„Constituirea

civilizatiilor antice”
 Cultură
O Include – atitudinile, actele şi operele limitate – la domeniul
spiritului şi al intelectului.
O Opera, actul urmăresc satisfacerea nevoilor spirituale şi
intelectuale, revelarea de sine, descoperirea necunoscutului,
explicaţia misterului, plăcerea frumosului.
O În raport cu natura, cu omul, cu societatea urmăresc
stabilirea unor relaţii de comunicare, de căutare, de regăsire
în celălalt.
O Sferei culturii îi aparţin: datinile şi obiceiurile, credinţele şi
practicile religioase, ornamentele şi divertismentele, operele
de ştiinţă, filozofie, literatură şi muzică, arhitectura, pictura,
sculptura, artele decorative sau aplicate.
 Civilizaţie
O Este totalitatea mijloacelor cu ajutorul cărora omul se
adaptează mediului (fizic şi social), reuşind să-l supună
şi să-l transforme, să-l organizeze şi i se integreze.
O Tot ceea ce aparţine orizontului nevoilor materiale,
confortului şi securităţii.
O În sfera ei, prin excelenţă de natură utilitară intră:
alimentaţia, locuinţa, îmbrăcămintea, construcţiile
publice, mijloacele de comunicaţie, tehnologia în
general, activităţile economice şi administrative,
organizarea socială, politică, militară şi juridică;
educaţia şi învăţământul în măsura în care aceste
procese răspund exigenţelor vieţii practice.
 Notiunea «civilizatie»
O Deriva din latina clasica unde adjectivul
„civilis „si substantivul „civilitas” desemneaza
calitatile generale ale cetateanului (civis) in
relatiile cu ceilalti cetateni: politetea,
amabilitatea.
O La greci si romani conditia de cetatean era
sinonima cu comportamentul civilizat. Propriul
lor stadiu de organizare sociala il considerau
modelul perfect si suprem al umanitatii. Tot
ceea ce era in afara lumii lor era identificat cu
''barbaria'', stadiu inferior in raport cu lumea lor
civilizata.
 «Civilizatie»
O . Cuvantul „civilizatie” (Al. Tanase in
lucrarea sa ''Introducere in filozofia culturii'‘)
a aparut pe la 1766 si a fost introdus in
circulatie de rationalistii secolului al XVIII-
lea, in primul rand de Voltaire si
enciclopedistii francezi, pentru a desemna
''vremurile noi'' in raport cu ''epocile
intunecate'' anterioare (evident,
feudalismul).
 Arnold J. Toynbee
Ofera ca solutie actiunea comuna a doi
factori - mediu geografic (natura) si om (rasa).
Actiunea pe care mediul geografic o exercita
asupra omului o numeste provocare, iar
reactiunea omului la provocarea naturii o
numeste riposta. Dupa el, geneza civilizatiilor
fara antecedent, adica a civilizatiilor care
provin din societatile primitive (egipteana,
sumeriana, prechineza, maya si minoica), se
datorează jocului reciproc dintre provocare si
riposta.
„Care sunt criteriile cu ajutorul carora se poate
stabili cresterea, dezvoltarea, progresul
civilizatiilor?"
O Expansiunea geografica, intinderea in spatiu a
unei civilizatii, - un rol major in expansiunea
geografica a unei civilizatii revine razboiului
O ''personalitatile creatoare'' sau ''minoritatile
creatoare''. Aceste personalitati, capabile sa
rupa cu traditia si sa deschida drumuri noi, prin
mimetism scot masele din inertie, le pun in
miscare, facandu-le sa progreseze.
 De ce decad civilizatiile, care sunt cauzele
dezagregarii lor?

O civilizatiile mor printr-un act de sinucidere, prin

pierderea autodeterminarii, a elanului prometeic.

O 'nemesis a creativitatii'‘- a dormi pe proprii lauri, a

te multumi cu ceea ce ai creat sau posezi, a
idolatriza realizarile obtinute si a renunta de a mai
crea.

'
O ''Daca civilizatia este cultura in actu,
integrata intr-un sistem organizat de munca, de
trai si de gandire, rezulta ca vigoarea, trainicia
unei civilizatii depind de masura in care o
societate data... isi creaza sisteme de organizare
si institutii corespunzatoare, cu ajutorul carora
transforma valorile culturale in fapte de viata,
adica in fapte de civilizatie. Caci, in ultima
analiza, civilizatia nu este decat societatea care
si-a asimilat si integrat (...) valorile culturale
care-i sunt necesare sau, din alt unghi de
vedere, cultura patrunsa in toate celulele vietii
sociale''.
Civilizaţiile Orientului Antic
O Timpul constituirii: mil.IV î.Hr – sf.mil.I î.Hr.
O Spaţiul:
- Orientul Apropiat
(egipteană,mesopotamiană, hitită);
- Asia de Sud (civ.Indului, arienilor);
- Extremul Orient (civ. Chinei, Japoniei).
 Descrierea Egiptului şi a Nilului
„Egiptul se întindea aproape exclusiv într-o
singură direcţie: de la miază noapte la miază zi. Se
pare că, mulţumită aşezării lui, apărată în mod
natural, precum şi frumuseţii pămînturilor sale, el
întrece, într-o însemnată măsură, toate celelalte
ţinuturi care au alcătuit vreodată un regat.
Nilul curge de la miazăzi spre miazănoapte,
avîndu-şi izvoarele în ţinuturi în care n-a călcat
picior de om. Aceste meleaguri se întind de la
extremitatea Etiopiei, spre pustiu. Nilul întrece prin
mărimea sa toate fluviile. El are tot soiul de peşti în
număr excepţional de mare. Pe scurt, Nilul, prin
binefacerile aduse de el oamenilor, întrece toate
celelalte fluvii ale pămîntului locuit.”
(Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică)
 Spaţiul civilizaţiei mesopotamiene
„Dacă am putea să ne urcăm în vărful celei mai înalte
piramide... Am zări departe, dincolo de nisipul galben al pustiului,
ceva de un verde scînteietor. Este o vale situată între două rîuri. E
ţara minunată şi misterioasă, pe care grecii au numit-o
Mesopotamia, „ţara dintre rîuri”. Cele două rîuri se numesc Eufrat
şi Tigru. Amîndouă coboară dintre crestele înzăpezite ale munţilor
Armeniei... Pînă ajung la ţărmul mlăştinos al Golfului Persic. În
drumul lor ele transformă regiunile uscate ale Asiei apusene într-o
grădină roditoare. Valea Nilului atrăsese oamenii pentru că le
oferea o hrană cîştigată cu uşurinţă. Ţara dintre rîiuri s-a populat
pentru aceleaşi motive. Pămîntul era promiţător şi atît locuitorii
munţilor din nord, cît şi triburile care rătăceau prin pustiile din sud,
îşi revendicau stăpînirea exclusivă a acestei ţări minunate. De
aceea... S-au încins lupte nesfîrşite... Şi astfel Mesopotamia deveni
patria unei rase puternice, care a fost în stare să creeze o civilizaţie
tot atît de însemnată ca şi cea egipteană.”
(Hendrik Willem van Loon, Istoria omenirii)
 Condiţiile geo-climaterice
(descrie comparativ condiţiile geografice ale celor
două civilizaţii)
Egiptul Mesopotamia
Lumina solară, Din abundenţă
căldura
Sol Sol moale, fertil
Rîuri Nil Tiru, Eufrat
Flora, fauna Mlaştini, stufărişuri, animale de pradă, lipsa
lemnului de construcţie
Bogăţii minerale Piatră, aramă Numai argilă
Precipitaţii Rare în toate Iarna – ploi torenţiale
anotimpurile
 Realizaţi un studiu comparativ în baza
următoarelor criterii:

O Originea civilizaţiei – popoare fondatoare, limba

vorbită, limite cronologice, spaţiu geografic.
O Realizări politico-statale – forme de stat, regimuri
politice, lideri politici.
O Realizări social-economice - structura socială,
activităţi economice, progrese tehnice.
O Realizări culturale – credinţe, mitologie, zeităţi.
Determină legătura cauzală dintre condiţiile
geografice şi principalele ocupaţii în
Orientul Antic.
O Repere:
- agricultura irigată;
- creşterea animalelor;
- păstoritul.