Listă de regi daci

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Aceasta este o listă de regi ai Daciei. Cronologia nu este foarte precisă, deoarece singurele documente din
care putem afla sunt sursele greceşti şi latine.

 Zalmoxis - secolul VI î.Ch.

Zalmoxis (sau Zamolxes, Zamolxis) era zeul suprem în mitologia dacică. Unii au văzut în Zamolxe
(Zamolxis, Zalmoxis) zeul suprem si unic al getilor, altii numai pe patronul lumii subpămîntene, al
împărătiei mortilor, iar altii l-au identificat cu Gebeleizis, zeu geto-dac al cerului si al luminii. De aici
concluzia unora cu privire la monoteismul geto-dacilor, în opozitie cu opinia acelora care cred că religia
strămosilor nostri era politeistă, ca a celor mai multe dintre popoarele antichitătii.

 Charnabon - secolul V î.Ch. (menţionat de Sofocle)

Charnabon era rege în Dacia în secolul V î.e.n., şi a fost menţionat de poetul şi dramaturgul Sofocle din
Colonos (497 -cca. 405 î.e.n.), în piesa de teatru intitulată "Triptolem", unde găsim următoarea frază: "Şi
Charnabon, care în timpurile de faţă domneşte peste geţi".

 Moskon - secolul III î.Ch.

 Dromihete - secolul III î.Ch.

Dromihete (sau Dromichaetes) a fost conducătorul geţilor din nordul Dunării (în prezent în România) în
jurul anului 300 î.C.

Cronicarii antici (Diodorus Siculus, Polybius, Plutarch, Pausanias) au consemnat victoria geţilor conduşi de
Dromichaetes împotriva lui Lysimachus, Regele Traciei, fost general al lui Alexandru Macedon.

Remarcabil la Dromihete a fost diplomaţia sa. După ce l-a capturat pe Lysimachus, un festin simbolic a fost
făcut pentru Lysimachus si generalii săi, ei fiind trataţi cu cea mai buna mâncare servită în farfurii de aur, în
timp ce geţii mâncând modest în vase de lemn, în cele din urmă Lysimachus fiind eliberat si oferindu-i-se
daruri generoase, pacea dintre geţi si Lysimachus fiind întărită prin mariajul dintre Dromigete şi fiica lui
Lysimachus.

 Zalmodegikos - secolul III î.Ch.

 Rubobostes - secolul II î.Ch.

Rubobostes a fost rege al dacilor. În "Prologul" cărţii XXXII, istoricul Trogus Pompeius, vorbeşte despre
daci. Referindu-se la conflictul ce opunea pe regele Macedoniei, Filip V, armatelor romane, autorul amintit,
arată că acesta ar fi căutat să-i instige pe bastarni la o expediţie în Italia, menţionând totodată, "creşterea
puterii dacilor sub regele Rubobostes".

 Oroles - secolul II î.Ch.

 Oroles a fost rege al dacilor în secolul II î.Ch. Informaţii despre el au rămas de la istoricul Trogus
Pompeius. El susţinea că dacii sunt o mlădiţă a geţilor, şi că în urma războiului împotriva bastarnilor, pe
care l-au pierdut, au fost pedepsiţi de regele lor Oroles să doarmă la picioarele soţiilor lor şi să facă
munca pe care ele obişuiau să o presteze în mod obişnuit în gospodărie. Tot el spune că această poruncă
ruşinoasă pentru ei dată de regele dac, a fost anulată în momentul în care bastarnii au fost înfrânţi şi
ruşinea înfrângerii a fost ştearsă.

 Rhemaxos - aproximativ 200 î.Ch.

 Dicomes - secolul I î.Ch.

Dicomes a fost rege al getilor (a doua jumatate a sec.I ien), a carui stapinire includea pe linga cimpia
Munteniei, sud-estul Transilvaniei si sudul Moldovei si care a stapinit dupa moartea lui Burebista. S-a
amestecat in luptele interne de la Roma ajutindu-l pe Marc Antoniu impotriva lui Octavian (Plutarch;
Antonius, 63). Dintre aliatii lui Antonius, Rhoemetalces, regele Traciei si Deiotarus regele Paphlagoniei
vazind ca victoria ii apartine lui Octavian au trecut de partea acestuia. Nu toti aliatii acestuia s-au facut, insa,
vinovati de tradare. Printre cei care au luptat pina la capat se aflau si dacii lui Dicomes care, scrie Plutarch
"ii fagaduise (lui Antoniu) ca-l va ajuta cu armata numeroasa". Luati prizonieri de Octavian, ostenii daci ai
lui Dicomes sint dusi la Roma (31 ien)si pusi sa lupte in arena , ca gladiatori impotriva unor captivi suebi.
(Cassius Dio :LI; 22).

 Rholes - secolul I î.Ch.

Roles a fost rege al geţilor din Sciţia Minor, în nordul Dobrogei actuale şi aliat al romanilor. Fiind atacat
de vecinul său Dapyx, solicită ajutorul romanilor care vin sub comanda lui Marcus Licinus Crassus şi
asediază cetatea lui Dapyx. Un trădător, le-a dat drumul în cetate, iar Dapyx şi căpeteniile gete s-au
sinucis pentru a nu cădea în mâinile duşmanilor. După aceea, a fost ocupată şi partea de miazănoapte a
Dobrogei, cu puternica cetate Genucla. Stăpânul de aici, regele get Zyraxes a fugit peste Dunăre.

 Dapyx - secolul I î.Ch.

Dapyx

Una din regiunile în care au ramas urmaşi ai lui Burebista este una destul de zbuciumata deoarece aici nu se
mai intalnesc doar doua civilizatii puternice ci trei şi anume cea getica, cea romana şi cea elena. Este vorba
de Dobrogea. Aici domnesc concomitent trei regi geti: Roles, Dapyx si Zyraxes. Toti trei conduc in jurul
anului 30 ien. Roles este regele get care conduce regatul al carei capitală era probabil Sacidava, asadar tribul
sacilor. În anul 29 ien. Octavian îl trimite pe Licinus Crassus împotriva bastarnilor care îi atacasera pe tracii
denteleti, aliati ai romanilor. Roles îşi oferă ajutorul romanilor ceea ce îi va aduce regelui dac titlul de
"prieten şi aliat al poporului roman" acordat de Octavian personal la Corint în anul 29 îen. În anul următor
însă Roles intră în conflict cu vecinul sau nordic Dapyx. Roles primeste la cerere ajutorul lui Crassus. Cele
două armate aliate reusesc să alunge de pe campul de lupta armata lui Dapyx într-o cetate fortificată.
Trădarea se materializează prin deschiderea porţilor cetăţii. Cele două armate aliate năvălesc înauntru şi are
loc un adevarat macel. Dapyx moare eroic în fruntea armatei sale. Populaţia din jurul cetăţii se refugiază
într-o peşteră numită Keiris. Ajunşi aici romanii nu încearcă să-i asedieze pe daci ci îi zidesc înăuntru.
Aceste reuşite ale romanilor îi dau curajul lui Crassus să-l atace şi pe cel mai nordic rege get din Dobrogea:
Zyraxes. Atacul final are loc în capitala Genucla, construită pe malul Dunării. Văzând că nu are sanse de
victorie, Zyraxes reuşeşte sa fugă cu tezaurul la sciţi pentru a forma o noua armata, dar conflictul ramane
nefinalizat. În acest fel întreaga Dobroge ajunge sub stăpânirea romana.
  Burebista - 70 î.Ch. - 44 î.Ch.

Burebista a fost cel mai mare rege al Daciei, conducând-o între 70 î.Hr.-44 î.Hr..

Va unifica populaţiile tracice dintre Hercinica (Moravia de astăzi) în vest, Bugul în est şi de la Carpaţii de
nord până la Dionysopolis în sud. Îşi va alege capitala (numită Argedava sau Sargedava) lângă Costeşti, în
munţii Orăştie, astăzi fiind un obiectiv UNESCO de patrimoniu al umanităţii.

Numele său adevărat a fost pierdut, dar este evocat de scriitorii greci sub numele de Bu-ere-bu-ist-as (cel
care nu este).

Centrul spiritual al noului regat este numit de Strabon ca fiind Kagaion muntele sfânt, care se pare că era
localizat undeva în Munţii Bucegi.

La sud de Dunăre, proconsulul provinciei Macedonia, generalul Varro Lucullus, în timpul celui de-al doilea
Război Mithridatic (74 î.Hr.-72 î.Hr.) va ocupa oraşele greceşti de pe coasta de vest a Mării Negre de la
Apollonia până la Delta Dunării.

Locuitorii greci ai oraşelor cucerite vor cere lui Burebista ajutor, iar armata romană a lui Antonius Hybrida
va fi înfrântă lângă Histria, iar oraşele greceşti Tomis, Calatis, Dionysopolis şi Apollonia vor fi de acord să
facă parte din regatul lui Burebista pentru a fi apărate.

Burebista îşi va continua incursiunile în regiune, cucerind Aliobrix (sudul Basarabiei, acum în Ucraina),
Tyras şi Odessas.

În 48 î.Hr., Burebista va interfera cu politica internă a Imperiului Roman, în disputa dintre Iulius Caesar şi
Pompei, alegându-l pe cel din urmă ca aliat. Îşi trimite un sol pe lângă Pompei, pe Acornion, după cum
reiese dintr-o inscripţie aflată la muzeul din Sofia. Trei ani mai târziu, Cezar îşi va înfrânge adversarul şi va
trimite legiuni să-l pedepsească, dar pe 15 martie 44 î.Hr., chiar înaintea bătăliei finale, Cesar e asasinat în
Senat.

La puţin timp după aceea, în acelaşi an, Burebista moare în circumstanţe necunoscute. Se crede că a murit şi
el asasinat

 Comosicus - 44 î.Ch. - 28 î.Ch.

Rege şi mare preot al statului dac intracarpatic, urmaş direct al lui Deceneu, probabil în perioada cuprinsă
între 44 î.Hr. - 28/29 d. Hr. Comosicus trebuie să fi fost un om matur la urcarea pe tron, fiind greu de
presupus că ar fi existat şansa să ajungă in pozţtia lui dacă nu ar fi avut experienţa şi implicit vârsta
necesară. Despre perioada în care a trăit, istoricii afirmă că domnia lui se întinde pe timpul lui Augustus si
Tiberius. Este neindoielnic că acest mare preot şi ulterior rege dac a fost ales şi pregătit de către Deceneu.
Despre el, Iordanes spune „iar după ce Deceneu a murit, (dacii) l-au avut în, aproape aceiaşi veneraţie, pe
Comosicus, deoarece acesta nu era mai prejos în iscusinţă. El era socotit, datorită priceperii sale, şi rege
peste dânşii şi Mare Preot, şi judeca poporul ca judecător suprem“ (Iordanes; Getica; 73-74).

Acest înţelept rege a domnit în Dacia intracarpatica, având o domnie destul de îndelungată, iar ca Mare
Preot, Comosicus a desfăşurat o intensă activitate pentru a menţine neştirbită autoritatea lui Zamolxe şi
pentru practicarea virtuţilor. Este sigur că, acolo unde nu izbutea cu legea, Comosicus intervenea cu simţul
său de echitate vestit şi cugeta în spiritul moralei zamolxiene.

Doctrina nemuririi sufletului dădea cadrul general al judecăţilor, căci ea presupunea recompensa fericirii
postume pentru cei ce trăiseră respectând sacra lege. Religia şi justitia se îmbinau astfel ducind la fanatism şi
nu o dată la sacrificiul suprem. Sigur este ca în timpul domniei lui Comosicus, dacii au pierdut teritoriul
stăpânit de ei între creasta Munţilor Haemus şi Dunăre.
  Duras - 68 - 87

Potrivit puţinelor izvoare păstrate, Duras Diurpaneus (Durpaneus) a fost ales rege de către geţi în anul 85
de la nasterea lui Christos, pe vremea când Imperiul Roman era guvernat de Domitian. În iarna lui 85,
Diurpaneus a pustiit malurile sudice ale Dunării care erau de mai multă vreme apărate de romani. Oppius
Sabinus, care a fost comandant în acele locuri după Agripa, a înţeles aceste lucruri, a strâns o armată şi a
pornit la luptă cu geţii. Diurpaneus, cu poporul său, l-a învins şi l-a decapitat pe acest Oppius Sabinus. Când
s-a aflat aceasta la Roma, în oraş s-a produs mare spaimă, deoarece mulţimea se temea că duşmanul
învingător va pătrunde în interiorul imperiului şi va devasta totul. Din această cauză, Domitian a fost nevoit
să treacă, cu întreaga sa armată în Iliria şi Moesia, ultima împărţită acum în Superior şi Inferior, poruncind
unui comandant al său, Cornelius Fuscus, să treacă peste Dunăre. Geţii nu au întârziat să pună mâna pe arme
şi, încă de la prima ciocnire, au reuşit să obţină împotriva romanilor o importantă victorie, cucerind tabăra
acestora printr-o ambuscadă (probabil pe valea Oltului). În aceste condiţii, la cca. 87, Duras a cedat puterea
lui Decebal, ce se pare că se remarcase deja în luptele cu romanii. (adaptare după Heinrich Pantaleonis).

 Decebal - 87 - 106

Decebal (87-106 d.Hr.)

Statul centralizat dac s-a aflat in apogeul puterii sale sub regele Decebal. Desi mai restrans ca arie
geografica-cuprinzand Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul si sudul Moldovei, noul stat era mai puternic si
mai bine organizat.Progresele inregistrate in acest timp de societatea dacica erau multiple si importante:o
populatie numeroasa si grupata in jurul multor”dave”in care pulsa o vie activitate economica ,stranse
legaturi comerciale cu lumea greco-romana,o cultura infloritoare cu puternice elemente originale. Regele
dac a avut mai multe razboaie cu romanii,care ii vor recunoaste deosebitele insusiri militare si politice:”Era
uimitor in intocmirea planurilor de razboi si in realizarea lor,priceput in alegerea momentului cel mai
potrivit pentru atac,ori pentru retragere,mester in a intinde curse,ager in lupta,stiind deopotriva sa foloseasca
o biruinta si sa iasa cu bine dintr-o infrangere,drepta care multa vreme a fost pentru romani un adversar de
temut.” (Dio Casssius-Istoria romana). Încă din 87d.Hr, trebuie să respingă atacurile romanilor, la Turnu
Roşu, unde înfrânge o armată romană condusă de Cornelius Fuscus.În 88d.Hr, o armată romană sub Tettius
Iulianus atacă din nou prin Banat.Desi infrant de catre romani, Decebal încheie o pace avantajoasa cu
imparatul Domiţian în anul 89, care îl transforma în client al Romei, Domitian fiind forţat să accepte plata
unui tribut anual dacilor. Aceasta a sporit si mai mult forta economica si militara a noului stat dac,marind
totodata temerile imperiului. Confruntarile dintre daci si romani au reinceput in timpul lui Traian (98-117
d.Hr.). Intre anii 101-102 armata romană, condusă de împăratul Traian, după ample pregătiri, a atacat Dacia.
Dupa victoriile romane de la Tapae(probabil Poarta de Fier a Transilvaniei) si din Dobrogea(unde romanii au
avut mari pierderi) romanii vor asedia capitala daca, Sarmisegetuza. In 102, Decebal este silit să încheie o
pace zdrobitoare pentru Dacia:regele dac trebuia sa darame zidurile cetatilor, sa cedeze o serie de teritorii si
sa renunte la orice independenta in politica externa. Atacata din nou in anul 105 din mai multe directii, Dacia
a fost cucerita,in urma celui de-al doilea razsboi,in anul 106. Sarmisegetuza a fost cucerita iar regele dac s-a
sinucis.Cea mai mare parte a teritoriului statului dac a fost transformata atunci in provincie romana.Dupa
înfrângerea dacilor, Traian a organizat la Roma o mare şi costisitoare festivitate, care a durat ~123 de zile.
Zeci de mii de daci au fost duşi in sclavie la Roma, alte zeci de mii de daci au fugit din Dacia pentru a evita
sclavia. Detaliile celor doua conflicte,grele si sangeroase au fost relatate de Dio Cassius, dar cele mai bune
comentarii sunt basoleriefurile de pe Columna lui Traian construită în Roma de Apolodor din Damasc(in 113
d.Hr) precum si monumentul triumfal de la Adamclisi, in Dobrogea.

În 106, Dacia devine provincie a Imperiului Roman.