Cartea mea preferata

Cautand-o pe Alaska – John Green

Miles Halter, un adolescent singuratic pasionat

de cuvintele rostite de personaje celebre in ultimele lor
clipe de viata – pleaca la scoala cu internat Culver
Creek in cautarea a ceea ce Rabelais numea „Marele
Necunoscut“.
Acest Necunoscut se dovedeste mai tulburator
decat si-ar fi imaginat vreodata cand in noul sau cerc
de prieteni isi face intrarea seducatoarea Alaska
Young. Inteligenta, amuzanta, imprevizibila, Alaska il
atrage intr-o lume misterioasa de lumini si umbre, ce
sta sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simon
Bolívar, faimosul general imortalizat de Gabriel
García Marquez: „Cum o sa mai ies eu din labirintul
asta?“ Nimic nu va mai fi la fel...
Mie imi place aceasta carte, deoarece actiunea
este centralizata asupra personajului feminin, Alaska Young, o tanara inteligenta si
amuzanta . Eu cred ca pana si titlul sugereaza acel comportament al Alaskei, pentru
ca ea este o persoana foarte imprevizibila si de aceea niciodata nu a putut nimeni sa o
cunoasca cu adevarat, deoarece mereu avea stari de spirit diferite, unele fiind si mai
tragice. Acele stari tragice apareau datorita amintirilor care o macinau, cum ar fi
momentul in care ea statea in bucatarie alaturi de mama sa, iar deodata mama sa era
la pamant sau atunci cand ea a uitat complet de ziua mamei sale. Amintirile in
legatura cu mama sa au afectat-o foarte mult emotional in sensul ca atunci cand ea a
gasit-o pe mama ei pe podea avand convulsii, ea a stat si s-a uitat si nu a chemat
ambulanta, iar dupa aceasta fapta tatal ei a spus ca mama sa murise din cauza ei,
deoarece ea nu sunase la ambulanta.
Fiind o persoana populara si iubita de catre prietenii sai care erau mereu pe
langa ea, Miles, Chip(Colonelul), Takumi si Lara, ea nu s-a simtit niciodata singura
din punct de vedere al prieteniei. Toti incercau sa o consoleze si sa o ajute sa treaca
peste unele momente mai dificile.
De asemenea, Alaska era si o persoana de gasca, in ciuda faptului ca ea trecea
mereu prin momente grele, care uneori treceau cu niste tigari si vin „Dealul
Capsunilor”. Inainte de moarte sa, ea a planuit cea mai tare farsa care va fi facuta
vreodata in Culver Creek.
Dupa moartea sa, prietenii sai s-au hotarat sa duca la bun sfarsit acea farsa, ei
crezand ca ea se va bucura cand va vedea. Aceasta fapta a prietenilor sai, m-a marcat
in sensul ca ei totusi tineau foarte mult la ea, de aceea si-au dorit sa-i duca „misiunea”
la bun sfarsit, datorita sentimentului de sacrifiu pentru persoana draga.
Parerea mea este ca aceasta carte mi-a sugerat ca trebuie sa tii la prietenii tai
cat mai mult, deoarece nu se stie ziua in care ei vor iesi din „labirint”.
Eu sugerez ca toti oamenii sa citeasca aceasta carte, deoarece este o lectie de
viata pentru toti si sa invete ca nu e bine sa fii desfranat la unele lucruri, la fel ca
Alaska, deoarece nu vei ajunge bine.