UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

DEPARTAMENTUL DE FORMARE CONTINUĂ ȘI TRANSFER

TEHNOLOGIC
PROGRAM DE CONVERSIE: BIOLOGIE

BIOCHIMIE- DEGRADAREA COLESTEROLULUI

BIOSINTEZA ACIZILOR BILIARI

COORDONATOR:
Conf. Dr. chim. Furdui Gh. Bianca

CURSANT:
Cozma Liliana (Luiuz)
Semestrul I

Anul 2022

2
 CUPRINS
CAPITOLUL I Degradarea colesterolului......................................................................................4
CAPITOLUL II Biosinteza acizilor biliari .........................................................................6
II.1. Rolul acidului biliar în digestia și absorbția grăsimilor...................................7
II.2. Rolul acidului biliar în homeostazia colesterolului..........................................7
II.3. Modelarea și controlul secreției biliare.............................................................8
II.4. Sinteza acizilor biliari.......................................................................................9
Concluzii
Bibliografie

3
 CAPITOLUL I. Degradarea colesterolului
Colesterolul este un lipid, având la bază sterolul, identificat în membrana celulară și în
țesuturile organismului și transportat în sânge. Este exprimat la nivelul ficatului, măduvei
spinării, a creierului, dar și la nivelul plăcii de aterom, conducând la ateroscleroză. De regulă, el
nu se absoarbe prin alimentație și se sintetizează în organism.

Colesterolul este un steroid lipidic, absolut necesar organismului, folosit pentru sinteza
hormonilor şi a acizilor biliari. Colesterolul constituie o componentă fundamentală a
membranelor celulare. Colesterolul este preluat din sânge de către celule şi folosit pentru a crea
membranele celulelor, anumiţi hormoni şi vitamina D.

Colesterolul este sintetizat în organism. Acest lucru înseamnă că cel introdus prin
alimentaţie contribuie doar parţial la concentraţia din sânge. Colesterolul este sintetizat în ficat
din acizi graşi saturaţi sau din glucoza din dulciuri. Din ficat colesterolul trece în vezica biliară, o
mare parte din colesterolul din sânge fiind transformat în acizi biliari.

La nivelul organismului acesta prezintă mai multe funcții: producerea anumitor hormoni,
fiind una dintre cele mai importante funcții ale colesterolului. Colesterolul este depozitat în
glandele suprarenale, ovare și testicule și este mai apoi transformat în hormoni steroizi. Steroizii
ajută organismul să funcționeze în parametrii optimi. Dereglările la nivelul producției de steroizi
se asociază cu probleme de greutate și afectează funcționarea organismului.

De asemenea, colesterolul este un ajutor pentru digestie, acesta contribuind la producerea

bilei, lichidului secretat de ficat și folosit pentru digerarea alimentelor bogate în grăsimi. Are
efecte oxidative, ajutând organismul să lupte împotriva radicalilor liberi. Previne cristalizarea
acizilor grași, acumularea fosfolipidelor în membrană celulară, sintetizează neurotransmițători
importanți și are rol în sinteza vitaminei D3.

Termenul de colesterol sanguin se referă de fapt la două tipuri de lipide: LDL (low
density lipoprotein), lipoproteine cu densitate mică și HDL (high density lipoprotein),
lipoproteine cu densitate mare.

Lipoproteinele cu densitate mică, LDL, sunt un grup de lipoproteine produse în ficat cu

dimensiuni variabile între 18-20 nm. Funcția lor este de a transporta colesterolul liber sau
esterificat în sânge și în corp pentru a-l aduce în celule.

4
 LDL transportă diferite substanțe (trigliceride, colesterol, vitamina A, D, E solubile în
grăsimi) către organele periferice. Lipoproteinele cu densitate mare, HDL, sunt sintetizate și
secretate de hepatocite. Diametrul acestor lipoproteine este cuprins între 6-10 nm, fiind formate
din 48% lipide și 52% proteine. HDL deține un rol important în metabolismul colesterolului,
participând la transportul acestuia din țesuturile extrahepatice către ficat pentru catabolizare și
excreție.

FIGURA 1.

5
 CAPITOLUL II. Biosinteza acizilor biliari

Bilele sunt un fluid complex care conține apă, electroliți și o baterie de molecule
organice, incluzând acizii biliari, colesterolul, fosfolipidele și bilirubina care curg prin tractul
biliar în intestinul subțire.Există două funcții fundamentale importante ale bilei la toate speciile:

 Bilele conțin acizi biliari care sunt critici pentru digestia și absorbția grăsimilor și
a vitaminelor solubile în grăsime în intestinul subțire.
 Multe produse reziduale, inclusiv bilirubina, sunt eliminate din organism prin
secreție în bilă și eliminare în fecale.

Persoanele adulte produc între 400 și 800 ml de bilă zilnic și alte animale proporțional cu
cantități similare. Se poate considera că secreția de bilă are loc în două etape:

 Inițial, hepatocitele secretă bile în canaliculi, din care curge în canale biliare. Această bilă
hepatică conține cantități mari de acizi biliari, colesterol și alte molecule organice.
 Pe masură ce bilele curg prin conductele biliare, aceasta se modifica prin adaugarea unei
secretii bogate in bicarbonat de la celulele epiteliale ductale.

La speciile cu vezica biliară (omul și majoritatea animalelor domestice, cu excepția cailor

și șobolanilor), apare o modificare ulterioară a bilei în acest organ. Vezica biliară stochează și
concentrează bila în timpul stadiului de repaus alimentar. De obicei, bila este concentrată de
cinci ori în vezica biliară prin absorbția apei și a electroliților mici – practic toate moleculele
organice sunt reținute.

Secreția în bilă este o cale importantă pentru eliminarea colesterolului. Colesterolul liber
este practic insolubil în soluții apoase, dar în bilă se face solubil de acizi biliari și de lipide
cum ar fi lecitina. Pietrele de velenă , majoritatea compuse în principal din colesterol, rezultă
din procese care permit colesterolului să precipite din soluție în bilă.

II.1. Rolul acidului biliar în digestia și absorbția grăsimilor

Acizii biliari sunt derivați ai colesterolului sintetizat în hepatocite. Colesterolul, ingerat ca

parte a dietei sau derivat din sinteza hepatica, este transformat in acizi biliari acizii cholici si

6
chenodeoxicolici, care apoi sunt conjugati cu un aminoacid (glicina sau taurina) pentru a obtine
forma conjugata secreta activ in canaliculi.

Acizii biliari sunt amfipatici faciali, adică ele conțin atât fețe hidrofobe (solubile în
lipide), cât și polare (hidrofile). Porțiunea derivată din colesterol a unui acid biliar are o față care
este hidrofobă (cu grupări metil) și una care este hidrofilă (cu grupările hidroxil); conjugatul de
aminoacizi este polar și hidrofil.

Caracterul lor amfipatic permite acizilor biliari să îndeplinească două funcții importante:

 Emulsificarea agregatelor lipidice: Acizii biliari au acțiune detergentă asupra

particulelor de grăsimi dietetice, ceea ce face ca globulele de grăsime să se
descompună sau să fie emulsifiate în picături microscopice minute. Emulsificarea
nu este o digestie per se, dar are importanță deoarece crește foarte mult suprafața
grăsimii, făcând-o disponibilă pentru digestie prin lipaze, care nu pot accesa
interiorul picăturilor lipidice.
 Solubilizarea și transportul lipidelor într-un mediu apos: Acizii biliari sunt
purtători de lipide și sunt capabili să solubilizeze multe lipide prin formarea
micelilor – agregate de lipide cum ar fi acizii grași, colesterolul și monogliceridele
– care rămân suspendate în apă. Acizii biliari sunt, de asemenea, critici pentru
transportul și absorbția vitaminelor solubile în grăsimi .

II.2. Rolul acidului biliar în homeostazia colesterolului

Sinteza hepatică a acizilor biliari reprezintă majoritatea defalcării colesterolului în

organism. La om, aproximativ 500 mg de colesterol sunt transformate în acizi biliari și eliminați
în bilă în fiecare zi. Această cale de eliminare a excesului de colesterol este probabil importantă
pentru toate animalele, dar în special în situații de ingestie masivă a colesterolului .

Interesant, s-a demonstrat recent că acizii biliari participă la metabolismul colesterolului

prin funcționarea ca hormoni care modifică transcripția enzimei care limitează viteza în
biosinteza colesterolului.

7
 Cantități mari de acizi biliari sunt secretați în intestin în fiecare zi, dar numai cantități
relativ mici sunt pierdute din organism. Acest lucru se datorează faptului că aproximativ 95% din
acizii biliari transportați în duoden sunt absorbiți înapoi în sânge în ileon.

Sângele venos din ileon merge direct în vena portalului și, prin urmare, prin sinusoidele
ficatului. Hepatocitele extrag acizii biliari foarte eficient din sânge sinusoidal și scapă puțin din
ficatul sănătos în circulația sistemică. Acizii biliari sunt apoi transportați prin hepatocite pentru a
fi re-secretați în canaliculi. Efectul net al acestei recirculații enterohepatice este acela că fiecare
moleculă de sare de bilă este refolosită de aproximativ 20 de ori, de două ori sau de trei ori în
timpul unei singure faze digestive.

Trebuie remarcat faptul că boala hepatică poate modifica dramatic acest model de
recirculare – de exemplu, hepatocitele bolnave au capacitatea scăzută de a extrage acizi biliari
din sângele portal și deteriorarea sistemului canalicular poate duce la scăderea acizilor biliari în
circulația sistemică. Analiza nivelurilor sistemice ale acizilor biliari este utilizată clinic ca
indicator sensibil al bolii hepatice.

II.3. Modelarea și controlul secreției biliare

Fluxul de bilă este cel mai scăzut în timpul postului și majoritatea acestuia este deviată în
bilă pentru concentrare. Atunci când șarpele de la o masă ingerată intră în intestinul subțire,
grăsimile și proteinele acide și parțial digerate stimulează secreția de colecistocinină și secretină.
După cum sa discutat anterior, acești hormoni enterici au efecte importante asupra secreției
exocrine pancreatice. Ambele sunt importante și pentru secreția și fluxul de bilă:

 Cholecystokinin : Numele acestui hormon descrie efectul asupra sistemului biliar –

cholecysto = vezica biliară și kinin = mișcare. Cel mai puternic stimul pentru eliberarea
colecistocininei este prezența grăsimii în duoden. Odata eliberat, stimuleaza contractiile
vezicii biliare si a ductului biliar comun, ducand la eliberarea bilei in intestin.
 Secretin : Acest hormon este secretat ca răspuns la acidul din duoden. Efectul său asupra
sistemului biliar este foarte similar cu cel observat în pancreas – simulează celulele
ductului biliare pentru a secreta bicarbonat și apă, ceea ce extinde volumul de bilă și
crește debitul în intestin.
8
 II.4. Sinteza acizilor biliari

Sinteza acidului biliar are loc în celulele hepatice, care sintetizează acizi biliari primari
(acid colic și acidul chenodeoxicolic la oameni) via citocromul P450-oxidarea mediată a
colesterolului într-un proces în mai mulți pași.

Aproximativ 600 mg de săruri biliare sunt sintetizate zilnic pentru a înlocui acizii biliari
pierduți în fecale, deși, așa cum este descris mai jos, sunt secretate cantități mult mai mari,
reabsorbite în intestin și reciclate pas de limitare a ratei în sinteză este adăugarea unei grupări
hidroxil din poziția a 7-a nucleului steroid de către enzimă colesterol 7 alfa-hidroxilaza. Această
enzimă este reglată în jos de acidul colic, reglată în sus de colesterol și este inhibată de acțiunile
ileal hormon FGF15 / 19.

Înainte de a secreta oricare dintre acizii biliari (primari sau secundari, vezi mai jos),
celulele hepatice le conjugă cu oricare dintre ele glicină sau taurină, pentru a forma un total de 8
posibile acizi biliari conjugați. Acești acizi biliari conjugați sunt adesea denumiți săruri biliare.
pKa dintre acizii biliari neconjugați sunt între 5 și 6,5, iar pH-ul duodenului variază între 3 și 5,
deci atunci când acizii biliari neconjugați sunt în duoden, aceștia sunt aproape întotdeauna
protonați (formă HA), ceea ce îi face relativ insolubili în apă.

Conjugarea acizilor biliari cu aminoacizii scade pKa conjugatului biliar-acid / aminoacid

între 1 și 4. Astfel, acizii biliari conjugați sunt aproape întotdeauna în forma lor deprotonată (A-)
în duoden, ceea ce le face mult mai multă apă -solubile și mult mai capabile să își îndeplinească
funcția fiziologică de grăsimi emulsionante.

Odată secretate în lumenul intestinului, sărurile biliare sunt modificate de bacteriile

intestinale. Sunt parțial dezhidroxilați. Grupurile lor de glicină și taurină sunt îndepărtate pentru
a da acizi biliari secundari, acid deoxicolic și acid litocolic. Acidul colic este transformat în acid
deoxicolic și acidul chenodeoxicolic în acid litocolic. Toți cei patru acizi biliari reciclați, într-un
proces cunoscut sub numele de circulația enterohepatică.

9
 Concluzii
Colesterolul este un steroid lipidic, absolut necesar organismului, folosit pentru sinteza
hormonilor şi a acizilor biliari. Colesterolul constituie o componentă fundamentală a
membranelor celulare. Colesterolul este preluat din sânge de către celule şi folosit pentru a crea
membranele celulelor, anumiţi hormoni şi vitamina D.

De asemenea, colesterolul este un ajutor pentru digestie, acesta contribuind la producerea

bilei, lichidului secretat de ficat și folosit pentru digerarea alimentelor bogate în grăsimi. Are
efecte oxidative, ajutând organismul să lupte împotriva radicalilor liberi. Previne cristalizarea
acizilor grași, acumularea fosfolipidelor în membrană celulară, sintetizează neurotransmițători
importanți și are rol în sinteza vitaminei D3.

Bilele sunt un fluid complex care conține apă, electroliți și o baterie de molecule
organice, incluzând acizii biliari, colesterolul, fosfolipidele și bilirubina care curg prin tractul
biliar în intestinul subțire.Există două funcții fundamentale importante ale bilei la toate speciile:

• Bilele conțin acizi biliari care sunt critici pentru digestia și absorbția grăsimilor și
a vitaminelor solubile în grăsime în intestinul subțire.

• Multe produse reziduale, inclusiv bilirubina, sunt eliminate din organism prin
secreție în bilă și eliminare în fecale.

Sinteza hepatică a acizilor biliari reprezintă majoritatea defalcării colesterolului în

organism. La om, aproximativ 500 mg de colesterol sunt transformate în acizi biliari și eliminați
în bilă în fiecare zi. Această cale de eliminare a excesului de colesterol este probabil importantă
pentru toate animalele, dar în special în situații de ingestie masivă a colesterolului .

Sinteza acidului biliar are loc în celulele hepatice, care sintetizează acizi biliari primari
(acid colic și acidul chenodeoxicolic la oameni) via citocromul P450-oxidarea mediată a
colesterolului într-un proces în mai mulți pași.

10
 BIBLIOGRAFIE
1. Bădescu Adriana și colaboratorii – Organe și sisteme, curs de histofiziologie, edit.
Ankarom, 1998.
2. Maria Mota, Alimentatia Omului Sanatos si Bolnav, Editura Academiei Romane,
Bucuresti, 2005
3. Radu Olinescu, Alimentaţia sănătoasă, Editura Niculescu, 2000
4. Veronica Dinu, E. Trutia, Elena Popa Cristea, Aurora Popescu - Biochimie Medicală Mic
tratat Ed. Medicală, Bucureşti, 2000
5. https://www.sfatulmedicului.ro/Boli-intestinale/colica-biliara-simptome-si-tratament

11