Sistemul digestiv 

este
alcătuit din organe la nivelul cărora se realizează digestia
alimentelor, transformarea lor în produși absorbabili și eliminarea resturilor neabsorbite.

Alcătuirea sistemului digestiv Mișcările de propulsie. Chimul este

propulsat la acest nivel de undele peristaltice, care apar în orice parte a intestinului
subțire, și se deplasează în direcție anală cu o viteza de 0,5-2 cm/ secundă, mult mai
rapid în intestinul proximal și mai lent în intestinul terminal. Timpul necesar chimului
pentru a trece de la pilor până la valva ileocecală este de 3-5 ore.
Secreția pancreatică
Pancreasul conține celule endocrine, exocrine și ductale:
 Celulele exocrine, organizate în acini, produc patru tipuri de enzime
digestive: peptidaze, lipaze, amilaze si nucleaze, care sunt răspunzătoare de
digestia proteinelor, respectiv a lipidelor, glucidelor si acizilor nucleici.

 Celulele ductale secretă zilnic 1 200-1 500 mL de suc pancreatic care conține
o cantitate mare de HCO3; acesta neutralizează aciditatea gastrică și reglează
pH-ul în intestinul superior.

Compoziția secreției pancreatice:

1. Electroliți

2. Enzime – trei tipuri majore: amilaze, lipaze și proteaze.

Secreția biliară
Bila este necesară pentru digestia si absorbția lipidelor și pentru excreția unor substanțe
insolubile în apă, cum sunt colesterolul si bilirubina. Este formată de către hepatocite și
celulele ductale, care mărginesc ductele biliare, în cantitate de 250-110 mL/zi.
Este secretată continuu și depozitata în vezica biliara în timpul perioadelor
interdigestive. Se eliberează în duoden în timpul perioadelor digestive numai după ce
chimul a declanșat secreția de colicistokinina, care produce relaxarea sfincterului Odd și
contracția vezicii biliare.

Compoziția bilei:

1. Acizii biliari

2. Pigmenții biliari

3. Lecitina

4. Colesterol

5. Electroliți

Circuitul enterohepatic. Este recircularea celei mai mari părți a sărurilor biliare din
intestinul subțire, prin vena porta, înapoi la ficat.
Sărurile biliare au două roluri importante:

1. de emulsionare a lipidelor din alimente, a căror tensiune superficiala o

reduc, permițând fragmentarea lor și facilitând acțiunea lipazei pancreatice;
2. ajută la absorbția din tractul intestinal a acizilor grași, monogliceridelor,
colesterolului si a altor lipide, prin formarea cu acestea a unor micelii
complexe numite chilomicroni. In lipsa sărurilor biliare in intestin, se pierd
prin materile fecale 40% din lipidele ingerate.
Sărurile biliare mai au si rolul de a stimula motilitatea intestinală precum si
rol bacteriostatic.
Evacuarea bilei este consecința contracției musculaturii veziculare, in paralel cu
relaxarea sfincterului Oddi, realizată prin mecanisme nervoase morale.
Activitatea secretorie a intestinului subțire
Secrețiile intestinului subțire conțin:

1. mucus, cu rol de protecție a mucoasei intestinale împotriva agresiunii HCI;

2. enzime: peptidaze, dizaharidaze (maltaza, izomaltaza, zaharaza si lactaza) si

lipaza

3. apă și electroliti.

Absorbția intestinală (la nivelul intestinului

subțire)
Definește procesul prin care are loc trecerea produșilor rezultați în urma digestiei către
sânge și limfă.

Glucidele
Cele 3 glucide majore ale dietei sunt: dizaharidele, sucroza și lactoza și polizaharidul
amidon. Aportul de glucide este de 250-800 g/zi, reprezentând 50-60% din dietă.  
Produșii finali ai digestiei sunt glucoza și galactoza, precum și fructoza.
Proteinele 
Dieta proteică necesară unui adult este de 0,5-0,7g/kg corp. Pentru a fi absorbite,
proteinele trebuie transformate în oligopeptide și aminoacizi.
Lipidele 
Aportul zilnic de lipide variază între 25 și 160 g. Spre deosebire de glucide și
proteine, glucidele se absorb din tractul gastrointestinal prin difuziune pasivă. Pentru a
putea fi absorbite, ele trebuie să fie hidrosolubile, fapt ce se realizează în prezența
sărurilor biliare. În timp ce aminoacizii și monozaharidele ajung în vena portă la ficat,
lipidele trec în circulația limfatică.
Apa și electroliți
În intestinul subțire apa se absoarbe pasiv, izoosmotic, iar sodiul activ.

Vitaminele și mineralele
Vitaminele liposolubile (A, D, K, E) se absorb împreună cu lipidele, iar cele
hidrosolubile se absorb prin transport activ în intestinul subțire. Calciul se absoarbe cu
ajutorul unui transportator și activat de vitamina D, iar fierul se absoarbe în jejun și
ileon. Vitamina C stimulează absorbția sa.
Digestia și absorbția la nivelul intestinului
gros
Rolul principal al colonului este absorbția apei și a electroliților (jumătatea proximală)
și depozitarea materiilor fecale până la eliminarea lor (jumătatea distală). Datorită
acestor roluri, mișcările de la nivelul colonului sunt lente.
Din cei 1500ml de chim, doar 80-200ml se pierd prin fecale.

Mișcările de amestec și mișcările propulsive apar de câteva ori pe zi. Cele mai
numeroase durează 15 min, în prima oră de la micul dejun.

Colonul absoarbe cea mai mare parte a sodiului și clorului ce nu au fost absorbite în
intestinul subțire. Colonul nu poate absorbi mai mult de 2-3 L de apă/ zi.

Defecația reprezintă procesul de eliminare a materiilor fecale din intestin.

Fecalele, numite și scaun, conțin resturi de hrană. Culoarea maronie se datorează

pigmenților din bilă.