Acidul lactic 

(de asemenea cunoscut popular și ca acid laptic; denumire standard: acid 2-

hidroxipropanoic) este un acid organic slab, care joacă un anumit rol în anumite
procese biochimice. Are un rol decisiv în anumite procese de fermentație, cum ar fi pregătirea
silozului pentru animale, sau (în industria laptelui) la producerea produselor
din lapte, iaurt, chefir, urdă, brânză, etc.
Acidul lactic este un acid carboxilic cu formula chimică brută C3H6O3 și formula structurală CH3-CH-
(OH)-COOH. Are o grupare hidroxil lângă gruparea carboxil, fiind un alfa-hidroxiacid (uneori notat
AAH). În soluție, ca orice acid monobazic, pierde un proton producând ionul lactat,
CH3CH(OH)COO−.

Structura[modificare | modificare sursă]
Acidul lactic are un atom de carbon asimetric. Există deci activitate optică cu doi izomeri optici. Unul
este cunoscut ca L-(+)-acid lactic ori (S)-acid lactic iar celălalt, imaginea sa în oglindă, ca D-(-)-acid
lactic sau (R)-acid lactic. Mai există posibilitatea unui amestec racemic sau optic-inactiv format din
cei doi izomeri optic-activi[2].
Acidul lactic racemic de fermentație apare din glucide ca glucoza, zaharoza și lactoza prin acțiunea
enzimelor din bacteriile de acid lactic (Bacillus lactis și Bacillus delbruckii). Este prezent în laptele
acru, varza acră, murături.
L-(+)- Acid lactic este izomerul care este important biologic.

Istorie[modificare | modificare sursă]
Acidul lactic a fost izolat pentru prima dată de chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele în 1780
din lapte acru. Numele lact- reflectă forma combinată derivată de la cuvântul latin pentru lapte. În
1808, Jöns Jacob Berzelius a descoperit că acidul lactic (de fapt L-lactatul) este de asemenea
produs în mușchi în timpul efortului.[3] Structura sa a fost stabilită de Johannes Wislicenus în 1873.
În 1856, Louis Pasteur a descoperit Lactobacillus și rolul său în fabricarea acidului lactic. Acidul
lactic a început să fie produs pentru comercializare de către farmacia germană Boehringer
Ingelheim în 1895.
În 2006, producția globală de acid lactic a ajuns la 275.000 de tone, cu o creștere medie anuală de
10%.[4]

Controlul schimburilor[modificare | modificare sursă]

Insulina este necesară pentru ca glucoza să treacă prin membranele celulare. Molecula de acid
lactic este de două ori mai mică decât molecula de glucoză și nu necesită suport hormonal - trece
ușor prin membrana celulară.

Rol metabolic[modificare | modificare sursă]

În stare de repaus concentrația sanguină a acidului lactic e de 10 mg/dl iar în timpul efortului poate
crește până la 200 mg/dl.[5] În timpul efortului acidul lactic rezultă din acid piruvic prin hidrogenare.
Este produs de bacteriile lactobacili.

Aplicare și pregătire[modificare | modificare sursă]

În industria alimentară se utilizează ca conservant, aditivul alimentar E270.
Prin policondensarea acidului lactic se obține plastic PLA.
Acidul lactic este obținut prin fermentarea lactică a glucozei (reacție enzimatică):
C6H12O6 → 2CH3CH(OH)COOH + 52 kcal