZILPENICILINA POTASIC
BENZYLPENICILLINUM KALICUM (DCI) (FR X)

O CH3
S
+ CH2 C NH CH3
K
-
N COO
O

(2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-(fenilacetamido)-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-

2-carboxilat de potasiu

244
Sinonime: Penicilina G potasic, Penicilina II potasic, Fenilacetilpenin potasic.
Benzilpenicilina potasic se obine prin biosintez, utiliznd mutani nalt-
productivi de Penicillium chrysogenum (productivitate de circa 50000 de ori mai
ridicat comparativ cu tulpinile de Penicillium notatum, utilizate iniial). Mediul de
cultur este format dintr-un amestec de glucoz, lactoz, amidon i extract de porumb
(care conine -feniletilamin, ce se comport ca un precursor). Tot ca precursor, se
folosete acidul fenilacetic, ca antispumant-ulei de floarea soarelui, pentru stabilizarea
pH-ului-carbonat de calciu; se mai adaug i microelemente.
Se prezint sub form de cristale incolore sau pulbere cristalin alb, cu miros
slab caracteristic i gust amar, higroscopic; foarte uor solubil n ap, practic
insolubil n cloroform, eter, parafin lichid i uleiuri grase. O soluie apoas 10%
are un pH = 5,5-7,5.
Este incompatibil cu alcooli, acizi, substane oxidante, alcaline, metale grele,
iod, sulf, etc. Sub aciunea vitaminelor B i C, ca i a penicilinazei se inactiveaz
rapid.
Benzilpenicilina potasic este un antibiotic de elecie pentru bacterii gram-
pozitiv, spectrul de aciune cuprinznd mai ales coci gram-pozitiv: streptococi,
stafilococi (din pcate majoritatea tulpinilor de stafilococ au devenit rezistente),
enterococi, pneumococi; de asemenea, este activ asupra unor coci gram-negativ
(Neisseria), bacili gram-pozitiv (Bacilul antrax, Clostridii), spirochete, leptospire,
treponeme.
Se utilizeaz n toate cazurile cnd sunt necesare concentraii plasmatice
ridicate, n tratamentul infeciilor cu streptococ beta-hemolitic (tratament de elecie)
(angine, erizipel, scarlatin), pneumococ (pneumonii, meningite), endocardite lente cu
stafilococ viridans, gonococii acute, lues, gangren gazoas, tetanos, difterie; mai
recent se recomand i.v. pentru tratamentul formelor grave ale bolii Lyme (boala
mucturii de cpu).
Se administreaz cu predilecie pe cale parenteral (i.m., i.v. n perfuzie, intra-
rahidian); administrarea i.m. (destul de dureroas) se face n soluii sterile de clorur
de sodiu 0,9%, la un interval de 6 ore, i.v. n perfuzii, dup diluarea cu glucoz 5%,
iar intra-rahidian numai n cazuri excepionale (meningita pneumococic). Se poate
folosi i sub form de aerosoli. Administrarea pe cale oral este puin eficient,

245
penicilina G fiind inactivat prin hidroliz acid, doar aproximativ 1/3 din doza
administrat fiind absorbit.
Ca reacii adverse: alergii (de la urticarie (foarte des ntlnit) la oc
anafilactic (foarte rar)), edem angioneurotic, tulburri sangvine: anemie hemolitic,
leucopenie, trombocitopenie. n doze mari pot aprea nefropatii i convulsii.
PF. PENICILINA G POTASIC| (SC Antibiotice SA Iasi) - flacoane cu pulbere steril
injectabil, coninnd 400.000 UI, 1.000.000 UI.
PFIZERPEN (Pfizer, S.U.A.) - flacoane cu pulbere steril injectabil, coninnd,
5.000.000 UI penicilin G potasic.

BENZILPENICILINA SODIC
BENZYLPENICILLINUM NATRICUM (DCI) (FR X)

O CH3
S
+ CH2 C NH CH3
Na
-
N COO
O

(2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-(fenilacetamido)-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-

2-carboxilat de sodiu

Sinonime: Penicilina G sodic, Penicilina II sodic, Fenilacetilpenin sodic.

Obinerea, proprietile fizice i chimice, precum i cele microbiologice sunt
identice cu cele ale penicilinei G potasice, singurul avantaj fiind faptul c este mai
bine tolerat la administrare intramuscular.
Nu se administreaz la pacienii cardiaci i cei cu afeciuni renale.
PF. PENICILINA G SODIC (SC Antibiotice SA Iasi) - flacoane cu pulbere steril
injectabil, coninnd 400.000 UI, 1 mil. UI;
CRYSTAPEN (Brittania Pharmaceuticals Ltd., U.K.) flacoane cu pulbere
steril injectabil, coninnd 600 mg i 1200 mg penicilin G sodic.

246
 FENOXIMETILPENICILINA
PHENOXYMETHYLPENICILLINUM (DCI) (FRX)

O CH3
S
O CH2 C NH CH3
N COOH
O

Acid (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-(fenoxiacetamido)-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0

heptan-2-carboxilic
Sinonime: Penicilina V; Fenomicilin.
Fenoximetilpenicilina a fost obinut pentru prima dat prin biosintez n
1948. Biosinteza dirijat se realizeaz prin aceeai tehnologie ca i la benzilpenicilin,
utiliznd ns ali precursori ca: acid fenoxiacetic, fenoxiacetamid, alcool beta-
fenoxietilic.
Penicilina V poate fi obinut i prin procedee semisintetice sau chiar sintetic
(ultimul, cu importan pur teoretic)
Obinerea prin semisintez const n acilarea 6-APA cu clorura acidului
fenoxiacetic, n prezena trietilaminei ca fixator de protoni:

CH3
H H S O
H2N C C C CH3 N(C2H5)3
+ O CH2 C
+
O C N CH COOH Cl - NH(C2H5)3Cl-
6-APA Clorura acidului
fenoxiacetic

O CH3
S
O CH2 C NH CH3
N COOH
O
Fenoximetilpenicilina

Se prezint ca o pulbere cristalin alb sau alb-glbuie, higroscopic, cu miros

slab caracteristic, cu gust amar, uor solubil n alcool, foarte greu solubil n ap,
practic insolubil n parafin lichid i uleiuri grase. O suspensie 0,5% n ap are un
pH cuprins ntre 2,4-4. Este stabil n mediu acid. Sarea de potasiu este uor solubil
n ap.

247
 Forma biologic-activ este cea dextrogir (cel puin 1600 UI / mg raportat la
substana uscat), forma levogir fiind inactiv sau prezentnd o activitate
antimicrobian neglijabil.
Spectrul activitii antibacteriene fa de unii germeni gram-pozitiv este
asemntor cu al benzilpenicilinei. Are aciune bactericid fa de streptococi (cu
excepia Streptococcus faecalis), stafilococi neproductori de penicilinaz,
pneumococi; sunt sensibile la fenoximetilpenicilin i: Corynebacterium diphtheriae,
Bacillus anthracis, Clostridium, Actinomyces bovis, Leptospira, Neisseria
gonorrhoeae, . a. Treponema pallidum este foarte sensibil la penicilina V potasic,
n timp ce bacilii gram-negativ sunt rezisteni.
Se administreaz pe cale oral n doze cel puin duble fa de penicilina G
administrat parenteral. Dozele uzuale sunt de 2-4 milioane UI / zi, fracionat n 3-4
prize, la aduli i 50000-100000 UI / kg / zi la copii, de asemenea fracionat n 3-4
prize.
Fenoximetilpenicilina se absoarbe n intestinul subire n proporie de 65%,
dup o or de la ingerare realizeaz concentraii sangvine aproape egale cu cele
realizate prin administrarea parenteral a benzilpenicilinei, concentraii ce se menin
3-4 ore. Concentraiile tisulare maxime se realizeaz n ficat i rinichi; eliminarea se
face predominant pe cale renal (n jur de 60% sub form de metabolii).
Se utilizeaz n infecii uoare sau medii cu germeni sensibili; se recomand n
angina streptococic, scarlatin, erizipel, infecii respiratorii, otite, profilaxia
infeciilor streptococice i a reumatismului poliarticular acut, . a.
Reaciile adverse pot fi n primul rnd de natur alergic: febr, urticarie,
eozinofilie, edem Quincke, foarte rar oc anafilactic; apoi digestive: grea, vom,
neplcere epigastric, diaree; hematologice: anemie, trombocitopenie, leucopenie,
tulburri de coagulare, reversibile la ncetarea tratamentului.
Administrarea concomitent pe cale oral a neomicinei scade absorbia
fenoximetilpenicilinei.
PF: OSPEN comprimate filmate a 500000, 1 milion i 1,5 milioane UI / cp.; sirop
coninnd 400000 UI / 5 ml;
PENHEXAL SAFT pulbere pentru soluie injectabil coninnd 400000 UI / 5
ml;

248
 CLIACIL comprimate filmate a 1,2 milioane UI / cp., sirop coninnd 400000
UI / 5 ml, pulbere suspendabil coninnd 300000 UI / 5 ml.
PEN V - comprimate a 1 milion i 1,5 milioane UI / cp.

PENICILINE CU ACIUNE PRELUNGIT (DEPOZIT, DEPOT,

RETARD)

Dezavantajul penicilinelor naturale, reprezentat de durata scurt de aciune a

acestora, a determinat gsirea unor modaliti de ncetinire a eliminrii penicilinelor
naturale din organism i de diminuare a numrului de injectri. La ora actual
retardarea se realizeaz prin dou mijloace:
- administrarea concomitent a unor substane inhibitoare ale transportului tubular
renal, care favorizeaz creterea concentraiei sangvine a antibioticului i prelungirea
duratei de aciune. Dou astfel de substane sunt acidul p-(di-n-propilsulfamoil)-
benzoic (Probenecid) i acidul N-benzilsulfonil-p-aminobenzoic (Caronamid):

COOH COOH

SO 2N(C3H7)2 NHSO 2 CH2 C6H5

Acid p-(di-n-propilsulfamoil)-benzoic Acid N-benzilsulfonil-p-aminobenzoic

Probenecid Caronamid

- obinerea unor sruri ale penicilinelor naturale cu o serie de baze organice, sruri
care sunt puin solubile n ap, i care administrate sub form de suspensii apoase sau
uleioase, formeaz depozite la locul de injectare, din care antibioticul difuzeaz lent n
organism. Dei n cazul penicilinelor retard, aciunea se instaleaz lent i
concentraiile serice sunt mai reduse, durata de aciune a acestora este mult mai mare
dect a benzilpenicilinei.

249
 PROCAIN BENZILPENICILINA
BENZYLPENICILLINUM PROCAINICUM (DCI)

+ C 2H5
COOCH2CH2 NH
O CH3 C 2H5
S
CH2 C NH CH3 . . H2O
-
N COO
O
NH2

Sarea acidului (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-(fenilacetamido)-4-tia-1-azabiciclo

3. 2. 0 heptan-2-carboxilic
cu
4-aminobenzoatul de 2-dietil-aminoetil

Sinonime: Benzilpenicilina procainic; procain penicilina G.

Se prezint sub form de pulbere microcristalin alb sau slab glbuie, cu
miros slab caracteristic sau practic fr miros, cu gust amar, puin solubil n ap,
solubil n alcool, cloroform.
Este rapid inactivat de ctre acizi, hidroxizi alcalini i ageni oxidani.
Soluia apoas saturat are un pH = 5,0-7,5.
Benzilpenicilina din structura procainbenzilpenicilinei se identific prin
reaciile generale ale penicilinelor (vezi 2.3.6.), iar procaina, prin diazotare i cuplare
cu 2-naftol soluie alcalin, cnd se formeaz un colorant azoic, rou-portocaliu:

250
 C2H5 C2H5 +
COOCH2CH2 N COOCH2CH2 N NaO
C2H5 C2H5
NaNO2 + 2 HCl + NaOH

- NaCl - NaCl
- H2O + - - H2O
NH2 N N] Cl

C2H5
COOCH2CH2 N
C2H5

N N

ONa

Procainbenzilpenicilina are acelai spectru de activitate antimicrobian ca i

benzilpenicilina. Nu se utilizeaz ns, n cazuri de infecii acute, severe.
Se recomand n forme uoare sau medii ale infeciilor sistemice sau
localizate, cu germeni sensibili: infecii bronho-pulmonare, scarlatin, angine,
celulite, erizipel, . a.; este utilizat i n medicina veterinar (tratamentul mastitelor la
vaci).
Se administreaz sub form de suspensii apoase, preparate ex tempore,
absorbia fiind lent i aciunea prelungit. Administrarea se face profund, i.m., la un
interval de 12-14 ore, n doze de 400.000-800.000 UI. Prezena n molecul a
procainei, compus cu aciune anestezic local, ofer produsului avantajul diminurii
durerii la administrare i.m.
Dintre reaciile adverse ce pot aprea n cursul tratamentului cu
procainbenzilpenicilin menionm: efecte alergice (erupii cutanate, mai rar oc
anafilactic), tulburri hematologice: anemie, leucopenie, eozinofilie, trombocitopenie.
PF. FORTEPEN; WYCILLIN flacoane cu pulbere injectabil coninnd 4
milioane UI;

BENZATIN BENZILPENICILINA
BENZATHINI BENZYLPENICILLINUM (DCI)

251
 O CH3
S
CH2 C NH CH3
-
CH2 CH2
N COO + +
O H N CH2CH2 N H
2 H H

Sarea acidului (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-(fenilacetamido)-4-tia-1-azabiciclo

3. 2. 0 heptan-2-carboxilic
cu
N, N-dibenziletilendiamina

Sinonime: Benzetacil; DBED-penicilin.

Se obine prin reacia dintre penicilina G potasic i diacetatul de benzatin:

O CH3
S
+ CH2 C NH CH3 -
2 K + CH2 CH2 (CH3COO )2
-
N COO + +
O H N CH2CH2 N H
H H

O CH3
S
CH2 C NH CH3
-2 CH3COOK - CH2 CH2
N COO + +
O H N CH2CH2 N H
2 H H

Este o pulbere microcristalin alb, fr miros i cu gust amar, cu p.t. = 129 -

133 C, cu descompunere; foarte puin solubil n ap, puin solubil n alcool,
solubil n DMF.
Benzatina din structura benzatinbenzilpenicilinei se identific prin oxidare cu
permanganat de potasiu n mediu alcalin, cu obinerea benzaldehidei, cu miros
caracteristic, i prin tratare cu dicromat de potasiu n soluie acetic, cnd apare un
precipitat galben.
Spectrul de aciune este asemntor benzilpenicilinei, procainbenzilpenicilina
fiind ns foarte eficient n infecii cu streptococ beta-hemolitic i Treponema
palidum.
Se recomand n: angina streptococic, scarlatin, gonoree, sifilis, profilaxia
infeciei streptococice la bolnavii cu reumatism articular acut.

252
 Se administreaz exclusiv i.m. profund, sub form de suspensii apoase, de
obicei n doze de 600.000-2,4 mil UI n doz unic sau repetat la 7 zile. Nu se
folosete n infecii acute.
Efectele adverse mai des ntlnite sunt de natur alergic i gastrointestinal.
Foarte rar au fost semnalate creterea nivelului transaminazelor serice i tulburri
hematologice reversibile (anemie, trombocitopenie, leucopenie), care apar n special
la doze mari.
Administrarea concomitent cu metotrexat poate determina scderea
clearance-ului plasmatic i creterea toxicitii metotrexatului, n timp ce asocierea cu
probenecid mrete riscul reaciilor toxice.
PF. MOLDAMIN (Antibiotice SA Romnia) - flacoane cu pulbere steril, de uz
parenteral, coninnd 600000; 1,2 mil. sau 2,4 mil. UI benzatinbenzilpenicilin;
RETARPEN (Biochemie Austria) pulbere pentru suspensie injectabil
coninnd 1,2 mil. sau 2,4 mil. UI benzatinbenzilpenicilin;
EXTENCILLINE (Specia Frana) - pulbere pentru suspensie injectabil
coninnd 600000 UI benzatinbenzilpenicilin.

BENETAMIN BENZILPENICILINA
BENETHAMINI BENZYLPENICILLINUM (DCI)

O CH3
S + CH2 C6H5
CH2 C NH CH3 H2N
-
O N COO CH2CH2 C6H5

Sarea acidului (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-(fenilacetamido)-4-tia-1-azabiciclo

3. 2. 0 heptan-2-carboxilic
cu
N-benzil-N-feniletil-amina

Benetamin benzilpenicilina se prezint ca o pulbere cristalin alb, foarte

puin solubil n ap (0,1% la 40 C), puin solubil n alcool, aceton i cloroform.
Activitatea sa antimicrobian este de 1100 UI / mg.

253
 Nivelele plasmatice realizate dup administrarea de benetamin
benzilpenicilin sunt mai sczute i durata de aciune este mai mare comparativ cu
procain benzilpenicilina, dar sunt mai ridicate, iar durata de aciune este mai redus
comparativ cu benzatin benzilpenicilina.
Benetamin benzilpenicilina prezint proprieti microbiologice asemntoare
cu benzilpenicilina; de obicei se administreaz i.m. profund, n asociere cu
benzilpenicilin sodic, i uneori, cu procain benzilpenicilin; durata de aciune este
de 2-3- zile.
PF: ATRALMICINA (Atral, Portugalia) pulbere pentru suspensie injectabil
coninnd 600000 UI benetamin benzilpenicilin.

PENICILINE DE SEMISINTEZ

Aa cum s-a artat, penicilinele naturale prezint o serie de dezavantaje:

-durat scurt de aciune;
-slab absorbie pe cale oral (datorit instabilitii n mediul acid al sucului gastric);
-spectru de activitate limitat;
-instabilitate fa de bacteriile capabile s secrete penicilinaz;
-inciden crescut a reaciilor alergice.

Primul inconvenient a fost rezolvat prin obinerea penicilinelor retard.

Urmtoarele dezavantaje s-au rezolvat parial prin descoperirea penicilinelor de
semisintez.
Penicilinele de semisintez se mpart n trei mari grupe:
-peniciline stabile n mediu acid;
-peniciline stabile fa de penicilinaz;
-peniciline cu spectru larg de aciune.

Peniciline stabile n mediu acid

254
 FENETICILINA
PHENETHYCILLINUM (DCI)

O CH3
S
O CH C NH CH3
CH3 N COOH
O

Acid (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-(fenoxipropionamido)-4-tia-1-azabiciclo 3. 2.

0 heptan-2-carboxilic
((1-Fenoxietil)-penicilina sau ( -fenoxietil)-penicilina)

Sinonime: Penicilina B; Penicilina MV.

Este prima penicilin obinut prin semisintez de ctre Perron n anul 1959,
prin acilarea 6-APA cu clorura acidului -fenoxipropionic:

CH3
H H S O
H2N C C C CH3 N(C2H5)3
+ O CH C
O C N CH COOH -+NH(C2H5)3Cl-
CH3 Cl
6-APA Clorura acidului
alfa-fenoxipropionic

O CH3
S
O CH C NH CH3
CH3 N COOH
O
Feneticilina

Se utilizeaz sub form de sruri de potasiu sau sodiu.

Feneticilina potasic (racemic) este o pulbere cristalin alb, uor solubil n
ap, cu p.t. = 230-232 C.
Spectrul de aciune al feneticilinei i utilizrile acesteia sunt asemntoare cu
cele ale fenoximetilpenicilinei, prima fiind ns mai rezistent fa de -lactamaze i
realiznd concentraii plasmatice mai ridicate. Se administreaz oral n doze de 250-
500 mg de trei ori / zi.

255
PF: BROXIL (SmithKline Beecham, Olanda) capsule a 500 mg feneticilin
potasic.

PROPICILINA
PROPICILLINUM (DCI)

O CH3
S
O CH C NH CH3
CH2 N COOH
CH3 O

Acid (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-(2-fenoxibutiramido)-4-tia-1-azabiciclo 3. 2.

0 heptan-2-carboxilic
(1-Fenoxipropil-penicilina sau -Fenoxipropil-penicilina)

Sinonim: Fenoxipropilpenicilina.
Se obine prin acilarea 6-APA cu clorura acidului -fenoxibutiric:

CH3
H H S O N(C2H5)3
H2N C C C CH3
+ O CH C
+
O C N CH COOH - NH(C 2H5)3Cl-
C2H5 Cl
6-APA Clorura acidului
alfa-fenoxibutiric

O CH3
S
O CH C NH CH3
CH2 N COOH
CH3 O

Propicilina

Din reacie rezult un amestec de stereoizomeri D i L, n terapeutic

utilizndu-se sarea de potasiu a amestecului, care se prezint sub form de pubere
cristalin, alb, cu p.t. = 195-197 C; este solubil n 1,2 pri ap, 23 pri de alcool.
O soluie apoas 1% are un pH = 5-7,5.
Prezint avantajul unei absorbii mai rapide dect fenoximetilpenicilina i
feneticilina, avnd aceleai utilizri terapeutice ca i penicilinele menionate.
Se administreaz pe cale oral, n doze zilnice de 280-700 mg (400000-1 mil.
UI).

256
PF: BAYCILLIN MEGA (Bayer Vital, Germania) comprimate filmate a 1 mil. UI /
cp.

FENBENICILINA
PHENBENICILLINUM (DCI)

O CH3
S
O CH C NH CH3
N COOH
O

Acid (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-(2-fenoxi-2-fenilacetamido)-4-tia-1-azabiciclo

3. 2. 0 heptan-2-carboxilic
( -fenoxibenzilpenicilina)

Se obine prin semisintez din 6-APA i clorura acidului -fenoxifenil acetic:

CH3
H H S O N(C2H5)3
H2N C C C CH3
+ O CH C
O C N CH COOH -+NH(C2H5)3Cl-
C6H5 Cl
6-APA Clorura acidului
alfa-fenoxifenilacetic

O CH3
S
O CH C NH CH3
N COOH
O

Fenbenicilina

Aciunea antibacterian este asemntoare cu a celorlalte peniciline de

semisintez acido-rezistente.
Se administreaz oral n doze de 125 mg la 6-8 ore, concentraia plasmatic
maxim atingndu-se dup 30 de minute de la administrare.

257
 AZIDOCILINA
AZIDOCILLINUM (DCI)

O CH3
S
C NH CH3
O N COOH
N3

Acid (2S, 5R, 6R)-6- (R)-2-azido-2-fenilacetamido - 3,3-dimetil-7-oxo 4-tia-1-

azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Azidocilina este o alt penicilin semisintetic cu aciune i utilizri similare

fenoximetilpenicilinei.
Este rezistent la aciditatea gastric; se administreaz pe cale oral sub form
de sare sodic sau potasic, n doze de 750 mg de dou ori / zi.
PF: LONGATREN (Bayer, Austria) comprimate a 750 mg azidocilin / cp.
CLOMETOCILINA
CLOMETOCILLINUM (DCI)

O CH3
S
Cl CH C NH CH3
OCH3 N COOH
Cl O

Acid (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6- 2-(3, 4-diclorofenil)-2-metoxi-acetamido -4-

tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic
(3,4-diclor- -metoxibenzilpenicilina)
Sinonim: Penicilina 356.
Se utilizeaz sub form de sare de potasiu (foarte uor solubil n ap), n
infecii cu germeni gram-pozitiv, prezentnd avantajul unei concentraii plasmatice
ridicate, un timp mai ndelungat dect fenoxietilpenicilina i benzilpenicilina.
Se administreaz n doze de 500 mg de 2-3 ori / zi.
PF: RIXAPEN (Menarini, Belgia) comprimate a 500 mg clometocilin sodic / cp.

258
Peniciline rezistente la penicilinaza stafilococic

Aceste peniciline semisintetice sunt utilizate n tratamentul infeciilor cu

stafilococi productori de penicilinaz. Ele se comport n mod diferit sub aciunea
sucului gastric, fiind mprite n:
-peniciline rezistente la penicilinaz i instabile la aciditatea gastric (Meticilina)
-peniciline rezistente la penicilinaz i stabile la aciditatea gastric (Oxacilina,
Cloxacilina, Dicloxacilina, Flucloxacilina, Nafcilina, Difencilina)

Peniciline rezistente la penicilinaz i instabile la aciditatea gastric

METICILINA SODIC
METHICILLINUM NATRICUM (DCI)

OCH3
O CH3
S
Na
+ C NH CH3 . H2O
-
N COO
OCH3 O

Sarea de sodiu a acidului (2S, 5R, 6R)-6-(2,6-dimetoxibenzamido)- 3,3-dimetil-7-oxo

4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Sinonim: Dimetoxifenecilina.
Meticilina este prima penicilin rezistent la penicilinaz obinut prin
semisintez, i introdus n terapeutic de ctre Compania farmaceutic Beecham
(astzi GlaxoSmithKline) n 1959, sub denumirea comercial Celbenin .

259
 Se obine prin reacia de acilare a 6-APA cu clorura acidului 2,6-
dimetoxibenzoic n mediu anhidru n prezena trietilaminei ca acceptor de protoni:

OCH3
CH3
H H S O
H2N C C C CH3 N(C2H5)3
+ C
O C N CH COOH Cl -+NH(C2H5)3Cl-
OCH3
6-APA Clorura acidului
2,6-dimetoxibenzoic
OCH3
O CH3
S
C NH CH3
N COOH
OCH3 O

Meticilina

Meticilina sodic este o pulbere microcristalin, alb, fr miros, fr gust,

solubil n ap, pH-ul soluiilor apoase fiind cuprins ntre 5-8.
Este foarte sensibil la umiditate, pierznd aproximativ jumtate din activitate
n 5 zile la temperatura camerei. Este foarte sensibil n mediu acid, un pH de 2
producnd o pierdere a activitii de 50%; prin urmare, nu se utilizeaz pe cale oral.
Rezistena meticilinei la penicilinaz se datoreaz unui efect de impedimentare
steric produs de catena lateral 2,6-dimetoxibenzoilic, care se pliaz peste nucleul
penam, mpiedicnd astfel accesul enzimei la legtura beta-lactamic.
Este activ asupra stafilococilor, att neproductori, ct i productori de
penicilinaz, de asemenea, activ asupra Streptococcus pyogenes, Str. Pneumoniae i
unele tulpini de Str. Viridans; este ineficient asupra Enterococcus faecalis.
Meticilina se indic n stafilocociile grave (septicemii produse de stafilococ,
endocardite cronice i acute, pneumonii), rezistente la benzilpenicilin. De regul, se
administreaz i.m. (1 g la 4-6 ore) sau i.v., mai rar intraarticular, intrapleural., sau sub
form de aerosoli. n infeciile grave se pot administra pn la 12 g meticilin sodic /
zi, i.v.
Nu se asociaz cu alte antibiotice beta-lactamice; este incompatibil cu
aminoglicozide, tetracicline, vancomicin, sulfamide, codein, metadon, fenotiazine,
.a.

260
 Ca reacii adverse, prezint proprieti nefrotoxice (nefrit interstiial acut),
reversibile la oprirea administrrii. La doze mari poate produce leucopenie i anemie,
convulsii, creteri tranzitorii ale transaminazelor.
PF: STAFICYN (Firma, Italia) flacoane cu pulbere injectabil (1 g meticilin
sodic)

Termenul de stafilococ auriu meticilino-rezistent (MRSA) se refer la tulpini

de S. aureus rezistente la toate antibioticele beta-lactamice, i care sunt n mod
frecvent rezistente i la ali ageni antimicrobieni, incluznd aminoglicozidele,
cloramfenicolul, tetraciclinele, clindamicina, eritromicina, ciprofloxacina.

Peniciline rezistente la penicilinaz i stabile la aciditatea gastric

Se mpart n:
-peniciline cu structur izoxazolic
-peniciline cu alte structuri
Peniciline cu structur izoxazolic

Sunt peniciline care prezint n structur un heterociclu izoxazolic; acestea

difer prin natura radicalilor de pe nucleul fenil ataat heterociclului izoxazolic.

OXACILINA SODIC
OXACILLINUM NATRICUM (DCI, FR X)

O CH3
+ S
Na C NH CH3 . HO
2
-
N N COO
O CH3 O

Sarea de sodiu a acidului (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-6-(5-metil-3-fenil-4-

izoxazolcarboxamido)-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Sinonim: Oxazocilina.

261
 Se obine prin semisintez prin reacia de acilare a 6-APA cu clorura acidului
3-fenil-5-metil-izoxazolil-4-carboxilic:

CH3
H H S O
H2N C C C CH3 N(C2H5)3
+ C
+ -
O C N CH COOH Cl - NH(C2H5)3Cl
N
O CH3
6-APA Clorura acidului
3-fenil-5-metil-izoxazolil-4-carboxilic

O CH3
S
C NH CH3
N N COOH
O CH3 O

Oxacilina

Oxacilina sodic se prezint ca o pulbere cristalin, alb, fr miros sau cu

slab miros caracteristic, uor solubil n ap, metanol i DMSO, puin solubil n
cloroform, acetat de metil i piridin, insolubil n eter etilic, acetat de etil, clorur de
etilen i benzen. pH-ul unei soluii apoase 3% este 4,5-7,5.
Soluiile apoase sunt stabile timp de trei zile la temperatura camerei i apte
zile dac sunt refrigerate.
Oxacilina este incompatibil cu aminoglicozide, tetracicline, bicarbonat de
sodiu, verapamil, rifampicin; este relativ stabil la acidul clorhidric din sucul gastric,
biodisponibilitatea fiind ns limitat (33%). Se leag de proteinele plasmatice n
proporie de circa 94%, difuzeaz rapid i se distribuie n bil, secreie bronic,
lichidele sinovial i pleural; traverseaz placenta, iar bariera hemato-encefalic, doar
n cazul inflamaiei meningelui.
Se metabolizeaz hepatic, principalul metabolit fiind 5-hidroximetil-derivatul,
care manifest o activitate antibacterian comparabil cu oxacilina, dar care se leag
ntr-o proporie mai redus de proteine i este excretat mai rapid.
Se indic pentru tratamentul infeciilor provocate de stafilococi i streptococci
sensibili la oxacilin: infecii ale aparatului respirator, infecii ORL, infecii cutanate,
osteomielite, septicemii, endocardite; se administreaz oral, n doze de 500-1000 mg
sau parenteral (i.m.), n doze de 1 g la 12 ore (maxim 12 g / zi).
Dintre efectele adverse menionm: frecvent reacii alergice, ocazional
tulburri digestive (grea, vom, diaree), anemie, leucopenie, trombocitopenie, efecte
hepatotoxice.

262
PF: OXACILIN| capsule 250 mg oxacilin sodic / cps; pulbere pentru soluie
injectabil coninnd 250 mg, 500 mg sau 1 g oxacilin sodic.
BACTOCILL (SmithKline Beecham, SUA) - pulbere pentru soluie injectabil
coninnd 1 g i 2 g oxacilin sodic.
STAPENOR (Bayer, Austria) - pulbere pentru soluie injectabil coninnd 1 g
oxacilin sodic.

CLOXACILINA SODIC
CLOXACILLINUM NATRICUM (DCI)

O CH3
S
+
C NH CH3 . H2O
Na
N N COOH
O CH3 O
Cl

Sarea de sodiu a acidului (2S, 5R, 6R)-6- 3-(o-clorofenil)-5-metil-4-

izoxazolcarboxamido) - 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-
carboxilic

A fost obinut pentru prima dat n 1963 prin acilarea 6-APA cu clorura
acidului 3-orto-clorofenil-5-metil-izoxazolil-4-carboxilic, n prezena trietilaminei ca
fixator de protoni:

CH3
H H S O N(C2H5)3
H2N C C C CH3
+ C
+ -
O C N CH COOH Cl - NH(C2H5)3Cl
N
O CH3
Cl
6-APA Clorura acidului
3-o-clorofenil-5-metil-izoxazolil-4-carboxilic

O CH3
S
+
C NH CH3 . H2O
Na
N N COOH
O CH3 O
Cl

Cloxacilina

263
 Cloxacilina sodic se prezint ca o pulbere cristalin alb, sau aproape alb,
higroscopic, uor solubil n ap i metanol, solubil n etanol; o soluie apoas 10%
are un pH = 5-7 276 .
Atomul de clor din molecula cloxacilinei determin o cretere a absorbiei
acestui antibiotic, conducnd la nivele plasmatice mai mari dect n cazul oxacilinei.
Dup administrare i.m. concentraia seric maxim se obine dup 1/2 or; dup o
or, nivelul seric ncepe s scad, iar dup 4 ore acesta este de 0,1 g/ml. Cloxacilina
se leag n proporie foarte mare (75-94%) de proteinele serice. Eliminarea se face
prin rinichi. Titrurile serice pot fi mrite prin blocarea excreiei renale (probenecid).
Se administreaz oral sau parenteral, i.m. sau i.v., n doze de 250-500 mg la 4
ore, pentru tratamentul infeciilor cu stafilococi penicilinazo-secretori sensibili la
cloxacilin (stafilococii cutanate i ale esuturilor moi, plgi i arsuri infectate,
stafilococii respiratorii si altele); infecii mixte produse de streptococi i stafilococi
penicilinazo-secretori.
Ca reacii adverse pot aprea n unele cazuri: grea, senzaie de greutate n
epigastru, flatulen, diaree; rareori se pot nregistra creteri ale transaminazelor.
PF. ORBENIN (SmithKline Beecham) capsule 250 i 500 mg ; sirop 125 mg / 5 ml;
pulbere pentru soluie injectabil (250 mg i 500 mg);

DICLOXACILINA SODIC
DICLOXACILLINUM NATRICUM (DCI)

Cl
O CH3
S
+ C NH CH3 . H2O
Na
N N COOH
O CH3 O
Cl

Sarea de sodiu a acidului (2S, 5R, 6R)-6- 3-(2,6-diclorofenil)-5-metil-4-

izoxazolcarboxamido) - 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-
carboxilic

264
 Dicloxacilina sodic se prezint ca o pulbere cristalin alb, sau aproape alb,
higroscopic, uor solubil n ap, solubil n metanol i etanol; o soluie apoas 10%
are un pH = 5-7.
Se absoarbe de aproximativ dou ori mai bine dect cloxacilina, dar absorbia
este redus de prezena alimentelor n stomac. Spectrul de activitate antimicrobian
este asemntor cu cel al oxacilinei, avnd aceleai ntrebuinri terapeutice.
Se administreaz oral, n doze de 125-250 mg la intervale de 6 ore, cu o or
nainte, sau dou ore dup mas.
PF: DICLOCIL (Bristol-Myers Squibb, Australia; Noua Zeeland; Tailanda;
Danemarca; Norvegia; Suedia; Finlanda) - capsule 250 i 500 mg ; pulbere pentru
soluie injectabil (500 mg i 1000 mg);
DYNAPEN (Apothecon, SUA) - capsule 250 i 500 mg.

FLUCLOXACILINA SODIC
FLUCLOXACILLINUM NATRICUM (DCI)

F
O CH3
S
C NH CH3
N N COOH
O CH3 O
Cl

Sarea de sodiu a acidului (2S, 5R, 6R)-6- 3-(2-cloro-6-fluorofenil)-5-metil-4-

izoxazolcarboxamido) - 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-
carboxilic

Sinonim: Floxacilin.

265
 Se utilizeaz sub form de sruri (de magneziu, de sodiu). Flucloxacilina
sodic se prezint ca o pulbere cristalin alb, sau aproape alb, higroscopic, uor
solubil n ap i metanol, solubil n etanol; o soluie apoas 10% are un pH = 5-7.
Flucloxacilina a fost obinut prin semisintez n 1972. Prezint o serie de
avantaje fa de alte peniciline. Astfel, este de 10 ori mai activ dect meticilina fa
de stafilococii rezisteni la benzilpenicilin. La administrare oral, n doze echivalente
cu cele de cloxacilin, realizeaz nivele serice duble fa de aceasta.
Prezint ns i dezavantaje: un spectru ngust de aciune, fiind activ n
special asupra cocilor G-poz. i eliminarea rapid din organism, necesitnd repetarea
dozelor la interval de 3 ore.
Ca reacii adverse, pot aprea hepatite i icter colestatic, colite agranulocitoz,
neutropenie, hipokalemie.
Se administreaz oral sau parenteral (i.m.) n doze de 250-1000 mg repartizate
n prize la 3 ore.
PF. FLOXAPEN (GlaxoSmithKline, UK; Australia; Austria; Elveia; Irlanda; Africa
de Sud) - capsule 250 i 500 mg ; sirop (125 mg / 5 ml); pulbere pentru soluie
injectabil (250 mg, 500 mg i 1000 mg).

Alte peniciline rezistente la penicilinaz i stabile la aciditatea gastric

NAFCILINA SODIC
NAFCILLINUM NATRICUM (DCI)

OC2H5
O CH3
S
Na
+
C NH CH3 . H2O
-
N COO
O

Sarea de sodiu a acidului (2S, 5R, 6R)-6-(2-etoxi-1-naftamido)- 3,3-dimetil-7-oxo-4-

tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

266
 Nafcilina sodic se prezint ca o pulbere alb sau alb-glbuie, cu slab miros
caracteristic, uor solubil n ap i cloroform, solubil n etanol. pH-ul unei soluii
apoase 3% este 5-7.
Gruparea etoxi i cel de-al doilea nucleu din ciclul naftalenic joac un rol
steric n stabilizarea nafcilinei la penicilinaz.
Este utilizat n tratamentul infeciilor grave cu stafilococi penicilino-
rezisteni; se utilizeaz de asemeni n tratamentul infeciilor mixte cu streptococi sau
pneumococi i stafilococi penicilino-rezisteni.
Se administreaz pe cale oral i parenteral, i.m. sau i.v., n doze de 250 mg-
1,5 g la 4-6 ore.
Ca reacii adverse pot aprea: grea, vom, diaree, tromboflebite (la
administrare i.v.), tulburri renale (nefrit interstiial).
PF: UNIPEN (Wyeth Ayerst, SUA) capsule 250 i 500 mg ; pulbere pentru soluie
injectabil (1000 mg i 2000 mg).

Peniciline cu spectru de activitate lrgit

Sunt peniciline semisintetice, foarte active att asupra germenilor G-poz, ct i

a unor germeni G-neg. Nu sunt rezistente la penicilinaz, dar sunt acido-rezistente. n
aceast categorie intr:
-Aminopeniciline
-Amidinopeniciline
- -Carboxipeniciline
-Ureidopeniciline

Aminopeniciline

267
 Spectrul de activitate antibacterian a aminopenicilinelor este superior
penicilinelor naturale, fiind extins i pe enterococii rezisteni la benzilpenicilin
(Haemophilus influenzae, Salmonella, Shigella, E. coli, unele tulpini de Proteus
mirabilis).
Sunt inactivate ns de ctre betalactamaze.

AMPICILINA SODIC
AMPICILLINUM NATRICUM (DCI, FR X)

O CH3
+
S
Na CH C NH CH3
-
NH2 N COO
O

(2S, 5R, 6R)-6- (R)-2-amino-2-fenilacetamido - 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo

3. 2. 0 heptan-2-carboxilat de sodiu

Sinonim: Aminobenzilpenicilina.
n FR X apare att sarea de sodiu, ct i forma acid trihidrat.
Se obine prin semisintez prin acilarea 6-APA, prin mai multe metode, dou
dintre acestea prezentnd importan practic.
-O prim metod utilizeaz clorura unui aminoacid ca agent de acilare, 6-APA
fiind utilizat sub form de silil-ester; avantajul procedeului const n randamente mari
i n uurina izolrii din mediul de reacie a ampicilinei:

268
 CH3 dimetilanilina
H H S O apa
H2N C C C CH3 CH3 + CH C
Cl pH = 5
O C N CH COO Si CH3 NH2 . HCl
CH3
6-APA trimetil- Clorura acidului
silil ester alfa-amino-fenil acetic

O CH3
S
CH C NH CH3 . 3 H2O
NH2 N COOH
O

-Metoda industrial:

CH COOK + CH3 C CH2 COOC2H5 CH COOK

- H2O CH3
NH2 O
N C
alfa-amino-fenil acetil acetat de etil CH2COOC2H5
acetat de potasiu
Baza Schiff

(CH3)3C COCl
clorura acidului pivalic O
CH COOK CH C O
- KCl C O
NH O NH O
H3C C CH C OC2H5 H3C C CH C OC2H5 C(CH3)3

forma enaminica agent de acilare (anhidrida mixta)

CH3
H H S +
H2N C C C CH3 NH(C2H5)3
-
O C N CH COO
6-APA sare cu trietilamina O CH3
S +
CH C NH CH3 NH(C 2H5)3
- (CH3)3C COOH -
N N COO
acid pivalic O
H3C C CH2COOC 2H5

O CH3
H2O (HCl) S
CH C NH CH3
- CO2
NH2 N COOH
- C2H5OH
O
- CH3COCH3
- (C2H5)3N . HCl Ampicilina

Prin aceast metod se obine un amestec de stereoizomeri D i L din care

ulterior se separ forma D-(-) care este mult mai activ.
n stare anhidr este o pulbere microcristalin alb, fr miros sau cu miros
slab caracteristic, cu p.t. = 199-202 C (cu descompunere); sarea de sodiu este
higroscopic, uor solubil n ap (mai solubil dect forma trihidrat), insolubil n

269
alcool, cloroform, aceton, parafin lichid i uleiuri grase. O soluie apoas 10% are
un pH = 8-10.
S-a stabilit c gruparea -amino joac un rol important n lrgirea spectrului
de aciune, dar mecanismul prin care se realizeaz acest lucru este deocamdat
neelucidat.
Ampicilina este stabil la aciunea acidului clorhidric. Se absoarbe n
proporie de 40-65%. Concentraia plasmatic maxim se atinge dup dou ore de la
administrarea oral; se leag n proporie de 15% de proteinele plasmatice. Eliminarea
se face prin urin, sub form neschimbat.
Ampicilina are aciune bactericid i un spectru lrgit, fiind activ asupra
germenilor G-poz i G-neg.: streptococci alfa- i beta-hemolitici, Str. pneumoniae,
stafilococi nesecretori de penicilinaz, Bacillus anthracis, Clostridium, Listeria,
Haemophilus influenzae, Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitides, Proteus
mirabilis, unele tulpini de Salmonella, Shigella, E. coli. Este inactiv fa de
Pseudomonas aeruginosa, Serratio marcescens, Enterobacter, stafilococi productori
de penicilinaz.
Este incompatibil cu unele antibiotice (Clortetraciclina, Cloramfenicol,
Polimixina B, Gentamicina), precum i cu fenobarbital, noradrenalina, sulfafurazolul.
Se utilizeaz pentru tratamentul infeciilor acute ale tractului respirator:
faringite, traheite, pneumonii, bronite, infecii ale aparatului urogenital: pielonefrite,
cistite, prostatite, gonoree, infecii ale pielii i esuturilor moi, endocardite, meningite,
septicemia.
Ampicilina se administreaz pe cale oral (fiind bine tolerat i nedistrugnd
flora intestinal), n doze uzuale de 500 mg, la 6 ore. Poate fi administrat i
parenteral, n cazurile mai grave.
Ca reacii adverse apar n mod frecvent manifestri alergice (capacitatea
alergizant este de 5 ori mai mare dect la benzilpenicilin, frecvena erupiilor
cutanate fiind mare), tulburri digestive (grea, vom, diaree, etc.), tulburri
hematologice reversibile (anemie, leucopenie, trombocitopenie), nefrit interstiial
acut.
PF. AMPICILIN| - capsule cu 250 mg i 500 mg ampicilin anhidr, pulbere pentru
suspensie oral (125 mg i 250 mg / 5 ml), flacoane cu 250 mg, 500 mg i 1000 mg
pulbere uscat steril ampicilin sodic pentru administrare parenteral;

270
 PAMECIL (Medochemie, Cipru) pulbere pentru soluie injectabil (500 mg i
1000 mg)
STANDACILLIN (Biochemie, Austria) - capsule cu 250 mg i 500 mg ampicilin
trihidrat; granule pentru suspensie oral (125 mg i 250 mg / 5 ml), pulbere pentru
soluie injectabil (500 mg, 1000 mg i 2000 mg).
EPICOCILLIN cps. 250 mg; pulbere pt. sol. inj. 500 mg.

Ampicilina prezint ns o serie de dezavantaje, dintre care menionm:

-rezisten sczut la penicilinaza stafilococic;
-stabilitate relativ n mediu acid;
-absorbie gastrointestinal de 40-50%;
-frecven ridicat a reaciilor alergice.
n scopul eliminrii acestor dezavantaje s-au obinut dou tipuri de derivai ai
ampicilinei:
-derivai biologic reversibili ai ampicilinei (proampiciline);
-derivai biologic ireversibili ai ampicilinei.

Derivai biologic reversibili ai ampicilinei (proampiciline)

Sunt considerai prodrug-uri ale ampicilinei (in vivo se transform n

ampicilin, fie datorit labilitii lor chimice, fie sub aciunea unor enzime).
Proampicilinele au fost concepute fie prin esterificarea gruprii carboxilice, cu
obinerea de acil-oximetil-esteri (pivampicilina, talampicilina, bacampicilina), fie prin
modificri la nivelul gruprii amino (hetacilina, metampicilina).
Spectrul de aciune al proampicilinelor este identic cu al ampicilinei, spre
deosebire de aceasta prezentnd o serie de avantaje:
-o mai bun absorbie pe cale oral, cu creterea biodisponibilitii;
-nivele sangvine mai ridicate, ceea ce face posibil reducerea dozei de antibiotic.

PIVAMPICILINA CLORHIDRAT
PIVAMPICILLINUM HYDROCHLORIDUM (DCI)

271
 O CH3
S
CH C NH CH3 . HCl
NH2 N COOCH2 OCO C(CH3)3
O

(2S, 5R, 6R)-6- (R)-2-amino-2-fenilacetamido - 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo

3. 2. 0 heptan-2-carboxilat de pivaloil-oxi-metil

Practic, este esterul pivaloil oximetilic al ampicilinei clorhidrat, obinut printr-

o reacie de tip Mannich, din ampicilin, formaldehid i acid pivalic:

O CH3
S
CH C NH CH3 CH2O HOOC C(CH3)3
+ +
NH2 N COOH
O

O CH3
S
CH C NH CH3
- H2O
NH2 N COOCH2 OCO C(CH3)3
O

Pivampicilina se prezint ca o pulbere cristalin alb, practic insolubil n ap,

solubil n etanol absolut i acizi minerali diluai.
Dup 15 minute de la administrare, pivampicilina se descompune enzimatic,
ampicilina regsindu-se n snge n proporie de 99%. O doz de pivampicilin este
echivalent cu dou doze de ampicilin.
Se administreaz de regul pe cale oral, n doze de 500 mg de dou ori pe zi.
Se asociaz frecvent cu pivmecilinam.
Prezint o toxicitate redus, este bine tolerat, fiind recomandat i n
pediatrie, dei datorit restului de acid pivalic eliberat in vivo, este asociat cu un risc
ridicat de hipocarnitinemie.
PF: PONDOCILLIN (Leo Pharma, Danemarca; Norvegia; Suedia) comprimate 500
mg; suspensie 35 mg /ml.

TALAMPICILINA CLORHIDRAT

272
 TALAMPICILLINUM HYDROCHLORIDUM (DCI)

O
O CH3
S
CH C NH CH3 O . HCl
NH2 N COO
O

(2S, 5R, 6R)-6- (R)-2-amino-2-fenilacetamido - 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo

3. 2. 0 heptan-2-carboxilat de 3-oxo-1,3-dihidroizobenzofuran-1-il

Sinonim: Ampicilin-ftalidil clorhidrat

Se prezint ca o pulbere cristalin alb, cu p.t. = 154-157 C (cu
descompunere) 280 .
Concentraia plasmatic maxim se obine dup o or de la administrare, i la
fel ca n cazul pivampicilinei, o doz de talampicilin este echivalent cu dou doze
de ampicilin.
Prezint o bun absorbie pe cale oral. Prezint aceleai ntrebuinri ca i
ampicilina. Se administreaz oral n doze de 1-3 g/zi, n mai multe prize.

BACAMPICILINA CLORHIDRAT
BACAMPICILLINUM HYDROCHLORIDUM (DCI)

O CH3
S
CH C NH CH3 CH3 . HCl
NH2 N COO CH O COOC2H5
O

(2S, 5R, 6R)-6- (R)-2-amino-2-fenilacetamido - 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo

3. 2. 0 heptan-2-carboxilat de 1-(etoxi-carbonil-oxi)-etil

Se prezint ca o pulbere cristalin alb, higroscopic, cu p.t. = 171-176 C (cu

descompunere), solubil n ap; o soluie apoas 2% are un pH = 3,0-4,5.
Se administreaz oral, n doze de 400-800 mg de dou ori / zi. Concentraia
plasmatic maxim se obine dup 30-60 minute de la administrare, o doz de

273
bacampicilin fiind echivalent cu dou-trei doze de ampicilin. Nu se asociaz cu
tetracicline.
PF: PENGLOBE (Astra Zeneca, UK-Suedia) comprimate 200 mg.

METAMPICILINA
METAMPICILLINUM (DCI)

O CH3
S
CH C NH CH3
N CH2 N COOH
O

Acid (2S, 5R, 6R)-6- (R)-2-(metilen-amino)-2-fenilacetamido - 3,3-dimetil-7-oxo-4-

tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Dup administrare oral este aproape complet hidrolizat la ampicilin,

realiznd concentraii sangvine de dou ori mai mari.
Are acelai spectru de aciune antimicrobian ca i ampicilina; manifest ns
o mai bun rezisten fa de penicilinaza stafilococic i cea produs de E. coli.
Este antibioticul de elecie n afeciunile biliare determinate de E. coli
(eliminndu-se pe cale biliar).
Se utilizeaz, de asemeni n tratarea infeciilor bronhopulmonare,
gastrointestinale, urinare. Se administreaz pe cale oral i parenteral, n doze de 1-2
g / zi, divizat n patru prize.
PF: DOMPIL (Spyfarma, Spania) capsule a 250 mg i 500 mg.

Derivai biologic ireversibili ai ampicilinei

Provin prin modificarea structurii chimice a ampicilinei, fr posibilitatea

trecerii in vivo la acest antibiotic. Au aciune similar ampicilinei, prezentnd unele
avantaje terapeutice (absorbie oral superioar).

274
 AMOXICILINA TRIHIDRAT
AMOXICILLINUM TRIHYDRICUM (DCI, FR X)

O CH3
S
HO CH C NH CH3 . 3 H2O
NH2 N COOH
O

Acid (2S, 5R, 6R)-6- (R)-(-)-2-amino-2-(p-hidroxi-fenil)-acetamido - 3,3-dimetil-7-

oxo-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Sinonim: p-Hidroxiampicilin.
A fost introdus n terapeutic de ctre firma Beecham (actualmente
GlaxoSmithKline) n 1972, sub denumirea comercial de Amoxil. Se obine prin
semisintez, prin acilarea 6-APA cu o anhidrid mixt a unei sri Dane, obinut prin
tratarea -amino-p-hidroxi fenil acetatului de sodiu cu acetil acetatul de etil:

HO CH COONa+ CH3 C CH2 COOC2H5

- H2O
NH2 O
alfa-amino-p-hidroxi acetil acetat de etil
fenil acetat de sodiu

O
HO CH COONa C2H5O COCl HO CH C O
NH O - NaCl NH O C O
H3C C CH C OC2H5 H3C C CH C OC2H5 OC2H5
sare Dane agent de acilare (anhidrida mixta)

H H S CH3
H2N C C C CH3
O C N CH COOH
6-APA O CH3
S
HO CH C NH CH3
- C2H5 OH NH N COOH
- CO O
2
H3C C O
CH C
OC2H5

O CH3
H2O S
HO CH C NH CH3
- C2H5COOH NH2 N COOH
- CH3COCH3 O

amoxicilina

Pulbere cristalin alb sau aproape alb, practic fr miros, cu gust amar, greu
solubil n ap i metanol, practic insolubil n cloroform i eter.

275
 Prezint spectru de activitate larg, similar ampicilinei, fiind de trei ori mai
activ dect aceasta fa de Enterococi, H. influenzae, E. coli, Proteus.
Prezena gruprii hidroxil n poziia para determin o cretere a absorbiei
comparativ cu ampicilina, realiznd concentraii plasmatice duble.
Este mai stabil dect ampicilina n mediu acid, dar este inactivat de
penicilinaz.
Se indic n afeciuni ale aparatului respirator, infecii ORL (otite, angin,
sinuzite), infecii urinare (pielonefrit, cistit, uretrit, gastro-intestinale, biliare,
endocardite, meningite, peritonite, septicemii, lues, boala Lyme. O indicaie
particular a amoxicilinei o constituie tratamentul gastritei i ulcerului gastric sau
duodenal provocate de Helicobacter pylori, n asociere cu ali compui din diverse
clase terapeutice (metronidazol, tinidazol, rabeprazol, levofloxacin, subcitrat de
bismut).
Prezint efecte sinergice la asociere cu peniciline izoxazolice i acid
clavulanic, fa de germenii productori de penicilinaz.
Ca reacii adverse pot aprea frecvent manifestri alergice (urticarie,
eozinofilie, edem Quincke, dispnee, n mod excepional oc anafilactic), tulburri
digestive (grea, vom, diaree), creterea tranzitorie a transaminazelor, nefrit
interstiial acut, anemie, leucopenie, trombocitopenie.
Se administreaz de regul pe cale oral, n doze uzuale de 250-500 mg la
intervale de 8 ore; poate fi administrat i parenteral (i.m.).
PF: AMOXICILIN| (Antibiotice SA; Lek Pharmatech; Europharm; Arena Group,
Romnia / Ozone Laboratories Ltd, UK) capsule 250 mg i 500 mg; pulbere pentru
suspensie oral (125 mg / 5 ml; 250 mg / 5 ml);
OSPAMOX (Sandoz GmbH, Austria) comprimate filmate 500 mg i 1000 mg;
capsule 250 mg; pulbere pentru suspensie oral (125 mg / 5 ml; 250 mg / 5 ml);
DUOMOX comprimate dispersabile 250; 500; 750; 1000 mg;
RANOXIL - pulbere pentru suspensie oral (125 mg / 5 ml; 250 mg / 5 ml).
E-MOX cps. 500 mg; pulbere susp. 250 mg/ 5 ml;
MOXILEN cps. 500 mg;
JULPHAMOX pulbere susp. 125 mg / 5 ml sau 250 mg / 5 ml.

EPICILINA

276
 EPICILLINUM (DCI)

O CH3
S
CH C NH CH3
NH2 N COOH
O

Acid (2S, 5R, 6R)-6- (R)-2-amino-2-(1,4-ciclohexadien-1-il)-acetamido - 3,3-dimetil-

7-oxo-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Sinonim: Dihidroampicilina.
Se obine prin semisintez, n mod asemntor amoxicilinei, prin acilarea 6-
APA cu o anhidrid mixt a unei sri Dane, obinut prin reacia 1,4 ciclohexadienil-
-amino-acetatului de sodiu (provenit prin tratarea acidului -aminofenil acetic cu
litiu i amoniac) cu acetil acetatul de metil:

CH3 C CH2 COOCH3

O
Li / NH3 acetilacetat de metil
CH COOH CH COONa
NH2 NaOCH3 NH2 - H2O

acid alfa-aminofenil 1,4-ciclohexadienil-alfa-

acetic amino-acetat de sodiu

O
C 2H5O COCl
CH COONa CH COO C OC 2H5
NH O - NaCl NH O
H3C C CH C OCH3 H3C C CH C OCH3

sare Dane anhidrida mixta

CH3
S
H2N CH3
O CH3
O N COOH S
6-APA CH C NH CH3
NH O O N COOH
- C2H5OH
- CO2 H3C C CH C OCH3

H2O O CH3
S
CH C NH CH3
- CH3COOH
NH2 O N COOH
- CH3COCH3
epicilina

277
 Se prezint ca o pulbere cristalin, alb, cu p.t. = 202 C (cu descompunere).
Spectrul de activitate antimicrobian este similar ampicilinei, prezentnd
avantajul unei incidene mai reduse a apariiei fenomenelor alergice.
Prezint aciune antimicrobian crescut fa de germeni G-neg.
(Pseudomonas). Se utilizeaz n tratamentul unor infecii bronhopulmonare,
gastrointestinale, urogenitale.
Se administreaz pe cale oral sau parenteral.

CICLACILINA
CYCLACILLINUM (DCI)

O CH3
S
C NH CH3
NH2 N COOH
O

Acid (2S, 5R, 6R)-6-(1-aminociclohexancarboxamido)- 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-

azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Este primul produs de derivatizare a ampicilinei, obinut n 1969 201 .

Ciclacilina se prezint ca o pulbere cristalin alb, cu p.t. = 182-183 C.
Prezint acelai spectru de aciune antimicrobian ca i ampicilina, realiznd
concentraii mai mari dect aceasta n secreiile bronice.
Este inactiv fa de germeni penicilinazo-rezisteni.
PF. CILINASE (Dovalle, Brazilia) comprimate a 500 mg.

Amidinopeniciline

Sunt peniciline al cror spectru de aciune acoper esenial enterobacteriile.

Nu sunt active fa de coci, Pseudomonas, germeni anaerobi, iar aciunea
asupra H. influenzae este foarte redus.

278
 AMDINOCILINA
AMDINOCILLINUM (DCI)

CH3
S
N CH N CH3
N COOH
O

Acid (2S, 5R, 6R)-6- (hexahidro-1H-azepin-1-il)-metilen amino - 3,3-dimetil-7-oxo-

4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Sinonime: Mecilinam; Amidinopenicilina HX; Penicilina Hx.

A fost obinut pentru prima dat n 1976, prin acilarea 6-APA (sub form de
trimetil-silil-ester) cu o clorur acid obinut prin reacia dintre N-
formilhexametilenimin i diclorura acidului oxalic.
Se prezint ca o pulbere cristalin alb, solubil n ap, cu p.t. = 156 C, cu
descompunere.
Amdinopenicilina este o penicilin cu spectru antibacterian ngust, care
cuprinde bacterii G-neg., n special enterobacterii; la concentraii obinuite are
aciune bacteriostatic.
Se elimin ca atare prin urin, realiznd concentraii mari, ce au efect
bactericid, la acest nivel. Biodisponibilitatea este mic, prin urmare nu se poate
administra oral.
Se administreaz parenteral, i.m. i i.v., utilizndu-se n tratamentul infeciilor
urinare cu germeni sensibili.
PF. COACTIN (Roche, Elveia) pulbere pentru soluie injectabil (250 mg, 500 mg
i 1000 mg).

AMDINOCILIN PIVOXIL
AMDINOCILLINUM PIVOXYLUM (DCI)

279
 CH3
S
N CH N CH3 O
N COOCH2 O C C(CH3)3
O

(2S, 5R, 6R)-6- (hexahidro-1H-azepin-1-il)-metilen amino - 3,3-dimetil-7-oxo-4-

tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilat de 2,2-(dimetil-1-oxopropoxi) metil

Sinonime: Pivmecilina; Pivamdinocilina.

Este esterul pivaloiloximetilic al amdinocilinei, obinut prin reacia dintre
amdinocilin, aldehid formic i acid pivalic:

CH3
S
N CH N CH3
+ CH2O + HOOC C(CH3)3
N COOH - H2O
O

CH3
S
N CH N CH3 O
N COOCH2 O C C(CH3)3
O

Este un pro-drug al mecilinei, in vivo scindndu-se n mecilin, acid pivalic i

formaldehid.
Prezint acelai spectru de aciune ca i mecilina, avnd ns avantajul de a fi
mai stabil la pH-ul sucului gastric, ceea ce-I permite s fie administrat pe cale oral.
Se utilizeaz n special n infecii urinare n doze uzuale de 200-400 mg de 3-4
ori / zi.
Studii recente semnaleaz c terapia cu pivmecilin la femeile gravide poate
declana avortul sau poate avea consecine grave asupra ftului.

-Carboxipeniciline

Alturi de ureidopeniciline, -carboxipenicilinele intr n categoria

penicilinelor cu spectru larg de activitate, anti-Pseudomonas.

280
 Comparativ cu aminopenicilinele, ele au un spectru mai larg fa de bacilii G-
neg. i sunt active fa de Pseudomonas aeruginosa.
n doze uzuale, concentraiile serice sunt suficiente pentru a inhiba aproape n
totalitate germenii anaerobi, inclusiv Bacteroides fragilis.

CARBENICILINA
CARBENICILLINUM (DCI)

O CH3
S
CH C NH CH3
COOH N COOH
O

Acid (2S, 5R, 6R)-6-( -carboxi-fenilacetamido)- 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo

3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Mai poate fi denumit i -carboxi-benzil-penicilina.

Carbenicilina se obine prin acilarea 6-APA, utiliznd un agent de acilare
provenit de la acidul fenilmalonic.
Primele variante ale metodei de obinere utilizau ca agent de acilare
monoclorura acidului fenilmalonic (obinut prin reacia acidului fenilmalonic cu
clorur de tionil), cu randamente relativ sczute, ca urmare a acilrii incomplete.
Ulterior, s-a pus la punct o metod mai eficient (randamente peste 75%), n care
reactivitatea celor dou grupri carboxil din acidul fenilmalonic este difereniat prin
transformarea acestora ntr-o clorur, respectiv ceten. Cetena reacioneaz apoi cu
gruparea amino din 6-APA, iar clorura de acil este hidrolizat la gruparea carboxil
corespunztoare:

281
 2 PCl5
CH COOH CH COCl C C O
-2 HCl
COOH - 2 POCl3
COCl COCl
cetena

CH3
S
H2N CH3
+ N COOH
O O CH3
S
CH C NH CH3
COCl N COOH
O

O CH3
HOH S
CH C NH CH3
- HCl
COOH N COOH
O

Sub form de sare disodic se prezint ca o pulbere cristalin alb sau uor glbuie,
higroscopic, termolabil, uor solubil n ap, solubil n etanol i metanol, practic
insolubil n eter etilic i cloroform; se poate decarboxila la catena lateral,
conducnd la sarea de sodiu a benzilpenicilinei.
Gruparea carboxilic din catena lateral joac un rol deosebit de important,
conferind penetrabilitate sporit a moleculei de carbenicilin prin peretele celular al
bacililor G-neg., comparativ cu oricare alt penicilin.
Prin urmare, are un spectru larg de aciune, fiind activ fa de germeni G-
neg., Pseudomonas aeruginosa, Proteus, Klebsiella, E.coli, rezisteni la ampicilin.
Este ns inactivat de aciditatea gastric i penicilinaza stafilococic.
Se utilizeaz cu precdere n infeciile sistemice i urinare cu Pseudomonas
aeruginosa, Proteus, Enterobacter, E. coli, rezistente la ampicilin. Prezint efect
sinergic cu gentamicina, administrndu-se deseori n asociere, dar niciodat n aceeai
sering, fiind incompatibile in vitro.
Se administreaz parenteral, i.m. sau i.v., n doze de 100-600 mg / kg / zi,
funcie de gravitatea infeciei. n doze de peste 4 grame / zi, se asociaz cu
Probenecid.
Carbenicilina prezint i proprieti antiagregant plachetare; prin urmare,
asocierea cu anticoagulante orale, heparin, medicamente trombolitice, antiagregante
plachetare crete riscul accidentelor hemoragice.

282
 Dei bine tolerat (efectele adverse fiind similare cu ale benzilpenicilinei), se
administreaz cu pruden la persoanele cu restricie pentru sodiu.

INDANIL CARBENICILINA
INDANYL CARBENICILLINUM (DCI)

O CH3
S
CH C NH CH3
N COOH
O
COO

Acid (2S, 5R, 6R)-6- - (5-indaniloxi) carbonil -fenilacetamido - 3,3-dimetil-7-oxo-

4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic
Sinonim: Carindacilina.
Eforturile de a obine derivai ai carbenicilinei, care s poat fi administrai pe
cale oral s-au concretizat n 1972 n 5-indanilesterul acestei peniciline, rezistent la
aciditatea gastric i care se absoarbe pe cale oral n proporie de 40%. n organism
acioneaz dup hidroliza n carbenicilin i indanol. Se utilizeaz sub form de sare
de sodiu.
Prezint o aciune asemntoare carbenicilinei, fiind un antibiotic de rezerv
n tratamentul oral al infeciilor urinare cu Str. faecalis, Ps. Aeruginosa, Proteus indol-
pozitiv sau Enterobacter aerogenes. Este antibioticul de prim elecie pentru
tratamentul prostatitelor bacteriene cronice.
Ca efecte adverse s-au semnalat relativ frecvent o serie de manifestri la nivel
gastro-intestinal (grea, vom i diaree). Majoritatea pacienilor tolereaz ns foarte
bine doze crescute n tratamentul infeciilor sistemice severe.
PF. GEOCILLIN (Pfizer, USA) comprimate coninnd carindacilin sodic
echivalent a 382 mg carbenicilin.

FENIL CARBENICILINA
PHENYL CARBENICILLINUM (DCI)

283
 O CH3
S
CH C NH CH3
N COOH
O
COO

Acid (2S, 5R, 6R)-6- -(fenoxicarbonil)-fenilacetamido - 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-

azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Sinonim: Carfecilina.
Este fenil esterul carbenicilinei; se utilizeaz tot sub form de sare sodic.
Prezint aceleai proprieti cu ale Carindacilinei; dup administrare oral se
hidrolizeaz rapid la carbenicilin.

TICARCILINA
TICARCILLINUM (DCI)

S O CH3
S
CH C NH CH3
COOH N COOH
O

Acid (2S, 5R, 6R)-6-( -carboxi-3-tienilacetamido)- 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-

azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Ticarcilina este un analog structural al carbenicilinei, n care nucleul fenil este

nlocuit cu o grupare tienil. A fost obinut pentru prima dat n 1966, prin acilarea 6-
APA cu monoclorura acidului 3-tienil-malonic (obinut prin tratarea acidului 3-
tienil-malonic cu clorur de tionil):

284
 CH3
S
H2N CH3
S S + N COOH
SOCl2 O
CH COOH CH COCl
COOH COOH - HCl

S O CH3
S
CH C NH CH3
COOH N COOH
O

Se utilizeaz mai ales sub form de sare disodic, care se prezint ca o pulbere
cristalin alb sau slab glbuie, higroscopic, uor solubil n ap, practic insolubil n
eter etilic; o soluie apoas 5% are un pH = 5,5-7,5.
Ca i carbenicilina, este instabil n mediu acid, i prin urmare, nu poate fi
administrat dect parenteral. Spectrul de aciune antibacterian este similar
carbenicilinei; se utilizez cu precdere pentru tratamentul infeciilor severe cu
Pseudomonas aeruginosa: fibroze chistice, peritonite, infecii urinare, septicemia.
Se administreaz de regul i.v., n doze de 200-300 mg / kg-corp / zi la 4-6
ore.
Se utilizeaz i n asociere cu acidul clavulanic.
PF. TICAR (SmithKline Beecham, USA) pulbere steril injectabil coninnd
ticarcilin disodic echivalent la 1 g i 5 g ticarcilin;
TICARPEN (SmithKline Beecham, Frana; Olanda; Spania) pulbere steril
injectabil coninnd ticarcilin disodic echivalent la 1 g i 5 g ticarcilin.

TEMOCILINA
TEMOCILLINUM (DCI)

S O OCH3 CH3
S
CH C NH CH3
COOH N COOH
O

Acid (2S, 5R, 6R)-6- (carboxi-3-tienilacetil) amino -6-metoxi- 3,3-dimetil-7-oxo-4-

tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

285
 Temocilina se utilizeaz sub form de sare disodic.
Este rezistent la beta-lactamaze, iar spectrul de activitate antibacterian
include germeni G-neg.: Moraxella catarrhalis, Brucella abortus, Burkholderia
cepacia, specii de Citrobacter, Escherichia coli, Haemophilus influenzae, Klebsiella
pneumoniae, Pasteurella multocida, Proteus mirabilis, Salmonella typhimurium,
Yersinia enterocolitica, unele tulpini de Enterobacter, Morganella morganii, i
Serratia. Este ineficient fa de Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter i germeni
G-poz.
Se administreaz de regul parenteral (i.v. sau i.m.), n doze de 2 g la 12 ore,
pentru tratamentul infeciilor cu germeni sensibili.
PF: NEGABAN (Eumedica, Elveia) - pulbere steril injectabil coninnd 1 g
temocilin sodic.

Ureidopeniciline

Sunt peniciline de semisintez cu spectru larg de aciune.

Din punct de vedere structural se deosebesc de ampicilin prin aceea c
gruparea aminic din poziia a ampicilinei este nlocuit cu o grupare ureido.
Spectrul de aciune antibacterian se extinde i asupra unor germeni anaerobi
i fa de Ps. Aeruginosa. Sunt rezistente la aciunea beta-lactamazelor produse de E.
coli i Serratia marcescens.
Acil ureidopenicilinele au cea mai bun activitate antimicrobian fa de unele
tulpini de enterococi.
Efectul bactericid al acil ureidopenicilinelor este mai rapid fa de enterococi
comparativ cu unele cefalosporine (Cefazolina, Cefazedona, Cefoperazona).

PIPERACILINA
PIPERACILLINUM (DCI)

286
 O CH3
S
CH C NH CH3
NH N COOH
C O O

N O

N O
C2H5

Acid (2S, 5R, 6R)-6- (R)-2-(4-etil-2,3-dioxo-1-piperazin-carboxamido)-2-

fenilacetamido - 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic
Piperacilina a fost obinut pentru prima dat n 1978 prin tratarea 6-APA
(sare cu trietilamina) cu acidul -(4-etil-2,3-dioxo-1-piperazino-carbonilamino)-
fenilacetic, n prezena cloroformiatului de etil i a N-metilmorfolinei, la temperaturi
de -40--20 C; acidul -(4-etil-2,3-dioxo-1-piperazino-carbonilamino)-fenilacetic se
obine prin reacia -fenilglicinei cu clorura de 4-etil-2,3-dioxo-1-piperazino-
carbonil:

O O
(C2H5)3N
CH COOH + H5C2 N N COCl CH COOH
+ -
NH2 - (C2H5)3NH Cl NH

C O
N O

N O
C2H5
CH3
S
H2 N CH3
+ O
+ N
-
COO (C 2 H5 ) 3NH CH3
S
O CH C NH CH3
ClCOOC2H5 NH N COOH
O
C O

N O

N O
C2H5

Se utilizeaz sub form de sare de sodiu, care se prezint ca o pulbere

cristalin alb sau aproape alb, higroscopic, cu p.t. = 183-185 C, uor solubil n

287
ap i metanol, practic insolubil n acetat de etil; o soluie apoas 10% are un pH =
5-7.
Piperacilina nu se absoarbe din tractul gastro-intestinal, prin urmare se
administreaz strict parenteral. Concentraia plasmatic maxim se obine dup 30-50
de minute de la administrare, iar eliminarea se face preponderent prin urin (80%),
sub form nemetabolizat, restul prin bil.
Spectrul de activitate antimicrobian este asemntor cu cel al carbenicilinei
dar este activ asupra unei game mai largi de germeni G-neg. (Klebsiella pneumoniae,
Serratia marcescens, Proteus, Enterobacter, Citrobacter i Ps. Aeruginosa), precum i
asupra unor bacterii anaerobe (Bacteroides fragilis i Str. faecalis).
Este eficient n infecii bacteriene datorate deprimrii sistemului imunitar al
organismului de ctre terapia antineoplazic i datorit modificrilor produse de
boal.
Este de asemenea indicat n:
-infecii sistemice severe, incluznd septicemie bacterian si endocardit;
-infecii ale tractului genitourinar (complicate sau nu);
-infecii ale tractului respirator;
-infecii n sfera ORL si ale cavitii orale;
-infecii abdominale, incluznd cele ale tractului biliar;
-infecii ginecologice / obstetricale;
-infecii ale pielii i esuturilor moi, incluznd plgi infectate i arsuri;
-infecii ale osului i articulaiilor.
Se administreaz n doze uzuale de 2 g la 6 sau 8 ore, i.m. sau i.v.
Se mai utilizeaz i n asociere cu tazobactam.
PF: PIPRIL (Wyeth, Austria; Irlanda) - pulbere steril injectabil coninnd 1 g sau 2
g piperacilin sodic;
PIPRACIL (Lederle, USA) - pulbere steril injectabil coninnd 2 g, 3 g sau 4 g
piperacilin sodic.

AZLOCILINA
AZLOCILLINUM (DCI)

288
 O CH3
S
CH C NH CH3
NH N COOH
C O O

N
O
N
H

Acid (2S, 5R, 6R)-6- (R)-2-(2-oxo-1-imidazolidin-carboxamido)-2-fenilacetamido -

3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Azlocilina a fost obinut pentru prima dat n 1976, prin tratarea ampicilinei
cu N-cloro-carbonil-imidazolidin-2-ona, n prezena trietilaminei:

O
O CH3 O
S (C2H5)3N
CH C NH CH3 Cl C N NH
+ + -
NH2 N COOH - (C2H5)3NH Cl
O

O CH3
S
CH C NH CH3
NH N COOH
O
C O
N
O
N
H

Se utilizeaz sub form de sare de sodiu, care se prezint ca o pulbere

cristalin galben-pal, solubil n ap, metanol i DMF.
Are un spectru de aciune asemntor piperacilinei, fiind utilizat n special
pentru tratamentul infeciilor cu Pseudomonas aeruginosa: infecii respiratorii i
urinare, peritonite, septicemii. De regul se asociaz cu aminoglicozide, dar
administrarea se face separat, fiind incompatibile in vitro.
Se administreaz parenteral (i.v.) n doze uzuale de 2 g la intervale de 8 ore.
PF: SECUROPEN (Bayer, Germania; Austria; Irlanda) pulbere steril pentru soluie
injectabil (2g i 5 g azlocilin).

289
 MEZLOCILINA
MEZLOCILLINUM (DCI)

O CH3
S
CH C NH CH3
NH N COOH
C O O

N
O
N
SO2 CH3

Acid (2S, 5R, 6R)-6- (R)-2- 3-(metil-sulfonil)-2-oxo-1-imidazolidin-carboxamido -2-

fenilacetamido - 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Mezlocilina se utilizeaz sub form de sare de sodiu monohidrat, care se

prezint ca o pulbere cristalin de culoare alb sau galben-pal, solubil n ap,
metanol, DMF, insolubil n aceton i etanol. O soluie apoas 10% are un pH = 4,5-
8.
Este o acilureidopenicilin cu spectru larg i cu puternic aciune bactericid,
fiind mai activ dect ampicilina, carbenicilina i ticarcilina asupra speciilor de
Klebsiella, Ps. Aeruginosa, bacterii anaerobe (Str. faecalis i Bacteroides fragilis), H.
influenzae, dar mai puin activ dect piperacilina i azlocilina.
Este sensibil la penicilinaza stafilococului, mai rezistent la penicilinazele
produse de E. coli.
Manifest efecte sinergice la asociere cu aminoglicozide.
Nu este activ pe cale oral; se administreaz numai parenteral, i.m. sau i.v. n
doze de 4 g la intervale de 6 ore.
Asocierea cu tazobactam este benefic att pentru rezistena la penicilinaze,
ct i pentru lrgirea spectrului de activitate.
PF. BAYPEN (Bayer, Germania; Austria; Frana; Italia; Spania; Israel) - pulbere
steril pentru soluie injectabil (echivalentul a 1g i 2 g mezlocilin).

290
RELAII NTRE STRUCTURA CHIMIC I ACTIVITATEA
ANTIMICROBIAN A PENICILINELOR

Pentru manifestarea aciunii antimicrobiene a penicilinelor este absolut

obligatorie:
prezena celor dou cicluri condensate (betalactamic i tiazolidinic) pentru a
conferi un grad nalt de tensionare a legturii beta-lactamice;
prezena atomului de sulf;
prezena gruprii carbonil din poziia 7;
existena unei grupri acilamino n poziia 6.
Modificrile efectuate la nivelul acestor elemente structurale pot influena
activitatea antibacterian, dup cum urmeaz:
deschiderea unuia din cele dou cicluri sau ndeprtarea atomului de sulf
conduce la suprimarea activitii antibacteriene;
nlocuirea atomului de sulf cu oxigen are ca efect scderea aciunii
antibacteriene;
oxidarea sulfului la sulfoxid sau sulfon pstreaz o parte din activitate;
nlocuirea gruprii carboxil cu OH, -CONH2, -COSH duce la scderea
activitii antistafilococice;
lungirea catenei acil din poziia 6 diminueaz aciunea antibacterian;
gruprile neutre voluminoase (aril sau alchil) micoreaz activitatea
antibacterian, dar provoac o cretere a rezistenei la inactivarea cu
penicilinaz;
introducerea de grupri ionizabile n poziia alfa a catenei laterale a penicilinei
G (-NH2, -COOH, -SO3H) sau a grupei OH are ca efect o cretere
spectaculoas a aciunii fa de bacteriile G-neg.;
pentru compuii alfa-substituii, izomerii D(-) sunt cel puin de patru ori mai
activi dect cei L(+);
gruprile acide (-COOH, -SO3H) imprim compuilor n care se gsesc (n
poziia a catenei laterale) o puternic aciune fa de Pseudomonas
aeruginosa;
prezena grupei -amino are ca efect lrgirea spectrului de aciune, creterea
rezistenei n mediu acid, creterea resorbiei la administrare oral;
substituirea acestei grupri prin alchilare sau acilare are ca efect o scdere
pronunat a aciunii antibacteriene (excepie fac derivaii n care gruparea -

291
amino este transformat n grupare ureido, cnd devin antibiotice deosebit de
active;
prezena unei grupri OH sau OCH3 pe radicalul fenil din catena lateral
mbuntete proprietile farmacocinetice.

292
293