Acidul acetic 

este un acid slab, cel mai simplu acid din clasa acizilor carboxilici, având formula
brută C2H4O2 și formula chimică CH3-COOH. Numit și acid etanoic, acidul acetic este un lichid incolor
cu miros pătrunzător și iritant. Acidul acetic pur (anhidru) se numește acid acetic glacial datorită
aspectului de gheață al cristalelor formate la temperatura camerei. În soluții diluate (3% - 6%) se
numește oțet și se folosește în alimentație.
Acidul acetic este miscibil cu apa și cu majoritatea solvenților organici. Este insolubil în sulfura de
carbon. Acidul acetic are un coeficient de partiție mai mare în solvenți polari nemiscibili care conțin
apă decât în apă, din această cauză se poate extrage din soluții apoase în eter sau acetat de etil. La
rândul său, acidul acetic este un bun solvent utilizat frecvent la dizolvarea rășinilor și a uleiurilor
esențiale.
Acidul acetic joacă un rol esențial în industria chimică organică. Este utilizat atât ca solvent, deși
este puternic coroziv, cât și la prepararea unui număr mare de compuși importanți, printre
care acetanimida, anhidrida acetică, cetena, acetatul de vinil și acidul acetilsalicilic, acetatul de
celuloză, esteri utilizați în parfumerie, coloranți. Ca aditiv pentru mâncare, are aprobarea de utilizare
în multe țări, incluzând Canada[4], Uniunea Europeană[5], Statele Unite[6], Australia și Noua
Zeelandă[7].

Descriere[modificare | modificare sursă]
Acidul acetic e un compus chimic organic ce apare ca un lichid incolor, cu miros caracteristic,
înțepător; se amestecă în orice proporții cu apa. Temperaturile de topire și fierbere sunt
16,7 °C respectiv 118,2 °C. Se fabrică prin fermentarea acetică a soluțiilor diluate de alcool, prin
distilarea uscată a lemnului (v. și acid pirolignos) sau prin oxidarea aldehidei acetice. Oțetul conține
acid acetic în concentrație de 3–9%.

 Acidul acetic glacial este un acid acetic de concentrație 98–99,8%. Este caracterizat
printr-o mare capacitate de a atrage apa din mediul în care se găsește (higroscopicitate).
Acidul acetic este:

 coroziv, vaporii săi provocând iritarea conjunctivei oculare și a căilor respiratorii, putând

merge până la congestia pulmonară.
 considerat a fi un acid slab, deoarece în soluții apoase și în condiții standard de
temperatură și presiune acidul disociat coexistă în echilibru cu forma nedisociată, spre
deosebire de acizii tari care sunt complet disociați.
 unul dintre cei mai simpli acizi carboxilici, urmând după acidul formic.
 un reactiv chimic important de largă utilizare în industrie, fiind folosit pentru
producerea tereftalatului de polietilenă, compus ce stă la baza obținerii de sticle pentru
băuturile răcoritoare; se folosește la prepararea acetatului de celuloză, în special pentru
filmul fotografic, la fabricarea de solvenți pentru industria de lacuri și vopsele, pentru
obținerea acetatului de polivinil, în industria medicamentelor, ca și în producerea de fibre
și țesături sintetice. În gospodărie, acidul acetic diluat e adesea utilizat ca agent de
detartrare. În industria alimentară, este utilizat sub codul E260 ca aditiv alimentar cu
scopul ajustării acidității.

Nomenclatură[modificare | modificare sursă]
Denumirea cea mai comună și cea preferată de nomenclatura IUPAC este cea de acid acetic.
Denumirea sistematică de acid etanoic este validă conform nomenclaturii IUPAC, și este prin urmare
folosită adesea.[8] Denumirea de acid acetic derivă din latină, unde acetum face referire la oțet, care
este însuși acest acid.
Denumirea de acid acetic glacial se referă la acidul acetic nediluat în apă (anhidru). Denumirea
este similară (compozițional) cu cea din germană, Eisessig (oțet-de-gheață), provine de la aspectul
de cristale de gheață pe care îl are la temperaturi mai joase decât temperatura de cristalizare
(16,7 °C; prezența a 0,1% apă micșorează punctul de topire cu 0,2 °C).[9]
O abreviere comună pentru acidul acetic este AcOH, unde Ac reprezintă grupa acetil, CH3−C(=O)
−. Acetatul (CH3COO–) este abreviat AcO–. Ac nu trebuie confundat cu prescurtarea
pentru elementul chimic actiniu.[10] Pentru a reprezenta mai bine structura sa, acidul acetic este de
obicei scris ca CH3–C(O)OH, CH3–C(=O)OH, CH3COOH sau CH3CO2H. In contextul reacțiilor acido-
bazice, este folosită câteodată și prescurtarea HAc,[11] unde Ac reprezintă radicalul
acetat. Anionul rezultat prin pierderea unui H+ din acidul acetic se numește acetat. De asemenea,
termenul de acetat desemnează și sarea ce conține acest anion sau un ester al acidului acetic.[12]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Acid acetic cristalizat

Bacteriile producătoare de acid acetic sunt prezente peste tot în lume și orice civilizație umană care
a cunoscut procesul de fermentație alcoolică pentru a produce bere sau vin a descoperit inevitabil și
oțetul, ca rezultat al expunerii acestora la aer.
Utilizarea acidului acetic în alchimie coboară până în antichitate. În secolul al III-lea d.Hr., filozoful
grec Teofrast descria acțiunea oțetului asupra metalelor, producând pigmenți utili în artă,
incluzând plumbul alb (carbonat de plumb, ceruzita) și verdele de Grecia (carbonat de cupru II,
cocleala), un amestec verde de săruri de cupru, printre care și acetatul de cupru II.
Vechii romani fierbeau vinul oțetit în vase de plumb cu scopul de a obține un sirop foarte dulce,
numit sapa. Acesta era bogat în acetat de plumb, o substanță dulce, cunoscută ca zahăr de
plumb sau zahărul lui Saturn, care contribuia la otrăvirea cu plumb în rândul aristocrației romane.
În secolul al VIII-lea, alchimistul arab Jabir ibn Hayyan (Geber) era primul care a concentrat,
prin distilare, acid acetic din oțet. În epoca renascentistă, se obținea acid acetic glacial prin distilarea
uscată a acetaților metalici. În secolul al XV-lea, alchimistul german Andreas Libavius descria o
asemenea procedură și compara acidul acetic glacial produs prin acest procedeu cu oțetul. Prezența
apei în oțet avea un efect atât de puternic asupra proprietăților acidului acetic, încât vreme de secole
mulți chimiști credeau că acidul acetic glacial și acidul găsit în oțet sunt două substanțe diferite. Cel
care a dovedit că sunt identice a fost chimistul francez Pierre Adet.
În 1847, chimistul german Hermann Kolbe sintetiza pentru prima dată acid acetic din
material anorganic. Secvența de reacții consta în clorurarea sulfurii de carbon (CS2) până la
tetraclorură de carbon [CCl4], urmată de piroliză până la tetraclor-etilenă și clorinare apoasă până
la acid tricloracetic și încheiată cu reducerea electrolitică la acid acetic.[13]
Cristale de acid acetic-Detaliu

Până în 1910, acidul acetic glacial era obținut din "sucul pirolignos" prin distilarea lemnului (v. mai
jos). Acidul acetic era izolat ulterior prin tratarea cu lapte de var (hidroxid de calciu), iar produsul
rezultat (acetat de calciu) era apoi acidifiat cu acid sulfuric obținându-se acidul acetic. Pe atunci,
Germania producea 10.000 tone de acid acetic glacial, din care cam 30% era folosit pentru
manufacturarea vopselei indigo.[14][15]