Metode Rezolvare Probleme Chimie Anorganica

CONCENTRAŢ IA SOLUŢ IILOR
MODELE DE PROBLEME
Concentra?ia procentualã, molarã, normalã
I. Bibliografie
St.Ilie, M. Ionica, Probleme de chimie pentru clasele a IX-a si a X-a

Problema 1 (4.42 St.Ilie, Probleme de chimie) O solu?ie A de H 2SO4 de concentra?ie 40
% cu d= 1,3 g/cm3 se amestecã cu o solu?ie B H 2SO4 9,18 molar cu d = 1,5 g/ cm3. Se cere:
1. determina?i concentra?ia molarã a solu?iei A şi concentra?ia procentualã a

solu?iei B;
2. ce volum va trebui sã luãm din fiecare pentru a prepara 4 L solu?ie 8 molar;
3. se amestecã 4 L solu?ie 8 molar cu c g solu?ie NaOH de concentra?ie z%.

Care este condi?ia ca amestecul rezultat sã fie neutru ( reac?ia sã fie totalã)?
Varianta de rezolvare propusã
?tim:
Soluţia A are caracteristicile:
-concentra#ia procentualã=40%;
-densitatea (d) = 1,3 g/cm3;
-masa molecularã H2So4= 98 (se calculeazã uşor);
Soluţia B are caracteristicile:
-concentra#ia molarã=9,18M(mol/L);
-densitatea=1,5 g/cm3;
Solu#ia rezultatã prin amestecarea solu#iilor A şi B are caracteristicile:
-volumul 6inal= 4L;
-concentra#ia molarã 6inalã=8 M (mol/L);
-reac#ia chimicã dintre H2So4 cu NaoH-este o reac#ie de neutralizare totalã;
-masa molecularã la NaoH=40;
Nu ştim:
-concentra#ia molarã a solu#iei A=?
-concentra#ia procentualã a solu#iei B=?
-md la solu#ia 6inalã de 8 molar=?
-volumul solu#iei A = VA = ? (L)
-volumul solu#iei B = V B = ? (L)
-masa solu#iei de NaoH= c (g)
-concentra#ia procentualã a solu#iei de NaoH= x%
– masa de NaoH ce reac#ioneazã = a = masa dizolvatã din “c” (g) de solu#ie
-rela#ia dintre “”c” şi “x” = ?
Rezolvare
Calcularea concentraţiei molare a soluţiei A şi a concentraţiei
procentuale pentru soluţia B:
E Concentra#ia molarã a solu#iei A.

Se pleacã de la rela#ia matematicã dintre concentra#ia procentualã şi molarã:
Cp = (md.100)/(ms)
CM =
md/(M.Vs) d =
ms/Vs
CM/Cp = md/(M.Vs)/(md.100)/(ms)=md/(M.Vs).ms/(md.100)
CM/Cp=ms/M.Vs.100
Dar: ms/Vs = d = densitatea solu#iei mãsuratã în g/cm3 = g/10-3L
1 cm3 = 10-3 dm3 = 10-3L; 1 dm3= 1L
Rezultã cã:
CMA /CpA = d/ M.Vs.100.10-3 = d/ M.10-1
CMA = CpA . d/M.Vs.10-1 = 40.1,3/98.10-1 = 5,306 = 5,31 mol/L
…………………………………………………………………………………………………
E Concentra#ia procentualã a solu#iei B.

Se rezolvã dupã modelul de mai sus:
CMB /CpB = d/M.10-1
9,18/CpB = 1,5/9,8;
cpB = 9,18.9,8/1,5 = 59,976 = 60 %
2. Pentru a a6la volumele solu#iilor A şi B se rezolvã sistemul de mai

jos VA+VB=4
md A+md B = md 6inal
md final = cM.vs.M = 8.4.98=3136
Se exprimã masele dizolvate de acid sulfuric în cele douã solu!ii A şi B de
concentra!ii molare, în func!ie de volum:
mdA = 5,31.vA.98 = 520,38 vA
mdB = 9,18.vB.98 = 899,64 vB
Rezultã, în urma înlocuirii în sistemul de mai sus:
vA+vB=4
520,38 vA + 899,64 v B=3136
Se împarte ultima ecua!ie la 520,38 şi rezultã:
vA+vB=4
vA+1,73 vB=6,03
Se efectueazã scãderea primei ecua!ii din a doua:
vA + 1,73 vB -vA - vB = 6,03-4
0,73 vB = 2,03
vB = 2,03 : 0,73= 2,78
vA + 2,78 =
4 v A = 4-
2,78 v A =
1,22
3. care este rela!ia dintre ”c” şi ”x”, pentru reac!ia totalã:
◄ Scriem reac!ia chimicã totalã dintre NaoH şi H 2So4; apoi calculãm cu ajutorul
ei masa de NaoH, care va reac!iona cu 3136 g de H 2So4 din 4 L solu!ie 8 M:
Rezolvare
Calcularea concentraţiei molare a soluţiei A şi a concentraţiei
procentuale pentru soluţia B:
E Concentra#ia molarã a solu#iei A.

Se pleacã de la rela#ia matematicã dintre concentra#ia procentualã şi molarã:
Cp = (md.100)/(ms)
CM =
md/(M.Vs) d =
ms/Vs
CM/Cp = md/(M.Vs)/(md.100)/(ms)=md/(M.Vs).ms/(md.100)
CM/Cp=ms/M.Vs.100
Dar: ms/Vs = d = densitatea solu#iei mãsuratã în g/cm3 = g/10-3L
1 cm3 = 10-3 dm3 = 10-3L; 1 dm3= 1L
Rezultã cã:
CMA /CpA = d/ M.Vs.100.10-3 = d/ M.10-1
CMA = CpA . d/M.Vs.10-1 = 40.1,3/98.10-1 = 5,306 = 5,31 mol/L
…………………………………………………………………………………………………
E Concentra#ia procentualã a solu#iei B.

Se rezolvã dupã modelul de mai sus:
CMB /CpB = d/M.10-1
9,18/CpB = 1,5/9,8;
cpB = 9,18.9,8/1,5 = 59,976 = 60 %
2. Pentru a a6la volumele solu#iilor A şi B se rezolvã sistemul de mai

jos VA+VB=4
md A+md B = md 6inal
md final = cM.vs.M = 8.4.98=3136
mdA = 5,31.vA.98 = 520,38 vA
mdB = 9,18.vB.98 = 899,64 vB
vA+vB=4
520,38 vA + 899,64 v B=3136
vA+vB=4
vA+1,73 vB=6,03
vA + 1,73 vB -vA - vB = 6,03-4
0,73 vB = 2,03
vB = 2,03 : 0,73= 2,78
vA + 2,78 =
4 v A = 4-
2,78 v A =
1,22
a 3136
2 Na0H + H2S04 = Na2S04 + 2 H20
2.40 98
a = 2.40.3136/98 = 2560 g de Na0H
◄ıntroducem valoarea lui ”a” în expresia matematicã a concentra!iei
procentuale:
dacã 100 g solu!ie………….sunt……………………….x (g) dizolvate de Na0H
atunci c (g) solu!ie ………au...........................2560g de Na0H
x.c = 2560.100 = 256000
R: 5,31 M; 60%; 2,28 L; 1,22 L; x.c=256000
II. Bibliografie
vasilica croitoru, D.A.constantinescu, Aplica!ii şi probleme de chimie analiticã,
Editura Tehnicã, pag.24
1.Titrul unei soluȨii de clorurã de fer(III) este 0,0028 g Fe (III) / cm 3.
Care este normalitatea soluȨiei în: a) reacȨia cu amoniacul; b) în
reacȨia cu ionul de staniu(II)? Se dã AFe = 55,85.
Rezolvare
Se cunosc:
concentra!ia în Fecl3 exprimatã sub formã de titru, T= 0,0028 g/cm3
A Fe = 55,85
Reac#ia dintre FeCl3 şi NH4oH este o reac#ie de precipitare
Reac#ia dintre FeCl3 şi SnCl2 este o reac#ie redox
Expresia matematicã a C n ( nEg / L):
Algoritmul de calculare a Eg pentru Fe, pentru cazurile: a) când nu se modi6icã numãrul lui
de oxidare; b) când participã la reac#ii la reac#ii redox.
Nu se cunosc:
Eg al Fe ȋn reac#ia cu NH4 oH şi SnCl4
Cn a solu#iei de Fe (III) ȋn cele douã cazuri
calcule
1. Se considerã vs= 1 L = 1000 cm3
2. Din titru se calculeazã masa de Fe(ııı)- va fi masa dizolvatã în concentra!
ia normalã:
0,0028 g/ cm3 x 1000 cm3 = 2,8 g Fe (ııı)
3. Se calculeazã cn a solu!iei de Fe (ııı) în reac!ia cu NH4 0H:
Eg Fe(ııı) = A Fe / valenta
Eg Fe (ııı) = 55,85 / 3
4. Se calculeazã cn a solu!iei de Fe (ııı) în reac!ia cu Sncl 4
: Fe3+ + 1 e- = Fe2+ reac!ie de reducere
Eg Fe (ııı) = A Fe / nr de electroni transfera!i = 56 / 1 = 56
Cn = 28 / 56x 1 = 0.05 n
R:0,05n
II Bi(lio)rafie
olga Petrescu, Gabriela Dobrescu, Adrian-Mihail Stadler, chimie, manual pentru
clasa a ıx-a, EDP R.A. 2004
12 pa).72 Se dizolv- 7 ) sare de (uc-t-rie şi se o(ţin 350 ) de
soluţie apoas-.Concentraţia procentual- este: a) 10 %; () 2 %; c)
8% ; d) 12 %
Este o problemã de concentra!ie procentualã

cunoaştem
-formula matematicã de calculare a concentra!iei procentuale
-masa de sare care se dizolvã, adicã masa dizolvatã; md=7 g
-masa solu!iei, m s = 350g
Nu cunoaştem concentra!
ia procentualã Rezolvare
se introduc datele în formula concentra!iei procentuale şi se rezolvã calculul:
Cp = 7×100/ 350 = 2 % R: varianta (

2.2 pa).72 2 La 200 ) soluţie de 7a8H de concentraţie 30 % se adau)-
100 ) ap-.Concentraţia soluţiei nou format- este de: a) 10%; () 20%;
c) 15%; d) 30%.
Este o pro(lem- de concentraţie procentual-, de diluţie.
cunoaştem:
-masa solu!iei ini!iale, msi= 200 g
-concentra!ia ini!ialã, cpi = 30%
-masa de apã, mH2 o = 100 g
Nu cunoaştem:
-masa solu!iei finale, msf = ?
-masa de NaoH dizolvatã, md = ?
-concentra!ia finalã, cpf = ?
Rezolvare
1. se aflã mdi din cpi şi msi din formula concentra!iei procentuale:
30 = mdi x 100 / 200 ; mdi = 60 g

OBSERVAŢIE: masa dizolvatã din 200 g de soluţie este şi masa dizolvatã din
soluţia finalã.
2. se calculeazã msf :
msf =msi + mH2o
msf = 200 + 100= 300
3. se calculeazã cpf , prin înlocuirea datelor în formula de calculare
a concentra!iei procentuale:
Cpf = 60×100 / 300 = 20%
R & 20 %
4.2 pa) . 72 2Se amestec- 200 ) soluţie de <I cu c%& 10 % cu 400

) soluţie <I de concentraţie 20 %. Se o(ţine o soluţie de
concentraţie: a) 22 %;() 16, 16%; c) 18,33% ; d) 13,13.
Rezolvare
Este o problemã de concentra!ie procentualã.
cpf = mdf x 100 / msf
mdf = md1 + md2 (g)
msf = ms1 + ms2 (g)
ms1 = 200g
ms2 =400g
cp1 = 10
% cp2 =
20 %
1.se calculeazã md1 şi md2 şi mdf :
md=cp.ms/100
md1 = 10x 200 / 100 = 20 g
md2 =20 x 400 / 100 = 80 g
mdf = 20+80 g = 100 g
2.se calculeazã msf
msf = 200g+400g=600g
3.se calculeazã cpf :
cpf = 100 x100 / 600 Cpf =1616 % R:
varianta (
6. 2 pa) 72 Molaritatea /CM ) soluţiei care conţine 4,= ) de H 2 S84 în 200
mL soluţie este: a) 0,33M; () 0,25 M; c) 0,5 M; d) 1,33 M.
Rezolvare
Se introduc datele în rela!ia de calculare a cM ( mol/ L):
MH2So4 = 2AH + AS + 4 Ao = 2×1+32+4×16= 98

200mL = 0,2 L
CM = 49 / 98x 02 = 025 M
R: varianta (
III. Bi(lio)rafie
Lumini!a vlãdescu, chimie, manual pentru clasa a ıx-A, EDP, R.A., Bucureşti-1998
22 pa) 51. >ou- )rame piatr- acr- ? <Al /S84)2 x 12 H28 @ se dizolv-
în 100 ) de ap-. Ce concentraţie procentual- are soluţia o(ţinut-4
Datele Etapele rezolvãrii problemei şi calculul matematic

problemei
md= 2g 1) Se scrie rela!ia de calculare cp şi ms:
de cp = mdx100/ ms
cristalohidrat unde:
m apã=100g md= masa dizolvatã de sare anhidrã
c% = ? ms= masa solu!iei ob!inute ; ms = md + m apã
ms =? 2) se calculeazã masa molecularã de sare anhidrã cu regula de
trei simplã
M [ kAl (So4)2 x 12 H2o ] = M kAl (So4)2 + 12 M H2o
M [ kAl (So4)2 x 12 H2o ]= 39+ 27+ 2( 32+ 4×16) + 12 ( 2×1
+16)=474
M kAl (So4)2 = 39+27+2×96=258
în M cristalohidrat=474 g……….. sunt……. Msare
anhidrã=258g Atunci în masa cristalohidrat=2g x
X = 258×2 / 474 = 109
3) se calculeazã masa solu!iei ob!inute:
ms = 1,09 + 100 = 101,09g
4) se înlocuiesc datele în formula concentra!iei procentuale:
Cp = 109 x100 / 10109 = 1078 %
3.Pa) 51 2 Se amestec- 400 ) soluţie 10% 7a8H cu 400 ) soluţie 50

% 7a8H şi cu 200 ) de ap-. S- se afle concentraţia procentual- a
soluţiei o(ţinute4
>atele Etapele rezolv-rii pro(lemei şi calculul matematic

pro(lemei
ms1=400g 1) Se scrie rela!ia de calculare cp şi
c1=10% de msf cpf= mdfx100 / msf
NaoH unde:md= masa finalã dizolvatã de NaoHms= masa solu!iei finale ob!
ms2 = 400 inute
g c2= 50 % msf = mdf + m apã
m 2) Se calculeazã md1 şi md2 şi mdf:md1= 10 x 400 / 100 = 40 g
apã=200g md2= 50 x 400 / 100 = 200 g
md1=? mdf= md1+ md2= 40+200g = 240g
md2=? 3) Se calculeazã ms f:
mdf=? msf = ms1 + ms2 + mapã = 400+400+200=1000
msf =? 4) se înlocuiesc datele în formula concentra!iei procentuale:
cf% = Cpf = 240 x100 / 1000 = 24 %
?
4.2pa).51 2 În ce raport tre(uie amestecate dou- soluţii: o soluţie/l) de

concentraţie 10% 7aCl cu alt- soluţie /ll) de concentraţie 30 % 7aCl
pentru a o(ţine o soluţie /lll) de concentraţie 25% 4 Ce cantit-ţi de
soluţie l şi ll sunt necesare pentru a o(ţine 800 ) soluţie final- /lll) 4

pro(lemei
c1=10% de Problema se rezolvã cu metoda graficã (regula dreptunghiului): a)
Nacl
c2= 30%
cf=25%
msf=800g
raport de
masã
pm1:pm2=?
ms1=?
ms2=?
Se scad procentele pe diagonalã şi se ob!in pãr!ile de masã, în care se
amestecã cele douã solu!ii.pm1= pãr!i de masã solu!ia (ı)pm2= pãr!i
de masã solu!ia (ıı)Raportul de masã în care se amestecã cele douã
solu!ii este:pm1 : pm2 = 5: 15 = 1: 3
b) Se calculeazã masele de solu!ie (ı) şi solu!ie(ıı), care se vor
amesteca pentru a ob!ine 800 g solu!ie finalã (ııı).
pm1+pm2 = pmf1+3 = 4 g
Dacã în 4 g solu!ie(ııı)….sunt 1 g solu!ie(ı)…..sunt 3gsolu!ie (ıı)A
atunci 800g solu!ie(ııı)…..are x g solu!ie(ı)….are y g solu!ie(ıı)
X= 800 x 1 / 4= 200 g
Y = 800 x 3 / 4 =600 g sau y = 800 g soluţie (III)- 200g soluţie (I)
5.2 pa).512 Ce cantitate de soluţie 10 % 7a8H este necesar- pentru

neutralizarea complet- a 200 ) soluţie H2 S84 de concentraţie =,8 % 4
pro(lemei
c1=10% de 1) Se scrie rela!ia de calculare cp:
NaoH cp= mdx100 / ms
ms2 = unde:
200g md= masa dizolvatã
H2So4 ms= masa solu!iei
c2= 9,8% msf = mdf + m apã2)
md1=?NaoH 2) Se calculeazã md2 de H2
md2=?H2 So4 So4 md2= cp x ms / 100
ms NaoH =? md2= 9,8 x 200 / 100= 19,6 g de H2 So4
M NaoH = 3) Masa dizolvatã de NaoH (md1) este masa de NaoH, care reac!
40 MH2 So4 ioneazã cu 19,6 g de H2 So4. Se considerã reac!ia de neutralizare
= 98 totalã. Se aplicã un calcul stoechiometric pentru calcularea lui md1,
care se noteazã cu x.
x 19,6
2 NaoH + H2 So4 = Na2 So4 + H2o
2 x 40 98
Avem propor!ia, de mai sus, din care se aflã x:
X= ( 2x 40x 19,6) / 98 = 16
4) se calculeazã masa solu!iei de NaoH cu ajutorul formulei
concentra!iei procentuale, la care cunoaştem:md1= 16 g;
cp % = 10%
10% = 16x 100/ ms1
ms1 = 16×100 / 10 = 160 g soluţie NaOH
6.2 pa).512 Ce molaritate are soluţia care conţine 4= ) de

H2S84 dizolvat în 500 cm3 soluţie?

problemei
md=49gH2So4 1)Se scrie rela!ia de calculare cM
vs=500 cm3 cM = md / Mx vs (mol / L)
= 500 ml= unde:
0,5L md= masa dizolvatã (g); vs= volum solu!iei (l); M= masa molecularã
cM = ? (mol/l) 2)Se calculeazã masa molecularã a H2 So4
M H2 So4 = 2A H + A S+ 4 A o = 2×1+32 + 4×16 = 2+32+64=98
3)Se înlocuiesc datele în rela!ia de calculare a concentra!iei molare:
CM = 49 / 98×0,5 = 1 M
6.2 pa).512 Ce molaritate are soluţia care conţine 4= ) de
H2S84 dizolvat în 500 cm3 soluţie4
Datele problemei
Etapele rezolvãrii problemei şi calculul matematic
vs=0,1 dm3 1) Se scrie rela!ia de calculare cM
=0,1 L cM = md / Mx vs(mol/L) unde:
cM md= masa dizolvatã (g)
=0,1 (mol/l) vs= volum solu!iei (l)
md = ? M= masa molecularã
2) Se calculeazã masa molecularã a HclM Hcl = A H + A cl =
1+35,5= 36,5
3) Se înlocuiesc datele în rela!ia de calculare a concentra!iei molare
şi se aflã md:
0,1 = md / 36,5×0,1
md= 0365 ( HCI
8. 2 pa) 512 8 soluţie de Ca/783)2 conţine 4,1 ) solvat în 250 cm3

de soluţie. Care este molaritatea soluţiei4

problemei
md=4,1 g 1)Se scrie rela!ia de calculare cM
vs=250 cm = cM = md / Mx vs (mol / L)
3
250 ml=0,25L unde:md= masa dizolvatã (g)

cM = ? (mol/l) vs= volum solu!iei (l)
M= masa molecularã2)Se calculeazã masa molecularã a ca(No3)2
M ca(No3)2 = A ca + 2( A N+3 Ao) = 40+ 2( 14+3×16) = 40
+2( 14+48)=164
3) Se înlocuiesc datele în rela!ia de calculare a concentra!iei
molare şi se aflã cM:
cM = 4,1 / 164×0,25
CM = 01 M
=.2 pa). 512 Soluţia de H2 S84 de concentraţie =8% are densitatea de

1,84 ) 2 cm3 . Care este molaritatea acestei soluţii 4

pro(lemei
c% 1) Se scriu rela!iile de calculare cM şi
=98%H2So4 cp: cM = md / Mx vs (mol / L)
p= 1,84 g/ unde:
ml= 1,84g/ 10 md= masa dizolvatã (g); vs= volum solu!iei (L);
-
3
L M= masa molecularã
1ml = 10 L cp = mdx100/ ms
-3
md H2So4 = ? unde:
cM = ? (mol/l) md= masa dizolvatã de sare anhidrã
M H2So4 = 98 ms= masa solu!iei ob!inute
2) Se scrie rela!ia de calculare a densitã!ii:
b = m / vs (g/ml)
unde:
m= masa solu!iei (g)
v= volumul solu!iei (ml)
3) Se calculeazã masa dizolvatã de acid sulfuric din concentra!ia
procentualã, fiindcã se urmãreşte introducerea densitã!ii în formula
concentra#iei molare:
md = Cp x ms; 100 = 98 x ms ; 100= ms x 0'98
4)Se exprimã concentra#ia molarã' cu md de mai sus:
CM = ms x 0'98 ; 98x V = 0'01 x 1'84 g; ml = 0'0184 g ; 1003 L
CM=18,4 mol/ L
10. 2 pag.512 Ce volum )e soluţie 0,(5 M )e Ca(OH+( este necesar pentru a neutraliza
100 cm1 soluţie 1M )e HCl<
Datele problemei Etapele rezolvãrii problemei 7i calculul matematic

C M=0,25M 1) Se scrie rela#ia de calculare C M :
Ca(oH)2 CM = md / Mx Vs (mol / L)
unde:
CM = 3 M HCl
md= masa dizolvatã
Vs = 100 cm 3
Vs= volum solu#iei (L)
=100ml =0,1L M= masa molecularã
2) Se calculeazã masa dizolvatã de HCl din concentra#ia molarã:
1ml = 10-3 L md HCl = CM x M x Vs = 3×36,5 x 0,1 = 10,95g
3) Se scrie reac#ia dintre hidroxid de calciu şi acid clorhidric; se calculeazã de
md HCl = ? = pe reac#ie masa de hidroxid de calciu ce reac#ioneazã cu 10,95 g de acid.
XmdCa(oH)2 =? g
X 10,95
Vs Ca(oH)2= ? Ca(oH)2 + 2HCl = CaCl2 + 2 H2o
74 2×36,5
M HCl = 36,5
X= 10,95 x 7# / 2x 36,5 = 11,1 g de Ca(OH(2
MCa(oH)2 = 74
4) Se calculeazã cu ajutorul concentra#iei molare (0,25 M) a Ca(oH) 2 şi a
md de Ca(oH)2 masei dizolvate 11,1 g, volumul solu#iei:
este egalã cu masa
de Ca(oH)2 ce Vs = md / CM x MVs = 11,1 / 0,25 x 7# = 0,6 l (dm 3( de soluţie Ca(OH(2 de
reac#ioneazã cu co)ce)taţie 0,25 M
HCl
PREPAR=RI DE SOLUŢII. PROPRIET=ŢI
Bibliografie:
1. A .?ova, Exerci#ii şi probleme de chimie, Editura Junimea, Iaşi, 1978;
2. olga Petrescu, Adrian-Mihail Stadler, Chimie anorganicã şi chimie 6izicã teste şi
probleme, Editura Aramis, 2003;
3. F. Urseanu, C.Tãrãşanu-Mihãilã, G. Bogza, Probleme de chimie şi de tehnologie
chimicã, Editura Tehnicã, Bucureşti, 1978
Cuprins
Se prezintã probleme rezolvate de tipul:

1. moduri de exprimare a concentra#iei solu#iilor;
2. trans6ormãri reciproce ale diverselor tipuri de concentra#ie (procentualã, molarã, normalã,
molalã, titrul, 6rac#ia molarã);
3. solubilitatea substan#elor;
4. e6ecte ale interac#iunii solvent-solvat;
5. preparãri de solu#ii; calculul cantitã#ii de oleum necesarã preparãrii unei solu#ii de acid
sul6uric; ob#inerea unui produs de reac#ie într-o concentra#ie data;
6. proprietã#i ale solu#iilor: presiunea de vapori; urcarea punctului de 6ierbere (ebulioscopia);
scãderea punctului de solidi6icare al solu#iilor (crioscopia); presiunea osmoticã a solu#iilor.
I. PROBLEME RE>OLVATE
TRANS@ORM=RI DE CONCENTRAŢII, PREP=R=RI DE SOLUŢII
PE BA>= DE REACŢIE CHIMIC=
Problema 1 Oleum este o soluţie )e SO1 în H(SO4

Câte Kilograme aci) sulfuric 60/ H(SO4 7i câte kilograme oleum 60 / SO1 sunt
necesare pentru a prepara 60 Kg oleum 6 / SO1 <
Rezolvare
vom rezolva un sistem:
m s1 + m s2 = ms3
md1 + md2 = md 3 - se referã la masele dizolvate de acid sulfuric în cele trei
solu!ii.
m d2 = masa dizolvatã de H2So4 din solu!ia de oleum şi care este suma dintre
masa de acid sulfuric existent şi cel format dintre apa şi So3
m d3 = masa dizolvatã de H2So4 din solu!ia de oleum REzULTATA şi care este
suma dintre masa de acid sulfuric existent şi cel format dintre apa şi So3
ĩn care se noteazã cu:
-m s1= x (kg)
-ms2 = y (kg)
Se exprimã md1.2,3 în func!ie de x şi y.
calcule
1. calcule pentru solu!ia 1
Se calculeazã la solu!ia 1 de 60% H2So4 masa dizolvatã de H2So4 :
Dacã în 100 % solu!ie de acid sulfuric …..sunt……………….60% de acid sulfuric
Atunci în x (kg) solu!ie de acid sulfuric…..sunt................md1 (kg) acid sulfuric
m d1 = 60 x/ 100= 06 x H2SO4
2. calcule pentru solu!ia 2. o solu!ie 60% oleum are: 60% So3 şi 40 % H2So4
2.1Se calculeazã la solu!ia nr. 2 de oleum So3 60 % cantitatea So3 dizolvat şi
H2So4:
Dacã în 100 % solu!ie de oleum …..sunt……….60% de So3….........40% H2So4
Atunci în y (kg) solu!ie de oleum…..sunt……… a (kg) So3…........b(kg)
a = 06 y SO3 (<(); > = 04y (<() H2SO4
2.2. Se calculeazã cantitatea de acid sulfuric format de So3 cu apa.
So3 + H2o = H2So4
1kmol So3…................1kmol H2So4
80 kg So3…..................98 kg H2So4
0,6 y.............................c
c = 06.98/ 80 = 0735 y H2SO4
2.3. Se calculeazã masa totalã de acid sulfuric din solu!ia
nr.2: md 2 = 0,4y + 0,735 y = 1,14 y (aprox.)
3. calcule pentru solu!ia rezultatã de oleum, solu!ia nr.3 :
3.1 Se calculeazã masele de So3 şi H2So4 (kg) :
100 % oleum …….sunt……………6% So3…..........................94% H2So4
60 kg oleum……..are…………d.............................e
d = 60.6/100= 36 <( SO3
) = 60.94 / 100= 60-36 = 56 4 <( H2SO4
3.2 Se calculeazã masa de acid sulfuric format de 3,6 kg So3 cu apa
: 1kmol So3…............1kmol H2So4
80 kg So3…..................98 kg H2So4
3,6 kg.............................f
f = 3,6. 98/ 80 =4,41kg H2SO4
3.3 Se calculeazã masa totalã de acid sulfuric din solu!ia
3: m d3 = 56,4 + 4,41 = 60,81 kg
4. Se rezolvã sistemul :
0,6x + 1,14y -0,6x-0,6y = 60,81-0,6.60
0,54 y = 24,81
y = 45,94 kg
x = 60-45,94=14,06 kg
R : 45,94 ; 14,06
II . PROPRIETĂŢILE COLIGATIvE ALE

SOLUŢIILOR:
SCĂDEREA PRESIUNII DE vAPORI, EBULIOSCOPIA,
CRIOSCOPIA,
PRESIUNEA OSMOTICĂ
Proprietã#ile coli+ative ale solu#iilor sunt acele proprietã#i enumerate mai sus, care sunt
aproximativ propor#ionale cu concentra#iile molale ale sovatului/ sau molare ale lui şi nu
depind de natura chimicã a solutului. Ĩn practicã se lucreazã cu concentra#ia molalã: numãrul
de moli de solvat la 1&&& + solvent.
>um un mol dintr-o substan#ã con#ine 7) numãrul lui 4vo+adro* particule )molecule sau ioni*
se deduce cã proprietã#ile coli+ative ale solu#iilor sunt propor#ionale cu numãrul de particul
dintr-o cantitate datã de solvent.
Le+ea 6ormulatã mai sus se aplicã ) aproximativ* numai la substan#ele covalente, care nu
ionizeazã @n solu#ie. Ĩn practicã se lucreazã cu solu#ii diluate: &,&1( &,&&1 molale, 6iindcã la
solu#iile concentrate apar abateri de la aceste le+i.
PROBLEME REZOLvATE
I. BIBLIOGRAFIE
Aurica Şova, Exerci!ii şi probleme de chimie pentru licee şi admitere în
învã!ãmântul superior, Editura Junimea, ıaşi, 1978
1.(3.39) Care este masa molecularã a substanȨei A ştiind cã prin
dizolvarea un gram din acest compus în 1000 g benzen, produce o
scãdere a temperaturii de solidificare cu 0,0530 C.Constanta
ebulioscopicã a benzenului este 5000.
Rezolvare
Este o problemã care se referã la scãderea punctului de solidificare a solu!iei de
substan!ã A, care este dizolvatã în solventul benzen- se numeşte şi crioscopie.
„crioscopia - reprezinta scaderea temperaturii de solidificare TS, a solutiei fata
de cea a solventului pur TS0. Scaderea punctului de solidificare DTc este
proportionala cu concentratia molala a solutiei.”
Se aplicã formula de calcul:
ΔT crioscopic = Kc .Cmolalã = Kc. msolvat / Msolvat . m solvent
Unde:
aT crioscopic= scãderea temperaturii la solidificarea solu!iei
= T congelare solvent - Tcongelare solu!iei (0 c)
m solvat =masa de suAstan#ã $ = 1 g
m solvent = masa de Aenzene = 1000 g
Nc = constanta crioscopicã =)000
\T crioscopic=0'0)30 C
Btape de lucru:
1.ĩnlocuim datele în formula de calcul:
0'0)3 = )000.1; M$. 1000
*. Se rezolvã acestã ecua#ie' cu necunoscuta M$:
MA = 5/ 0053 = 9434
R 0 34,14
(. (1.4(+ Care va fi masa molecularã a unui compus organic )acã se cunosc cã:
a+ soluţia obţinutã prin )izolvarea a 5g )in aceastã substanţã în benzen, pro)uce o
scã)ere a punctului )e soli)ificare )e 1,4F0 C8
b+ )acã se )izolvã în aceea7i cantitate )e benzen ( g etanol ( C (H5OH+ scã)erea
punctului )e soli)ificare este )e (,(610C.
Aezolvare
>az 1 >az 2
Se observã din desenele de mai sus, cã cele douã solu#ii au I7 comun aceeaşi masã de
benzen, care este SoLVH7T .
Din 6ormula de calculare a scãderii temperaturii de solidi6icare pentru solu#ia 2 se va a6la
masa de benzen, care se @nlocuieşte @n 6ormula de calculare a scãderii temperaturii de
solidi6icare pentru solutia 1 şi va rezulta masa molecularã a substan#ei 4. >onstanta
crioscopicã a benzenului este identicã @n ambele cazuri.
Btape de calcul:
1. Se calculeazã masa de solvent / Aenzenul din solu#ia *:
\T crioscopic = Nc .Cmolalã = Nc. msolvat ; Msolvat . m solvent
m solvat = * g de etanol
M etanol= 46
m solvent= m Aenzen >g)
\T crioscopic= *'*63 grade C
2,263 = kc . 2 / 46.m
benzen 2,263.46. m
benzen = 2 kc 52,094 m
benzen= kc
m benzen = kc / 52,094
2. Se calculeazã masa molecularã a solvatului din solu!ia 1:
aT crioscopic = kc .cmolalã = kc. msolvat / Msolvat . m
solvent m solvat = 5g
m solvent= m benzen= kc / 52,094
aT crioscopic= 1,87 grade c
1,87 = kc . 5 / M solvate . (kc /
52,094) 1,87 . M = 260, 25
M = 139,17
R = 139
3. Ce cantitate de zahãr trebuie sã se dizolve în 100g de apã pentru ca

soluȨia sã fiarbã la 100,10C. Constanta ebulioscopicã a apei este 520.
Formula zahãrului este C12H22O11.
Rezolvare
Este o problemã despre creşterea temperaturii de fierbere a solu!iei, fa!ã de
temperatura de fierbere a solventului pur.
Ebulioscopia reprezintã creşterea temperaturii de fierbere a unei solu!ii (Tf), in
raport cu cea a solventului pur (Tf0). La presiune constantã creşterea
temperaturii de fierbere a unei solu!ii fa!ã de cea a solventului pur este
propor!ionalã cu concentra!ia molalã a solu!iei.
ΔT ebulioscopic = Tf - Tf0 = Ke .Cmolalã = Ke. msolvat / Msolvat . m solvent
unde:
m = concentra!ia molalã a solu!iei (numãrul de moli de solut la 1000 g solvent
pur);
ke = constanta ebulioscopicã, care reprezintã creşterea temperaturii de fierbere
la dizolvarea unui mol de substanta în 1000 g solvent.
calcule:
M c12H22o11= 12.12 + 22.1 + 11.16 = 342
Tf = 100,1 0 c
Tf0 = 100 0 c
m solvat = necunoscut
m solvent (apã) = 100 g
k e= 520
100,1-100= 520. m solvat/ 342. 100
0,1 = 520 m solvat / 34200
0,1.34200 = 520 m solvat
m solvat = 6,576 g
R= 6,576 g
PRESIUNEA OSMOTIC= A SOLUŢIILOR ( LEGILE LUI VANHT
HO@@+
Date )espre presiunea osmoticã:
”osmoza reprezintă difuzia spontană a moleculelor solventului printr-o
membrană semipermeabilă dintr-o solu!ie de concentra!ie mai mică într-o solu!ie
de concentra!ie mai mare. For!a ce determină osmoza revenită la o unitate
de suprafa!ă de membrană se numeşte presiune osmotică. Presiunea osmotică
este determinată de scăderea poten!ialului chimic al solventului în prezen!a
substan!ei dizolvate. Tendin!a sistemului de a egala poten!ialul chimic al
solventului în toate punctele din volumul solventului şi de a trece la o stare
caracterizată de o valoare minimă a energiei libere determină osmoza.
Presiunea osmotică a solu!iilor ideale şi infinit diluate nu depinde de
natura solventului şi substan!ei dizolvate, ci este determinată de numărul
particulelor dizolvate într-o unitate de volum al solu!iei. conform legii van Hoff,
pentru astfel de solu!ii, presiunea osmotică a solu!iei, л, se supune ecua!iei:
Л v= (m/M) .R.T л = (m/v) .R.T/ M m/v =c =
C× R×T/ M
Unde:
c - reprezintă concentra!ia molară a solu!iei; R - constanta universală a gazelor;
T -temperatura solu!iei, în grade kelvin.
în cazul solu!iilor de electroli!i, valorile presiunii osmotice determinate
experimental sunt mai mari fa!ă de valorile calculate cu rela!ia de mai sus.”
coeficientul izotonic, i, este raportul dintre presiunea osmoticã mãsuratã
experimental-p¢ şi presiunea osmoticã calculatã- p:
i= л’/ л
coeficientul osmotic f0, reprezintã raportul dintre valoarea i efectiv mãsuratã la o
solu!ie şi numãrul maxim de ioni ni pe care substan!a din solu!ie, i-ar forma la
dilu!ie infinitã:
f o = i/ n i
Utilizãrile osmozei
osmoza se întâlneşte în fenomenele fiziologice ce au loc la diferite nivele
de organizare a materiei vii. De exemplu intervine în procesele de transport al
apei şi al substan!elor nutritive din organism; în men!inerea volumului
şi arhitecturii celulare, a metabolismului celular.
Astfel la plante, apa încãrcatã cu substan!ele nutritive dizolvate din sol
pãtrunde prin osmozã în rãdãcinile plantelor, şi prin asociere cu fenomenul de
capilaritate asigurã ascensiunea sevei în plante.
1. La temperatura )e (50C, presiunea osmoticã a unei soluţii )e uree (CH 4ON(+ în apã
are valoarea )e (,04 at. Sã se calculeze titrul soluţiei.
Rezolvare
Date cunoscute: p= presiunea osmoticã= 2,04 at t=250c T grade
kelvin=t+273=25+273=298 k
R (constanta universalã a gazelor perfecte) =0,082 atm.L/ mol.k
M uree=Ac + 4 A H + Ao + 2 A N = 12+ 4.1+ 16+ 2.14 = 60
c=concentra!ia=m / v (g/L)
Date necunoscute:
c (concentra!ia de uree din solu!ie în g/L) =?
T titrul (concentra!ia de uree din solu!ie în g/mL)= ?
► Se calculeazã concentra!ia de uree din solu!ie (g/L) cu ajutorul rela!
iei matematice a presiunii osmotice: p = C×
R×T/ M 2,04/ c = 0,082.298 / 60 c = 2,04/
0,407= 5,01 g/L
► Se calculeazã titrul, care este concentra!ia de uree exprimatã în
g/mL: Dacã 1 L=1000 mL solu!ie…………….are………………..5,01 g de
uree Atunci 1 mL solu!ie……………………are...........T
T= 1mL.5,01 g/ 1000mL= 0,005 g/mL
R: 0,005 g/mL
III PROBLEME REZOLvATE

SOLUBILITATEA SUBSTANŢELOR
BIBLIOGRAFIE
Donald J. Pietryk, clyde w. Frank, chimie analiticã, Editura tehnicã, 1989
F. Urseanu, c.Tãbãrãşanu-Mihãilã, G. Bogza, Probleme de chimie şi de
tehnologie chimicã, Editura tehnicã, 1978
Şt.ılie, M.ıonicã, Probleme de chimie, pentru clasele a ıx-a şi a x-a, EDP,
Bucureşti, 1981
Teodor Hodişan, claudia cimpoiu, ıovanca Hodişan,Sorin Hodişan, Teorie şi
aplica!ii în chimia analiticã, Risoprint, cluj Napoca , 2002;
1. Pe baza )atelor )e mai jos sã se construiascã curba )e solubilitatea a fosfatului
primar )e potasiu KH(PO4 în apã 7i sã se construiascã curba )e solubilitate. Cât este
solubilitatea la 500C.
R: aprox 42 g/100 g apã
2. Sã se determine cantitatea de clorurã de potasiu care cristalizeazã prin rãcirea la 0 0C
a 767 g solu?ie saturatã la 900 Solubilitã?ile la aceste temperaturi sunt:
Solubilitatea la 100 C = 31,3 g/100g apã
Solubilitatea la 900 C = 53,4 g/100 g apã
varianta propusã pentru rezolvare
Se calculeazã masa de kcl din 767 g solu!ie saturatã la 900c, cu rela!ia:
► Din defini!ia solubilitã!ii la 90 c se observã cã:
0
100 g apã dizolvã 53,4 g kcl………..rezultã cã vom avea: 100+53,4=153,4 g

solu!ie saturatã
► Se aplicã regula de trei simplã:
Dacã în 153,4 g solu!ie saturate……..sunt…………53,4 g kcl
Atunci 767 g solu!ie saturate ………..are…………..x g kcl
x = 767 g .53,4g/ 153,4 g = 267 g kcl
2. Se calculeazã masa de kcl care se va dizolva în masa de apã din 767 g solu!
ie pentru a rezulta o solu!ie saturatã la 100c, cu rela!iile:
► Se calculeazã masa de apã din 767 g solu!ie:
m apã = m s- md = 767-267=500 g
► Din defini!ia solubilitã!ii la 10 c se observã cã:
0
100 g apã ………..dizolvã………………….. 31,3 g kcl

► Se aplicã regula de trei simplã:
Dacã în 100 g apã……..se dizolvã..............31,3 g kcl
Atunci 500 g apã………dizolvã…………..y g kcl
y = 500 g .31,3g / 100 g = 156,5 g kcl
Se calculeazã diferen!a de masã de kcl din solu!iile saturate la 900 c şi 100c şi
care va reprezenta masa de kcl cristalizatã prin racier:
m kcl cristalizat = 267-156,5 = 110,5 g
R: 110,5 g
3. Sã se determine cantitatea de apã necesarã dizolvãrii a 574 g ZnSO 4.7H2O la 800C

pentru a ob?ine o solu?ie saturate de sulfat de zinc. Solubilitatea este la 80 0C este 66,7
g ZnSO4 /100 g H2O.
varianata propusa pentru rezolvare
1. Se calculeazã masa de sulfat de zinc şi masa de apã con!inute în 574 g
de sulfat de zinc cristalizat cu 7 moli de apã.
A zn = 65; A H = 1; A o = 16; A S= 32
M znSo4 = A zn + A S + 4 A o =65+32+4.16=161g/mol
M znSo4.7H2o = M znSo4 + 7 M H2o = 161+7.18=287 g/mol
Dacã 287g/mol znSo4.7H2o………..con!in...........161g/mol znSo4
Atunci 574 g/mol znSo4.7H2o……..con!in…………x g znSo4
x = 574.161/287= 322 g de znSo4
m apã= 574g-322g=252 g
2. Se calculeazã cu ajutorul solubilitã!ii masa de apã, necesarã pentru
dizolvarea a 322 g de znSo4 anhidru:
Dacã 66,7 g znSo4…………se dizolvã în………100g apã
Atunci 322 g znSo4………..se dizolvã în………y g de apã
y = 322.100/ 66,7 = 482 g
3. Se calculeazã masa realã de apã, ce va dizolva 574 g de znSo4.7H2o,
fiindcã sarea aduce în plus 252 g de apã:
m apã necesarã= 482-252=230g
R: 230 g
4. Solubilitatea clorurii de amoniu în apã la 00 c este 29,4 g/100 g apã, iar la
500 c este 50,4 g/100 g apã. Sã se calculeze cantitatea de clorurã de amoniu
care trebuie adãugatã la 500 g solu!ie saturate de clorurã de amoniu la 00 c,
pentru ca sã devinã saturatã la 500 c.
Rezolvare
Pentru @n#ele+erea modului de rezolvare se propune desenul de mai jos:
Se observã, din desen datele cunoscute şi datele necunoscute, adicã masa de

clorurã de amoniu din solu!ia saturatã la 500c şi masa de clorurã de amoniu
adãugatã.
1. Se calculeazã masa de clorurã de amoniu din 500 g soluţie de clorurã
de amoniu saturatã la 00 C, cu regula de trei simplã, conform relaţiei:
► din solubilitate se calculeazã masa de solu!ie saturate la 00c:
29,4 g NH4cl + 100 g apã=129,4 g solu!ie saturatã
► se aplicã regula de trei simplã:
Dacã 129,4 g solu!ie saturata………are................29,4 g NH4cl
Atunci 500 g solu!ie saturata……….are.......m g de NH4cl
m = 500 g.29,4g/129,4g = 113,60 g NH4cl
2. Se calculeazã masa de apã din 500 g soluţie saturate la 00C:
m apã = 500g solu!ie saturatã-113,6 g NH4cl= 386,40g apã
3. Se calculeazã masa de clorurã de amoniu, care se va dizolva în 386,4 g apã, la
500C, pentru a rezulta o soluţie saturatã cu solubilitatea de 50,4 g/100g apã:
Dacã 100 g apã…………….dizolvã maxim.50,4 g NH4cl
Atunci 386,40 g apã………..dizolvã.......................m’
m’ = 386,40g.50,4g / 100g=194,75 g clorurã de amoniu
4. Se calculeazã masa de clorurã de amoniu adãugatã peste 113,60 g NH 4Cl,
pentru a se ajunge la 194,75 g de clorurã de amoniu, din soluţia saturatã la
500C:
m’ NH4cl = mNH4cl + m adãugatã
194,75 g = 113,6 + m adaugatã
m adaugatã= 194,75-113,6 = 81,15 g
R: 81,15g
5. La temperatura )e 100C azotatul )e potasiu prezintã solubilitatea )e 45 g2100g apã.
a+Cu ce procent cre7te solubilitatea, )acã se )ubleazã temperatura. b+Calculaţi
concentraţia procentualã a soluţiei saturate la 100C. Solubilitatea la 600C ( )ublul
temperaturii )e 100C+ este 110g 2100 g apã.
Rezolvare
a) Procentul de creştere a solubilitãţii
Se calculeazã diferen!a de mase de kNo3 din cele douã solubilitã!i şi apoi se
aplicã un calcul de regula de trei simplã.
m kNo3 = 110g( din solubilitatea la 600c) - 45 g(din solubilitatea la
300c) m kNo3 = 65 g
dacã de la 45 g kNo3 …….se creşte………………cu 65 g kNo3
atunci la 100 %…………………se creşte...........cu x
x= 100%.65g/45g = 144,44%
b) concentra!ia procentualã a solu!iei saturate la 300c :
Se calculeazã masa solu!iei saturate şi apoi se aplicã rela!ia de calculare a concentra!
iei procentuale:
m solu!ie saturatã = 45g+100g = 145 g
dacã 145 g solu!ie saturatã…………….are......................45g kNo3
atunci 100 % solu!ie………………are.........................cp
cp = 100%.45g/145 g = 31,03
% R : 144,44%; 31,03%.
6. Câţi litri /c.n.) de Kidro)en sulfurat sunt necesari pentru ca
(ar(otaţi în 50 L soluţie H2S 0,27 la 150C, aceasta s- devin- saturat-
şi s- se determine molaritatea soluţiei o(ţinute. Se va considera
volumul apei e)al cu volumul soluţiei. Solu(ilitatea H2S la 150C este
2=4,5 mL H2S2 100 mL ap- la 760 mm H) şi temperatura de 15 )rade
C. A H=1; A S= 32 Rezolvare
varianta de rezolvare propusã are la bazã diferen!a dintre volumul de H2S (c.n.)
necesar pentru a ob!ine o solu!ie saturatã la 15 grade c şi volumul de H2S (c.n.)
care este dizolvat în 50 L solu!ie 0,2 N. Molaritatea solu!ie saturate se va calula
cu formula matematicã de calculare a concentra!iei molare.
1. Se calculeazã volumul de H2S (c.n.) necesar pentru a ob!ine o solu!ie
saturatã la 15 grade c. v apã=50L=50.1000 mL
Dacã în 100 mL apã……………..se dizolvã.........294,5mL H2S
Atunci în 50.1000m L apã………se dizolvã.........x
x = 50.1000m L. 294,5mL/100mL = 147,25 L
2. Se calculeazã câ!i litri de H2S (c.n.) sunt în 50L solu!ie 0,2n.
► Se calculeazã masa dizolvatã de hidrogen sulfurat din solu!ia de mai
sus: M H2S = 2A H + A S = 2.1+32 = 34
E g H2S = M / 2 = 34/2= 17
m d = cN .Eg.v = 0,2.17.50 = 170 g
► Se calculeazã volumul de hidrogen sulfurat, pe care-l ocupã în condi!ii
normale (c.n.) de temperature şi presiune 170 g gaz.
Dacã 1 mol de gaz……………..ocupã………………..22,4 L (c.n.)
Dacã 34 g ….………………….ocupã...............22,4L
Atunci 170 g…………………..ocupã...................y L
y = 170 g.22,4L/ 34g = 112 L
3. Se calculeazã diferen!a de volume de gaz, care va reprezenta volumul de
gaz ce se va introduce în 50 L solu!ie 0,2 N de hidrogen sulfurat:
a = 147,25L- 112L = 35,25L
4. Se calculeazã concentra!ia molarã pentru 50 L solu!ie saturate ce con!ine
147,25 L de hydrogen sulfurat absorbi!i:
► Prima data se calculeazã numãrul de moli de hidrogen sulfurat, ocupa!i de
147,25L:
m H2S = 147,25L / 22,4 L/mol = 6,57 moli
► Se calculeazã concentra!ia molarã:
Dacã în 50 L solu!ie………………sunt...............6,57 moli H2S
Atunci 1 L solu!ie…………………are.............c M
c M = 1L. 6,57 moli/ 50 L = 0,131 moli/L
R: 112L; 0,131 moli/L
MODELE DE PROBLEME DE ECHILIBRE CHIMICE

IN AP=JDISOCIAŢIA ELECTROLITIC=
Bibliografie:
Bacalaureat, Subiecte propuse la chimie anorganicã şi generalã, Editura
Humanitas Educational, 2000
Lumini!a vlãdescu, olga Petrescu, ıleana cosma, chimie, manual pentru clasa a
ıx-a, EDP R.A, Bucureşti, 1993
Marilena Şerban, Felicia Nu!ã, chimie, manual pentru clasa a x-a, c1, Editura
Niculescu, 2000
olga Petrescu, Adrian-Mihail Stadler, chimie anorganicã şi chimie fizicã, teste şi
probleme,Editura Aramis, 2003
c.D. Neni!escu, chimie Generalã, EDP Bucureşti, 1978
http://mihainicula.ro/alimentatia-alcalina-vs-acida-pentru-o-viata-sanatoasa/
4#i @nvã#at despre teoria disocia#iei electrolitice, importan#a pH-ului pentru or+anism, mediu,
alimenta#ie,industrie,etc.Sunt lec#ii importante pentru cultura noastrã +eneralã şi care nu se
@nva#ã memorând. 4u o lo+icã şi o bazã practicã, care te obli+ã sã te @ntrebi De ce au loc
aceste procese8<: şi La ce ajutã8<.
Se prezintã o sintezã a teoriei disocia#iei electrolitice.
1* Disociaţia electroliticã (io)izare(
Hste procesul reversibil de descompunere< pri Modele de probleme de echilibre chimice in
apa si solutii apoasen dizolvare @n apã, respectiv alcooli, acid acetic, al#i solven#i sau topire a
unor substan#e @n ioni, care permit trecerea curentului electric. 4st6el de substan#e se numesc
electroliţi( se pot da exemple acizii, bazele, sãrurile. Teoria a 6ost aplicatã de 4rhenius @n
100D, ostQald ş.a. dupã 109&. 4cizii dizolva#i @n apã disociazã @n anioni şi ioni H F( bazele
dizolvate @n apã disociazã @n cationi şi ioni hidroxil Ho –. Prezen#a lor, @n solu#ii apoase se
pune @n eviden#ã prin metode electrochimice-se mãsoarã conductibilitatea
electricã.Descompunerea moleculelor de electroli#i, la dizolvarea @n apã, @n ioni pozitivi
)cationi* şi ne+ativi)anioni*, di6erã de la o substan#ã la alta, @n 6 unc#ie de: natura
electrolitului, concentra#ia solu#iei, temperaturã. Ĩn absen#a apei, nu are loc disocierea
electroliticã, acizii şi bazele sunt considerate molecule neutreC>ontinuare in 6isierul atasatR
Probleme rezolvate
Problema 1. CompletaȨi tabelul:
Caracterul
[H3O+] [HO-]
SoluȨia M M pH pOH acido-bazic
al soluȨiei
0,01 M de
HCl
…M de
NaOH 1 *10-11
……M
de 10
Ca(OH)2
Rezolvare
Caz 1. Se ştie concentra!ia molarã a Hcl şi trebuie sã calculãm: concentra!iile
molare ale ionilor hidroniu, hidroxil, pH-ul, poH-ul şi sã apreciem caracterul
acido-bazic al solu!iei.
1. Avem o solu!ie molarã de 0,05 mol / L de Hcl şi ştim cã este un acid tare, care
are reac!ia de ionizare, la dizolvarea în apã:
Hcl (aq) + H2o (l) = H3o+ (aq) + cl-
(aq) Acid1 baza2 acid2 baza1
Perechile acid-bazã conjugatã sunt:
Hcl (acid; molecula neutrã)- cl- ( baza lui conjugatã; anion)
H2o ( bazã; molecula neutrã) - H3o+ ( acidul lui conjugat; cation)
2. Acidul Hcl ionizeazã total.
Din reac!ie se observã cã dintr-un mol de Hcl se ob!ine 1 mol de H3o+ şi 1 mol de
cl-
Deci din 0,01 moli/L Hcl se ob!in 0,01 moli/ L de H3o+ şi 0,01 moli / L de cl-.
[H3o+] = 0,01 M= 1×10-2
pH= -lg[c ioni H3o+] = -lg[1×10-2 ] = 2
kH2o- = [ H3o+] . [Ho+-]
[Ho ] = k H2o / [ H3o ] = 10-14 / 10-2 = 10-14+ 2 = 10 -12
poH = -lg [c ioni Ho-] = -lg 10-12 = 12
caracterul solu!iei este acid, fiindcã pH-ul este < de 7 (neutru). Se cunoaşte
scara de pH şi varia!ia poH-ului.
Caz 2 Se ştie concentra!ia ionilor de hidroniu, din solu!ia de NaoH şi trebuie
sã se calculeze: concentra!ia molarã a acesteia, concentra!ia ionilor de hidroxil,
pH- ul, poH-ul şi sã se aprecieze caracterul acido-bazic al solu!iei.
1. NaoH este o bazã tare, care ionizeazã total în apã:
NaoH (aq) = Na+ (aq) + Ho-
(aq) Baza 1 acid1 baza2
1mol 1mol 1mol
Perechea acid-bazã conjugatã
este:
NaoH (bazã; molecula neutrã) - Na+ ( acidul lui conjugat; cation)
2. ĩn solu!iile apoase existã rela!ia dintre ionii hidroxil şi hidroniu:
[H3o+] . [Ho-] = 10-14( mol / L)2
[Ho-] = 10-14 / 1 *10-11 = 10-3 ( mol/L)
3. cu ecua!ia chimicã de mai sus şi regula de trei simplã se
calculeazã concentra!ia molarã a solu!iei de NaoH:
1 mol de Ho …..se ob!ine din......................1 mol de NaoH
-
Atunci 10-3 moli Ho-………….provin din ……….10-3 moli de NaoH

Deci c M a solu!iei este 10-3 moli / L de NaoH.
4. Se calculeazã pH-ul şi poH-ul:
pH= -lg[H3o+] = -lg 10-13 = 13
poH = 14- pH = 14-13 = 1
5. caracterul solu!iei este bazic, fiindcã pH-ul este > 7 .
Caz 3 Se ştie pH-ul şi trebuie sã calculãm: concentra!ia molarã a hidroxidului de
calciu, concentra!iile molare ale ionilor de hidroniu, hidroxil; poH-ul şi sã
apreciem caracterul acido-bazic al solu!iei.
1. Avem o solu!ie molarã de ca(oH)2 şi ştim cã este o bazã de tãrie medie (în
unele bibliografii apare bazã tare), care are reac!ia de ionizare, la dizolvarea
în apã:
ca(oH)2 (aq) = ca2+ (aq) + 2Ho-(aq)
Baza1 acid1 baza2
1mol 1mol 2moli
Perechea acid-bazã conjugatã este:
ca(oH)2 (bazã; molecula neutrã) - ca2+ (acidul lui conjugat; cation)
2. ĩn solu!iile apoase existã rela!ia:
pH + poH = 14
poH = 14- pH = 14-10 = 4
poH = -lg [Ho-] = 4; [Ho-] = 10-4 mol/ L
3. cu ecua!ia chimicã de mai sus şi regula de trei simplã se
calculeazã concentra!ia molarã a solu!iei de ca (oH)2:
2 mol de Ho- …..se ob!in din…………………1 mol de ca(oH)2
Atunci 10-4 moli Ho-………….provin din ……………..10-4 / 2 moli de ca(oH)2
Deci c M a solu!iei este 0,5* 10-4 moli / L de ca(oH)2 sau 5 * 10-5 mol/L.
4. Se calculeazã concentra!ia ionilor de hidroniu:
[H3o+] . [Ho-] = 10-14 ( mol / L)2
[H3o+] = 10-14 / 5 *10-5 = 0,2 *10-9 ( mol/L) = 2*10-10 mol/ L
5. caracterul solu!iei este bazic, fiindcã pH-ul este > 7 .
Pro(lema 2. Constantele de aciditate corespunz-toare celor dou- trepte
de ionizare a acidului car(onic sunt: < 1 & 4,2 .10O7 ; <2 & 4,8 .10O11.
Explic- de ce <2  <1
Acidul carbonic (H2co3) este un acid politropic, adicã cedeazã doi protoni, în
reac!ia de ionizare. Primul proton este cedat mai uşor, fiindcã este cedat de
o 3
moleculã neutrã; al doilea proton este cedat de un ion negativ (Hco -), care
cedeazã mai greu protonul, care este un ion cu sarcinã pozitivã:
H2co3 (aq) + H2o (l) = H3o+ (aq) + Hco3- (aq) k1
Acid 1 baza2 acid2 baza2
Hco3 (aq) + H2o (aq) = H3o (aq) + co3 (aq)
- + 2-
k2
Acid1 baza2 acid 2 baza2
Atenţie: La acizii tari şi la acizii sla(i, constanta de ionizare a
primei trepte este mai mare decât constanta de ionizare a celei de
a doua trepte.
Pro(lema 3 8 soluţie de acid acetic de concentraţie 0,02 Mare

constanta de aciditate, <a & 1,8.10O5.
a) Scrie ecuaţia reacţiei de ionizare a acidului acetic;
() >etermin- prin calcul concentraţia ionilor de Kidroniu din
aceast- soluţie.
Rezolvare
a) cH3cooH (aq) + H2o (l) = H3o+(aq) + cH3coo- (aq)
acid 1 baza2 acid2 baza1
1 mol 1mol 1 mol
constanta de echilibru se exprimã în func!ie de concentra!iile molare:
kc = [H3o+ ].[cH3coo- ] / [ cH3cooH].[H2o]
kc . [H2o] = ka = constanta de aciditate. valoarea ei indicã tãria
acidului. ka = [ H3o+ ].[ cH3coo- ] / [ cH3cooH]
b) Din ecua!ia chimicã de mai sus se observã cã la echilibru concentra!iile
molare ale ionilor afla!i în solu!ie sunt egale:
[H3o+ ] = [cH3coo- ]
ĩnlocuim datele în ecua!ia ka :
1,8 .10-5 = [ H3o+ ]2 / 2.10-2
[ H3o+ ] = € 1,8.10-5 / 2.10-2 = €0,9.10-3 = €9.10-4 =3.10-2 mol/ L
R= b) 3.10-2 mol/ L [H3o+]
Problema 4 Calculeazã gra)ul )e ionizare a unei soluţii a unei soluţii )e *i)rozilaminã

0,1 M, )acã se cunoa7te constanta )e ionizare K b 0 3,0. 10J3. Substanţa este bazã.
Rezolvare
1.Reac#ia de ionizare a hidroxilaminei este:
HoNH2 (aq) + H2o (l) = HoNH 3+ (aq) + Ho–
Este o bazã slabã, 6iindcã constanta de bazicitate este 6oarte micã şi se aplicã 6ormula de
calcul:
Kb = a2 . c ; a= √ Kb / c; Kb= 9.10-9; c = 0,1 = 10-1
a= √ Kb / c = √ 9.10-9/ 10-1 = √ 9.10-9+1 = 3.10-4
R: 3.10-4
Problema 5 O soluţie 0,1 M )e aci) acetic are gra)ul )e ionizare egal cu 1,14 /.
Calculeazã constanta )e aci)itate ()ouã zecimale+ a aci)ului acetic.
Rezolvare
Gradul de disociere al acidului acetic este mic, din 100 molecule de acid acetic se
descompun in ioni, doar 1,34.
Se aplicã 6ormula simpli6icatã a constantei de ionizare – legea lui ostwald:
KCH3CooH = a2 . c
a = 1,34 %= 0,0134; c=0,1
KCH3CooH = 0,01342.0,1= 0,00018 =1,8.10-5
Problema 6. O soluţie )e NaOH 0,1 M se neutralizeazã cu o soluţie )e HCL 0,1 M.

Calculeazã pHJul soluţiei rezultate:
dupã neutralizarea a 99 % din solu!ia de bazã;

la punctul de echivalen!ã;
în prezen!a unui exces de 1% acid.
Rezolvare
Acidul clorhidric se introduce din biuretã peste hidroxidul de sodiu din paharul
conic.
caz 1 Se neutralizeazã 99 % din bazã
1. Se calculeazã numãrul de moli de ioni de H+ şi de Ho- din solu!iile de acid
şi bazã:
considerãm v Hcl= 1L; n HcL = cM .vHcl = 0,1 . 1= 0,1 mol Hcl
considerãm v NaoH =1L; nNaoH = cM . v NaoH = 0,1 . 1 = 0,1 mol NaoH n
moli H+ = n moli Hcl = 0,1 moli
n moli Ho- = n moli NaoH = 0,1 moli
2. Se calculeazã numãrul de moli de NaoH, care se
neutralizeazã: 0,1. 99/100= 0,099 moli de NaoH
Deci 0,099 moli de NaoH vor fi neutraliza!i de 0,099 moli de Hcl.
3. Se calculeazã numãrul de moli de NaoH, care nu se neutralizeazã. Ei vor da
un caracter bazic. ıonii proveni!i din ionizarea apei nu influen!eazã:
0,1 moli-0,099= 0,001 moli de NaoH
4. Se calculeazã poH-ul şi pH-ul:
poH= -lg[ Ho-] = -lg 0,001 = -lg 10-3 =3
pH= 14-poH=14-3=11
caz 2.La punctul de echivalen!ã:
0,1 moli de H+ sunt neutraliza!i de 0,1 moli Ho-, conform reac!iei:
H+ + Ho- = H2o
în solu!ia rezultatã rãmân ionii proveni!i din ionizarea apei [H +] = [Ho-] = 10-7
mol/L;
pH=poH=7; solu!ia este neutrã.
caz 3.ın prezen!a unui exces de 1% acid
Se calculeazã numãrul de moli de Hcl adãuga!i în plus:
La 100% moli de Hcl……………se adaugã…..1% Hcl
0,1 moli Hcl.....................................x
x= 0,1 .1/100= 10-3 moli Hcl vor fi în plus
Sunt neutraliza!i 0,1 moli de NaoH cu 0,1 moli de Hcl; rãmân 10-3 moli de Hcl
neutraliza!i, care vor da un caracter acid solu!iei finale:
v s finalã= 1 L
n moli H+ = n moli Hcl = 10-3 moli
pH= -lg[10-3] = 3
R: 11;7;3
Problema F Calculeazã concentraţia ionilor )e *i)roniu a unei soluţii )e aci) azotic care
rezultã prin amestecarea a (00 cm 1 soluţie )e aci) azotic 0,1 M cu 400 cm1 soluţie )e
aci) azotic 0,( M 7i cu 400 cm1 apã )istilatã.
Aezolvare
1. Se calculeazã numãrul de moli de H7o 3 şi ioni de hidroniu, din 6iecare
solu#ie: n 1 moli H7o3 $ >M . V H7o3 $ &,1 mol/L . &,2 L$&,&2 moli
n1 moli HF $ n moli H7o3 $ &,&2 moli
n 2 moli H7o3 $ >M . V H7o3 $ &,2 mol/L . &,4 L $ &,&0 moli
n2 moli HF $ n moli H7o3 $ &,&0 moli
2. Se calculeazã numãrul total de moli de ioni hidroniu şi volumul 6inal de solu#ie, pentru a
calcula concentra#ia molarã de ioni de hidroniu)hidro+en*:
ntotal de ioni HF $ n1 F n2 $ &,&2 F &,&0 $ &,1& moli
V6inal de solu#ie$ V1 F V2 F V H2o $ &,2 F &,4 F &,4 $ 1 L
3. Se calculeazã concentra#ia molarã de ioni de hidroniu:
>M $ n moli HF/ V 6inal $ &,1 moli/ 1 L$ &,1 M
4. Se calculeazã pH-ul solu#iei 6inale:
pH$ -l+W HF $ -l+ &,1 $ -l+1&-1$1
A: 1
Problema 4. Gra)ul )e ionizare al aci)ului acetic în soluţie 0,1 M este 1,1(K10 J(. La
ce concentraţie )e aci) nitros (azotos+ HNO ( , gra)ul sãu )e ionizare va avea aceea7i
valoare<
Ka HNO( 0 4K10J4
Rezolvare
Trebuie sã calculãm concentra!ia în acidul azotos, la care gradul sãu de ionizare
(a) este egal cu gradul de ionizare al acidului acetic, adicã cu a = 1,32×10-2.
Se scrie reac!ia de ionizare+ a HNo- 2 :
HNo2 +H2o = H3o + No2
Se noteazã cu:
c = concentra!ia molarã ini!ialã a acidului azotos în solu!ie;
ac= concentra!iile ionilor hidroniu şi azotos afla!i în solu!ie la echilibru şi care
sunt egale;
c-ac = concentra!ia acidului neionizat, la echilibru.
Se scrie expresia constantei de aciditate (constanta de echilibru) ka:
ka = (ac)2 / c(1-a) = a2 c / 1- a
c = ka x (1- a) / a2
Se înlocuiesc datele în aceastã expresie matematicã a concentra!iei:
c = 4×10-4 x (1-1,32×10-2 ) (1,32×10-2)2
c= 4×10-4 x ( 0,9868) x 1,7424 x10-4
c = 2,3 mol / L R = 2,3 mol / l
Problema 3. Sã se calculeze constanta )e )isociere a aci)ului acetic în soluţie 0,1 M,
7tiin) cã gra)ul )e )isociere aparent al aci)ului cu aceastã concentraţie este 1,16 /
. Aezolvare
Se determinã concentra!ia ionilor din solu!ie la echilibru, considerând

concentra!ia totalã a acesteia (0,1 M) drept 100%:
0,1…..............100%
x.......................1,36%
de unde:
x = 0,1 x 1,36 / 100 = 1,36 x 10-3 ioni-g / L
Se scrie ecua!ia de disociere a acidului acetic; se noteazã sub fiecare component
concentra!ia de echilibru:
cH3cooH + H2o = H3o+ + cH3coo-
0,1-1,36×10-3 1,36 x 10-3 1,36 x 10-3
Se înlocuiesc datele în ka a acidului acetic:
ka = [H3o+] x [cH3coo- ] / [cH3cooH]
ka = 0,00136 x 0,00136 / 0,09863 = 1,88x 10-5
R = 1,88x 10-5
Problema 10. Sã se )etermine gra)ul )e )isociere aparent al aci)ului acetic întrJo
soluţie 0,( M, 7tiin) cã Ka 0 1,4 z10J1.
Aezolvare
Se scrie ecua!ia de disociere a acidului acetic; se noteazã sub fiecare
component concentra!ia de echilibru, !inând cont de gradul de disociere :
cH3cooH + H2o = H3o+ + cH3coo-
CM iniţial
0,2 0 0
CM la ecKili(ru
c-ac ac ac
0,2 - a 0,2 a 0,2 a 0,2
Se scrie expresia constantei de aciditate (constanta de echilibru) ka:
ka = (ac)2 / c(1-a) = a2 c / 1- a
Se înlocuiesc datele în aceastã expresie matematicã:
1,8 x10-3 = a2 0,2 / 1-a
0,2 a2 + 1,8 x10-3 a - 1,8 x10-3 = 0
a = 1,9 x10-3 ion-g / L
Se aplicã regula de trei simplã pentru calcularea gradului de disociere
procentual:
0,2 mol / L.............................100%
= 1,9 x10-3 ion-g / L.............................x
x = 1,9 x10-3 x 100 / 0,2 = 0,95 %
Pro(lema 11. R = 0,95 %
Clorura de ar)int este un precipitat care are produsul de solu(ilitate
Ps/A)Cl) & 1Q 10O10 /la 250C). Care este valoarea solu(ilit-ţii în ap- a
acestei s-ri4
Rezolvare
Este o pro(lem- de ecKili(ru de solu(ilitate a unui precipitat in apa .
Schema de rezolvare este: se scrie ecua!ia chimicã a reac!iei de disociere a
acestei sãri în apã, care este o reac!ie reversibilã, cu stabilirea unui echilibru
chimic; se va scrie valoarea constantei la echilibru, în care apare solubilitate
precipitatului la 250c.
Agcl pp(aq) = Ag+ (aq) + cl- (aq)
La stabilirea echilibrului chimic la 250 c, constanta de echilibru se exprimã în
func!ie de concentra!iile molare ale substan!elor chimice, care existã la acest
moment în solu!ia apoasã:
ks = [Ag+ (aq)] . [cl- (aq)] / [Agcl pp]
[Agclpp] = concentran!ia molarã a Agcl precipitat, care a disociat în apã; este o
cantitate micã;
[Ag+ (aq)] = concentra!ia molarã a ionilor de Ag, care sunt la echilibru, în solu!ie;
[cl- (aq)] = concentra!ia molarã a ionilor de cl, care sunt la echilibru, în solu!ie
considerãm cã aceste douã concentra!ii molare ale ionilor sunt egale cu
solubilitatea la 250 c, notatã cu S, atunci ecua!ia lui ks va fi:
ks . [Agcl pp] = [Ag+ (aq)]2 = S2
Produsul ks . [Agcl pp] = Ps
Ps = S2
S = €pks
S = €1.10-10 = 1.10-5 mol/L
Solubilitatea Agcl este 1.10-5 mol/L; se observã din reac!ia de disociere
electroliticã a acestei sãri, cã 1 mol de Agcl formeazã 1 mol de Ag+.
R: 1.10-5 mol/L
Pro(lema 12.
Care este concentraţia de A) + /aS) dintrOo soluţie de 150 mL ap- care
conţine 1 ) de ?A)/7H 3)2@ 783, dac- valoarea constantei de disociere a
ionului complex este 10 O7 4
Rezolvare
Este o pro(lem- de ecKili(ru în soluţia de sare2 are loc Kidroliza s-rii.
Din valoarea constantei de disociere a ionului complex Ag(NH3)2]- se va calcula
concentra!ia molarã a ionilor de argint existen!i la echilibrul chimic, în 150 mL de
apã. concentra!ia molarã a complexului se calculeazã cu datele din enun!.
Se calculeazã concentra!ia molarã a complexului:
M complex = A Ag + 3A N+ 6 A H + 3 Ao =
108+3.14+6.1+3.16=204 cM = md / M.vs = 1/204.0,15=1/ 30,6 =
0,0327 mol/ L
Ecua!iile de disociere electrolitice ale complexului şi ale ionului complex sunt:
[Ag(NH3+)2] No3 (aq) = Ag(NH 3) aq + No3 aq
+ -
Ag(NH3) aq = Ag+ (aq) + 2 NH3

3. constanta de disociere a ionului complex la echilibrul chimic
este: kd = [Ag+] . [NH3]2 / [Ag(NH3)+]
[Ag+] = concentra!ia molarã a ionilor de argint, la stabilirea echilibrului
chimic [NH3] = concentra!ia molarã a moleculelor de amoniac, la stabilirea
echilibrului chimic
Din ecua!iile de disociere electroliticã se observã cã:
-1mol de [Ag(NH3)2] No3 prin disociere produce 1 mol de Ag(NH3)+
-La 1 mol de Ag(NH3)+ ..corespund…..1 mol de Ag+…..2 moliNH3, de unde rezultã
cã 1mol de amoniac corespunde la 0,5 moli de ioni argint.
ĩnlocuim în ecua!ia constantei de disociere [NH 3]= 0,5 [Ag+] şi vom avea
valoarea:
kd = [Ag+] .[[0,5 Ag+]]2 / [Ag(NH3)+] = 0,25 [Ag+]3 / [Ag(NH3)+]
4. ĩnlocuim datele kd şi concentra!ia molarã a complexului în expresia
matematicã a lui kd şi se calculeazã concentra!ia ionilor de Ag+ la echilibrul
chimic:
10-7 = 0,25. [Ag+]3 / 0,0327
[Ag+]3 = 10-7. 0,0327 / 0,25 = 0,1308.10-7 = 13,08 .10-9
[Ag+] = radical de ordinul 3 din 13,08.10-9= 2,35.10-3 mol / L
R: [Ag+] aprox 2,35.10-3 mol/L.
Problema 13.
O soluȨie de clorurã de amoniu are pH=5,32. Ce masã de clorurã de
amoniu se aflã în 50 mL soluȨie. Kb pentru amoniac este 1,8.10-5.
Rezolvare
Este o problemã bazatã pe hidroliza unei sãri formatã prin reac!ia unui acid
tare Hcl cu o bazã salbã NH4oH, în urma dizolvãrii în apã. Reac!ia are loc cu
stabilirea unui echilibru chimic, la care se poate calcula constanta de hidrolizã.
Din aceastã constantã se calculeazã concentra!ia molarã a ionului amoniu,
la echilibrul chimic şi apoi numãrul de moli de clorurã de amoniu/ 50 mL.
Scriem reac!iile chimice care au loc la dizolvarea sãrii în apã: disociere
electroliticã (ionizare) şi apoi reac!ia ionilor cu apa, pentru a ob!ine ecua!ia
simplificatã a reac!iei de hidrolizã:
NH4cl (aq) = NH4+ (aq) + cl- (aq) -ionizare/ disociere la dizolvare
în apã NH4 + cl + HoH = NH4oH + H+ + cl- -hidrolizã
+ -
Bazã slabã Acid tare, care ionizeazã total

Prin reducerea ionul cl- (ion spectator), ecua!ia de echilibru chimic este:
NH4+ (aq) + HoH= NH4oH + H+ ; se vede cã solu!ia acestei sãri este acidã.
constanta de hidrolizã la echilibru are formula:
kh = [NH4oH] . [H+] / [NH4+]
Hidroxidul de amoniu rezultat este o bazã slabã şi care disociazã în apã:
NH4oH (aq) = NH 4 (aq) + Ho
+ -
kb = [NH4+] . [Ho-] / [NH4oH]

vrem sã eprimãm constanta de hidrolizã în func!ie de produsul ionic al apei k
H2o ; pentru aceasta vom înmul!i cele douã constante, pentru a ajunge la produsul
concentra!iilor ionilor de hidroniu şi hidroxil:
kh. kb = [NH4oH] . [H+] / [NH4cl] . [NH4+] . [Ho-] / [NH4oH] = [H+].[Ho-]= k H2o
Deci:
kh. kb = k H2o = 10-14 mol/ L
Modele de probleme de echilibre chimice in apa si solutii apoaseSe calculeazã
kh:
kh = 10-14 / 1,8.10-5 = 0,55.10-9 mol/L
Din kh se calculeazã concentra!ia molarã a ionului amoniu.
NH4+ (aq) + HoH= NH4oH + H+
La echilibrul chimic avem concentra!iile molare ale substan!elor existente în
solu!ie:
[NH4+] = [NH 4+]ini!ial din NH cl - [H +]; se poate neglija aceastã concentra!ia
ionilor de hidrogen, fa!ã de concentra!ia NH4cl;
[NH4oH] = concentra!ia molarã a hidroxidului de amoniu
[H+] = concentra!ia molarã a ionului de hidrogen şi care se considerã egalã cu a
hidroxidului de amoniu.
Se înlocuieşte în valoarea lui kh, concentra!ia molarã a [NH 4oH] = [H+]
kh = [NH4oH] . [H+] / [NH4 +] = [H+]2 / [NH4 +]
[NH4+] = [H+]2 / kh
[H+] = 10-pH = 10-5,32
[NH4 +] = (10-5,32)2 / 0,55.10-9 = 1,81.10-10,64+9 = 1,81.10-1,64 mol/L
Din reac!ia de disociere a clorurii de amoniu, în urma dizolvãrii în apã se observã
cã 1 mol de clorurã de amoniu produce 1 mol de ion amoniu. Se calculeazã
masa de clorurã de amoniu din 50 mL, ştiind concentra!ia molarã a acestuia de
1,81.10-1,64 mol/L.
M NH4cl = A N + 4 A H + A cl = 14+4.1+35,5=53,5
Dacã 1L solu!ie are……………………………….. 1,81.10-1,64 mol . 53,5g/mol
Atunci 50.10-3 L are……………………………………x g
x= 50.10-3. 1,81.10-1,64 . 53,5 = 4,84. 10-1,64 = 4,84.10-2+0,36 = 4,84 .10-2.100,36=
4,84.2,29. 10-2 =11,09 .10-2 g
R: 11,09 .10-2 g
Pro(lema 14.
a)Acidul HA are <a&4.=.10 O10. Ce valoare are pHOul soluţiei de 7aA
0,03 M4
() Ce concentraţie va avea soluţia de acetat de sodiu care are un pH cu
2 unit-ţi mai mic decât soluţia de mai sus4 / p<a CH3C88H & 4,74)
Rezolvare
Se propune schema de rezolvare, cu scopul de a-!i forma o vedere asupra
fenomenelor ce au loc şi ce formule de calcul se pot aplica şi de ce.
Cazul a
Este o problemã bazatã pe: a) disocierea electroliticã (ionizare) a unui acid/
respectiv acid acetic în urma dizolvãrii în apã; b)hidroliza unei sãri formatã prin
reac!ia unui acid slab (ka este foarte micã) cu o bazã tare NaoH, în urma
dizolvãrii în apã. Reac!ia are loc cu stabilirea unui echilibru chimic, la care se
poate calcula constanta de hidrolizã. Aceastã constantã se exprimã în func!ie de
ka şi kH2o; din acest raport se calculeazã concentra!ia ionilor de Ho- la echilibru şi
apoi concentra!ia ionilor de hidrogen, afla!i la echilibru.
1. Scriem reac!iile chimice de disociere electroliticã care au loc la dizolvarea
sãrii NaA şi ale acidului HA în apã:
HA(aq) = H+(aq) + A-(aq)
acid
ka = [H+] . [A-] / [HA] ; acest acid disociazã foarte pu!in, deci concentra!ia lui la
echilibru+ chimic se poate neglija.
ka = [H ] . [A ] -
NaA(aq) = Na+ (aq) + A-(aq)

Sare bazã conjugatã tare
A (aq) + HoH = HA(aq) + Ho- este forma simplificatã a reac!iei de hidrolizã,
-
fiindcã anionul este o bazã conjugatã tare, capabilã sã accepte un proton de la

apã. Se scrie constanta de hidrolizã la echilibru:
kh = [ HA].[Ho-] / [A-]
Se aplicã rela!ia:
kh.ka= kH2o = 10-14
kh = 10-14 / ka-
[HA].[Ho ] / [A ] = 10-14 / ka
-
când reac!ia chimicã ajunge la echilibrul chimic vom avea în solu!ia sãrii
dizolvate în apã, urmãtorele concentra!ii molare ale substan!elor:
[A-] = concentra!ia anionului rãmas neionizat= concentra!ia molarã a lui A din
NaA înainte de a fi introdus în apã- concentra!ia de ioni Ho- puşi în libertate şi
care se pot neglija; deci concentra!ia anionului rãmas neionizat = concentra!ia
anionului ini!ial din NaA. Din stoechiometria reac!iei de disociere a lui NaA în
apã, se observã cã 1 mol de NaA produce 1 mol de A-.
[ HA] = concentra!ia molarã a acidului HA format şi care se aproximeazã egalã
cu a ionului hidroxil
[Ho-] = concentra!ia molarã a ionului hidroxil pus în libertate
Se exprimã deci concentra!ia lui HA, în func!ie de concentra!ia lui Ho -.
[Ho-]2 / [A-] = 10-14 / ka
Se calculeazã din rela!ia de mai sus concentra!ia ionilor de hidroxil.
[Ho-]2 = (10-14 / ka). [A-] ka= 4,9.10-10
[NaA] = 0,03 mol/L
[Ho-]2 = (10-14 / 4,9.10-10) . 0,03 = (0,20.10-14+10) . 0,03= 0,006.10-4
[Ho-] = €0,006.10-4 = 0,070.10-2
Se calculeazã concentra!ia ionilor de hidrogen şi pH-ul, în solu!ia de NaA la
echibrul chimic:
[H+] . [Ho-] = 10-14
[H+] = 10-14/ [Ho-] = 10-14 / 0,07.10-2 = 12,9 .10-14+2 = 12,9.10-12 mol/ L
pH= -lg [H+] =- lg 12,9.10-12 = - (lg12,9 +lg10-12 ) = -1,11 +12 = 10,89
Caz b
Din constanta de hidrolizã a acetatului de sodiu se va calcula concentra!ia
acetatului de sodiu. Se cunosc:
-pH-ul solu!iei de acetat de sodiu= pH solu!ie de la pct a-2= 10,89-2=8,89
-poH=14-8,89=5,11; [Ho-] = 10-5,11 mol/L
-pka = -lg ka;p ka cH3cooH = 4,74; ka= 10-4,74
Se scrie reac!ia de hidrolizã a cH3cooNa-sare provenitã din acid slab şi o bazã
tare:
cH3cooNa = cH3coo- + Na+
cH3coo- (aq) + Na+(aq) + HoH(l) = cH3cooH(aq) + Na+(aq)+ Ho-(aq)
Acid slab bazã tare
Se reduc ionii Na+, echilibrul este:
cH3coo- (aq) + HoH(l) = cH3cooH(aq) + Ho-(aq)
Hidrolizeazã anionul acetat, care este baza conjugatã tare a acidului slab-acid
acetic.
2. Se scrie rela!ia: kh . ka = k H2o
kh = [cH3cooH] .[Ho-] / [cH3coo-] = constanta de hidrolizã
[cH3cooH]=[Ho-]
[cH3coo-] la echilibru= c cH3cooNa - c Ho-; cHo- se poate neglija fa!ã de c cH3cooNa
[cH3coo-] la echilibru= c cH3cooNa
3.Se înlocuiesc datele în kh = k H2o / ka = 10-14/ 10-4,74 = 10-14+4,74=10-9,26
[Ho-]2 / [cH3coo-] = 10-9,26
(10-5,11)2 / [cH3coo-] = 10-9,26
4. Se calculeazã concentra!ia molarã a ionului acetat:
[cH3coo-] = (10-5,11)2 / 10-9,26 = 10-10,22+9,26 = 10-0,96 = 10-1.100,04= 1,096 .10-1 M
1 mol de acetat de sodiu produce la hidrolizã 1 mol de acetat;
concentra!ia molarã a ionului acetat este1,096 .10 -1 M. Deci 1L solu!ie are 0,11
moli acetat şi tot atâ!ia moli de acetat de sodiu.
R: 10,89; 0,11 moli.
Problema15
Sã se calculeze pH-ul unei soluȨii care conȨine 1 g de CH3COOH şi 0,3 g
de CH3COONa în 1,5 L apã? (Ka (CH3COOH)=1,8.10-5)
Rezolvare
Este o problemã de echilibru acido-bazic în soluȨie tampon.
Avem o solu!ie formatã dintr-un acid slab (cH3cooH) şi baza sa conjugatã din
acetatul de sodiu (cH3cooNa) pH-ul acestei solu!ii este men!inut constant la
adãugare de acid sau bazã deoarece existã componen!ii cH3cooH şi cH3cooNa,
care vor consuma ionii hidroniu şi hidroxil adãuga!i:
Avem reac!iile:
-cãnd în solu!ie se introduce un acid, deci ioni H 3o+, avem reac!ia dintre ionul
acetat din sare cu acidul introdus (acesta se va consuma):
cH3coo- + H3o+ = cH3cooH + H2o
- cãnd în solu!ie se introduce o bazã, deci ioni Ho-, vom avea reac!ia dintre
acidul acetic şi baza introdusã (aceasta se va consuma):
cH3cooH + Ho = cH3coo + H2o
- -
concentra!ia ionilor de hidroniu din solu!ia tampon se calculeazã cu formula de

mai jos- la care s-a ajuns prin deducere:
[H3o+] = ka [acid] / [sare]
[H3o+] = concentra!ia ionilor de hidroniu din solu!ia tampon; se va calcula din ea
pH-ul
ka=constanta de aciditate a acidului acetic [acid]=concentra!
ia molarã a acidului acetic din solu!ia tampon
[sare]=concentra!ia molarã a acetatului de sodiu din solu!ia tampon
Etape de rezolvare
1. Se calculeazã concentra!iile molare ale acidului acetic şi ale acetatului de
sodiu în 1,5L solu!ie tampon:
M acid acetic=60; M acetat de sodiu=82
c M (cH3cooH) = md/M.vs = 1/ 60.1,5=0,011mol/L
c M (cH3cooNa) = md/ M.vs = 0,3/82.1,5 = 0,0024 mol/L
2. Se înlocuiesc datele numerice în formula de calculare a concentra!iei molare
a ionilor de hidroniu din solu!ia tampon:
[H3o ] = ka [acid] / [sare]
+
[H3o+] = 1,8.10-5 . 0,011/ 0,0024= 8,25.10-5 mol/L

3. Se calculeazã pH-ul solu!iei tampon:
pH-ul = -lg [H3o+] = -lg 8,25.10-5 = -(lg 8,25 + lg 10-5) = -0,916 + 5 = 4,08
R: 4,08
LEGILE GA>ELOR
Definiţii ale gazului
O definiţie empiricã este
aceea prin care gazul este o stare de agregare a
materiei de pe planeta noastrã, alãturi de alte forme: solid, lichid. S-a introdus şi
a patra stare, plasma, care abundã în univers. Aceste patru stări de agregare
sunt descrise prin proprietă!ile de „volum” i „formă”:
în stare solidă materia are volum i formă fixe;
în stare lichidă materia are volum fix, dar ia forma vasului în care este
!inută;
în stare gazoasă materia ocupă întregul volum disponibil, luând forma
corespunzătoare;
în stare de plasmă, materia nu are nici formă, nici volum propriu, i este
ionizată, răspunde la for!e electromagnetice i emite radia!ii
electromagnetice. https://ro.wikipedia.org/wiki/Stare_de_agregare
O altã definiţie puncteazãmişcarea haoticã a moleculelor unui gaz şi
interac!iunile slabe dintre molecule, care genereazã principalele proprietã!i ale
gazelor. Mişcarea moleculelor de gaz dintr-un spa!iu este haoticã, adicã
dezordonatã, fiindcã dupã fiecare ciocnire cu o altã moleculã sau cu peretele
vasului îşi schimbã direc!ia mişcãrii.
conform studiilor for!ele de atrac!ie dintre moleculele de gaz sunt slabe,
de tip: van der waals pentru moleculele nepolare; for!e de tip dipol-dipol pentru
molecule polare şi uneori legãturi de hidrogen. Astfel gazele se caracterizeazã
prin:
nu au volum propriu şi nici formã proprie (ocupã tot spa!iul ce-l au la
dispozi!ie şi iau forma vasului în care se aflã);
difuzeazã unele în altele;
se amestecã în orice propor!ie;
strãbat orificii foarte fine ale materialelor poroase;
se pot comprima uşor;
exercitã presiune mare asupra pere!ilor vasului în care se gãsesc.
Fizicianul englez James clark Maxwell introduce un model de gaz şi
anume gazul ideal (perfect) cu ajutorul cãruia sã se poatã studia mai uşor
comportarea unui gaz, în diferite condi!ii de temperaturã, presiune, volum. El nu
existã în naturã.
Gazul ideal se caracterizeazã, în mare, prin: distan!e mari dintre molecule,
fa!ã de dimensiunile acestora; for!ele de interac!iune sunt neglijabile; presiunea
gazului este datã numai de ciocnirile dintre molecule şi pere!ii vasului.
ĩn realitate moleculele de gaz au volum bine determinat care nu se poate
neglija şi ciocnirile dintre ele modificã presiunea pe care o exercitã asupra
pere!ilor vasului în care se aflã.
Parametrii de stare ai gazului ideal
Sunt proprietã!i fizice, care determinã la un moment dat starea gazului, precum:
presiunea (p); temperatura (T); volumul (v).
ĩntre ei existã rela!ia:
pOvO/ TO = p1v1/ T1= …pnvn/ Tn = constant
Probleme rezolvate
Bi(lio)rafie
M.D.Masjuan, J.M. Dou. 1 Quimica, cassal 1989
1. /82 pa). 47) 8 mas- de )az ocup- un volum de 200 dm3 la
presiunea de 102 Pa. Care este presiunea necesar- pentru reducerea
volumului la 50 dm3 f-r- variaţia temperaturii.
Rezolvare
T=temperatura=constantã, nu se modificã în timpul modificãrii presiunii şi a

volumului.
Stare Presiunea(Pa) volum(dm3)
ıni!ial (1) 1×1O2 2OO
Final (2) p2=? 5O
Se aplicã legea Boyle-Mariotte pentru calcularea presiunii p2 şi înlocuim datele în rela!
ie:
p1v1 = p2v2
1×1O2 Pa x 2OO dm3= p2 x 5O dm3
p 2 = 1×1O2 Pa x 2OO dm3 / 5O dm3 = 4×1O2 Pa
R: 4T102 Pa
2. In rezervor de 10 m3conţine (ioxid de azot la presiunea de 105Pa şi la
temperatura de 200C. Cât va fi presiunea, dac- temperatura creşte la
2800C 4
Rezolvare
volumul se considerã constant, adicã nu se modificã în timpul modificãrii
presiunii şi temperaturii. Se aplicã legea Gay-Lussac:
p1 / T1 = p2 / T2
Stare Presiune(Pa) Temperatura(k)
ıni!ialã (1) 1×1O 5
(273 + 2O)
Finalã (2) p2=? (273 + 28O)
ĩnlocuim datele în expresia matematicã de mai sus:
1×1O5 Pa / 293 k = p2 / 553 k
p2 = 1×105 Pa x 553k / 293 k = 1,89×105 Pa
R: 1,89×105 Pa
3.(10/pag.48) O masã de gaz ocupã un volum de 500 cm3 si la

temperatura de -200 C. CalculaȨi volumul gazului când temperatura
creşte la 1000 C, dacã presiunea nu se modificã.
Rezolvare
Presiunea nu se modificã în timpul modificãrii temperaturii şi a volumului. Ea
este constantã. Se aplicã legea charles şi Gay-Lussac:
v1/T1 = v2/T2
Stare volum(cm3) Temperatura(k)
ıni!ialã(1) 500 (273+(-20))= 253
Finalã(2) v2 =? (273+100)=373
ĩnlocuim datele în expresia matematicã de mai sus:
500 cm3/ 223k = v2x 373k
v2= 500 cm3x 373/ 253 = 737 cm3
R: 737 cm3
4.(pag.39) O masã de gaz ocupã un volum de 3 dm3 la presiunea de
1×103Pa şi la temperatura de 2000C. CalculaȨi volumul pe care-l va
ocupa acest gaz la -500C şi presiunea de 1×105 Pa.
Se observã cã variazã presiunea, temperatura şi volumul. Se aplicã
legea generalã a gazelor perfecte (ideale), pentru a calcula volumul
final.
P1 V1 / T2 = p2V2 / T2
Rezolvare
ĩnlocuim datele în expresia de mai sus şi calculãm volumul final.
Stare Presiune(Pa) volum(dm3) Temperatura(k) ıni!
ialã 1×103 3 273+200=473
Finalã 1×10 5
v2=? 273-50=223
1×10 Pa x 3dm / 473k = 1×10 Pa x v2 / 223k
3 3 5
v2 = 1×103 x3 dm3 x 223 / 1×105 x 473

v2 = 1,41×10-2 dm3= 1,41×103x10-2cm3=14,1 cm3 R:
3
14,1 cm
LEGILE GA>ELOR
Se oferã tipurile de probleme rezolvate:
Probleme simple cu legile: Boyle-Mariotte; Gay-Lussac; charles; ecua!ia
de stare a gazelor perfecte; Avogadro;
Probleme complexe de calcul stoechiometric, când se cunoaşte volumul
gazului şi randamentul în produs de reac!ie;
Probleme pentru bacalaureat şi concursuri;
Analiza cuprului din aliajele sale, fiindcã se propun la concursuri reac!iile
dintre cupru, sãrurile lui cu acidul azotic, sulfuric, hidroxidul de amoniu.
Un alt aspect este utilizarea medicinal a alamei, conform cercetãrilor
ştiin!ifice actuale.
I. BIBLIOGRAFIE
Lumini!a vlãdescu, olga Petrescu, ıleana cosma, chimie, manual pentru clasa a
ıx-a, Editura Didacticã şi Pedagogicã, R.A., Bucureşti-1998
1/2 La ce presiune se aflã oxigenul gazos într-un cilindru de oȨel de 40
dm3, ştiind cã la t=00C s-au introdus în cilindru 6000 dm3 oxigen?
6000 L de oxigen se aflã la presiunea P1 = 1 atm şi temperatura de 0 0 c;
Se introduc în cilindru 6000 L de oxigen; presiunea creşte la P2
volumul cilindrului este egal cu volumul gazului, la temperatura de 0 0 c şi
presiunea3 P2
1l= 1 dm
observãm cã temperatura rãmâne constantã (t=00c), variazã presiunea şi
volumul.
Trebuie sã aflãm P2.
ce trebuie sã cunoaştem:
Legea lui Boyle-Mariotte:
La temperaturã constantã, volumul ocupat de o masã determinatã de gaz
variazã invers propor!ional cu presiunea la care se aflã gazul.
P1v1= p2v2
Rezolvare
ınlocuim în expresia de mai sus datele şi calculãm P2:
P2. 40 l= 1atm . 6000 L
R: P2 = 150 atm
223 Ce volum va ocupa la 2000 C o cantitate de Kidro)en, ştiind c- la 10
0
C aceeaşi cantitate, ocup- un volum de 12 dm3 la p&constant 4
Ştim cã la temperatura ( T1 grade kelvin) de 10 0 c, hidrogenul are
volumul (v1) de 12 dm3 ( litri) şi o anumitã masã;
observãm cã aceeaşi masã are la temperatura ( T2 grade kelvin) un
volum ( v2).
observãm cã presiunea este constantã, în timpul varia!iei volumului şi a
presiunii
Trebuie sã aflãm v2.
Legea Gay-Lussac
La presiune constantã, volumul ocupat de o masã determinatã de gaz
variazã direct propor!ional cu temperatura absolutã. v1/ T1 = v2/ T2
Rezolvare
calculãm Temperaturile absolute ale gazului cu expresia:
T grade k = 273 + t ( grade c) T1= 273 + t1 = 273+10=
283 T2= 273+ t2= 273+200 = 473
ınlocuim datele în expresia matematicã a legii Gay-Lussac: 12/ 283 = v2 /
473 v2 = 12 x473 / 283 = 13 L R: 13 L
32 4 CunoscînduOse c- la 200 C presiunea unei cantit-ţi de azot dintrOun
recipient este de 2 atm, s- se afle la ce temperatur- azotul din recipient
va avea presiunea de 6 atm4
Ştim cã la temperatura (T1 grade kelvin ) de 20 0 c o cantitate de azot are
presiunea (P1) de 2 atm;
Aceeaşi cantitate de azot va avea la presiunea (P2) de 6 atm, temperatura
T2 grade kelvin
observãm cã volumul rãmâne constant, când variazã temperatura şi
presiunea.
Trebuie sã aflãm T2
Legea lui Charles:
La volum constant, presiunea unei mase determinate de gaz variazã direct
propor!ional cu temperatura absolutã.
P1/ T1 = P2 / T2
Rezolvare
calculãm Temperatura absolutã T1 a gazului cu expresia:
T grade k = 273 + t ( grade c)
T1= 273 + t1 = 273+20= 293 grade k
ınlocuim datele în expresia matematicã a legii lui charles:
2/ 293 = 6 / T2
T2 = 6x 293 / 2 = 879 grade
k t 2 = 879-273= 606 0 c
R: 606 0 c
42 5 >ensitatea Kidro)enului la 00 C şi 1 atm este e)al- cu 0,08== ) 2
dm3 . S- se afle densitatea Kidro)enului la 0 0 C şi 4 atm. / Inlocuiţi în
relaţia P1 H1 & P2 H2, H & m2 U ).
observãm cã temperatura este constantã şi variazã numai presiunea şi
volumul hidrogenului.
observãm cã masa gazului este constantã.
Avem la presiunea P1= 1 atm, densitatea hidrogenului (p1= 0,0899 g /
dm )
3
Avem presiunea P2 =4 atm

Trebuie sã aflãm p2 (g /
dm3 ) Rezolvare
Scriem rela!ia de varia!ie a presiunii cu volumul, la temperature constantã:
P1 v1 = P2 v2 (1)
Scriem rela!ia de calculare a densitã!ii:
P=m/v;
v = m/ p (2)
Masa este constantã; deci masa la P1= masa la P2 = m (g)
ınlocuim expresia 2 în expresia 1:
P1 ( m/ p1 ) = P2 ( m / p2 )
P1 / p1 = P2 / p2 (3)
ınlocuim datele în rela!ia (3):
1/ 0,0899 = 4 / p2
p2 = 4x 0,0899 / 1 = 0,2796 g / dm3
R: 0,2796 g / dm3
52 6 IntrOun cilindru de oţel de 20 dm3 se afl- oxi)en la 120 atm. Se
consum- o parte din oxi)en pentru sudur- şi presiunea în cilindru
scade la 50 atm. Ce volum de oxi)en în condiţii normale, a mai r-mas
în cilindru 4
1. observãm cã temperatura este constantã şi variazã presiunea şi volumul.
2. Ştim cã în situa!ia de condi!ii normale de temperaturã şi presiune, un gaz
are presiunea de 1 atm, deci P2 = 1 atm.
3. cunoaştem: volumul gazului şi presiunea gazului înainte de sudurã: v1=20
dm3 - volumul cilindrului;
4. observãm cã dupã sudurã, presiunea oxigenului din cilindru ajunge la P2 =
50 atm.
5. Trebuie sã calculãm v2, volumul gazului rãmas în cilindru, la 1 atm-
condi!ii normale de presiune şi temperaturã.
Rezolvare
Scriem rela!ia de varia!ie a presiunii cu volumul, la temperaturã constantã:
P1 v1 = P2 v2
ınlocuim în aceastã rela!ie datele: v1= 20 dm3, care este volumul cilindrului; P2
=50 atm, presiunea dupã sudurã; P2 = 1 atm, presiunea în condi!ii normale:
50 x 20 = 1x v2
v2 = 1000 dm3
Dacã vrem sã calculãm volumul de oxigen consumat, ne raportãm la condi!ii
normale de presiune şi temperature, astfel:
a) calculãm volumul de oxigen în condi!ii normale (va) , când presiunea lui în
cilindru este 120 atm. volumul oxigenului este volumul cilindrului.
120 atm x 20 dm3= 1 atm x va
va = 240 dm3
b) Am calculat la pct.2, volumul de oxigen dupã sudurã, pe care-l notãm cu
vb şi este 1000 dm3.
c) Diferen!a dintre cele douã volume este volumul de oxigen consumat la
sudurã:
va-vb = 2400-1000= 1200 dm3
62 = La temperatura de 54 0 C şi presiunea de 10 atm un )az ocup-
un volum de 15 dm3. >e câte ori se m-reşte volumul )azului, dac-
acesta este adus în condiţii normale4
Ştim cã la temperatura ( T grade kelvin) 54 0 c, gazul are presiunea (P) de 10

atm şi volumul (v1) de 15 dm3
Ştim cã în condi!ii normale, acest gaz are presiunea (P0) de 1 atm, temperatura
( T0) 3de 273 grade kelvin şi volumul v0 dm3
1dm = 1 l
Trebuie sã calculãm vo
Rezolvare
Se aplicã rela!ia matematicã dintre presiune, volum şi temperaturã, pentru o
masã de gaz, care se aflã în condi!ii normale: T=273 k, p=1 atm şi v0 , care îşi
modificã parametrii la v=15 l, p=10 atm şi T= 273+54=327
Po vo/ To = Pv/ T
1. Se calculeazã cu ajutorul rela!iei de mai sus volumul vo:
1 x vo / 273 = 10 x 15 / 327
vo = 150 x 273 / 327 = 125, 23 l
2. Se calculeazã de câte ori vo este mai mare fa!ã de
v: vo : v = 125,23 : 15 = 8,34 ori
R: 125,23 L ; 8,34
0
7 2 10 Ce volum ocup- 14,2 V) Cl2 la temperature de 273 C şi p& 6
atm 4
Ştim:
Masa clor = 14,2 kg
Temperatura = 2730
c
T grade k = 273 + 273 = 546
Presiunea=6 atm
A cl= 35,5
M cl2 = 2×35,5 = 71
Trebuie sã calculãm volumul de clor la parametrii de mai sus.
Rezolvare
Aplicãm ecua!ia de stare a gazelor perfecte;
pv=T RT
T = numãrul de moli = m / M; m (g)
R= constanta generalã a gazelor perfecte=0,082 l atm / k mol
1l= 1 dm3
Se înlocuiesc datele în aceastã rela!ie şi se calculeazã v de clor (l):
6atm x v l = 14,2 x 1000 / 71 x 0,082 l atm / k mol x 546 k
v = (14,2 x 1000/ 71 x 0,082) / 6 = 1492,4 l
R: 1, 492 m3
102 11 S- se determine masa a 300 dm3 C82 în condiţii normale.
Ştim cã volumul v este 300 dm3

1 dm3 = 1l
condi!ii normale de temperature şi presiune se referã la: T=273grade k şi p= 1
atm
M co2 = Ac + 2 Ao = 12 + 2 x16 = 44
Rezolvare
Aplicãm legea lui Avogadro :
1 mol din orice gaz, indiferent de natura lui chimicã, con!ine acelaşi numãr N de
particule; înseamnã cã 1 mol din orice gaz, în aceleaşi condi!ii de temperaturã şi
presiune, ocupã acelaşi volum- numit volum molar (vm)
La 00 c şi 1 atm, volumul molar al oricãrui gaz este de 22, 4 dm3(l)
Se scrie regula de trei simplã:
1 mol de co2 = 44 g ………..ocupã...............22,4 l
m g …………………………….300 l
m = 44×300 / 22,4 = 589, 29 g R: 589,29 g
112 12. 11,2 dm 3 dintrOun )az necunoscut, la 00 C şi 1 atm, are
aceeaşi mas- ca şi 22,4dm3 oxi)en, în aceleaşi condiţii. Sta(iliţi: a)
Care este raportul între masa moleculelor din )azul necunoscut şi
masa moleculelor de oxi)en 4 Câţi moli de )az necunoscut sunt
prezenţi4
Ştim cã masa gazului necunoscut mx este egalã cu masa oxigenului în condi!ii

normale de temperaturã şi presiune;
cunoaştem la gazul necunoscut: v gaz =11,2 l; p=1 atm; t = 00 c;
Ştim la oxigen: p=1 atm; t = 00 c; A o = 16; Mo2 = 2 A o = 2x 16=
32 Trebuie sã calculãm masa molecularã a gazului necunoscut, pentru a afla
raportul maselor moleculere dintre gaz şi oxygen
Trebuie sã calculãm numãrul de moli de gaz necunoscut
Rezolvare
calculãm masa de oxigen ocupatã de 22,4 l, în condi!ii normale, cu expresia
matematicã a volumului molar:
1 mol de o2 = 32 …………………………………….22,4 l Deci 22,4
l din problemã au 32 g.
calculãm masa molecularã a gazului necunoscut, în condi!ii normale de
temperature şi presiune, cu ajutorul expresiei matematice a volumului molar:
masa oxigen = masa gaz = 32 g
daca 1mol de gaz necunoscut = M gaz……..ocupã...............22,4 l
atunci 32 g………ocupã…………..11.2 l
Mgaz = 32x 22,4 / 11,2 = 64
Raportul dintre Mgaz : M oxigen =64 : 32 = 2 : 1
Numãrul de moli de gaz necunoscut se calculeazã cu rela!ia matematicã
T=m/M
T = 32/ 64 = 0,5
R: 2:1; 0,5
122 17 IntrOo camera de 48 m3 se arde sulf. S- se calculeze cantitatea
de sulf necesar- pentru a o(ţine o concentraţie de 2 % în volume S8 2 în
camer-.
cunoaştem:
v camera = v gaz final, dupã arderea sulfului = 48 m3
% So2 = 2 % din v camera
As = 32
Ao = 16
Mso2 = As + 2 Ao = 64
Trebuie sã aflãm:
v So2 = ?
Masa S =
?
Rezolvare
calculãm volumul de So2 ştiind compozi!ia procentualã:
Dacã în 100 % de gaz …….sunt…….2%
So2 Atunci........................................în 48
m3 …………sunt.................................So2
v So2 = 48 x2 / 100 = 0,96 m3 = 960 dm3 = 960 l
Se calculeazã masa de bioxid de sulf, pe care o ocupã 960 l de bioxid de sulf în
condi!ii normale, cu ajutorul expresiei volumului molar:
Dacã 22,4 l de So2 …………ocupã...................1 mol= 32 g
Atunci960 l …………………au.....................................m So2
m So2 = 960 x 32/ 22,4 = 2742, 85 g
Scriem reac!ia de ardere a sulfului. Prin calcul stoechiometric al reac!iei se aflã
masa de sulf.
x…….………….2742,85 g
S + o2 = So2
32……………….64
1 mol................1mol
x = 32 x 2742,85 / 64 = 1371, 42 g S
R: 1371,42 g S
II. Bibliografie
Lumini!a Ursea, Rodica Mareş, Monica Palade, Serviciul Na!ional de Evaluare şi
Examinare, Bacalaureat, Subiecte propuse , chimie anorganicã şi generalã,
Editura Humanitas Educa!ional, 2000
VII/ Varianta 4
Cuprul reacȨioneazã cu acidul sulfuric şi formeazã un gaz, care ocupã un
volum de 7,8 L la 273 K şi 4 atm. EcuaȨia reacȨiei este:
Cu + 2 H2SO4 = CuSO4 + SO2 + 2 H2 O
Determinã prin calcul masa de cupru (g) care a reac!ionat, dacã aceasta are
puritatea 80% iar randamentul reac!iei este 90 %
calculeazã volumul (L) solu!iei de acid sulfuric 4 M necesar reac!iei cu un mol
de cupru( randamentul reac!iei seconsiderã 100%).
Noteazã compozi!ia şi utilizãrile aliajelor:bronz şi alamã.
Ştim la cerin!a 1:
La So2 : v=7,8 L; T=273k; p= 4 atm; M= 64 ( As=32; Ao=16);y produs =90%
La cu : puritatea=80%; A cu = 64
Trebuie sã aflãm:
La So2 :
a. Masa pe care o ocupã 7,8 L la temperature şi presiunea de mai
sus; aceasta este masa teoreticã din randamentul de 90%
b. Masa practicã corespunzãtoare la randamentul de 90%, care rezultã dintr-
o masã de cupru pur, conform reac!iei de mai sus;
c. Masa ce reac!ioneazã cu acidul sulfuric- notatã cu x. Se calculeazã de
pe reac!ie, cu masa practicã de So2 ;
La cu: Masa de cupru introdusã în reac!ie cu puritatea de 80%
Rezolvare
1. calculãm masa de So2 pe care o ocupã 7,8 L, la T= 273 k, p = 4 atm, cu
ecua!ia de stare a gazelor ideale. Aceasta este masa teoreticã.
pv = ( m / M ) R T
R= 0,082 L atm / k mol
4atm x 7,8 L = (m g/ 64)x 0,082L atm / k mol x 273
k m = 4×7,8 x64 / 0,082×273 = 89,19 g
2. Se calculeazã din defini!ia randamentului, masa practicã de So2 care se
ob!ine cu randament de 90 %, din cupru.
Randamentul în produs de reac!ie se calculeazã cu rela!ia matematicã:
y = [ mp / mt]produs x 100
mp = masa practicã de produs ob!inutã (g); este mai mica din cauza pierderilor
mt = masa evaluatã teoretic de produs (g)
90 = mp x100 / 89,19
m p = 90×89,19 /100 = 80,27 g So2
3. Se calculeazã masa de cupru pur ce reac!ioneazã cu 80,27 g So2, cu
ajutorul calcului stoechiometric ( de pe reac!ie). Trebuie sã cunoaştem masele
moleculare ale So2 , cu şi masa de So2 ; masa de cu o notãm cu x; pe reac!ie se
pun numai mãrimi fizice de acelaşi fel.
x 80,27
cu + 2 H2So4 = cuSo4 + So2 + 2 H2
o A= 64 M=64
x = 64x 80,27 / 64 = 80,27 g cu pur
4. Se calculeazã masa de cupru cu impuritã!i, dacã puritatea este 80%:
100% cupru…………….sunt…………………….80% cupru pur
a cupru (g)……………..are…………………….80,27 g cupru pur
a= 100x 80,27 / 80= 100, 34 g cupru impur introdus în reac!ie
R= 100,34 g cupru
Cerinţa 2
Ştim:
La cu: masa= 1 mol; y = 100%
La H2So4 = cM =4 M;
Trebuie sã calculãm:
Masa teoreticã de cu ce reac!ioneazã cu randament de 100 %
Numãrul de moli de acid sulfuric
vs de acid sulfuric cu cM= 4 M
Rezolvare
1. Se calculeazã masa teoreticã de cupru ce reac!ioneazã, când
randamentul este 100%:
y = [ mp / mt]produs x 100
ın acest caz, mp = mt = 1 mol de cupru
2. cu ajutorul reac!iei chimice dintre cupru şi acid sulfuric se calculeazã
numãrul de moli de acid sulfuric, ce reac!ioneazã cu 1 mol de cu:
Avem din reac!ie:
1mol cu………..reac!ioneazã cu ……1 mol de H2So4
Deci, masa de acid sulfuric exprimatã în moli este 1 mol. Ea reprezintã masa
dizolvatã de acid sulfuric din cM= 4 M
3. cu ajutorul formulei de calcul concentra!ie molarã se aflã volumul solu!iei
de acid sulfuric 4 M:
cM = md / M vs = T / vs
4 = 1/ vs ; vs = 1 / 4 = 0,25 L = 250
ml R = 0,25 L solu!ie 4 M de H2So4
Cerinţa 3;
Bronz = aliaj cu-Sn; se ob!in din el obiecte decorative, bucşe, robine!i;
Alama = aliaj cu-zn; se ob!in tevi, elice nave, etc.
III Bil(lio)rafie
Aurica Şova, exerciţii şi pro(lem de cKimie pentru licee şi admitere în
înv-ţ-mântul superior, Editura Xunimea, Iaşi, 1=78
11.552 pa) 132 Pentru ela(orarea oţelului un convertizor a fost înc-rcat

cu 13,5 tone de font- cu un conţinut de 3,25 % C şi 1,2 % P.Ştiind c- din
cantitatea de car(on se oxideaz- =0,62 % se cere:
1. Cantitatea de car(on care se oxideaz-;
2. Câţi m3 de aer cu 21 % oxY)en sunt necesari pentru
oxidarea car(onului, de la pct.1, ştiind c- 123 arde la C82, iar
restul la C8;
3. Care este volumul de aer la temperatura de 27 0 C şi presiunea de
760 mmH)4
4. Ce cantitate de fosfat tricalcic rezult- în convertizor4
/Concurs final 1=67)
Ştim:
Masa fontã= 13,5 t = 13,5 x 103 kg
% c / fontã = 3,25
%c / carbonul existent în fontã- care reac!ioneazã cu o2 ( se oxideazã) = 90,62
% P/ fontã= 1,2
Masa carbon ce trece în C82 = 1/3 din toatã masa de carbon ce reac!ioneazã cu
o2
Masa carbon ce trece în C8 = 2/3( restul = 3/3-1/3) din toatã masa de
carbon ce reac!ioneazã cu o2
% o2 din aer = 21 % v
La aer avem douã situa!ii: a) este în condi!ii normale de P şi T; b) este la t= 27 0
c şi
p= 760 mm Hg= 1 atm
A c = 12 A P =31 A o =16
Trebuie sã calculãm:
Masa de c şi P din fontã;
Masa de c care se oxideazã;
Masa de c care trece în co2 şi masa de c care trece în co
Masa de o2 care reac!ioneazã cu c, când se formeazã co 2 şi co
volumul de o2 , în condi!ii normale, corespunzãtor masei de la pct.4
volumul de aer, în condi!ii normale, ce con!ine volumul de o 2 de la pct.5
volumul de aer, la t=270 c şi P=1 atm, când în condi!ii normale are
valoarea de la pct.6
Masa de fosfat tricalcic rezultatã din P de la pct.1
Rezolvare
Cerinţa 1
calculãm pe baza compozi!iei procentuale de c şi P din fontã, masele lor,
cu regula de trei simplã:
100% fontã …..sunt………….3,25 % c.......................1,25%P
13,5 x103 kg……………………….a..........................b
a = 13,5×103 x3,25 / 100= 438,75 kg c
b= 13,5 x 1000 x 1,25 / 100 =168,75 kg P
calculãm masa de carbon care se oxideazã, cu regula de trei simplã-
calcul procentual:
Din 100 % carbon………….se oxideazã.........90,62%
Atunci din 438,75 kg...................................c
c= 438,75×90,62 / 100 = 397,59 kg = 397,60 kg c
R= 397,6 kg
Cerinţa 2
Se calculeazã masa de carbon care trece în co2 şi masa de carbon care
trece în co:
mc / co2 = 1/3 x 397,6 = 132,5 kg
mc / co = 2/3 x 397,6 = 265 kg
Se calculeazã de pe reac!ie masele de o 2 consumate pentru formarea
oxizilor de carbon, pe care le notãm cu x, Y :
132,5 x
c + o2 = co2
M=32 A=12
x = 132,5 x32 / 12 = 353,3 kg o2
265 Y
c +  o2 = co
din32 A=12 
Y = 265 x 16/ 12= 353,3 kg o2
Se calculeazã masa totalã de oxygen, prin adunarea lui x cu Y şi apoi se
aflã volumul de oxygen în condi!ii normale de p, t.
x +Y = 353,3 + 353,3 = 706,6 kg
1 kmol o2 = 32 kg …….în condi!ii normale are………..22,4
m3 Atunci 706,6 kg........................................................t
t =706,6 x 22,4 / 32 = 494,62 m3 o2
Pe baza de calcul procentual se aflã volumul de aer în condi!ii normale, ce con!
ine 21 % o2 :
21 % o2 ……………se aflã în........................100% aer
494,62 m3.........................................................................................z
z= 494,62 x 100 / 21= 2355,33 m3 aer
Cerinţa
Se calculeazã volumul de aer în condi!iile când se modificã temperature
de la 0 c la t=27 c şi p este constantã =1 atm, cu rela!ia :
0 0
vo/ To = v /
T To= 273
k;
T = t grade c + 273 = 27 + 273 = 300 k
2355,33 / 273 = v / 300
v = 2355,33 x 300 / 273 = 2588,22 m3 aer
Cerinţa 4
Se calculeazã de pe semireac!ia de trecere a P în ca3 (Po4)2 masa de ca3
(Po4)2 :
A P = 31
M ca3 (Po4)2 = 3 Aca + 2 AP + 8 A o = 3×40+2×31+8×16 =
310 168,75 m
2 P = ca3 (Po4)2 / 2×31 / M= 310 / m =
168,75×310 / 2 x31= 843,75 kg
ANALIZA CUPRULUI DIN ALIAJELE
SALE
A. ANALIZA CALITATIvA A CUPRULUI DIN ALIAJE
cuprul formeazã sãruri uşor solubile, precum: sulfa!ii, clorurile, azota!ii. oxizii,
hidroxizii, fosfa!ii, sulfura, carbona!ii, fero şi fericianurile de cupru ( mono şi
bivalent),croma!ii, etc. sunt insolubile în apã. Sãrurile de cupru în general sunt
colorate în albastru, verde, roşu, etc. ın chimia analiticã, cuprul intrã în grupa
hidrogenului sulfurat, alãturi de stibiu, cadmiu, aur, arsen, selen, telur, fiindcã
formeazã sulfuri insolubile în acizi.
Mod de analizã generala
Dupã recoltarea şi solubilizarea probei cu cupru- prin tratare cu acizi concentra!i,
amestec de acizi, sau dezagregare, se pot face urmãtoarele reac!ii de
identificare:
1. Reac!ia cu reactivul de grupã H2S ( hydrogen sulfurat, acid sulfhidric)
se formeazã sulfura de cupru neagrã, insolubilã în acizi dilua!i, solubilã în
acid azotic 20 %
cuSo4 + H2S = cu S + H2 So4
2. Reac!ia cu NH4oH
cationul de cupru (ıı), cu o cantitate mică de hidroxid de amoniu, formează o
sare bazică verde, care în exces de reactiv se dizolvă cu formarea unui
complex cuproamoniacal de culoare albastru-azuriu ( licoarea lui Schweitzer)
cu So4 + 2NH3 + 2H2o = cu(oH)2 + (NH4)2So4
Excesul de amoniu conduce la obtinerea unei combinatii
complexe: cu(oH)2 + 4 NH3 = [cu(NH3)4](oH)2
Hidroxid ce tertaamonio cupru (ıı)
„reactiv Schweizer” (dizolvant pentru celuloza)
sau:
4NH3 + cuSo4 =[cu(NH3)4]So4
4NH4oH + cuSo4 =[cu(NH3)4]So4 =4H2o
Sulfat tetraamoniocupric (ıı)
3. Reac!ia cu NH4 ı
cationul de cupru formează cu iodura de amoniu, iodură de cupru (ıı), care se
descompune cu formare de iodură cuproasă (ı) şi iod molecular, întregul
precipitat fiind de culoare maroniu-gălbui :
2cu+2 + 4(NH4 ı) = 2cuı + ı 2 + 4NH4+
B. ANALI>A CANTITATIV= A CUPRULUI

DIN BRON>URI ŞI ALAME
I.Metoda electrogravimetricã
Principiul metodei:
Proba de aliaj se dizolvã în acid azotic solu!ie ( 1: 1); cuprul şi plumbul trec
în solu!ie, iar staniul şi stibiul precipitã sub formã de acid metastanic,
respectiv metastibic ( H2 Sno3 ; Hsbo3 ).
Reac!ia dintre cupru şi acid azotic este o reac!ie
redox. 3cu + 8HNo3 = 3 cu(No3 )2 +2 No +4 H2 o
Solu!ia de azota!i de cupru şi de plumb se separã prin filtrare şi se supune
electrolizei. cuprul se separã pe catod sub formã de metal, iar plumbul se separã
pe anod sub formã de Pbo2.
TERMocHıMıE
MODELE DE PROBLEME REZOLvATE
CALDURA DE REACŢIE- APLICAŢII
Bibliografie :
1. Marilena Şerban, Felicia NuȨã, Chimie, Manual pentru clasa a X-
a, C1, Editura Niculescu, 2000
2. Olga Petrescu, Adrian - Mihail Stadler, Chimie anorganicã şi
Chimie fizicã, teste şi probleme autoevaluare-bacalaureat-olimpiade-
admitere
la facultate, Editura Aramis.
PROBLEME REZOLvATE
I Bibliografie
Marilena Şerban, Felicia NuȨã, Chimie, Manual pentru clasa a X-a, C1,
Editura Niculescu, 2000
1.2/ pag 33. Se dã ecuaȨia termochimicã:
CH4 (g) + 2O2 (g) → CO2 (g) + 2 H2O (g) + 802,2KJ
a.Ce cantitate de cãldurã se obȨine când din reacȨie rezultã 2 moli
de CO2 ?
b Ce cantitate de cãldurã se obȨine la arderea unui m3 CH4 ?
c Câte grame de apã se pot încãlzi de la 00 C la 100 0C prin arderea
unui mol de metan?
Se cunosc:
a HOr = 8O2,2 kJ- cãldura standard de reac!ie / 1 mol din fiecare reactant, produs
de reac!ie
v = numãrul de moli co2 =2
moli v = numãrul de moli cH4 =
1mol v cH4 = 1 m3 = 1OOO l
t in= OO c apã ( înainte de încãlzire)
t fin = 1OOO c apã ( dupã încãlzire)
cãldura specificã a apei=1 cal/g. grad c
Nu se cunosc:
a.Q (kJ) pentru 2 moli co2 =? b. Q (kJ) pentru 1 m3 cH4 = ?
c. m apã încãlzitã ?
Rezolvare
a) Se calculeazã cantitatea de cãldurã consumatã pentru 2 moli de co 2,
cunoscând din ecua!ia termochimicã entalpia standard de reac!ie de 8O2,2
kJ pentru fiecare mol reactant / produs de reac!ie:
1 mol de co2………………………… 8O2,2 kJ
2 moli de co2..........................................x
x =2×8O2,2 = 16O4,4 kJ
b) Se calculeazã dupã modelul de mai sus, cantitatea de cãldurã degajatã,
în func!ie de 1 m3 de cH4 :
(1 mol cH4) 22,4 l..........................8O2,2 kJ
1m3 = 1OOO l..................................Y
Y = 1OOO×8O2,2 / 22,4 = 35812,5 kJ
Avem rela!ia:
aH=Q/v v = numãrul de moli
c) Se calculeazã masa de apã, plecând de la observa!ia:
1 mol cH4degajã la ardere….802,2 kJ …. care vor încãlzi z g apã de la 00c
la 1000c
a H0r = 802,2 kJ = Q încãlzire H2o = mc at
m = masa de apã = x (g)
at= tfin-tin=100-0 =1000 c 0
c specificã la apã = 1 cal/g. c = 4,186 J / ( g. 0c)
802,2 x1000 J = m apã (g) x 4,186 (J / g x0 c) x 100 0 c
m = 802,2 x1000 / 4,186 x 100 = 1916,38 g
R: a) 1604,4 kJ; b) 35,812 kJ; c) 19616,38 g
2/12/pag 39 CalculaȨi a H0r şi specificaȨi natura termicã a urmãtoarei
reacȨii:
2 Mg (s) + CO2 (g) → 2 MgO (s) + C (grafit)
Rezolvare
1. Se aplicã rela!ia de calculare a entalpiei standard de reac!ie din entalpiile
standard de formare ale celor patru substan!e:
a H0r = [v 3 a H0f ( Mgo) + v 4 a Hf0 (c grafit) ] - [v 1 a H0 f (Mg) + v 2 a H0f
(co2)]
v 1= numãr de moli de Mg= 2; v 2= numãr de moli de co2= 1;
v 3= numãr de moli de Mgo= 2; v 4= numãr de moli de c grafit = 1
2. Se iau valorile pentru a H0f , din tabelul cu valorile entalpiilor standard de
formare. Prin conven!ie, substan!ele elementare au entalpii standard de formare
egale cu zero.condi!ii standard de formare sunt: 298 к şi 1 atm.
3. Se înlocuiesc în rela!ia matematicã de la pct 1.
a H0r = [ 2mol x(-601,8 kJ / mol) + 1mol x (0 kJ / mol) ] - [ 2mol x( 0 kJ / mol)
+ 1 molx
(-393,5 kJ/ mol) ] = -810,1
kJ R = 810,1 kJ
3/ 8/ pag 41 La neutralizarea completã a 200 ml soluȨie de HCL cu
soluȨie KOH se degajã 4547,8 J . EcuaȨia reacȨiei de neutralizare este:
KOH (aq) + HCl (aq) → KCl (aq) + H2 O (l)
a H0r = -56,9 kJ / mol
calcula!i concentra!ia molarã a solu!iei de acid clorhidric.
Se cunosc:
vs Hcl = 200 ml= 0,2 L
M Hcl= 36,5
a H0r = -56,9 kJ / mol
Q = 4547, 8 J
Nu se cunosc:
Masa de Hcl dizolvatã = ?
v = numãrul de moli Hcl = ?
cM HcL = ? ( mol / L)
Rezolvare
1. calculãm numãrul de moli de Hcl din 200 ml de concentra!ie molarã cM , cu
expresia matematicã :
cM = md / Mx vs ( mol Hcl / L) = v / vs ; v = md /
M v = cM x vs
2. calculãm cãldura degajatã
pentru numãrul de moli de Hcl de mai sus: 1 mol de Hcl reac!ioneazã
cu NaoH, degajând 56,9 kJ
v ( cM x vs ) Hcl reac!ioneazã cu NaoH, degajând 4547, 8
kJ v = 1 molx4547,8 J / 56,9 Jx 1000 = 0,08 moli
sau Q = v x a H r0
3. Se calculeazã concentra!ia molarã:

cM = md / Mx vs ( mol Hcl / L) = v / vs
cM = 0,08 / 0,2 = 0,4 moli
R: 0,4 moli
4/ 9/ pag.41 La obȨinerea a 48 EO 2 din elemente se degajã 678,8
kJ. Dacã af H 2(EO ) = - 848,5 kJ / mol, care este masa atomicã a
0
elementului E ?
Rezolvare
1. Se scrie reac!ia chimicã dintre E şi o2:
v 1 E + v 2 o2 = v3 Eo2
Se va calcula masa atomicã a elementului E din expresia matematicã de
calculare a cãldurii standard de reac!ie dintre E şi o2 cu entalpiile standard de
formare ale celor patru substan!e:
aH0r =[v1(molEo 2)x aH0 fEo 2] - [v2(molE) x aH0 fkJ/mol + v4(molo 2)x a H0 fkJ / mol]
678,8 = v1 mol Eo2 x (-848,5 kJ/ mol)
v = 678,8 / 848,5 = 0,8
2. Se calculeazã masa molecularã a compusului Eo2 şi apoi masa atomicã
a elementului E:
v = m / M; M = m / v ; M = 48 / 0,8 = 60
M Eo2 = A E + 2 Ao2 ; 60 = AE + 2×16 ; A E = 60-32= 28 g/ mol
R : 28 g /mol
II Bibliografie
Olga Petrescu, Adrian - Mihail Stadler, Chimie anorganicã şi Chimie
fizicã, teste şi probleme autoevaluare-bacalaureat-olimpiade-admitere
la facultate, Editura Aramis.
1/ 1/ pag.77 a)Care este cantitatea de cãldurã degajatã la arderea a 4

m3 de metan (c.n.), dupã reacȨia:
CH4 (g) + 2 O2 (g) = CO2 (g) + 2 H2 O (g)
Ştiind cã:
H0f (CH4 (g)) = -17,889 kcal/mol
H0f (CO2 (g)) = -94,052 kcal/mol
H0f (H2O (g)) = -57,798 kcal/mol
b) Dioxidul de carbon rezultat din aceastã reacȨie reacȨioneazã cu o
soluȨie de hidroxid de calciu. Care este masa de precipitat care se
obȨine?
Rezolvare
a) cantitatea de cãldurã degajatã ?
1. Se calculeazã entalpia standard de reac!ie din entalpiile standard de
formare ale celor patru substan!e, din reac!ia datã:
aH0r =[v1(molco 2) x aH0f co 2+ v2(mol H 2o)xaH0 fkJ/mol]-[v3(mol cH4)x a H0f kJ /
mol +v4(mol o2)x a H0f kJ/ mol]
aH0r =[ -94,052 + 2(-57,798)] - [-17,889] = -191,759 kJ
2. Se calculeazã numãrul de moli cH4 şi apoi cantitatea de cãldurã degajatã
la arderea a 4 m3 de cH4 din propor!ia de mai jos:
v = m / M = v/22,4 =numãr de moli
v = 4×1000/ 22,4 = 178,57 moli cH4
1 mol cH4 degajã la ardere 191, 759 kJ
178,57 molicH4 degajã la ardere x
x = 178,57 x 191,759 / 1 = 34242,67 kJ
b) Masa de precipitat rezultat ?
Se scrie reac!ia chimicã dintre co2 şi caco3 şi se pun în reac!ie sub formulele
chimice masele moleculare, iar pe reac!ie se trec masele de co 2 şi
necunoscuta de caco3 :
178,57×44 Y
co2 + ca(oH)2 → caco3 ↓ +
H2o 44 100
Y = 178,57 x 44 x 100 / 44= 17857 g = 17, 857 kg
R; 34242,67 kJ; 17, 857 kg
2/ 31/ pag 103
a) Se cunosc reacȨiile (T= 298 K):
H2 (g) + Cl2 (g) = 2HCl(g) aH = -185
kJ 2H2(g) + O2 (g) = 2 H2 O (g) aH = -484
kJ
Entalpia de ardere a unui mol de HCl(g) cu O2(g), dupã reacȨia de mai
jos (T=298K):
4HC(g) + O2(g) = 2 H2O(g) + 2 Cl2(g)
are valoarea (în kJ/mol): a)114; b) 28,5; c) -28,5; d)-114;e) -370
Rezolvare:
Se aplicã legea lui Hess; ”ecua!iile termochimice suportã toate calculele
algebrice”. [i]
observãm cã sunt 3 reac!ii; vom efectua calculul: 2x Reac!ia 1- reac!ia 2, pentru
a ajunge la reac!ia 3:
2x[H2 (g) + cl2 (g) = 2Hcl(g) ] - [ 2H2(g) + o2 (g) = 2 H2 o(g)]
2H2+2cl2 -2H2- o2 =4Hcl -2H2o
2cl2 (g) + 2 H2o(g) = 4 Hcl (g) + o2
(g) 2x (-185kJ) - ( -484 kJ) = 114 kJ
Reac!ia inversã are aH= -114 kJ. Rãspunsul
este: d.
b) Entalpia de formare a unui mol de dioxid de sulf din S(s) şi O
2(g) este de -289,7 kJ / mol. Prin arderea a 15 g de sulf se
elibereazã: a)2715,9kJ; b)135,79 kJ;c)271,59 kJ;d)650 kJ; e)149,5 kJ
Rezolvare
1. S(s) + o2(g) → So2(g) + 289,7 kJ/mol
A S = 32 g/mol;
2.calculãm cãldura de reac!ie:
1mol de S are are 32 g/mol
consumã……….298,7 kJ/ mol Atunci 15
g consumã x kJ
x = 15g x 289,7 kJ / mol / 32 g / mol = 135, 79 kJ
Rãspuns: b
c) Un cub de platinã cu latura de 0,5 cm ( pPt =22,07 g/cm3 şi c(cãldura
specificã) este 0,12 J/ gxC) se încãlzeşte de la 100C la 950C.
Care este cantitatea de cãldurã necesarã încãlzirii? Dar volumul de H
2(c.n.), dacã se ştie cã aH are valoarea (-286 kJ/ mol) pentru reacȨia :
H2 (g) + ^ O2(g) → H2O (g)
Alege rãspunsul corect: a)40J, 8L; b)28,14J;2,2 L;c)35,4 J; 2,3 L; d)
28,9 J; 4L;
e) 281,4 J, 1,2 L.
Rezolvare
1. Se calculeazã volumul cubului:
vcub= l3cub = (0,5cm)3= 0,125 cm3
2. Se calculeazã masa cubului din densitate şi volum:
mcub= pPt xv cub = 22,07 g / cm3 x 0,125 cm3= 2,76 g
Pt
3. Se calculeazã Q (cantitatea de cãldurã kJ) cu rela!
ia: Q = m . c .at
.at = t2 - t 1= 95-10 = 85 0c
Q=2,76g x 0,12 J/ g x c x 85 0 c = 28,14 J
3. Se calculeazã volumul de hidrogen(c.n.) care se poate încãlzi cu aceastã
cantitate de cãldurã (28,14J), cu urmãtoarele rela!ii:
Q încãlzire Pt = Q încãlzire H2
Q încãlzire H2 (J) = T moli H2 x
aH T moli H2 = m / M= v / 22,4
28,14 J = ( v / 22,4 ) x 286. 103
J
v= 22,4 L Rãspunsul este: b
d) Care este entalpia reacȨiei de formare a propanului din elemente:
3C(s) + 4 H2 (g) → C3H8(g)
Dacã se cunosc: E c-c (grafit) =717,7 kJ / mol EH-H = 431,58 kJ /
mol Ec-c =334,4 kJ / mol E c_H = 413,8 kJ
/mol
aH f = Σ n’ aH legaturi desfacute - Σn’aH0 legaturi formate
0 0
n’ = numãr de legãturi desfãcute/ formate

Se desfac: 3 legãturi c-c din grafit şi 4 legãturi H-H
Se formeazã în propan: 2legãturi c-c şi 8 legãturi c-H
aH0 f = [ 3×717,7 + 4×431,58] -[ 2×334,4 +8×413,8] = 2153,1 + 1726,32 -
668,8 - 3310,4=
-99,78 kJ / mol. R: -99,78 kJ / mol
TIPURI DE REACTII CHIMICE ANORGANICE

[Se oferã modele de probleme rezolvate, de tipul:
– Reactii cu trans6er de protoni;
– Reac#ii redox; Electroliza;
– Probleme de calcul stoechiometric. Randament;
– Metale.
Bibliografie:
1. Lumini#a Vlãdescu, olga Petrescu, Ileana Cosma, Chimie, manual pentru clasa a IX-
a, Editura Didacticã şi Pedagogicã, R.A. Bucureşti-1998
1./7/ pag. 83
Ce volum de HNO3 2N este necesar pentru a “dizolva” 6,35 g de cupru?
Datele problemei
Se cunosc:
Masa de Cu= 6,35 g
Concentra#ia normal de HNo3 = 2 N ( Eg/ l)
AN = 14; A H =1; A0 = 16; ACu = 64
Reac#ia chimicã
Nu se cunosc:
Masa dizolvatã de HNo3 ( md) = X
Vs de HNo3 = /? L
Rezolvare:
1. Se scrie ecua#ia reac#iei chimice dintre acid azotic şi
cupru: X 6,35
8 HNo3 + 3 Cu = 3 Cu (No3 )2 + 4 H2 o + 2 No
8x 63 3x 64
2. Sub 6ormule se trec masele moleculare, iar pe 6ormule se pun cantitã#ile de Cu şi
necunoscuta de HNo3.
M HNo3 = A H + A N + 3 A o = 63
3. Se calculeazã X din propor#ia 6ormatã:
X= 8x 63x 6,35 / 3x 64 = 16,6 g HNo3
4. Se calculeazã volumul solu#iei de HNo3 din expresia matematicã a concentra#iei normale:
CN = md / Egx Vs ; E g HNo3 = M / n H = 63 / 1 = 63
2 = 16,6 / 63x Vs ; Vs = 16,6 / 2x 63 = 0,133
L R = 0,133 L
(.2 42 pag 41
Se supun electrolizei 500 g soluţie )e sulfat )e cupru, )e concentraţie (0 /. Ce cantitate
)e metal se )epune la cato)< Ce gaz 7i ce volum )in acest gaz ( în con)iţii normale+ se
)egajã la ano)<
Datele problemei
Se cunosc:
Masa solu#iei= ms=500g de Cu So4
Concentra#ie procentualã= 20 % de Cu So4
Reac#ia totalã de la electroliza solu#iei de Cu So4
Nu se cunosc:
md Cu So4 = ? (g) / m Cu = ? (g) X /m o2 =? (g) Y / V o2 = ?
(L) Rezolvare:
1. Se scrie reac#ia totalã
de la electroliza solu#iei de Cu So4 100g x y
Cu+2H+ + So42- + H+ + Ho- = Cu + ½ o2 + H+ +
So42- 160 64 ½ 32
2. Se calculeazã m d de Cu So4 din solu#ia de 20 %:
100 % solu#ie…….sunt................20 % Cu So4
In 500 g solu#ie…..sunt................x
X= 500 x20 / 100 = 100 g Cu So4
3. Se pun pe reac#ie, sub 6ormule: M Cu So4 şi A Cu, A o2, iar pe 6ormule se pun
masa cunoscutã şi necunoscutele X, Y. Se calculeazã X şi Y din propor#ia 6ormatã:
M Cu So4 = A Cu + A S + 4 A o =64 + 32 +4x 16= 160
Mo2 = 2 Ao = 2x 16 = 32
X= 100 x 64 / 160 = 40 g Cu
Y = 100 x ½ 32 / 160 = 10 g o2
4. Se calculeazã volumul de oxigen ocupat în C.N. de temperaturã şi presiune, de 10g
de oxigen, cu legea volumului molar:
1mol o2 = 32 g……………………ocupa.................................22,4 L
10 g......................................................................................................a
a = 10 x 22,4 / 32 = 7 L
R = 40 g Cu; 7 L de o2
1.2 112 pag 41
Ce pro)use se obţin la electroliza a 4 moli )e bromurã )e cesiu 7i în ce cantitate<
Datele problemei
Se cunosc:
n moli CsBr= 4 moli
A Cs=133; A Br= 80
Reactia totalã de la electroliza CsBr ( nu este solu#ie)
Nu se cunosc:
Numele produşilor de la electrolizã
Masele acestor produşi, pe care le notãm cu X şi Y
Rezolvare
1. Se scrie reac#ia de la
electroliza CsBr 4×213 x y
CsBr = Cs + ½
Br2 213 133 ½ 160
Produşii electrolizei sunt: Cs şi Br2
2. Se calculeazã masele moleculare la CsBr şi Br2; se calculeazã masa de
CsBr corespunzãtoare la 4 moli.
MCsBr= A Cs + A Br= 133+80 = 213
M Br2 = 2 A Br = 2x 80 = 160
Masa de Cs Br = nx M = 4x 213
3. Se vor trece în reac#ia chimicã, sub 6ormulele chimice CsBr, Br2 şi Cs masele moleculare,
respective atomice; pe 6ormulele chimice respective se vor trece masele cunoscute şi
necunoscute: X= masa de Cs şi Y= masa de Br2 . Se calculeazã necunoscutele din
propor#ia 6ormatã:
X = 4×213 x133 / 213 = 532 g Cs
Y = 4×213 x ½ 160 / 213 = 320 g Br2
R : 532 g Cs; 320 g Br2
4/ 17/ pag.84
Prin procedeul de contact se ob?in 2 t de H2 SO4 de concentra?ie 98 %, cu un
randament de 90 %. De la ce cantitate de piritã puritate 80 % s-a plecat în procesul de
fabrica?ie?
Datele problemei:
Se cunosc:
Masa solu#ie de H2 So4 = 2 t= 2000 Kg
Concentra#ia procentualã= Cp = 98%
η =randament în acid= 90 %
puritate piritã ( FeS2) = 80%
Reac#iile chimice de la ob#inerea acidului sul6uric, plecând de la piritã
Nu se cunosc:
Masa dizolvatã de acid sul6uric=md =? ( Este masa practicã-mp- de produs,din randament)
Masa teoreticã de acid care s-ar ob#ine=mt ? ( Ea se trece pe reac#ie)
Masa de FeS2 = X =?
Masa de piritã cu 80 % FeS2 = ?
Rezolvare:
1. Reac#iile chimice de la 6abricarea acidului sul6uric din Fe S2
sunt: X
2 FeS2 + 11/2 o2 = Fe2 o3 + 4 So2
2×120
4 So2 + 2 o2 = 4 So3
2177,7 Kg
4So3 + 4 H2 o = 4 H2 So4
4×98
2. Se calculeazã masa dizolvatã de H2 So4 din
Cp: Cp = md x100 / ms ; 98 = md x100/ 2000 ;
md = 1960 Kg H2 So4 = mp
3. Se calculeazã masa teoreticã de H2 So4 din randament:
η= mp x100 / mt
m t = 1960 x100 / 90 = 2177,7 kg H2 So4
4. Se trec în reac#ie sub 6ormulele chimice ale FeS2 şi H2 So4 masele molecular, iar pe
6ormule masele cunoscute şi necunoscuta; din propor#ia 6ormatã se calculeazã X:
M FeS2 = A Fe + 2 A S = 56 + 2×32 = 120
M H2 So4 = 2AH + A S + 4 A o = 2×1 + 32 + 4 x16 = 98
X/ 2x 120 = 2177,7 / 4x 98
X = 2x120x2177,7 / 4×98 = 1333,3 Kg FeS2
5. Se calculeazã masa de piritã de 80% ce cuprinde 1333,3 Kg FeS2
: 100 % piritã………………….sunt.............80% FeS2
Y piritã ……………….are........................1333,3 Kg
Y = 100×1333,3 / 80 = 1666,6 Kg= 1,7 t
R : 1,7 t piritã
52102pag.11F
Un amestec )e 6 g )e carbonat )e calciu 7i sulfat )e calciu este încãlzit la temperatura
ri)icatã întrJun vas )esc*is. Ştiin) cã numai carbonatul )e calciu se )escompune termic
7i cã masa probei )upã încãlzire este 4,64 g, sã se afle procentul )e carbonat )e calciu
)in amestecul iniţial.
Datele problemei
Se cunosc:
Masa amestec ini#ial= m1 =6 g
Masa amestec dupã descompunere termicã= m2= 4,68 g
A Ca=40; A C=12; Ao= 16
Dupã reac#ia de descompunere termicã, amestecul (m2) con#ine: CaSo4 şi Cao
Reac#ia de descompunere termicã a CaCo3
Nu se cunosc:
Masa de CaCo3= X = ?
Masa de CaSo4 = Y =?
Masa de Cao = a = ?
Procentul de CaCo3 din amestec (m1) = ?
Rezolvare
1. Se scrie sistemul de ecua#ii:
m1= mCaCo3 + m CaSo4
m2 = mCao + m CaSo4
6=X+Y
4,68 = a + Y
2. Se calculeazã “a” din reac#ia de descompunere a CaCo3:
Xa
CaCo3 = Cao + Co2
M=100 M=56
a== X x 56 / 100 = 0,56 X
3. Se înlocuieşte “a” în sistem şi se calculeazã
X: 6= X+ Y
4,68 = 0,56 X +
Y Y = 6-X
4,68 = 0,56 X +(6-X) ; -6+4,68 = 0,56 X –X
1,32= 0,44 X
X= 1,32 / 0,44 = 3 g CaCo3
4. Se calculeazã procentul de CaCo3 din amestec:
% CaCo3 = mCaCo3 x 100 / m1
% CaCo3 = 3 x100 / 6 = 50 % R= 50 %
REACŢIA DE NEUTRALIzARE / pH-ul SOLUTIILOR

Problema 1/ 5 /pag 53 Luminita Vladescu , s.a Chimie, manual pentru clasa aIX-a, EDP
R.A., Bucuresti, 1998
Ce volum de acid clorhidric 0,1 N trebuie sã se adauge la 40 ml solu?ie de hidrozid de

potasiu 0,5 N pentru ca solu?ia rezultatã sã fie neutrã?
Cn HCl= 0,1 N V HCl= ?

Cn KoH= 0,5 N
V KoH = 40 ml= 0,040L
Rezolvare
A.Se cunoaşte cã:
KoH şi HCl sunt electroli#i tari, total disocia#i în ioni:
KoH = K+ + Ho– ; cantitatea ini#ialã de KoH se gãseşte sub 6ormã de ioni: K + şi Ho–,
în raport molar: 1: 1: 1
[ Ho–] = [ K+] = [ KoH], mol / L
HCl= H+ +Cl– ; cantitatea ini#ialã de HCl se gãseşte sub sub 6ormã de ioni, în raport molar:
1:1:1
[H+] = [ HCl]
Reac#ia de neutralizare dintre un acid şi o bazã se reprezintã prin ecua#ia generalã:
H+ + Ho– = H2o ; nH+ = nHo– ; raportul molar al ionilor este : 1:1
De6ini#ia poH-ului:
poH = – lg [Ho–] ; [ Ho–] = 10-poH mol / L
pH = -lg [ H+]
[H+] x [Ho–] = 10-14 mol/ L ; pH+poH = 14
B.Rezolvare
1.Se calculeazã numãrul de moli de ioni Ho –
: CN = Cm de KoH, 6iindcã Eg KoH = M
KoH Cm = n KoH / V s ;
nToH $ >m x Vs $ &,5 x&,&4$ 2J1& -2
moli 2.Se calculeazã numãrul de moli de
ioni H F :
WHo–  $ WHF $ 2J1&-2 moli
3.Se calculeazã volumul de H>l ce con#ine 2J1& -2 moli de H>l şi are >7 de &,17:
WHF $ W H>l  $ 2J1& -2 moli
>7 $ >M $ &,1 7( M H>l $ H+ H>l
>M $ nH>l / V s H>L ( Vs H>l $ nH>l / > M $ 2J1&-2 / 1&– $ 2J1&– L
R: 0,2 L (dm3) soluție HCl 0,1 N
Problema 2 / 5/ pa+ 53 Luminita Vladescu , s.a >himie, manual pentru clasa aIX-a,
HDP A.4., 5ucuresti, 1990
Ce volum de solu?ie de HCl concentrat ( 37%, Ҏ = 1,18 g/ cm 3 ) este necesar pentru a

neutraliza hidrozidul de sodium din 300 cm 3 de solu?ie 4N ?
>7 $ 47 Vs H>l $ 8
vs = 300 cm = 0,3 L
3
c% Hcl=37 %
b = 1,18 g/
cm3
A. Se cunoaşte cã:
Reac!ia de neutralizare:
Hcl+ NaoH = H2o + Nacl
H+ + Ho- = H2o ; nH+ = nHo- ; raportul molar al ionilor este :
1:1 cN = cM , când Eg = M
B. Rezolvare:
1. Se calculeazã numãrul de moli de NaoH şi numãrul de moli de ioni
[Ho-]: cM = n NaoH / vs ; n NaoH = cM x vs = 4x 0,3 = 1,2 moli NaoH;
[Ho-] = 1,2 moli
2. Se calculeazã vs de Hcl de 37%:
[H+] = [Ho-] = 1,2 moli
cp = md x100 / ms ; b= ms/ vs ; ms= b x
vs md HcL= n Hcl x M HcL
cp = nHcl x M Hcl x 100 / b x vs
37 = 1,2 x 36,5×100 / 1,18 g/ml x vs; vs = 1,2 x 36,5×100 / 37 x 1,18 = 100
ml= 0,1
L R : 0,1
L
Pro(lema 3/ 15/ pag. 138 A.A. ıaroslav!ev, Exerci!ii şi probleme de chimie
Analiticã, Editura Tehnicã, Bucureşti, 1968
Concentraţia ionilor de H+ dintrOo soluţie este e)al- cu 0,001 ioniO) 2 l.
Care este pHOul acestei soluţii4
c H+ = [H+] = 0,001 ioni-g/ l = 10-3 ioni-g / l
pH= -lg [H+] = -lg 10-3 = 3
R:3
117 grunion-contact- f
REACṬII CU FORMARE DE COMBINAṬII GREU

SOLUBILE
BIB;IOJRALIE
1.Marius Andruch, ıon Baciu, Daniela Bogdan, chimie, Manual pentru clasa a
xıı- a, filiera teoretică, profil real,c1, Editura Mistral,ınfo Media, 2007
1/2. Pag.101. Care este volumul de soluȨie 0,1 M de HCl necesar
pentru precipitarea totală a unei soluȨii de AgNO3 0,5 M al cărei volum
este 5 mL?
Cunoaştem:
-reac!ia de precipitare dintre cele două substan!e
-c M soluyie Hcl = 0,1 M (mol/ L)
-cM soluyie AgNo3 = 0,5 M (mol/ L)
-v soluyie AgNo3 = 5 ml = 5×10-3 L
-masa dizolvată de AgNo3 din concentra!ia molară
Nu cunoaştem:
-masa dizolvată de Hcl = x -v soluyie de Hcl 0,01 M
Model de rezolvare
Rezolvarea se bazează pe calculul masei de Hcl, din reacyia sa cu
AgNo3. Aceasta este masa dizolvată, din concentrayia molară de 0,1 M
de Hcl 1.Se scrie reacyia chimică:
Hcl + Ag No3 = HNo3 + Agcl
Se pun pe reacyie masa cunoscută de AgNo3 ṣi necunoscuta de Hcl ( pe
formulele lor chimice). Masa de azotat de argint se calculează din formula
matematică a cM , iar sub aceste formule chimice se vor pune masele
moleculare.
md AgNo3 = cM x M AgNo3 x vs = 0,5x M AgNo3 x 5×10-3

md Hcl = x = cM x MHcl x vS = 0,1 x MHcl x vS
x= 0,1x MHclx vs 0,5x M AgNo3 x 5×10-3
Hcl + Ag No3 = HNo3 + Agcl
MHcL M Ag No3
x= M Hcl x 0,5x M AgNo3 x 5×10-3 / M Ag No3
x = M Hcl x 0,5x 5×10-3
0,1x MHcl x vs = M Hcl x 0,5x 5×10-3
vs = 2,5 x10-3 / 0,1 = 25 x 10-3 L = 25
mL
R= 25 mL
2.2 3.pa) 101
Pentru a separa un amestec de A)Cl şi H) 2Cl2 a cărui masă este 6,165 ),
acesta se tratează cu o soluţie de amoniac. Prin uscarea şi cântărirea
precipitatului, după operaţia de tratare cu 7H 3 / amoniac), se
determină 4,73 ). Ştiind că numai A)Cl este solu(il în amoniac, se
cere:
a) scrie ecuaţia care a avut loc;
() calculează compoziţia procentuală masică a amestecului iniţial de
cloruri;
c) ce masă de soluţie 17 % de 7H3 este necesară pentru operaţia
de separare a clorurilor, dacă sOa utilizat un exces de 30 %.
Cunoaştem:
-ştim că ionii (cationii) de argint şi mercuros fac parte, în Analiza calitativă, din
grupa Hcl, fiindcă precipită sub formă de cloruri în mediu acid.
http://www.stireal.edu.md/chimie/candidat/cationi.pdf
Numai precipitatul clorura de argint este solubil în solu!ia de amoniac, se
formează o combina!ie complexă.
Agcl↓ + 2NH4oH = [Ag(NH3)2]cl + 2H2o
-masa precipitatelor de cloruri de argint şi ion mercuros = 6,165 g;
-masa de clorură mercuroasă este 4,73 g, fiindcă se deduce din enun! ( din
suma de precipitate, numai clorura de argint se dizolvă, clorura mercuroasă este
insolubilă în amoniac)
-concentra!ia procentuală a solu!iei de amoniac = 17%
-exces de solu!ie de amoniac = 30 %
7u cunoaştem:
-masa de Agcl
-compozi!ia procentuală de cloruri de argint( x) şi ion mercuros (Y)
-masele moleculare ale Agcl şi NH4oH
-masa de NH4oH (z), care este masa dizolvată în solu!ia de 17 %
-masa de exces NH4oH
-masa totală de NH4oH
Rezolvare:
a) Agcl↓ + 2NH4oH = [Ag(NH3)2]cl + 2H2o
b) masa de precipitate= masa de Agcl + masa de Hg 2 cl2
masa de Hg2 cl2 = 4,73 g
masa de Agcl = 6,165- 4,73 = 1,435 g
Aplicăm regula de trei simplă, pentru a calcula compozi!ia în procente a clorurilor
din amestec:
6,165 g amestec de cloruri…………….4,73 g Hg2 cl2.............................1,435 g Agcl
Atunci în 100% cloruri……….sunt……….x %………….şi......................Y %
x = 100 x 4,73 / 6,165 = 76, 72 %
Y = 100 x 1,435 / 6,165 = 23,27 % SAU Y = 100% -
76, 72 = 23,28 %
c) Se calculează cu ajutorul reac!iei masa de hidroxid de amoniu, care este
masa dizolvată în solu!ia de 17 %. Apoi se va calcula masa de solu!ie de 17 %,
cu ajutorul formulei concentra!iei procentuale. cu regula de trei simplă se
calculează masa de solu!ie în exces şi apoi masa totală de solu!ie de amoniac.
c1 ) Se vor pune pe reac!ie masele cunoscute şi necunoscute: 1,435 g Agcl şi z
de NH4oH.
Se calulează masele moleculare:
M Agcl = A Ag + A cl = 107 + 35,5 = 142,5
M NH4oH = A N + 4 AH + A o + AH = 14 +4 x1 + 16 + 1 =
35 1,435 z
Agcl↓ + 2NH4oH = [Ag(NH3)2]cl +
2H2o 142,5 2x 35
z = 1,435 x2x35 / 142,5 = 0,704 g NH4oH
c2 ) Se calculează cu ajutorul formulei concentra!iei procentuale, masa de solu!ie
de amoniac.
17 = 0,704 x100 / ms
ms = 70,4 / 17 = 4,14 g
c3 ) Se calculează masa de exces de amoniac şi masa totală de amoniac.
mexces = 4,14 x 30 / 100 = 1, 242 g
m total = mexces + m solu!iei de amoniac consumată conform reac!iei
m total = 1,242 + 4,14 = 5,382 g solu!ie NH4 oH
c4) Se calculează masa de solu!ie de NH3 17 % , care dizolvă 1,435 g de Agcl,
conform variantei oferite mai jos:
în 35 g de NH4oH ……sunt ………17 g de NH3
atunci 0,704 g………………au………….a g
a = 0,704 x 17 / 35 = 0,342 g
NH3 m s = 0,342 x100 / 17 =
2,011g
mtotal = 2,011 + 2,011 x30/100 = 2,614 g solu!ie de NH3
R = 5,382 g solu!ie de NH4oH ; 2,614 g solu!ie de NH3
REACŢII CU TRANSFER DE ELECTRONI ELECTRICE,

-PILE
NOTAŢII
A (-) -anod, la care are loc oxidarea
c (-) - catod, la care are loc reducerea
ϵ ox = poten!ial de oxidare;
ϵ red = poten!ial de reducere
E = for!a electromotoare (f.e.m.)
E = ϵ ox + ϵ
red ϵ ox= - ϵ
red
Legea ı a electrolizei
Masa substan!elor care se separă la electrozi este propor!ională cu cantitatea de
electricitate Q, care trece prin electrolit (solu!ie sau topitură).
m = k•Q = k• ı •t
k= echivalent electrochimic
Eg = echivalentul gram,
Ag= atomul gram
n = valen!a metalului
F= numărul lui Faraday
F = NA • e_ = 96 500 (se acceptă în calcule)
NA = numărul lui Avogadro= 6,022•1023
e- = sarcina electronului = 1,6 • 10-19
ı = intensitatea curentului ce parcurge celula de electroliză (amperi)
t = durata electrolizei (secunde)
Legea ıı
Trecând aceeaşi cantitate de electricitate prin diferi!i electroli!i, la electrozi se
separă mase propor!ionale cu echivalen!ii gram ai substan!elor, precum şi cu
echivalen!ii lor electrochimici:
BIBLI8GRAFIE
1. Bacalaureat, subiecte propuse, chimie anorganică şi generală, Editura
Humanitas Educa!ional, 2000
2. L.D.Boboş, Probleme de chimie pentru elevii de liceu, cluj-Napoca, 1996
3. Marius Andruch, ıon Baciu, Daniela Bogdan, chimie, Manual pentru clasa a
xıı- a, c1, Editura Mistral, ınfo Media, 2007
4. vasilica croitoru, D.A. constantinescu, Aplica!ii ăi probleme de chimie
analitică, Editura tehnică, 1979
1 / 1/pa).6=, CKimie, Manual pentru clasa a ZIIOa, C1
8 placă de fier cu masă necunoscută se introduce întrOo soluţie de
CuS84. >upă un timp se introduce placa din soluţie, se spală şi se
usucă ăi se cântăreşte. Se constată că masa plăcii a crescut cu 1 ).
Scrie ecuaţia reacţiei care a avut loc şi sta(ileşte care este
reducătorul, respectiv oxidantul. Ce cantitate de cupru sOa depus4
Reac!ia care are loc:
Fe + cu So4 = FeSo4 + cu
Varianta propusă pentru calcularea masei de Cu depusă este:
-notăm masa plăcii de fier cu x
-notăm masa de fier, care se dizolvă din placă, trecând în sulfat de fier, cu a
Fe - 2 e- = Fe2+ (oxidare)
-notăm masa de cupru, care se depune pe placă, cu (
cu2+ + 2e- = cu (reducere)
-avem expresia matematică a creşterii cu 1 g :
1 = masa electrod final- masa electrod ini!ial
Masa electrod final = masa electrod ini!ial-masa Fe dizolvat + masa cu depus
1= x-a+b - x = -a + b
-cu ajutorul calcului pe baza de reac!ie chimică, exprimăm pe b în func!ie de a:
A Fe = 56; A cu = 64
a b
Fe + cu So4 = FeSo4 + cu
56 64
b = a• 64 / 56 = a• 8 / 7
-înlocuim pe b în rela!ie şi calculăm pe a, apoi pe b:
1= -a + a• 8 / 7;
7 = -7a + 8a ; a = 7
b = a• 8 /7 = 7 • 8 / 7 =
8 R = 8 g cu
2/ 8. pa) 70. CKimie, C1
>upă un timp de funcţionare a pilei >aniell se constată că masa plăcii
anodice a scăzut cu 1,625 ) . Calculează cantitatea de electricitate
de(itată de pilă. Cu cât creşte masa catodului 4
Cunoaştem:
-procesul care are loc în pila Daniell: (-) zn | zn2 + || cu2+ | cu
(+) zn + cu2+ = zn2+ + cu
-masa de zn care trece din lamelă în solu!ie este 1,625 g (se deduce din
afirma!ia ”masa plăcii anodice a scăzut cu 1,625 g”)
- rela!ia matematică:
m=k•Q
-A zn = 65
-Acu = 64
Nu cunoştem:
-cantitatea de electricitate (Q) şi echivalentul electrochimic (k)
-masa cu depus pe catod
Varianta propusă pentru Rezolvare
1calcularea cantită!ii de electricitate:
m = k•
Q k = Eg
/F
Eg cu = Acu / valen!a 1,625 = (65 / 2•96500) • Q 1,625 =
(32,5 / 96500) • Q
1,625 • 96500 = 32,5 • Q
Q = 4825 c
2 calcularea masei de cu:
Este un calcul pe bază de reac!ie chimică:
65 g zn ……………………….64 g zn
1,625 g zn.........................x
x = 1,625 • 64 / 65 = 1,6 g R : 4825 c; 1,6 g cu
32 102 pa) 70 CKimie C1
Prin trecerea unui curent electric timp de 1 K, printrOun voltametru cu
electrozi de platină umplut cu o soluţie diluată de H2S84 , rezultă
336 ml /c.n.) amestec de H2 şi 82. Care este intensitatea curentului
electric ce trece prin voltametru4
Cunoaştem:
- are loc electroliza apei în mediu acid
- timpul de electroliză este 1 h, adică 3600s
- volumul gazelor rezultate este 336 ml, adică 0,336 L
- legea ı a electrolizei: m = k• Q= k• ı• t
- masele atomice ale H, o
Nu cunoaştem:
- numărul de moli de amestec, numărul de moli de H2
- coeficientul k pentru H2
- intensitatea curentului
Se aplică legea ı a electrolizei pentru H2 format prin electroliză:
m H2 = k• ı• t
k H2 = Eg / 96500 ; Eg H2 = 1 /1
=1 k H2 = 1/ 96500
Trebuie să calculăm masa de H2 rezultat.
Paşi de urmat:
1 . Se calculează numărul de moli amestec pe baza rela!iei dintre numărul de
moli şi volumul molar în condi!ii normale de temperatură şi presiune.
1mol amestec de gaze(H2 şi o2) …..ocupă..................22,4 L (c.n.)
x moli amestec……………………………..ocupă........0,336L (c.n.)
x = 0,015 moli amestec (H2 şi o2 )
2. Se calculează numărul de moli de H2 din 0,015 moli amestec cu
ajutorul reac!iei de la electroliza apei şi apoi masa de H2:
H2o = H2 +  o2
observăm că se formează 1 mol de H2 şi 0,5 moli(1/2 ) de o2, suma lor este 1,5
moli amestec.
Deci:
1,5 moli amestec …..au …..1 mol de
H2 0,015 moli amesctec...y moli
y = 0,015 • 1 / 1,5 = 0,010 moli H2
m H2 = număr de moli • MH2 = 0,010 • 2 = 0,020 g
3. Se înlocuiesc datele în expresia matematică:
m H2 = k• ı• t
0,020 = (1 / 96500) • ı• 3600
ı = 0,020 • 96500 / 3600 = 0,536
A R = 0,536 A
4.2 152 pa) 70 CKimie C1
ÎntrOun electrolizor se află 10 cm3 soluţie 1 M de CuS84. Care va fi
concentraţia soluţiei finale de CuS84, dacă I & 8A, iar timpul de
electroliză este 45 secunde4 Se consideră constant volumul soluţiei.
Se calculează masa de cu depus din solu!ia de cuSo4, în timpul electrolizei; se
va calcula masa de cuSo4, care corespunde masei de cu de mai sus; se
calculează masa de cuSo4 rămasă în solu!ie prin scădere: masa dizolvată în 10
cm3 - masa de cuSo4 din care se depune cu; masa de cuSo4 rămasă este
masa dizolvată din 10 cm3 solu!ie la finalul electrolizei.
1. cu2+ + 2 e- = cu ( reducere)
m cu = k• Q= (Eg cu / 96500) •
ı•t Eg cu = A cu / valen!ă = 64/ 2=
32
m cu = (32 / 96500) • 8• 45 = 0,119 g cu
2. masa de cuSo4, care cuprinde 0,119 g cu este:
în M cuSo4 = 160 ……………………….sunt……………..64 g cu
x g ………………………au............0,119 g cu
x = 160•0,119 / 64 = 1,6 g cuSo4
3. masa dizolvată de cuSo4 în 10 cm3 la începutul electrolizei este:
md = cM • M• vS (mol / L)
md = 1 • 160 • 10 • 10-3 = 1,6 g cuSo4
4. masa de cuSo4 rămas la finalul electrolizei:
mcuSo4 rămas = m cuSo4 ini!ial - m cuSo4 care se
reduce m cuSo4 rămas = 1,6 g- 0,29 g = 1,31 g
5. concentra!ia molară finală:
cM = md / M• vS
cM = 1,31 / 160 • 0,01 = 0,818
M R = 0,818 M
5. 2 HIII. Pa) 422 Bacalaureat su(iecte propuse
Ma)neziul ]oacă un rol plastic în re)nul animal. Ma)neziul se o(ţine
industrial prin electroliza topiturii de clorură de ma)neziu.
1. Scrie reacţiile care au loc la electrozi.
2. Calculează masa de ma)neziu /)) depusă la catod, dacă se foloseşte
un curent cu intensitatea de 2 A, timp de 30 minute.
Rezolvare
1. La topirea cristalului de Mgcl2 se formează un lichid, în care ionii Mg2+ şi cl-
au moblitate mare.
Mgcl2 = Mg2+ + cl-
Procesele care au loc la electrozi sunt:
La catod (-): Mg2+ + 2 e- = Mg reducere
La anod (+): 2cl- = cl2 + 2 e- oxidare
2. Se aplică rela!ia matematică, legea ı a electrolizei:
m = k• Q = (Eg / F) • ı• t
Eg Mg = A Mg / valen!a Mg = 24 / 2 =
12 t = 30 min • 60 sec = 1800 sec
m = ( 12 / 96500) • 2 • 1800 = 0,447 g
R = 0,447 g Mg
REACTII CU @ORMARE DE COMBINATII COMPLEXE

REACŢII CU @ORMARE DE COMPLECŞI
>ombina#iile complexe sunt specii neutre, ȋn care un ion metallic )numit ion central* este
le+at prin le+ãturi covalente coordinative de molecule neutre sau ioni )numi#i li+anzi*.
Pentru ca un ion metalic sã 6ormeze combina#ii complexe, trebuie sã ȋndeplineascã
urmãtoarele condi#ii: sã aibã un volum ionic mic şi sã posede orbitali liberi ȋn care sã poatã
accepta electronii neparticipan#i ai li+andului, stabilindu-se ast6el le+ãturi covalente
coordinative ȋntre ionul central şi atomul de nemetal din li+and.
Ezemple )e combinaţii compleze
1. Reactivul TollensJ *i)rozi) )e )iaminoargint (I+
-formula chimicã : [Ag(NH3)2] oH
-utilizare: este un agent de oxidare slab folosit la oxidarea aldehidelor şi a
glucozei; permite identificarea aldehidelor, care se oxideazã la acizi carboxilici
când se formeazã oglinda de argint (ionul de argint se reduce la argint metalic.
-preparare din solu!ii de azotat de argint, hidroxid de sodiu şi amoniac:
AgNo3 + NaoH = AgoH + NaNo3
AgoH + NH3 = [ Ag (NH3)2] oH
-reac!ia aldehidei acetice cu reactivul Tollens:
cH3cHo +[ Ag (NH3)2] oH = cH3cooH +2 Ag + 4 NH3 + H2o
-oxidarea glucozei la acid gluconic cu reactiv Tollens:
c6H12o6 + 2 [ Ag (NH3)2] oH =c6 H12 o7 +2Ag + 4NH3 + H2o
2. Reactivul Schweitzer-hidroxid de tetraminocupru (ll)
-formula chimicã: [cu (NH3)4 ] (oH)2
-utilizare: dizolvarea celulozei; la identificarea ionului de cupru, în analiza chimicã
calitativã.
-preparare: solu!ia cu ioni de cupru(ıı) se trateazã cu solu!ie de hidroxid de
sodium. Precipitatul albastru ob!inut se trateazã cu solu!ie de hidroxid de
amoniu. Se dizolvã precipitatul şi se ob!ine o solu!ie de culoare albastru intens,
care indicã formarea complexului hidroxid tetraminocupru(ıı).
cuSo4 +2 NaoH = cu(oH)2 + Na2So4
cu(oH)2
+ 4NH4 oH = [ cu(NH3)4
](oH)2 -formula chimicã: Fe4 [Fe (cN)6 ]3
+4H2o -utilizare: este produsul reac!iei specifice (caracteristice) de identificare
3. a ionului ferric (ııı) cu hexacianoferatul de potasiu (ferocianura de k):
Albastr ul4Fecl 3 + 3 hexacia
k4 [Fe (cN) 6 ]3 =
(ll)Fe [Fe(lll) (cN)-6 ]4-3 + 12 kcl
3+ 2+
de Berlin- noferat de4fier
” Albastru de BERLıN” amorf sau ”albastru de Prusia” Reac!
ia se executã pe lama de microscop sau hârtie de filtru.
4. Albastru de Turnbull -hexacianoferat(lll) de fier (ll)
-formula chimicã: Fe 2+ 3 [ Fe 3+ (cN)- 6]3-2
-utilizare: este produsul reac!iei specifice de identificare a ionului feros
Fe (ıı) cu fericianura de potasiu :
3 6 3 2
So4 3 Fe2+ So4 + 2 [ Fe 3+ (cN)- ]3- = [ Fe 3+ (cN)- 6]3- + 3 k2
k+ Fe2+
”albastru TURNBULL”
+ 2+ 2+
5. Hexacianoferatul feropotasic - K 2 Fe [ Fe (CN)- 6 ]4-
FeSo4 + k4[ Fe (cN)6 ] = k 2Fe [ Fe
2+ + 2+ 2+
6 ] + k2 So4
4-
(cN)-
Precipitat alb amorf care trece în albastru
244 grunion-contact- f
6. Tetratiocianocobaltat de amoniu- ( NH4+ )2 [ Co2+ (SCN)-4

]2-
-este produsul reac!iei voGEL, o reac!ie specificã ionului de cobalt. ȋntr-o
eprubetã, peste solu!ia de azotat de cobalt, se adaugã solu!ie concentrate de
sulfocianurã de amoniu şi acetonã.Apare o cplora!ie albastrã. Adãugând apã se
observã apari!ia culorii roz:
co (No3 )2 + 4 NH4ScN = (NH4 )2 [co (ScN)4 ]+ 2 NH4 No3
Bibliografie:
Loredana Dobre, ş.a, Pregãtire în chimie industrialã, manual de practicã. Editura
oscar Print, aprobat de Ministerul Educa!iei Na!ionale cu ordinul nr. 4256 din
02.08.2000
Probleme rezolvate
l . Bibliografie
Elena Goiceanu, cristian Tache, Doina Bâclea, chimie, Editura Teora, aprobat
de MEN cu ordinul nr.4055 din 26.06.2000
1. pag 117 / Pentru a dizolva o anumitã cantitate de celulozã, un chimist
are nevoie de 0,5 L soluȨie Schweitzer 0,2 M. CalculaȨi volumele de
CuSO4 0,5 M şi NH3 0,1 M sunt necesare pentru a prepara reactivul.
Rezolvare
cu ajutorul reac!iei chimice dintre sulfat de cupru şi solu!ie apoasã de ammoniac,
prin care se formeazã complexul şi a numãrului de moli de complex, se
calculeazã numãrul de moli de sulfat de cupru şi ammoniac; ştiind concentra!iile
molare şi numãrul de moli de sulfat de cupru şi ammoniac se calculeazã
volumele solu!iilor lor.
1. se scrie reac!ia chimicã de formare a complexului:
2 cuSo4 + 10 NH3 + 2 H2o = 2 [ cu( NH3)4 ] So4 + 2 NH4 oH
2 moli 10 moli 2 moli
2. se noteazã cu:
x= numãrul de moli de cuSo4 şi cu: y = numãrul de moli NH3
3. se calculeazã numãrul de moli de complex din concentra!ia molarã şi volumul
solu!iei:
cM = 0,2 mol /
L vs = 0,5 L
n = cM x vs = 0,2 x 0,5 = 0,10 moli complex
4. de pe reac!ie se calculeazã x şi y:
2 moli cuSo4 ……..10 moli NH3...........................................moli complex
x……………………..y……………………………..0,1 moli
x = 2×0,1/ 2 = 0,1 molicuSo4
Y=10×0,1/ 2 = 0,5 moli NH3
5. se calculeazã volumele de cuSo4 şi NH3 :
vs de cuSo4 = n / cM = 0,1 / 0,5 = 0,2 L de solu!ie
cuSo4 vs de NH3 = n / cM = 0,5/ 0,1 = 5 L de solu!ie
NH3
R: 0,2 l solu!ie de cuSo4 0,5 M; 5 L solu!ie NH3 0,1 M
7.2 pa).118. Se d- succesiunea de transform-ri:
Jn & Jn8 & Jn S84 & 7a2 ?Jn /8H)4 @
a) Scrie ecuaţiile cKimice corespunz-toare transform-rilor.
() Calculeaz- masa com(inaţiei complexe o(ţinute dac- sOau
utilizat 130 ) de zinc.
Rezolvare
a) zn +  o2 = zno
zno + H2 So4 = zn So4 + H2o
znSo4 + 2 NaoH = zn (oH)2 + Na2 So4
Precipitat alb
zn (oH)2 + 2 NaoH = Na2 [ zn (oH)4 ]
complex incolor
b) Se observã din reac!iile de mai sus cã 1 atom g de zn produce 1 mol de
complex. Se va scrie pe baza acestei observa!ii regula de trei simplã, la care se
cunosc masa de zinc, masa lui atomicã (din care se calculeazã numãrul de
atomi g de zn) şi se aflã numãrul de moli de complex.
n atomi de zn = m zn / A zn ; masa zn =m = 130g; Azn = 65
n atomi de zn =130 /65 = 2 atomi g de zn
x= numãrul de moli de complex
Regula de trei simplã, pe baza reac!iei chimice:
zn………………………………………….Na 2 [ zn (oH)4 ]
Dacã: 1 atom g zn …….produce…….1 mol complex
Atunci 2 atom g zn … produc………. x moli complex
x = 2 x 1/ 1 = 2 moli de complex
Se calculeazã masa de complex:
Masa de complex = numãrul de moli x M ( masa lui molecularã)
Mcomplex= 2 ANa + Azn + 4 ( A0 + AH ) = 2×23+65+4(16+1)=46+65+68= 179
Masa complex = 2x 179 = 358 g
R: 358 g de complex
10.2pa) 118 Aluminiul reacţioneaz- cu 200 ) soluţie de
7a8H de)a]ânduOse 67,2 L de H 2 /c.n).
a) Scrie ecuaţia reacţiei cKimice.
() Calculeaz- consumul de aluminiu şi concentraţia procentual-
a soluţiei de 7a8H.
Rezolvare
cunoaştem:
-reac!ia dintre Al şi NaoH este o reac!ie prin care se dizolvã Al, se degajã H2 şi se
formeazã un complex
-masa solu!iei de NaoH= 200 g
-volumul de H2 (c.n.) = 67,2 L
-AAl = 27; M NaoH = 40
-volumul molar= 22,4 L; adicã 1 mol de H2 ocupã 22,4 l în (c.n.)
Trebuie sã calculãm;
-masa de aluminiu= x
-masa de hidroxid de sodium= y - care este masa dizolvatã în 200 g solu!ie
-concentra!ia procentualã a solu!iei de 200 g hidroxid de sodiu
a) Reac!ia chimicã este:
Al + NaoH + 3 H2o = Na+ [ Al3+ ( oH)-4 ]- + 3/2 H2
b) calcule de masã de Al şi NaoH
Se pleacã de la reac!ia chimicã de mai sus, pe care se vor trece: cunoscutele şi
necunoscutele, dupã modelul de jos, apoi se rezolvã propor!ia rezultatã:
x y 67,2 L
+ 3+ - -
Al + NaoH + 3 H2o = Na [ Al ( oH)4 ] + 3/2 H2
A=27 M=40 3/2 x22,4 L
x Al = 27g x 67,2 L/ (3 x 22,4 L /2 ) = 1814,4 / 336 = 5,4 g Al
y NaoH = 40g x 67,2 L / ( 3x 22,4 L/ 2) = 2688 / 33,6 = 80 g
Se calculeazã concentra!ia procentualã de NaoH:
cp = 80 x 100 / 200 = 40 %
R = 40 %
APLICAŢII >E CALCIL PRIHI7>

S+ABILIREA C8MP8JIŢIEI SIBS+A7ŢEL8R ŞI A
F8RMILEL8R CHIMICE
I. Bi(lio)rafie
Florian Urseanu, corneliu Tãrãbãşanu-Mihãilã, Grigore Bogza, Probleme de chimie
şi de tehnologie chimicã, Editura Tehnicã, 1978
3.2pa)16. Prin arderea complet- a 11,872ml /c.n.) vapori de alcool
monoKidroxilic saturat aciclic sOau o(ţinut 46,64 m) C8 2 şi vapori
de ap-. S- se identifice alcoolul şi s- se determine masa vaporilor
de ap- rezultaţi.
Rezolvare
1. notãm formula generalã a alcoolului monohidroxilic saturat acyclic, plecând
de la indica!iile cã avem: o grupã oH; o catena saturate, care corespunde unui
radical de la alcani( hidrocarburi saturate); catena este liniarã şi nu ciclicã
cnH2n+1 oH = cn H2n+1o
2. avem reac!ia generalã, pe care se vor trece datele cunoscute: volumul de
alcool, masa de bioxid de carbon, masa molecularã a bioxidului de carbon şi
volumul molar( 22,4 ml/ masa molecularã mg/ mol) . Se aflã ”n” din propor!
ia formatã:
11,872 ml 46,64 mg
cn H2n+2 o +? o2 = n co2 + ? H2o
22,4 ml n 44
11,872 . 44 n = 22,4. 46,64
n = 1044,73 / 522,36 = 2
3. pentru n=2, avem formula chimicã a alcoolui: cnH2n+1oH = c2H5 oH; alcool
etilic
4. se calculeazã masa de vapori, cu ajutorul reac!iei chimice:
46,64 x
c2H5oH + 7 o2 = 2 co2 + 3 H2 o
2. 44 3.18
x = 46,64 .3.18/ 2.44 = 28,62 mg vapori
R: alcool etilic; 28,62 mg vapori
5. / pag 10. O cantitate de 13,54 g alamã (aliaj Cu-Zn) degajã prin tratare
cu H2SO4 în exces un volum gazos egal cu 4,704L(c.n.). Sã se stabileascã
compoziȨia alamei respective.
Rezolvare
Ştim cã acidul sulfuric concentrat reac!ioneazã cu zn şi cu, cu formare de sulfa!i,
bioxid de sulf şi apã.
Baza rezolvãrii
Se rezolvã un sistem:
13,54g alamã = masacu + masa zn
masa So2 = masa So2 / reactia cu + masa So2 / reactia zn; se calculeazã masele
de So2 în func!ie de masele de cu şi zn.
cunoaştem:
1. notãm cu a= masa de cu; b = masa de zn
2. notãm cu x= masa de So2 din reac!ia cu; y=masa de So2 din reac!ia zn
3. volumul de So2 = 4,704 L (c.n.)
4. Acu = 64; Azn = 65 ; AH =1; MSo2 = 64
Nu cunoaştem:
1. masa de cu; masa de zn
2. masele de So2 din reac!iile cu şi zn cu H 2
So4 varianta de rezolvare
1. se calculeazã masele
de So2 din reac!iile cu şi zn cu H2So4 a x
cu + 2 H2 So4 = cuSo4 +2H2o + So2
64 64
x = 64.a / 64 = a
b y
zn + 2 H2So4 = znSo4 + 2H2o + So2
64 65
y = b.65 / 64 =0,98 b
2. Se calculeazã masa de So2 ocupatã de 4,704 L
(c.n.): 1mol de So2= 64 g ……..ocupã ……………22,4 l
(c.n.)
z g ……..ocupã...............4,704 L
z= 64×4,704 / 22,4 = 13,44 g şi care reprezintã suma dintre x şi y
3. Avem sistemul de ecua!ii:
a + b = 13,54
x+ y = 13,44 se înlocuiesc x şi y cu valorile de la punctul 1
Rezultã:
a + b = 13,54
a + 0,98b = 13,44
Se rezolvã: a=13,54-b, care se înlocuieşte în ecua!ia
2: 13,54-b + 0,98b =13,44
-0,02b= -0,10
b=5g
a=13,54-5=8,54
4. Se calculeazã procentele de cu şi zn:
% cu = 8,54 . 100 / 13,54= 63,07%
% zn = 5 . 100 / 13,54 = 36,92 %
Sau % zn = 100 - %cu =100-63,07=36,93 %
R: % cu=36,93%; % zn = 63,07%
7. 2pa).16 Amestecul )azos rezultat prin arderea complet- cu
cantitatea ecKivalent- de aer a 11,6 ) Kidrocar(ur-, având M&58,
conţine 116,48 L/c.n.) 72 s- se identifice Kidrocar(ura.
Rezolvare
1. prin cantitatea echivalentã de aer se în!elege cã hidrocarbura reac!ioneazã cu
oxigenul conform reac!iei chimice şi nu existã exces de aer.
2. cu volumul N2 şi compozi!ia aerului se va calcula volumul o2
100 % v de aer…..con!in20 % o2......80%N2
v de o2................116,48L
v de o2 = 20.116,48 / 80 = 29,12 L
3. se scrie reac!ia de ardere a hidrocarburii: cxHy ; se trec datele cunoscute pe
ecua!ie şi se calculeazã numãrul de moli de o 2 în func!ie de x şi y
11,6 29,12
2cxHy + (4x+y) / 2 o2 = 2xco2 + yH2o
2.58 [(4x+y)/ 2] 22,4
11,6/ 2.58 = 29, 12 / (4x+y) 11,2
4x + y = 26
4. se rezolvã sistemul de ecua!ii, pentru a afla pe x şi y:
M hidrocarburã= 58 = xAc + y AH 26 = 4x+y 12x+
y=58 4x +y =26, y=26-4x; pe care îl introducem în
prima ecua!ie
Rezultã 12x + 26-4x=58
8x=58-26=32; x=4; deci numãrul de c este 4
calculãm pe y, adicã numãrul de H din ecua!ia: 4x+y=26
4.4+y=26; y=26-16=10
5. Formula chimicã
ob!inutã este: c4 H10 butan R: c4H10
8.2pa).16 Prin arderea a 14,1 ) su(stanţ- or)anic- cu M&=4, compus-
din car(on, KYdro)en şi oxY)en, rezult- 3=,6 ) C8 2 şi ap-. S- se
identifice su(stanţa cunoscând c- suma atomilor dintrOo molecul-
este e)al- cu 13 şi c- are capacitatea de a reacţiona cu Kidroxidul de
sodiu. Rezolvare
1. fiindcã substan!a organicã con!ine c, H, o şi reac!ioneazã cu NaoH,
presupunem cã este alcool sau acid
2. formula chimicã a substan!ei este: c x Hy oz
3. scriem reac!ia chimicã de la arderea substan!ei; cu ajutorul ei vom calcula
numãrul de atomi de c:
14,1 39,6
cx Hy oz + ? o2 = x co2 + ?
H2o 94 44x
44x . 14,1 = 94 . 39,6
x = 94.39,6 / 44.14,1 = 6
deci numãrul de atomi de c= 6
4. vom rezolva un system de ecua!ii:
Suma numãrul atomilor din substan!ã= 13
Masa molecularã = 94
x+y+z = 13
xAc + y AH + z Ao = 94
6+y+z= 13
6.12+y.1 +z.16=94
y +z= 7 înmul!im cu (-1) şi adunãm membrii ecua!iilor
y +16 z = 22
-y - z = -7
y +16 z = 22; 15z = 15; z= 1 ; y = 7-1=6
5. avem x=6(numãrul de c); y=6(numãrul de H); z=1(numãrul de
o) rezultã: c6 H6 o; c6 H5 oH
R: c6 H5 oH
10. 2pa).16 La clorurarea prin adiţie a unei alcKene masa acesteia
creşte cu 24,850). Cunoscând masa alcKenei m&18,375 ) şi c- numai 80
% din aceasta sOa clorurat, s- se identifice alcKena.
Rezolvare
1. alchena are formula chimicã generalã cnH2n
2. compusul clorurat rezultat în urma reac!iei alchenei are formula generalã
cn H2n cl2x ; x = numãrul de moli de cl2 şi care este egal cu numãrul de legãturi
duble din alchenã.
3. reac!ia chimicã de adi!ie dintre alchenã şi clor este:
cnH2n + xcl2 = cn H2n cl2x
4. masa de alchenã care reac!ioneazã este:
Din 100 % alchenã………numai……80% alchenã reac!ioneazã
Atunci din 18,375g.........................x
x = 18,375 .80/ 100= 14,7 g
5. din enun!ul problemei, se deduce masa de clor, care este egalã cu 24,850 g=
creşterea masei alchenei, dupã adi!ia clorului.
6. se calculeazã cu ajutorul reac!iei chimice valorile lui x şi ale lui n:
M cnH2n = nAc + 2n AH = 12n +2n= 14n
Mcl2 = 2 Acl = 71
14,7 24,850
cnH2n + xcl2 = cn H2n cl2x
14n 71x
1mol x moli
14,7 . 71x = 14n. 24,850
1043,7 x = 347,9 n
n/ x = 1043,7 / 347,9 = 3
7. dãm valori lui x pentru a afla pe n;
x = 1- adicã 1 mol de clor, n =3, alchena este c3H6 = propenã
x = 2 -adicã 2 moli de clor, n =6, alchena are douã duble legãturi, este o dienã;
nu este specificatã în problemã.
R: propenã
112 pa).16 Prin tratarea cu (rom a unei alcKene, masa acesteia creşte
cu 571, 4%. S- se identifice alcKena. Cu câte procente ar creşte masa,
dac- alcKena ar fi propen-4
Rezolvare
Este asemãnãtoare cu problema 10.
1.alchena are formula generalã cn H2n
2. produsul de reac!ie cu brom are formula generalã: cn H2n Br2x
3. masa alchenei o notãm cu a
4. rezolvãm regula de trei simplã cu creşterea de 571, 4 %:
La 100 % alchenã……….avem o creştere............571,4 %
Atunci la ”a” g…………….avem....................y g creştere
y = a . 571,4 / 100 = 5,714 a
y = masa de brom
5. se calculeazã valorile x, y cu ajutorul reac!iei:
a 5,714a
cn H2n + x Br2 = cn H2n Br2x
14n 160x
Unde: McnH2n = 14n; MBr2 = 160; ABr = 80
14n .5,714 a = 160 x a
n/x = 160/ 79,996= 2
6. dãm valori lui x: dacã x=1, atunci n=2; alchena este etena c2 H4
7. calculãm procentul de creştere a masei alchenei, pentru cazul când
este propena:
M c3H6 =3.12+6.1=42
Mc3H6Br2 = 42+160=202
Diferen!a dintre aceste mase este: 202-42=160= masa molecularã brom
Avem la 42 g/mol propena….o creştere de ………. 160 g/mol
Atunci la 100 %………….. vom avea o creştere de …..x %
x % = 100 . 160 / 42 = 380, 92 %
R: propena; 380,92 %
20.2pa) 17 Masa unei Kalo)enuri anor)anice ECl5 scade prin înc-lzire
cu 23,71 %, transformânduOse întrOun compus Kalo)enat inferior. S-
se identifice cele dou- Kalo)enuri.
a = masa de halogenurã Ecl5
1. se scrie reac!ia chimicã de descompunere:
Ecl5 = Ecl3 + cl2
2. se calculeazã masa cu care scade halogenura
Ecl5 Dacã la 100% de Ecl5…..scade cu….23,71%
Atunci la a……..scade....................x
x = 23,71 .a/ 100 = 0,2371.a ; acesta reprezintã masa de clor
3. se calculeazã cu ajutorul reac!iei chimice masa atomicã a elementului:
a 0,2371a
Ecl5 = Ecl3 + cl2
AE +5Acl 71
71a = 0,237 a ( AE + 5Acl )
71 = 0,237 AE + 42,08
AE = 122; Elementul este Sb R: Sb
REACŢII CI F8RMARE >E C8MPLECŞI

Exemple de com(inaţii complexe
1. Reactivul +ollensO Kidroxid de diaminoar)int /I)
-formula chimicã : [Ag(NH3)2] oH
-utilizare: este un agent de oxidare slab folosit la oxidarea aldehidelor şi a
glucozei; permite identificarea aldehidelor, care se oxideazã la acizi carboxilici
când se formeazã oglinda de argint (ionul de argint se reduce la argint metalic.
-preparare din solu!ii de azotat de argint, hidroxid de sodiu şi amoniac:
AgNo3 + NaoH = AgoH + NaNo3
AgoH + NH3 = [ Ag (NH3)2] oH
-reac!ia aldehidei acetice cu reactivul Tollens:
cH3cHo +[ Ag (NH3)2] oH = cH3cooH +2 Ag + 4 NH3 + H2o
-oxidarea glucozei la acid gluconic cu reactiv Tollens:
c6H12o6 + 2 [ Ag (NH3)2] oH =c6 H12 o7 +2Ag + 4NH3 + H2o
2. Reactivul ScKbeitzerOKidroxid de tetraminocupru /II)
Nformula chimicã: [cu (NH3)4 ] (oH)2
-utilizare: dizolvarea celulozei; la identificarea ionului de cupru, în analiza chimicã
calitativã.
-preparare: solu!ia cu ioni de cupru(ıı) se trateazã cu solu!ie de hidroxid de
sodium. Precipitatul albastru ob!inut se trateazã cu solu!ie de hidroxid de
amoniu. Se dizolvã precipitatul şi se ob!ine o solu!ie de culoare albastru intens,
care indicã formarea complexului hidroxid tetraminocupru(ıı).
cuSo4 +2 NaoH = cu(oH)2 + Na2So4
cu(oH)2 + 4NH4 oH =[cu(NH3 )4 ](oH)2+4H2 o
3.Albastrul de Berlin- hexacianoferat (ll) de fier (lll)
-formula chimicã: Fe4 [Fe (cN)6 ]3

-utilizare: este produsul reac!iei specifice (caracteristice) de identificare a ionului
ferric (ııı) cu hexacianoferatul de potasiu (ferocianura de k):
4Fecl3 + 3 k4 [Fe (cN)6 ]3 = Fe3+4 [Fe2+ (cN)-6 ]4-3 + 12 kcl
” Albastru de BERLıN” amorf sau ”albastru de Prusia” Reac!
ia se executã pe lama de microscop sau hârtie de filtru.
4. Albastru de Turnbull -hexacianoferat(lll) de fier (ll)
-formula chimicã: Fe 2+3 [ Fe 3+ (cN)- 6 ]3- 2
-utilizare: este produsul reac!iei specifice de identificare a ionului feros Fe (ıı) cu
fericianura de potasiu :
3 Fe2+ So4 + 2 k+3 [ Fe 3+ (cN)6- ]3- = Fe2+3 [ Fe 3+ (cN)- 6]3-2 + 3 k2 So4
”albastru TURNBULL”
5. Hexacianoferatul feropotasic - K +
2 Fe [ Fe
2+ 2+
(CN)- 6 ]4-
FeSo4 + k4[ Fe 2+ (cN)6 ] = k +2 Fe 2+[ Fe 2+ (cN)
6 ]
- 4-
+ k2 So4
Precipitat alb amorf care trece în albastru
Top of Form
Bottom of Form
6. Tetratiocianocobaltat de amoniu- ( NH + ) [ Co2+ (SCN)- ]2-
4 2 4
-este produsul reac!iei voGEL, o reac!ie specificã ionului de cobalt. ȋntr-o
eprubetã, peste solu!ia de azotat de cobalt, se adaugã solu!ie concentrate de
sulfocianurã de amoniu şi acetonã.Apare o cplora!ie albastrã. Adãugând apã se
observã apari!ia culorii roz:
co (No3 )2 + 4 NH4ScN = (NH4 )2 [co (ScN)4 ]+ 2 NH4 No3
Bibliografie:
Loredana Dobre, ş.a, Pregãtire în chimie industrialã, manual de
practicã. Editura oscar Print, aprobat de Ministerul Educa!iei Na!ionale
cu ordinul nr. 4256 din 02.08.2000
Probleme rezolvate
l . Bibliografie
Elena Goiceanu, cristian Tache, Doina Bâclea, chimie, Editura Teora, aprobat
de MEN cu ordinul nr.4055 din 26.06.2000
1. pag 117 / Pentru a dizolva o anumitã cantitate de celulozã, un chimist
are nevoie de 0,5 L soluȨie Schweitzer 0,2 M. CalculaȨi volumele de
CuSO4 0,5 M şi NH3 0,1 M sunt necesare pentru a prepara reactivul.
Rezolvare
cu ajutorul reac!iei chimice dintre sulfat de cupru şi solu!ie apoasã de ammoniac,
prin care se formeazã complexul şi a numãrului de moli de complex, se
calculeazã numãrul de moli de sulfat de cupru şi ammoniac; ştiind concentra!iile
molare şi numãrul de moli de sulfat de cupru şi ammoniac se calculeazã
volumele solu!iilor lor.
1. se scrie reac!ia chimicã de formare a complexului:
2 cuSo4 + 10 NH3 + 2 H2o = 2 [ cu( NH3)4 ] So4 + 2 NH4 oH
2 moli 10 moli 2 moli
2. se noteazã cu:
x= numãrul de moli de cuSo4 şi cu: y = numãrul de moli NH3
3. se calculeazã numãrul de moli de complex din concentra!ia molarã şi volumul
solu!iei:
cM = 0,2 mol /
L vs = 0,5 L
n = cM x vs = 0,2 x 0,5 = 0,10 moli complex
4. de pe reac!ie se calculeazã x şi y:
2 moli cuSo4 ……..10 moli NH3...........................................moli complex
x……………………..y……………………………..0,1 moli
x = 2×0,1/ 2 = 0,1 molicuSo4
Y=10×0,1/ 2 = 0,5 moli NH3
5. se calculeazã volumele de cuSo4 şi NH3 :
vs de cuSo4 = n / cM = 0,1 / 0,5 = 0,2 L de solu!ie
cuSo4 vs de NH3 = n / cM = 0,5/ 0,1 = 5 L de solu!ie
NH3
R: 0,2 l solu!ie de cuSo4 0,5 M; 5 L solu!ie NH3 0,1 M
7.2 pa).118. Se d- succesiunea de transform-ri:
Jn & Jn8 & Jn S84 & 7a2 ?Jn /8H)4 @
a) Scrie ecuaţiile cKimice corespunz-toare transform-rilor.
() Calculeaz- masa com(inaţiei complexe o(ţinute dac- sOau
utilizat 130 ) de zinc.
Rezolvare
a) zn +  o2 = zno
zno + H2 So4 = zn So4 + H2o
znSo4 + 2 NaoH = zn (oH)2 + Na2 So4
Precipitat alb
zn (oH)2 + 2 NaoH = Na2 [ zn (oH)4 ]
complex incolor
b) Se observã din reac!iile de mai sus cã 1 atom g de zn produce 1 mol de
complex. Se va scrie pe baza acestei observa!ii regula de trei simplã, la care se
cunosc masa de zinc, masa lui atomicã (din care se calculeazã numãrul de
atomi g de zn) şi se aflã numãrul de moli de complex.
n atomi de zn = m zn / A zn ; masa zn =m = 130g; Azn = 65
n atomi de zn =130 /65 = 2 atomi g de zn
x= numãrul de moli de complex
Regula de trei simplã, pe baza reac!iei chimice:
zn………………………………………….Na 2 [ zn (oH)4 ]
Dacã: 1 atom g zn …….produce…….1 mol complex
Atunci 2 atom g zn … produc………. x moli complex
x = 2 x 1/ 1 = 2 moli de complex
Se calculeazã masa de complex:
Masa de complex = numãrul de moli x M ( masa lui molecularã)
Mcomplex= 2 ANa + Azn + 4 ( A0 + AH ) = 2×23+65+4(16+1)=46+65+68= 179
Masa complex = 2x 179 = 358 g
R: 358 g de complex
10.2pa) 118 Aluminiul reacţioneaz- cu 200 ) soluţie de
7a8H de)a]ânduOse 67,2 L de H 2 /c.n).
a) Scrie ecuaţia reacţiei cKimice.
() Calculeaz- consumul de aluminiu şi concentraţia procentual-
a soluţiei de 7a8H.
Rezolvare
cunoaştem:
-reac!ia dintre Al şi NaoH este o reac!ie prin care se dizolvã Al, se degajã H2 şi se
formeazã un complex
-masa solu!iei de NaoH= 200 g
-volumul de H2 (c.n.) = 67,2 L
-AAl = 27; M NaoH = 40
-volumul molar= 22,4 L; adicã 1 mol de H2 ocupã 22,4 l în (c.n.)
Trebuie sã calculãm;
-masa de aluminiu= x
-masa de hidroxid de sodium= y - care este masa dizolvatã în 200 g solu!ie
-concentra!ia procentualã a solu!iei de 200 g hidroxid de sodiu
a) Reac!ia chimicã este:
Al + NaoH + 3 H2o = Na+ [ Al3+ ( oH)-4 ]- + 3/2 H2
b) calcule de masã de Al şi NaoH
Se pleacã de la reac!ia chimicã de mai sus, pe care se vor trece: cunoscutele şi
necunoscutele, dupã modelul de jos, apoi se rezolvã propor!ia rezultatã:
x y 67,2 L
Al + NaoH + 3 H2o = Na [ Al ( oH)4 ] + 3/2 H2
+ 3+ - -
A=27 M=40 3/2 x22,4 L

x Al = 27g x 67,2 L/ (3 x 22,4 L /2 ) = 1814,4 / 336 = 5,4 g
Al y NaoH = 40g x 67,2 L / ( 3x 22,4 L/ 2) = 2688 / 33,6 =
80 g
Se calculeazã concentra!ia procentualã de NaoH:
cp = 80 x 100 / 200 = 40 %
R = 40 %
CONCENTRAŢIA SOLUŢIILORJ MODELE DE PROBLEME

Concentraţia procentual-, molar-, normal-
ı. Bibliografie
St.ılie, M. ıonica, Probleme de chimie pentru clasele a ıx-a si a x-a
Pro(lema 1 /4.42 St.ılie, Pro(leme de cKimie) 8 soluţie A de H2S84 de
concentraţie 40 % cu d& 1,3 )2cm3 se amestec- cu o soluţie B H2S84
=,18 molar cu d & 1,5 )2 cm3. Se cere:
determinaţi concentraţia molar- a soluţiei A şi concentraţia
procentual- a soluţiei B;
ce volum va tre(ui s- lu-m din fiecare pentru a prepara 4 L soluţie
8 molar;
se amestec- 4 L soluţie 8 molar cu c ) soluţie 7a8H de concentraţie x
%. Care este condiţia ca amestecul rezultat s- fie neutru / reacţia s-
fie total-)4
Ştim:
Soluţia A are caracteristicile:
-concentra!ia procentualã=40%;
-densitatea (d) = 1,3 g/cm3;
-masa molecularã H2So4= 98 (se calculeazã uşor);
Soluţia B are caracteristicile:
-concentra!ia molarã=9,18M(mol/L);
-densitatea=1,5 g/cm3;
Solu!ia rezultatã prin amestecarea solu!iilor A şi B are caracteristicile:
-volumul final= 4L;
-concentra!ia molarã finalã=8 M (mol/L);
-reac!ia chimicã dintre H2So4 cu NaoH-este o reac!ie de neutralizare totalã;
-masa molecularã la NaoH=40;
Nu ştim:
-concentra!ia molarã a solu!iei A=?
-concentra!ia procentualã a solu!iei B=?
-md la solu!ia finalã de 8 molar=?
-volumul solu!iei A = vA = ? (L)
-volumul solu!iei B = vB = ? (L)
-masa solu!iei de NaoH= c (g)
-concentra!ia procentualã a solu!iei de NaoH= x%
- masa de NaoH ce reac!ioneazã = a = masa dizolvatã din ”c” (g) de solu!ie
-rela!ia dintre ””c” şi ”x” = ?
Rezolvare
calcularea concentra!iei molare a solu!iei A şi a concentra!iei procentuale pentru
◄ concentra!ia molarã a solu!iei A.
Se pleacã de la rela!ia matematicã dintre concentra!ia procentualã şi molarã:
cp = (md.100)/(ms)
cM =
md/(M.vs) d =
ms/vs
cM/cp = md/(M.vs)/(md.100)/(ms)=md/(M.vs).ms/(md.100)
cM/cp=ms/M.vs.100
Dar: ms/vs = d = densitatea solu!iei mãsuratã în g/cm 3 = g/10-3L
1 cm3 = 10-3 dm3 = 10-3L; 1 dm3= 1L
Rezultã cã:
cMA /cpA = d/ M.vs.100.10-3 = d/ M.10-1
cMA = cpA . d/M.vs.10-1 = 40.1,3/98.10-1 = 5,306 = 5,31 mol/L
…………………………………………………………………………………………………
◄ concentra!ia procentualã a solu!iei
B. Se rezolvã dupã modelul de mai sus:
cMB /cpB = d/M.10-1
9,18/cpB = 1,5/9,8;
cpB = 9,18.9,8/1,5 = 59,976 = 60 %
2. Pentru a afla volumele solu!iilor A şi B se rezolvã sistemul de mai
jos vA+vB=4
md A+md B = md final
md final = cM.vs.M = 8.4.98=3136
mdA = 5,31.vA.98 = 520,38 vA
mdB = 9,18.vB.98 = 899,64 vB
vA+vB=4
520,38 vA + 899,64 v B=3136
vA+vB=4
vA+1,73 vB=6,03
vA + 1,73 vB -vA - vB = 6,03-4
0,73 vB = 2,03
vB = 2,03 : 0,73= 2,78
vA + 2,78 =
4 v A = 4-
2,78 v A =
1,22
a 3136
2 NaoH + H2So4 = Na2So4 + 2 H2o
2.40 98
a = 2.40.3136/98 = 2560 g de NaoH
◄ıntroducem valoarea lui ”a” în expresia matematicã a concentra!iei
procentuale:
dacã 100 g solu!ie………….sunt……………………….x (g) dizolvate de NaoH
atunci c (g) solu!ie ………au...........................2560g de NaoH
x.c = 2560.100 = 256000
R: 5,31 M; 60%; 2,28 L; 1,22 L; x.c=256000
II. Bibliografie
vasilica croitoru, D.A.constantinescu, Aplica!ii şi probleme de chimie analiticã,
Editura Tehnicã, pag.24
1.Titrul unei soluȨii de clorurã de fer(III) este 0,0028 g Fe (III) / cm 3. Care
este normalitatea soluȨiei în: a) reacȨia cu amoniacul; b) în reacȨia cu
ionul de staniu(II)? Se dã AFe = 55,85.
Rezolvare
Se cunosc:
concentra!ia în Fecl3 exprimatã sub formã de titru, T= 0,0028 g/cm3
A Fe = 55,85
Reac!ia dintre Fecl3 şi NH4oH este o reac!ie de precipitare Reac!
ia dintre Fecl3 şi Sncl2 este o reac!ie redox
Expresia matematicã a cn ( nEg / L):
Algoritmul de calculare a Eg pentru Fe, pentru cazurile: a) când nu se modificã

numãrul lui de oxidare; b) când participã la reac!ii la reac!ii redox.
Nu se cunosc:
Eg al Fe în reac!ia cu NH4 oH şi Sncl4
cn a solu!iei de Fe (ııı) în cele douã cazuri
calcule
1. Se considerã vs= 1 L = 1000 cm3
2. Din titru se calculeazã masa de Fe(ııı)- va fi masa dizolvatã în concentra!
ia normalã:
0,0028 g/ cm3 x 1000 cm3 = 2,8 g Fe (ııı)
3. Se calculeazã cn a solu!iei de Fe (ııı) în reac!ia cu NH4 oH:
Eg Fe(ııı) = A Fe / valenta
Eg Fe (ııı) = 55,85 / 3
4. Se calculeazã cn a solu!iei de Fe (ııı) în reac!ia cu Sncl 4
: Fe3+ + 1 e- = Fe2+ reac!ie de reducere
Eg Fe (ııı) = A Fe / nr de electroni transfera!i = 56 / 1 = 56
Cn = 28 / 56x 1 = 0.05 n
R:0,05n
II Bi(lio)rafie
olga Petrescu, Gabriela Dobrescu, Adrian-Mihail Stadler, chimie, manual pentru
clasa a ıx-a, EDP R.A. 2004
12 pa).72 Se dizolv- 7 ) sare de (uc-t-rie şi se o(ţin 350 ) de
soluţie apoas-.Concentraţia procentual- este: a) 10 %; () 2 %; c)
8% ; d) 12 %
Este o problemã de concentra!ie procentualã
cunoaştem
-formula matematicã de calculare a concentra!iei procentuale
-masa de sare care se dizolvã, adicã masa dizolvatã; md=7 g
-masa solu!iei, m s = 350g
Nu cunoaştem concentra!
ia procentualã Rezolvare
se introduc datele în formula concentra!iei procentuale şi se rezolvã
calculul:
Cp = 7×100/ 350 = 2 %
R: varianta (
2./ pa).72 / La 200 ) soluţie de 7a8H de concentraţie 30 % se adau)-
100 ) ap-.Concentraţia soluţiei nou format- este de: a) 10%; () 20%;
c) 15%; d) 30%.
Este o problemã de concentra!ie procentualã, de dilu!ie.
cunoaştem:
-masa solu!iei ini!iale, msi= 200 g
-concentra!ia ini!ialã, cpi = 30%
-masa de apã, mH2 o = 100 g
Nu cunoaştem:
-masa solu!iei finale, msf = ?
-masa de NaoH dizolvatã, md = ?
-concentra!ia finalã, cpf = ?
Rezolvare
1. se aflã mdi din cpi şi msi din formula concentra!iei procentuale:
30 = mdi x 100 / 200 ; mdi = 60 g

OBSERVAŢIE: masa dizolvatã din 200 g de soluţie este şi masa dizolvatã din
soluţia finalã.
2. se calculeazã msf :
msf =msi + mH2o
msf = 200 + 100= 300
3. se calculeazã cpf , prin înlocuirea datelor în formula de calculare
a concentra!iei procentuale:
Cpf = 60×100 / 300 = 20%
R & 20 %
4.2 pa) . 72 2Se amestec- 200 ) soluţie de <I cu c%& 10 % cu 400
) soluţie <I de concentraţie 20 %. Se o(ţine o soluţie de
concentraţie: a) 22 %;() 16, 16%; c) 18,33% ; d) 13,13.
Rezolvare
Este o problemã de concentra!ie procentualã.
cpf = mdf x 100 / msf
mdf = md1 + md2 (g)
msf = ms1 + ms2 (g)
ms1 = 200g
ms2 =400g
cp1 = 10
% cp2 =
20 %
1.se calculeazã md1 şi md2 şi mdf :
md=cp.ms/100
md1 = 10x 200 / 100 = 20 g
md2 =20 x 400 / 100 = 80 g
mdf = 20+80 g = 100 g
2.se calculeazã msf
msf = 200g+400g=600g
3.se calculeazã cpf :
cpf = 100 x100 / 600
Cpf =1616 %
R: varianta (
6. 2 pa) 72 Molaritatea /CM ) soluţiei care conţine 4,= ) de H 2 S84 în 200
mL soluţie este: a) 0,33M; () 0,25 M; c) 0,5 M; d) 1,33 M.
Rezolvare
Se introduc datele în rela!ia de calculare a cM ( mol/ L):
MH2So4 = 2AH + AS + 4 Ao = 2×1+32+4×16= 98

200mL = 0,2 L
CM = 49 / 98x 02 = 025 M
R: varianta (
III. Bi(lio)rafie
Lumini!a vlãdescu, chimie, manual pentru clasa a ıx-A, EDP, R.A., Bucureşti-1998
2/ pag 51. >ou- )rame piatr- acr- ? <Al /S84)2 x 12 H28 @ se dizolv-
în 100 ) de ap-. Ce concentraţie procentual- are soluţia o(ţinut-4

pro(lem
ei
md= 2g 1) Se scrie rela!ia de calculare cp şi
de ms: cp = mdx100/ ms
cristalohi unde:
drat md= masa dizolvatã de sare anhidrã
m ms= masa solu!iei ob!inute ; ms = md + m apã
apã=100 2) se calculeazã masa molecularã de sare anhidrã
g cu regula de trei simplã
c% = ? M [ kAl (So4)2 x 12 H2o ] = M kAl (So4)2 + 12 M H2o
ms =? M [ kAl (So4)2 x 12 H2o ]= 39+ 27+ 2( 32+ 4×16) + 12
( 2×1 +16)=474
M kAl (So4)2 = 39+27+2×96=258
în M cristalohidrat=474 g……….. sunt……. Msare
anhidrã=258g
Atunci în masa cristalohidrat=2g.....................x
X = 258×2 / 474 = 109
3) se calculeazã masa solu!iei ob!inute:
ms = 1,09 + 100 = 101,09g
4) se înlocuiesc datele în formula concentra!iei
procentuale:
Cp = 109 x100 / 10109 = 1078 %
3.Pa) 51 2 Se amestec- 400 ) soluţie 10% 7a8H cu 400 ) soluţie 50

% 7a8H şi cu 200 ) de ap-. S- se afle concentraţia procentual- a
soluţiei o(ţinute4
>atele pro(le mei

Etapele rezolv-rii pro(lemei şi calculul matematic
ms1=4 00g c1=10
% de NaoH ms2 = 400 g
c2= 50 Se scrie rela!ia de calculare cp şi msf cpf= mdfx100 / msf
% unde:md= masa finalã dizolvatã de NaoHms= masa solu!iei finale ob!in
m apã=2 00g msf
md1=?= mdf + m apã
md2=? mdf=? msf =? cf%
=? Se calculeazã md1 şi md2 şi mdf:md1= 10 x 400 / 100 = 40 g
md2= 50 x 400 / 100 = 200 g
mdf= md1+ md2= 40+200g = 240g
Se calculeazã ms f:
msf = ms1 + ms2 + mapã = 400+400+200=1000
se înlocuiesc datele în formula concentra!iei procentuale:
Cpf = 240 x100 / 1000 = 24 %
4.2pa).51 2 În ce raport tre(uie amestecate dou- soluţii: o soluţie/l) de

concentraţie 10% 7aCl cu alt- soluţie /ll) de concentraţie 30 % 7aCl
pentru a o(ţine o soluţie /lll) de concentraţie 25% 4 Ce cantit-ţi
de soluţie l şi ll sunt necesare pentru a o(ţine 800 ) soluţie final-
/lll) 4

pro(le
mei
c1=10% Problema se rezolvã cu metoda graficã (regula
de Nacl dreptunghiului): a)
c2=
30%
cf=25%
msf=80
0g
raport
de masã
pm1:pm
2=?
ms1=?
ms2=? Se scad procentele pe diagonalã şi se ob!in pãr!ile de
masã, în care se amestecã cele douã solu!ii.pm1= pãr!i de
masã solu!ia (ı)pm2= pãr!i de masã solu!ia (ıı)Raportul de
masã în care se amestecã cele douã solu!ii este:pm1 :
pm2 = 5: 15 = 1: 3
b) Se calculeazã masele de solu!ie (ı) şi solu!ie(ıı), care se
vor amesteca pentru a ob!ine 800 g solu!ie finalã (ııı).
pm1+pm2 = pmf1+3 = 4 g
Dacã în 4 g solu!ie(ııı)….sunt 1 g solu!ie(ı)…..sunt 3gsolu!
ie (ıı)A
atunci 800g solu!ie(ııı)…..are x g solu!ie(ı)….are y g solu!
ie(ıı)
X= 800 x 1 / 4= 200 g
Y = 800 x 3 / 4 =600 g sau y = 800 g soluţie (III)- 200g
soluţie (I)
METALE.PROBLEME DE CHIMIE.(M.IUSUT+
.
Bibliografie
M.Iusut, Probleme de chimie +eneralã si anor+anicã, Hditura tehnicã, 5ucuresti,1901
SODIU ŞI COMPUŞII LUI

1(52(45+. (,4( g amestec soli) )e Na(CO1 7i NaCl se )izolvã ȋn apã )istilatã, obţinân)uJ
se (00 cm1 )e soluţie. Pentru titrarea a (5 cm1 )in aceastã soluţie se consumã (1
cm1 soluţie 0,105N )e HCl. Calculaţi conţinutul )e NaCl )in amestecul soli)
initialJezprimat ȋn procente.
Aezolvare
1. Scoatem datele
problemei. Date
cunoscute:
m amestec=2,82g
vsolu!ie amestec initial = 200cm3
v solu!ie amestec titrare=25
cm3 v solu!ie Hcl titrare = 21
cm3
c N solu!ie Hcl = 0,105 N (nEg/L solu!ie)
M Na2co3 = 106
M Hcl =36,5
Date necunoscute
m Na2co3 = a
m Nacl = b
% Nacl = b’
nEg Na2co3 = x
2. opera!iile de laborator, ce au loc sunt redate în schema de mai jos:
3. Reac!ia care are loc la titrare este dintre Na2co3 şi Hcl; Nacl nu reac!
ioneazã cu Hcl:
Na2co3 +2Hcl = 2Nacl + H2o + co2 T
Reac!ia face parte din analiza volumetricã bazatã pe reac!ia de neutralizare,
fiindcã carbonatul de sodium suferã o hidrolizã bazicã, în solu!ia apoasã. Este şi
o
reac!ie de efervescen!ã (fierbere la rece, din cauza degajãrii co2) şi serveşte la
identificarea carbona!ilor, respecticv a bicarbona!ilor.
4. calcularea masei de Nacl din amestecul solid se bazeazã pe etapele: se
calculeazã masa de Na2co3 - numãr de Eg din 25 ml probã ce reac!ioneazã cu
21 ml solu!ie Hcl 0,105 N; apoi se calculeazã masa de Na2co3 din 200 ml solu!
ie, ob!inutã din 2,82 g amestec;prin diferen!ã se calculeazã masa de Nacl şi apoi
procentul de Nacl.
4.aSe calculeazã numãrul de echivalen!i gram de Na2co3 din 25 ml ce
reac!ioneazã cu 21 ml de Hcl 0,105N:
nEg de Na2co3 = nEg de Hcl
nEg de Hcl din concentra!ia normalã este = cN . v
nEg de Na2co3 = 0,105 (nEg/l) . 21.10-3 l = 2,205.10-3
4.b Se calculeazã cu regula de trei simplã numãrul de echivalen!i gram(x) din
200 ml amestec de carbonat de sodium şi clorurã de sodium, cu masa de 2,82
g: Dacã în 25 ml solu!ie………avem0,002205 Eg Na2co3
Atunci în 200 ml solu!ie……avem..........x
x = 200 ml .0,002205 Eg / 25 ml =0,01764 Eg
4.c Se calculeazã masa (a) de Na2co3:
nEg = m / Eg
m = nEg . Eg
Eg de Na2co3 = M / nr. de metal.valen!a metal; metalul este Na
Eg de Na2co3 =106/ 2.1 = 53
a = 0,01764.53 = 0,935 g
4.d Se calculeazã prin diferen!ã din 2,82 g amestec, masa de Nacl
(b) 2,82 = a+ b; b=2,82-a
b = 2,82 - 0,935= 1,885g Nacl
4.eSe calculeazã procentul (b’) de Nacl din amestecul solid de 2,82 g, cu
regula de trei simplã:
Dacã 1,885 g de Nacl…….sunt………..în 2,82 g amestec
Atunci b’ % de Nacl…………sunt………..în 100 % amestec
b’ = 1,885 g.100% / 2,82g
b’ = 66,84%
R: 66,84%
Pot apare diferen!e.
ALIMI7IIL ŞI C8MPIŞII
LII
1/12pa) 263) În aluminiul de puritate ==,=% la câţi atomi de
aluminiu revine un atom de siliciu, considerat ca sin)ura
impuritate4
Rezolvare
1. Scoatem datele problemei:
Date cunoscute
% Al=99,9% în aliaj
% Si- dacã este singura impuritate din aliaj va fi= 100-%Al=0,1%
Numãr atomi de Si =1
m aliaj=considerãm 100 g
A Al=masa atomicã Al=27
A Si=masa atomicã Si = 28
Date necunoscute
m
Al=x=? m
Si =y=?
n atomi Al=z=?
2. Se calculeazã masele de Al şi Si din 100 g de aliaj, cu regula de trei
simplã: Dacã în 100% aliaj…….avem 99,9% Al…..şi….0,01%Si
Atunci 100 g aliaj ……….au x g de Al……şi….y g de Si
x=100g.99,9%/100%=99,9g Al
y=100g.0,1%/100%=0,1g Si
3. Se calculeazã numãrul de atomi(g) de Al şi Si:
n atomi=m Al/A Al
n atomi Al=99,9/27=3,7
n atomi Si=0,1/28=0,0036
4. Se calculeazã numãrul de atomi de Al ce corespund la 1 atom de
Si: La 0,0036 atomi de Si …….corespund …….la 3,7 atomi de Al
Atunci la 1 atom Si…………….corespund......la z
z = 1atom.3,7 atomi/ 0,0036= 1028 atomi
R: 1028 atomi Al
2/22pa).262)
1456 l soluţie 10,5% de <8H /d&1,1 )2cm3) au a(sor(it complet )azul
de)a]at la anod la o(ţinerea industrial- a aluminiului.
a)Care este concentraţia s-rii neutre care sOa format în soluţie 4 () Ce
cantitate de aluminiu sOa o(ţinut4
Model de rezolvare propus
Fiindcã în problemã se spune despre anod (electrod din electrolizã), avem
procedeul industrial de ob!inere a aluminiului prin electroliza oxidului de
aluminiu, cu electrozi (catod şi anod) din cãrbune. oxidul de aluminiu este topit
şi se adaugã criolitã (Na3AlF6), pentru coborârea punctului de topire de la
20000c la 10000c. oxidul de aluminiu se ob!ine din bauxite - un oxid hidratat
de aluminiu.
La electrolizã au loc reac!iile:
1.Disocierea oxidului de aluminiu din topiturã în ioni de aluminiu şi oxigen.
2.Deplasarea ionilor de Al3+ din topiturã spre catod(electrod legat la polul
negativ al sursei de curent), unde se descarcã:
Al3+ + 3e- = Al -reac!ie de reducere
3.Deplasarea ionilor de o2- din topiturã spre anod(electrod legat la polul pozitiv
al sursei de curent), unde se descarcã:
o2- -2e- = o atomic - reac!ie de oxidare
2o atom = o2
o2 se combinã cu c din anod:
o2 + c = co2T
Bioxidul de carbon degajat din electrolizã este absorbit complet în solu!ia de
koH, unde reac!ioneazã cu koH şi formeazã o sare neutrã, adicã carbonat de
potasiu.
co2 + 2koH = k2co3 + H2o
Deci vom avea reac!iile:
2Al2o3 = 4Al + 3o2
3o2 + 3c = 3co2
3co2 + 6koH = 3k2co3 + 3H2o
Rezultã cã:
2 moli de Al2o3 corespund la: 4 atomi-g de Al; 3moli de co2; 6 moli de koH; 3
moli de k2co3;3 moli H2o.
a) calcularea concentra!iei procentuale a k2co3 format dupã absor!ia co2 în
solu!ia de koH.
cp de k2co3 = m k2co3.100 / m solu!ie finalã
Un bilant masic al procesului de absor!ie este:
m koH + m H2o de dizolvare + m co2 = m k2co3 + m H2o de dizolvare + m
H2o din reac!ie
Notãm cu:
x = m k2co3
y = m H2o din reac!
ie z = m co2
Se fac urmãtoarele calcule de mai jos, pentru a calcula masa carbonatului de
potasiu şi masa solu!iei finale.
a.1 Se calculeazã masa de koH şi masa de apã din 1456 l solu!ie 10,5%
cu densitatea de 1,1 g/cm3:
-masa solu!iei de koH:
d=ms/vs;ms=d.vs
ms=1,1g/cm3.1456.1000cm3=1602.1000g=1602 kg solu!ie koH 10,5%
-masa de koH din solu!ie:
mkoH= 10,5. 1602/100= 168,2 kg de koH
-masa de apã este:
m H2o din solu!ie = ms-mkoH
m H2o din solu!ie = 1602-168,2=1433,8 kg apã
a.2 Se calculeazã masa de carbonat de potasiu, care se formeazã în reac!
ia chimicã de la absor!ia bioxidului de carbon în hidroxid de potasiu:
6 kmoli koH………produc………3 kmoli k2co3
Se lucreazã în kmol, fiindcã avem masa de koH în
kg. 1 kmol are masa egalã cu masa molecularã (kg/
mol) M koH = 56(s-a calculat)
M k2co3 = 138(s-a calculat)
Deci vom avea regula de trei simplã:
Dacã 6.56 kg/mol koH……………produc….3.138 kg/mol k2co3
Atunci 168,2 kg koH……………..produc …..x kg de k2co3
x = 168,2. 3.138 /6.56 = 207,24 kg de k2co3
a.3 Se calculeazã masa de apã rezultatã în reac!ia de la absor!ia co2 în koH,
prin calcul stoechiometric(pe bazã de reac!ie):
1 kmol H2o = masa molecularã apã= 18 kg/mol
dacã 6.56 kg/mol koH……..produc........3.18 kg/mol H2o
atunci 168,2 kg koH………produc.......y kg de apã
y = 168,2 kg. 3.18 kg/mol/ 6.56 kg/mol = 27,03 kg de H2o
a.4 Se calculeazã masa de co2 absorbit complet (adicã nu sunt pierderi), pe
baza reac!iei de la absor!ie:
1 kmol de co2 = masa molecularã a co2 =44kg/mol
Dacã 6.56 kg/mol de koH…….reac!ioneazã cu.....3.44kg/mol de co2
Atunci 168,2 kg koH…………reac!ioneazã cu……z kg de
co2 z = 168,2.3.44/6.56 = 66,10 kg de co2
a.5 Se calculeazã masa solu!iei finale, aşa cum se vede din desenul de mai jos:
m solu!ie finalã =1433,8+207,24+27,03=1668,07

a.6 concentra!ia solu!iei finale în k2co3 este:
cp k2co3 = 207,24.100/ 1668,07 = 12,42 %
b) calcularea masei de aluminiu ob!inut. Se presupune cã oxigenul degajat la
anod reac!ioneazã total cu carbonul din anod.
Se aplicã calcul stoechiometric, pe bazã de reac!ie chimicã:
A Al=27
La 6.56 kg de koH…………corespund.........4.27 kg de Al
Atunci la 168,2 kg de koH……….corespund.........t
t = 168,2.4.27/ 6.56 =54,06 kg Al
R: a) 12,42%; b) 54,06 kg.
PLUMBUL ŞI STANIUL
O INTRODUCERE
Bibliografie:
1.c.D.Neni!escu, chimie anorganicã;
2.Marilena Şerban, Felicia Nu!ã, Rezolvare de problem de chimie, clasele vıı-xıı,
Editura Aramis, 2005
Plumbul şi staniul fac parte din grupa a ıv-a A,a sistemului periodic şi sunt
metale.Se cunosc din antichitate,deşi sunt pu!in rãspândite în scoar!a
pãmântului. Epoca bronzului este o perioadã din dezvoltarea civiliza!iei şi se
caracterizeazã prin extragerea cuprului şi a staniului (cositorul) din minereurile
cunoscute şi crearea unui aliaj,numit bronz.Despre plumb,studiile de specialitate
indicã cã era printre cele şapte metale,cunoscute din cele mai vechi timpuri,de
oameni.Astfel,în vechiul Testament,cartea Numeri,capitolul 31,versetul 22 sunt
men!ionate urmãtoarele metale:”Numai
aurul,argintul,arama,fierul,cositorul,plumbul,tot ce se prelucreazã la foc sã trece!
i prin foc şi va fi curat”.ımperiul roman a fost cel mai mare producãtor de
plumb,cu utilizãri diverse,printre care re!ele cu conducte de plumb,pentru
aducerea apei în oraşe.
STANIU
Se prezintã câteva date, care au legãturã cu problemele rezolvate.
SıMBoL:Sn( limba latinã Stannum)
NUME:Tin-pentru limba englezã)
Masa atomicã:A=119
oBŢıNERE:
Metoda se bazeazã pe reducerea minereului casiteritã (Sno2) cu cãrbune,
urmatã de purificarea produsului:
Sno2 + c = Sn + co2
UTıLızĂRı
Se pot enumera cele mai reprezentative:
ob!inerea de compuşi organostanici cu rol de: fungicide, pesticide, algicide, de
conservare a lemnului; sunt poluan!i organici persisten!i, toxici şi din anul 2003
U.E a interzis utilizarea lor;
Baterii Li-ion;
Stabilizatori Pvc plastic;
Aliaje de lipit la îmbinarea !evilor, circuite electrice;
ToxıcıTATE
Studiile de specialitate au introdus limite de expunere admise la locul de muncã,
privind contactul oamenilor cu staniu; compuşii organostanici sunt periculoşi
precum cianura.
REAcŢıı cHıMıcE
1. Stãrile de oxidare sunt:0,ıı,ıv.combina!iile ce con!in staniul (ıı)-stanoase au
proprietã!i reducãtoare, cu mare tendin!ã de a trece în combina!iile staniului (ıv)-
stanice stabile.
2. ȋn seria activitã!ii metalelor este situat aproape de hidogen, existã o diferen!ã
micã între poten#ialul sãu normal de oxidare şi cel al hidrogenului0 explicând
de ce acizii slaAi nu atacã staniul.La fel se comport şi plumAul.
3. Nu este atacat de aer şi apã la temperatura oAişnuitã. La temperaturã
înaltã' pu#in peste temperatura de topire se oxideazã' formând oxid stanic'
Sn5*:
Sn + 5*>g)= Sn5*
4. Reac#ioneazã cu halogenii' formând tetrahalogenuri7 reac#ioneazã cu sulful'
la cald formând sulfura stanoasã SnS.
).$cidul clorhidric concentrat atacã staniul şi se formeazã clorura
stanoasã>SnCl*.*H*5):
Sn>s)+HCl>aq)ƒSnCl*>aq)+H*>g)
Clorura stanoasã este un reducãtor puternic7 precipitã aurul'argintul suA formã
de metale'din solu#iile sãrurilor lor.
6. Acidul sul6uric diluat nu atacã staniul; solu#ia 6ierbinte şi concentratã de acid sul6uric va
reac#iona cu staniu şi se produce bioxid de sul6, nu hidrogen şi sul6at de staniu Sn(s)
+2H2So4(aq)=SnSo4(aq)+So2(g)+ H2o(l)
7. Acidul azotic concentrat atacã staniul şi se 6ormeazã un oxid hidratat Sno 2.xH2o-cunoscut
sub numele de acid b-stanic, ȋn Unele bibliogra6ii indicã cã concentra#ia
insolubil acidului azotic poate 6i acizi.
medie.
Sn(s)+2HNo3(aq)→Sno2+H2o(l)+No(g)+No2(aq)
Monoxidul de azot 6ormat reac#ioneazã cu oxigenul din aer şi trece ȋn bioxid de azot,deci se
poate scrie reac#ia:
Sn(s)+4HNo3(aq)→Sno2+2H2o(l)+4No2(g)
Acidul stanic nu poate 6i izolat;dacã se aciduleazã solu#ia de stanat de sodium.
Na2[Sn(oH)6]2-,sau solu#ia de clorurã stanicã şi amoniac se ob#ine un precipitat voluminos
(amor6,gel) solubil ȋn baze alcaline şi acizi tari; acest compus are compozi#ia aproximativã
H2[Sn(oH)6] şi se numeşte acid a-stanic.Compusul respectiv printr-un contact lung cu solu#ia
sau prin ȋncãlzire trece ȋn acidul b-stanic,sau metastanic,insolubil ȋn acid clorhidric.
8. Hidroxizii alcalini, la 6ierbere dizolvã staniul, cu 6ormare de hdrogen şi stana#i(IV)
Sn + 2Ho–+4H2o→[Sn(oH)6]2-+ 2H2
PLUMB
SIMBoL: Pb (limba latinã plumbum)
Lead: limba englezã
Masa atomicã: A=207
oBȚINERE:
Principala metodã este prãjirea minereului galena(PbS), urmatã de puri6icarea lui:
PbS +3/2o2 →Pbo + So2 (oxidare)
PbS + 2o2 →PbSo4 (reac#ie secundarã)
Pbo + C →Pb + Co (reducere)
UTILIzĂRI:
-aliaje cu aplica#ii ȋn electrotehnicã, construc#ii de maşini;
-tabla de plumb serveşte la cãptuşirea utilajelor chimice, 6iind rezistent la agen#ii chimici;
-con6ec#ionarea de litere de tipar;
-strat de protec#ie pentru radia#ii X;
-compuşi de colorare ȋn glazuri ceramice; pigmen#i pentru vopsele cu ulei: miniul, ceruza,
galbenul de crom;
-baterii de tipul plumb-acid;
-compuşi organici cu plumb, ca agen#i de oxidare ȋn chimia organicã;
-con6ec#ionarea conductelor de apã(nu se transportã apa carbogazoasã).
ToXICITATE
Plumbul şi combina#iile sale sunt toxice pentru organism,principala #intã este sistemul
nervos.Expunerea la plumb are loc prin inhalare,ingestie şi contact cutanat. Saturnismul este
intoxica#ia cu plumb şi care se mani6estã prin:anemie, slãbire,dureri reumatice,degenerarea
6icatului.
REACȚII CHIMICE
Plumbul 6ormeazã douã combina#ii cu stãrile de oxidare:+2 şi +4. Combina#iile (II) sunt
stabile 6a#ã de combina#iile (IV) şi nu sunt reducãtoare.oxizii plumbului sunt: Pbo
(II); Pbo2(IV); Pb2o3( plumbul este ȋn ambele stãri de oxidare).
1. Reac#ia cu oxigenul din aer. Plumbul curat se acoperã la temperatura obişnuitã cu un strat
sub#ire de oxid, rezistent la atacul oxigenului, protector. Când este topit reac#ioneazã cu
oxigenul şi 6ormeazã oxidul de plumb (Pbo).
2. Apa curatã nu atacã, ȋn absen#a aerului plumbul; când apa con#ine oxygen, cum este czul
apei potabile transportatã prin #evi de plumb, are loc o reac#ie la supra6a#ã, prin care se
6ormeazã hidroxidul de plumb; acesta cu sul6a#ii, carbona#ii acizi de calciu şi magneziu
reac#ioneazã 6ormând carbonat şi sul6at de plumb-insolubil, dur ce ȋmpiedicã dizolvarea
plumbului.Dacã apa con#ine cantitã#i mari de bioxid de carbon se 6ormeazã carbonat acid de
plumb solubil şi toxic. Deci conductele de plumb nu se 6olosesc la transportul apelor
carbogazoase.
3. Reac#ia cu bazele alcaline este lentã la rece; se 6ormeazã
plumbi#i: Pb+2HoH+2NaoH→Na2[Pb(oH)4]+H2
4. Reac#ia cu acidul clorhidric diluat este lentã:
Pb+2HCl→PbCl2+H2
5. Reac#ia cu acidul sul6uric.Fiindcã sul6atul de plumb este insolubil,este o proprietate
importantã pentru construc#ia de utilaje chimice ce prelucreazã acidul sul6uric.o reac#ie lentã
este posibilã la supra6a#ã cu 6ormare de PbSo 4 insolubil şi hidrogen.
6. Reac#ia cu acidul azotic este posibilã, 6iindcã se 6ormeazã sul6atul de plumb
solubil. 4HNo3+Pb→Pb(No3)2+2No2(gaz +2H2o
7. Reacția cu acizii slabi, chiar şi cu acidul acetic este posibilã 6iindcã se 6ormeazã sãruri de
plumb solubile.
PROBLEM= REzOLVAT=
3.pag269
Se ozideazã un aliaj care con?ine 30% Sn şi 70% Pb, form ȋndu-se 564,46 g de ozizi.
Ce cantitate de aliaj a fost ozidatã?
Rezolvare
Se ştie cã:
-prin oxidare Sn cu oxigenul din aer se 6ormeazã Sno 2;
-prin oxidare Pb topit cu oxigenul din aer se 6ormeazã Pbo; dar şi Pb 2o4la 400-5000C. Am
ales prima variantã, cu 6ormarea de Sno2 şi de Pbo.
Notãm:
a = masa aliaj de Sn şi Pb (g)
m = masa de Sn (g)
n = masa de Pb (g)
% Sn=30%
% Pb=70 %
b=masa oxizi=564,46g
x=masa Sno2(g)
y=masa Pbo(g)
M Sno2=masa molecularã=151 g/mol
M Pbo=masa molecularã=223 g/mol
Metoda de rezolvare propusã
a=m+n
1&&% aliaj$ 3&%Sn F D&%Pb
b$xFZ
>alculãm m şi ȋn 6unc#ie de ;a< şi apoi masa oxizilor)x,Z* şi ajun+em la o ecua#ie cu o
n necunoscutã
;a<.
1. >alculãm masa de Sn şi Pb cu re+ula de trei simplã:
Dacã ȋn 1&&% aliajCsuntC3&%SnC..D&%Pb
4tunci ȋn a )+* aliajCCC..mCCC..n m$3&
%.a/1&&%$&,3a)+* de Sn
n$&,Da)+* de Pb
2. >alculãm masa de oxizi )x, Z*, de pe reac#iile chimice:
SnFo2 $ Sno2
119+/mol SnCC.151+/mol Sno2
&,3a )+*CCCCC.x
x$&,3a.151/119$&,30a )+* de Sno 2
FA+ 1;* 5* = FA5
*07g;mol FA.**3g;mol
FA5 0'7a>g).Q
Q=0'7a.**3;*07=0'7)a>g) de FA5
3. <ntroducem valorile lui x şi Q suma maselor oxizilor>A)' care este )64'46>g)
şi calculãm a2:
A=)64'46=x+Q7
)64'46=0'38a+0'7)a=1'13a
a=)64'46;1'13=499')*
4. Calculãm masa elementelor din aliaj' adicã:m şi
n: m=0'3a=0'3.499')*=149'86 g de Sn
n=0'7.499')*=349'67 g de FA
R: masa de aliaj este 499,52 g.
CINETICA CHIMICĂ . vITEZA DE REACŢIE
viteza de reactie si Ordin de reactie
Bibliografie
c.D. Nenitescu, chimie generalã, EDP Bucureşti
olga Petrescu, Adrian-Mihail Stadler, chimie anorganicã şi chimie fizicã teste şi
probleme, Editura Ramis
F. Urseanu, c.Tãbãrãşanu-Mihaela, G.Bogza, Probleme de chimie şi de tehnologie
chimicã, Editura tehnicã, 1978
Cinetica chimicã are obiect de studiu viteza de reac!ie şi dependen!a ei de
diferi!i factori (concentra!ia reactan!ilor, temperaturã, influen!a catalizatorilor,
etc.)-într-un sens restrâns al cuvântului.
viteza de reacȨie
viteza unei reac!ii chimice omogene reprezintă varia!ia cantită!ii de substan!ă a
reactantului sau produsului de reac!ie într-o unitate de timp pe o unitate de
volum al amestecului reactant. cantitatea de reactant se exprimã în moli/L-adicã
concentra!ia molarã.
Expresia vitezei de reac!ie la o temperaturã constantã şi la cazuri simple, este
direct propor!ionalã cu produsul concentra!iilor reactan!ilor ridicate la puteri
egale cu ordinele par!iale de reac!ie în raport cu componen!ii (uneori sunt egale
cu coeficien!ii stoechiometrici).
Avem o reac!ie simplã:
aA + bB = Produşi
a,b = coeficien!i stoechiometrici
Ecua!ia vitezei de reac!ie:
v = k. [A]nA. [B]nB
(1)
k= constanta de vitezã, care înglobeazã: temperatura, presiunea, catalizatorii şi
al!i factori ce influen!eazã viteza de reac!ie
nA, nB= ordine par!iale de reac!ie în raport cu componen!ii A, B
ĩn ecua!iile de vitezã se pot utiliza în locul concentra!iilor şi alte mãrimi
propor!ionale cu acestea, cum ar fi presiunile par!iale ale reactan!ilor pentru
reac!iile în fazã gazoasã.
Din punct de vedere dimensional, viteza de reac!ie se exprimã :
Unitate de masã reacţionatã/ unitate de timp.unitate
de volum (2)
Uzual: [mol.s-1.L-1]
Ordin de reacȨie
ordinul par!ial de reac!ie este exponentul unei anume concentra!ii în legea
generalã de vitezã.
nA, nB= ordine par!iale de reac!ie în raport cu componen!ii A, B - pentru reac!ia :
aA + bB = Produşi
Ordinul total de reacȨie n, al unei reac!ii este dat de suma exponen!ilor
concentra!iilor din expresia vitezei de reactie, deci este suma ordinelor par!iale
n = nA + nB
Molecularitatea
a+ b= molecularitatea reac!iei
ordinul de reac!ie şi molecularitatea coincid numai în cazul reac!iilor elementare
foarte simple, care au loc într-o singurã treaptã. ĩn realitate reac!iile au loc dupã
mecanisme complexe, iar ordinul de reac!ie nu mai coincide cu molecularitatea;
el poate fi şi frac!ionar.
Exemple de reacţii cKimice şi expresia matematic- a vitezei de reacţie
1.Br2 = 2 Br
ordin de reac!ie=1 ( avem 1 mol de reactant Br2)
v = k[Br2]
2. Hcl + NaoH = Nacl + H2o
ordin de reac!ie=2 (avem 1 mol de Hcl reactant şi 1 mol de NaoH reactant)
v = k[Hcl] . [NaoH]
3. 2No + o2 = 2No2
ordin de reac!ie=3 (avem 2 moli de No reactant şi 1 mol de o 2 reactant)
v = k[No]2. [o2]
4. cl2 + HcooH = 2Hcl + co2
ordin de reac!ie=2 (avem 1 mol de cl2 reactant şi 1 mol de HcooH
reactant) v = k[cl2] . [HcooH]
5. cl2c=ccl2 + cl2 = cl3c-ccl3 ( reac!ie de adi!ie în prezen!a luminii)
ordin de reac!ie=3/2 ( mecanism complex, în care ordinul de reac!ie nu mai este
egal cu coeficien!ii stoechiometrici din reac!ie)
v = k[cl2]3/2
Constanta de vitez- /V)
constanta de vitezã, k, din expresia matematicã a vitezei de reac!ie se numeşte
şi viteza specificã, când concentra!iile reactan!ilor= 1mol/L; v = k.
constanta de vitezã exprimã dependen!a de temperaturã a vitezei de reac!ie.
Dacã temperatura creşte cu 100c, viteza de reac!ie creşte de 2-3 ori.
Se numeşte coeficient de temperaturã al vitezei de reac!ie şi pentru cazul cân
temperatura creşte cu 00c , raportul :
(3)
Cu aceast- relaţie se calculeazã valoarea constantei de vitezã la o altã
temperaturã ( care a crescut nu mai mult cu 100c).
Expresia constantei de vitez- a reacţiei cKimice în funcţie de ener)ia de
activare E şi factorul de frecvenţ- V0:
(4)
k 0 = factor de frecven!ã (o mãsurã a ciocnirilor moleculelor între ele);
E=energia de activare;
R=constanta gazelor ideale;
T=temperatura absolutã;
e = baza logaritmilor naturali;
Reacţii de ordinul I / particip- un sin)ur reactant)
Pot fi reac!iile de izomerizare, de descompunere termicã, reac!iile descompunerii
radioactive a nucleelor atomice, etc.
A = B
viteza unei reac!ii de ordinul ı este caracterizatã prin constanta vitezei de reac!ie
şi prin perioada de înjumãtã!ire.
Expresia vitezei de reacţie va fi:
în care: (5)
dc/dt = derivata concentra!iei reactantului fa!ã de timp
k=constanta vitezei de reac!ie
c=concentra!ia reactantantului
Separând variabilele şi integrând între c A0 şi cA, respectiv între timpul 0 şi t, se
ob!ine:
c A = c A0 . e-k t (6)
Sau:
(7)
Sau:
k= (2,303 /t ) log cA0 / cA
(8)
Dacã se utilizeazã conversia reactantului, x, rela!ia 5 devine:
x = frac!iunea din acel reactant, transformatã în cursul reac!iei chimice şi se
exprimã prin rela!ia:
(9)
(10)
Timpul de înjumãtãţire
Este timpul necesar pentru a reac!iona jumãtate din substan!a ini!ialã (reactant).
Avem expresia matematicã a rela!iei (7), dupã înlocuirea c=c 0/ 2
k.t1/2 = ln2 = 0,6932
(11)
Reacţii de ordinul II /are loc între dou- molecule de reactant)
Se considerã reac!ia de ordinul ıı :
A+B = P+R
viteza de reac!ie este datã de rela!ia matematicã :
v = k cA c B
Avem cazurile
1. concentra!iile ini!iale ale lui A şi B sunt egale : c0 = cA0=cB 0 (mol/L);
ele reac!ioneazã în raport molar 1:1. ĩn timp concentra!iile acestora vor fi
egale: cA = cB = c (mol/L)
v = k.c2
2. concentra!iile ini!iale ale lui A şi B nu sunt egale; cantitatea reac!ionatã din

compusul A este egalã cu cea reac!ionatã din compusul B:
v = k cA cB
cA0 - cA = c B 0 - cB
(13)
Pro(leme rezolvate
Pro(lema 1
Reacţia ionului iodur- cu ionul Kipoclorit, în anumite condiţii de pH,
are loc dup- ecuaţia:
Cl8N + IN & I8N + ClN
Iar dependenţa vitezei în funcţie de concentraţia reactanţilor
este redat- mai ]os
v /mol2L.s) ?Cl8N@ mol2L ?IN@ mol2L
6,3.103 1,02.10O3 1,02.10O2
1,26. 104 2,04.10O3 1,02.10O2
1,26.104 1,02.10O3 2,04.10O2
S- se determine ordinul total de reacţie, valoarea constantei de vitez-,
expresia de reacţie în funcţie de concentraţie şi de viteza de reacţie
pentru ?Cl8N@ & 10O2 mol2L şi ?IN@ & 4.10O3 mol2L.
Rezolvare:
1. calcularea ordinului total de reac!ie:
a) Este o reac!ie de ordinul ıı, participã 2 reactan!i. Expresia matematicã a vitezei
de reac!ie este:
aclo- + b ı- = ıo- + cl-
v = k [clo-]a . [ı-]b
a, b = ordine par!iale de reac!ie
k = constanta vitezei de reac!ie
m=ordinul total de reac!ie = a+ b
b) Se înlocuiesc datele în expresia matematicã a vitezei de reac!ie
: v 1 = 6,3.1043 = k.[1,02.10-3-3a] a .[ 1,02.10 ]
-2 b
v 2 = 1,26.10 = k.[ 2,04.10 ] . [1,02.10 ] -2 b
v3 = 1,26.104 = k.[1,02.10-3] a . [2,04. 10-3]b

c) Se aflã a prin împãr!irea v1 la v2 , fiindcã au comun [ 1,02.10-2]b şi > prin
împãr!irea v1 la v3, fiindcã au comun [1,02.10 ] -2: b
-3 a
v1/ v2 = 6,3.10 /1,26.10 = k.[1,02.10 ] .[ 1,02.10 ] / k.[ 2,04.10-3]a . [1,02.10-

3 4 -3 a
]
2 b
0,5= 0,5a deci a = 1
v 1 / v2= 6,3.103 /1,26.104 = k.[1,02.10-3] a .[ 1,02.10-2]b/ k.[1,02.10-3] a . [2,04.
10-3]b
0,5 = 0,5 b deci b=1
ordinul total de reac!ie pentru reac!ia datã este:
m = a + b = 1+1 = 2
2. Se calculeazã valoarea constantei de reac!ie k :
Se înlocuiesc datele în una din expresele matematice ale vitezelor 1,2,3 şi se
calculeazã k:
6,3.103 = k. .[1,02.10-3] .[ 1,02.10-2]
6,3.103 = k. 1,040 .10-5
k = 6,3.103 / 1,040 .10-5 = 6,057.108 L/ mol.s
3. Se calculeazã viteza de reac!ie v4 cu datele din problemã:
v4= 6,57 . 108. [10-2] . [4.10-3] = 24,228. 103 mol/L.s = 2,422.104 mol/ L.s
R: 1; 6,057.108 L/ mol.s; 2,422.104 mol/ L.s
Pro(lema 2
Pentru o reacţie de ordinul I, sOa determinat c- în primele 25 min
concentraţia reactantului se reduce de la 0 & 5 moli 2 l la C& 2 moli2 l .
S- se determine viteza de reacţie dup- 30 min.
Rezolvare
Reac!ia de ordinul ı este:
A = P (produşi)
viteza acestei reac!ii este datã de rela!ia:
v = k.cA
v (mol/ l.min)…………………….t (min).......................................c (mol/l.min)

moment ini!ial……………………………….0 …………………………………….c0 = 5
v 25min 25 cla 25min= 2
v 30min 30 cla 30min= cx
varianta propusã pentru rezolvare, se bazeazã pe faptul cã, atunci când
temperatura nu variazã, constanta de reac!ie se poate considera aceeaşi la 25
min şi 30 min.
Etape de rezolvare
1. calcularea constantei de vitezã dupã 25 min de la începerea reac!iei, fiindcã
cunoaştem concentra!ia reactantului la acest timp (rela!ia 7); 2.se calculeazã cx
din expresia matematicã a constantei cu rela!ia (7), pentru intervalul de timp 0-
30 min ; 3. se calculeazã viteza de reac!ie dupã 30 min.
V = (1/25). ln 5/2 = 0,0366
0,0366 = (1/30) ln 5/ cx = 0,033 ln5- 0,033 ln cx
0,0366-0,053 = -0,033 ln cx
ln cx = 0,0164/0,033=
0,4969 Cx = 1,6436
v = 0,0366. 1,6436= 0,06015 mol/ L.min
R: 0,602
Pro(lema 3
ĩntrOo reacţie de ordinul I, A&produşi, concentraţia reactantului se
reduce la un sfert din cea iniţial- în 40 min. S- se calculeze de câte
ori se reduce viteza de reacţie fat- de momentul iniţial, dup- 15 min.
Rezolvare
Avem datele :
t (min) c (mol/L) v (mol/min.L)
0 (momentul ini!ial) c0 v0
15 cx v1
40 ¼ c0=0,25 c0 v2
v = k.c
c A = c A0 . e-k t
k =( 1/t). ln c0/c
Temperatura nu variazã
Nu cunoaştem : k ; cx ; v 0 ; v 1.
varianta propusã pentru rezolvare :
-se calculeazã prima datã k pe baza datelor: 40 min şi concentra!ia ¼ c0;
-se calculeazã apoi cx, când timpul=15 min;
-se calculeazã v0 , v1 şi raportul v0 / v1
calcule:
k =1/40 ln c0/ 0,25c0 = 0,03456
cx la 15 min = c0 .e-0,03456.15 = c0. (e-0,52) = c0 (e1/ e1,52) =c0(2,72/4,57)=0,594 c0
v 0 = k.c0;
v 1 = k.0,594 c0
v 0 / v 1 = k.c0 / k.0,594 c0 = 1,68 = 1,7 ori
R = 1,7 ori
Pro(lema 4
ĩntrOo reacţie de ordinul II, de tipul A+B& produşi, sOa pornit cu
concentraţiile iniţiale ale reactanţilor e)ale fiecare cu 0,4 moli2L.
Cunoscând c- dup- 10 min concentraţia reactantului A sOa micşorat
la 0,1 moli2L, s- se determine valoarea iniţial- a vitezei de reacţie şi
cea a timpului de în]um-t-ţire.
Rezolvare
Avem datele:
t (min) c A (mol/L) cB (mol/L) v (mol/ min.L)
0 momentul ini!ial 0,4 0,4 v0
10 0,1 0,1
c A0 =cB0 =0,4 mol/L concentra!iile ini!iale sunt egale( raport molar 1:1)
cA la 10 min= 0,1 mol/L şi este egalã cu concentra!ia lui B, fiindcã se respectã
egalitatea de mai sus, şi raportul molar 1:1
Nu cunoaştem:
v 0; t 
varianta propusã pentru rezolvare, când concentra!iile ini!iale ale reactan!ilor
sunt egale:
-se calculeazã k din expresia matematicã, cu datele de la timp=10 min
k = (c0 - c)/ c0.c.t
-se calculeazã viteza la momentul ini!ial cu expresia matematicã
v 0 = k.cA0 .cB0 = k.c0 2
-se calculeazã timpul de înjumãtã!ire, pentru cazul când concentra!iile ini!iale
sunt egale:
t1/2 = 1/k.c0
calcule:
-k când timpul este 10 min, concentra!ia reactan!ilor este 0,1 mol/L :
k = (0,4-0,1) / 0,4.0,1.10 = 0,3/ 0,4 = 0,75
-v 0 este :
v 0 = 0,75.0,42 = 0,75.0,16 =0,12 mol/min.L
- t1/2 = 1/ 0,75.0,4 = 1/0,3 =3,33 min
R: 0,12; 3,33.
PR8BLEME CI CRIS+AL8HI>RAŢI
-Cum se calculeazã Masa molecularã a Na2CO3 . 10 H2O ?
M la Na2co3 = 2 ANa + Ac + 3 Ao = 106
M la 10 moli apã = 10. M H2o = 10. 18 =
180
M Na2co3 . 10 H2o = 106 + 180 = 286
2. PR8BLEME
2.1 >E+ERMI7AREA F8RMILEI CHIMICE A I7II HI>RA+
Pro(lema 1
8 mas- de 8 ) de P(/C 2H382)2 . x H28 conţine 1,14 ) de H28.
Calculaţi formula molecular- a Kidratului. /XoKn EricVson,
Pro(leme, 2006)
Rezolvare
Se calculeazã masa substan!ei anhidre Pb(c2H3o2)2:
Masa substan!ei anhidre Pb(c2H3o2)2 = masa hidrat - masa apã= 8g-1,14g =
6,86 g
Se exprimã masa substan!ei anhidre şi a apei în moli:
MPb(c2H3o2)2/sub>=APb+2(2Ac+3AH +2Ao)=207+22.12+3.1+2.16)=207+2.
(24+3+32)=207+2.59=325
MH2o=2.AH+Ao=2.1+16=2+16=18
Unde:
A=simbolul masei atomice şi care se ia din tabel.
Dacã 1 mol de Pb(c2H3o2)2 …….are………325 g
Atunci n moli de Pb(c2H3o2)2….are……… 6,86g
n moli Pb(c2H3o2)2 =1 mol.6,86 g/325 g = 0,021 moli
Dacã 1 mol de H2o ……..are. .18 g
Atunci n moli de H2o……are........1,,14g
n moli de H2o = 1 mol. 1,14 g / 18 g =0,063 moli=x din formula hidratului
Se calculeazã raportul de combinare al molilor de substan!ã anhidrã şi apã:
n moli substan!ã anhidrã: n moli apã = n:x= 0,021moli:0,063moli
=0,021/0,021 : 0,063/0021
Pentru a ob!ine un raport cu numere întregi se împart termenii, la cel mai mic
numãr de moli, adicã la 0,021.
Rezultã 1:3
Deci hidratul are formula chimicã:
Pb(C2H3O2)2 . 3 H2O
Problema 2
În 8,5 moli Na2CO3.10 moli H2O se gãsesc: a) 1530 g apã;b) 391 g Na;
c) 1360 g apã; d) 195,5 g Na; e) 510 g sare anhidrã. CalculaȨi masa de
apã de cristalizare şi masa de sodiu.
Ptim:
Avem 8,5 moli de Na2co3.10 moli H2o numitã carbonat de sodiu cristalizat cu 10
moli apã;
cunoaştem masele atomice ale atomilor componen!i: Na, c, o şi H -vezi tabelele
cu masele atomice.
Nu ştim:
Masa molecularã a cristalohidratului Na2co3.10 moli H2o;
Masa celor 8,5 moli de cristalohidrat;
Masa apei de cristalizare (y) şi masa de sodium (x).
Rezolvare
Masele de apã de cristalizare şi de sodiu(natriu) se calculeazã cu regula de trei
simplã, plecând de la masa molecularã a cristalohidratului şi de la masa celor 8,5
moli de cristalohidrat.
Se calculeazã masa molecularã a Na2co3.10 moli H2o:
M Na2co3.10 moli H2o = M Na2co3 + 10 M H2o - avem 10 moli de apã
ATENŢIE: SE ADUNĂ MASELE MOLECULARE la carbonat de sodiu şi apã;
nu se înmulȨeşte masa molecularã a carbonatului de sodiu cu 10 şi cu
masa molecularã a apei.
Deci M Na2co3.10 H2o = 106+ 10.18= 106+180=286
Se calculeazã masa de hidrat, corespunzãtoare la 8,5 moli, cu regula de trei
simplã:
Dacã 1 mol de hidrat…..are…….286g
Atunci 8,5 moli de hidrat…are…..x g
x = 8,5 moli.286g/ 1mol = 8,5.286 = 2431 g
Se calculeazã masa de sodiu şi masa de apã din masa molecularã a hidratului
şi masa hidratului:
Dacã 1mol de hidrat=286g………………..2.23g Na............10.18g H2o
Atunci 8,5.286 g…………………..x g Na..............y g H2o
x g Na = 8,5.286g .2.23 g/286g = 391 g
y g apã = 8,5.286g .10.18 g/286g =1530g

R: a); b)
2.2 PROBLEME CU CONCENTRAŢIA
PROCENTUALĂ
A SOLUŢIEI UNUI HIDRAT
Problema 1.
Se dizolvã 21 g MgSO4.n H2O în 179 g apã şi se obȨine o soluȨie de
concentraţie 6% exprimat- în su(stanţ- anKidr-. S- se calculeze
valoarea lui n.
R posibile: a)2;b)3;c)4; d)5;e)6
Ptim:
Masa de hidrat=21g
Masa de apã pentru dizolvare = 179 g
concentra!ia procentualã a solu!iei=6% MgSo4
concentra!ia procentualã a solu!iei în MgSo4 se calculeazã cu formula:
c MgSo4 = m MgSo4 .100 / ms
Nu ştim:
Masa de substan!ã anhidrã ( MgSo4) dizolvatã=md
Masa solu!iei=ms
Masa molecularã a hidratului
Masa molecularã a substan!ei anhidre
Masele atomice se iau din tabele
AMg =24; AH=1; Ao=16; AS =32
Rezolvare
Se calculeazã masa de substan!ã anhidrã dizolvatã în solu!ia de 6%; apoi se
calculeazã din regula de trei simplã, plecând de la masele moleculare ale
cristalohidratului şi ale substan!ei anhidre şi de la masa cristalohidrat (21g) şi
masa anhidrã dizolvatã, n.
Se calculeazã masa solu!iei de 6%:
ms= masa cristalohidrat+masa apei de dizolvare
ms =21+179=200g
Se calculeazã masa de substan!ã anhidrã dizolvatã în 200g solu!ie 6%, cu
formula:
6 = md.100/ 200
6.200 = md.100; md=12g MgSo 4
-------Se calculeazã masa molecularã la MgSo4.n H2o
M MgSo4.n H2o = MMgSo4+ n M H2o - avem ”n” moli de apã
A+E7ŢIE: SE A>I7Ă MASELE M8LECILARE; nu se înmulţeşte masa
molecular- a sulfatului de ma)neziu cu n şi cu masa molecular- a
apei.
Deci M MgSo4.n H2o = (24+32+4.16)+ n.18= 120+18n
Masa molecularã a sulfatului de magneziu
MMgSo4 =120
--------Se scrie regula de trei simplã, pentru a calcula ”n”:
Dacã 1mol de hidrat=(120+18n)g………are................120 g sulfat de magneziu
Atunci 21g…………………..are…………12 g sulfat de magneziu
(120+18n)g.12g = 21g.120g 120+18n=21.10
120+18n=210; 18n=210-120=90 n = 90: 18=5
R:d)
Pro(lema2
8 cantitate de 300 ) soluţie de soda conţine 10% 7a2C83 anKidru. Câte
)rame de 7a2C83.10H28 sOau folosit la prepararea acestei soluţii4
2tim/
Masa de solu#ie=300g
Concentra#ia procentualã a solu#iei=10% Na 2Co3 anhidru

Metode Rezolvare Probleme Chimie Anorganica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Metode Rezolvare Probleme Chimie Anorganica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONCENTRAŢ IA SOLUŢ IILOR

St.Ilie, M. Ionica, Probleme de chimie pentru clasele a IX-a si a X-a

1. determina?i concentra?ia molarã a solu?iei A şi concentra?ia procentualã a

2. ce volum va trebui sã luãm din fiecare pentru a prepara 4 L solu?ie 8 molar;

3. se amestecã 4 L solu?ie 8 molar cu c g solu?ie NaOH de concentra?ie z%.

Varianta de rezolvare propusã

E Concentra#ia molarã a solu#iei A.

E Concentra#ia procentualã a solu#iei B.

2. Pentru a a6la volumele solu#iilor A şi B se rezolvã sistemul de mai

E Concentra#ia molarã a solu#iei A.

E Concentra#ia procentualã a solu#iei B.

2. Pentru a a6la volumele solu#iilor A şi B se rezolvã sistemul de mai

Este o problemã de concentra!ie procentualã

Cp = 7×100/ 350 = 2 % R: varianta (

30 = mdi x 100 / 200 ; mdi = 60 g

4.2 pa) . 72 2Se amestec- 200 ) soluţie de <I cu c%& 10 % cu 400

MH2So4 = 2AH + AS + 4 Ao = 2×1+32+4×16= 98

Datele Etapele rezolvãrii problemei şi calculul matematic

3.Pa) 51 2 Se amestec- 400 ) soluţie 10% 7a8H cu 400 ) soluţie 50

>atele Etapele rezolv-rii pro(lemei şi calculul matematic

4.2pa).51 2 În ce raport tre(uie amestecate dou- soluţii: o soluţie/l) de

>atele Etapele rezolv-rii pro(lemei şi calculul matematic

5.2 pa).512 Ce cantitate de soluţie 10 % 7a8H este necesar- pentru

6.2 pa).512 Ce molaritate are soluţia care conţine 4= ) de

Datele Etapele rezolvãrii problemei şi calculul matematic

8. 2 pa) 512 8 soluţie de Ca/783)2 conţine 4,1 ) solvat în 250 cm3

Datele Etapele rezolvãrii problemei şi calculul matematic

250 ml=0,25L unde:md= masa dizolvatã (g)

=.2 pa). 512 Soluţia de H2 S84 de concentraţie =8% are densitatea de

>atele Etapele rezolv-rii pro(lemei şi calculul matematic

Datele problemei Etapele rezolvãrii problemei 7i calculul matematic

Se prezintã probleme rezolvate de tipul:

PE BA>= DE REACŢIE CHIMIC=

Problema 1 Oleum este o soluţie )e SO1 în H(SO4

II . PROPRIETĂŢILE COLIGATIvE ALE

3. Ce cantitate de zahãr trebuie sã se dizolve în 100g de apã pentru ca

III PROBLEME REZOLvATE

100 g apã dizolvã 53,4 g kcl………..rezultã cã vom avea: 100+53,4=153,4 g

100 g apã ………..dizolvã………………….. 31,3 g kcl

3. Sã se determine cantitatea de apã necesarã dizolvãrii a 574 g ZnSO 4.7H2O la 800C

Se observã, din desen datele cunoscute şi datele necunoscute, adicã masa de

MODELE DE PROBLEME DE ECHILIBRE CHIMICE

Atunci 10-3 moli Ho-………….provin din ……….10-3 moli de NaoH

Pro(lema 3 8 soluţie de acid acetic de concentraţie 0,02 Mare

Problema 4 Calculeazã gra)ul )e ionizare a unei soluţii a unei soluţii )e *i)rozilaminã

Problema 6. O soluţie )e NaOH 0,1 M se neutralizeazã cu o soluţie )e HCL 0,1 M.

dupã neutralizarea a 99 % din solu!ia de bazã;

Se determinã concentra!ia ionilor din solu!ie la echilibru, considerând

Ag(NH3) aq = Ag+ (aq) + 2 NH3

Bazã slabã Acid tare, care ionizeazã total

kb = [NH4+] . [Ho-] / [NH4oH]

NaA(aq) = Na+ (aq) + A-(aq)

fiindcã anionul este o bazã conjugatã tare, capabilã sã accepte un proton de la

concentra!ia ionilor de hidroniu din solu!ia tampon se calculeazã cu formula de

[H3o+] = 1,8.10-5 . 0,011/ 0,0024= 8,25.10-5 mol/L

T=temperatura=constantã, nu se modificã în timpul modificãrii presiunii şi a

3.(10/pag.48) O masã de gaz ocupã un volum de 500 cm3 si la

v2 = 1×103 x3 dm3 x 223 / 1×105 x 473

Avem presiunea P2 =4 atm

Ştim cã la temperatura ( T grade kelvin) 54 0 c, gazul are presiunea (P) de 10

Ştim cã volumul v este 300 dm3

Ştim cã masa gazului necunoscut mx este egalã cu masa oxigenului în condi!ii

11.552 pa) 132 Pentru ela(orarea oţelului un convertizor a fost înc-rcat