ACIZI ȘI BAZE

Acidus, latină, = acru

Al kalium, arabă, = cenușă de plante
1 Teorii ale acizilor și bazelor
1.1 Th. DISOCIAȚIEI ELECTROLITICE – Svante Arrhenius – 1887:
 ACIZII – substanțe care în soluție apoasă pun în libertate H+ în urma disocierii
(ionizării);
HCl → H+ + Cl-
 BAZELE - substanțe care în soluție apoasă pun în libertate HO - , ioni hidroxil, în
urma disocierii (ionizării).

NaOH → Na+ + HO-

Neajunsurile th. disociației electrolitice:
 este aplicabilă:
o doar pentru soluții apoase, deoarece în absența apei acizii și bazele nu
disociază;
o și doar pentru bazele care conțin ionul HO-, (nu poate explica caracterul bazic
al NH3).
1.2 Th. PROTOLITICĂ –a schimbului de protoni - Bronsted/Lowry – 1923:
 ACIZII – specii chimice (molecule sau ioni) capabile să cedeze H+ unei baze;
HCl + H2O  H 3O  + Cl 
acid rol ion anion
de baza hidroniu
Ionul H+ nu poate exista liber în soluție, motiv pentru care coordinează la o moleculă de
H2O formând ionul hidroniu H3O+.

H + H2O H3O
proton apa ion
hidroniu

 BAZELE - specii chimice (molecule sau ioni) capabile să primească H+ de la un

acid;
NH3 + H2O  N 4 H  + HO 
baza rol ion anion
de acid amoniu
Un acid, conform teoriei protolitice, este capabil să cedeze H+ doar în prezența unei
baze.
HA + B  A + BH 
acid1 bază 2 baza conj 1 acid conj 2

1.3 Th. ELECTRONICĂ – Lewis – 1923:

 ACIZII – substanțe capabile să accepte o pereche de e-;
Cl2 + AlCl3 = (AlCl4)Cl
1
  BAZELE - substanțe capabile să ofere o pereche de e-.
NH3 + HCl = NH4Cl
 Cu ajutorul th. electronice multe reacții cu formare de complecși pot fi considerate ca
reacții dintre un acid și o bază.

2 Amfoliți / subst. amfotere

 sunt substanțele care în unele situații se comportă ca acizi iar în altele ca baze (ex.
H2O).

3 Acțiunea acizilor și bazelor asupra indicatorilor

Indicator ACID Mediu NEUTRU BAZA

Clasificarea acizilor și bazelor = f (nr H+ cedați / primiți):

 acizi:
o monobazici / monoprotici: HCl, HNO3, HCN;
o polibazici / poliprotici: H2SO4; H2CO3; H2S; H3PO4;
 baze:
o monoacide: NaOH; NH3;
o poliacide: Ca(OH)2; Al(OH)3.

4 Electroliți / neelectroliți
Electroliții – substanțe care în sol. apoasă conduc curentul electric (acizi, baze și unele
săruri).
Neelectroliții – nu formează ioni în soluție și drept urmare nu conduc curentul electric.
4.1 Gradul de ionizare – α
 reprezintă raportul dintre nr. de molecule ionizate „ni” și nr. total de molecule
dizolvate „nd”;
ni n
 sau %  i  100
nt nt

 gradul de ionizare poate lua valori: 0 < α < 1;

Clasificarea electroliților = f(α):
 electroliți tari – disociază total în soluție, HCl →; α ≈ 1;
 electroliți slabi – disociază parțial în soluție, CH3COOH, acidul acetic „oțetul” ; α
<< 1.

2
5 Constanta de aciditate Ka – constanta de bazicitate Kb
Acizii, cf. th. protolitice – sunt specii chimice (molecule/ioni) capabile să cedeze H + unei
baze.
HCl + H2O  H 3O  + Cl 

 A     H 3O    A     H 3O  
Kc   Ka  K c   H2 O 
 HA    H2O  HA 
Ka – constata de aciditate indică ușurința cu care un acid cedează H +, sau cu alte cuvinte
tăria acidului. Cu cât valoarea Ka  cu atât acidul este mai tare.
Bazele, cf. th. protolitice – sunt specii chimice (molecule/ioni) capabile să accepte H + de la
un acid.
B + H 2O  BH  + HO 

 HO     BH    HO     BH  
Kc   K b  K c   H2 O  
 B   H 2 O   B
Kb – constata de bazicitate indică ușurința cu care o bază acceptă H +, sau cu alte cuvinte
tăria bazei. Cu cât valoarea Kb  cu atât baza este mai tare.