Tema I Inteligența fără caracter nu valorează nimic.

Cicero

Inteligența este aptitudinea (capacitatea) generală a unui om, care îi permite să pună în

valoare toate celelalte aptitudini (calități) pe care le posedă, să-și rafineze caracterul și să-și
optimizeze temperamentul. Inteligența este capacitatea omului de a înțelege ușor și corect
aspectele esențiale ale vieții în societate și de a rezolva situații sau probleme pe baza
cunoștințelor acumulate. Gradul de inteligență al omului este determinat, în bună măsură,
genetic. Chiar terminologia sugereaza faptul ca inteligenta depaseste gandirea care se
limiteaza la stabilirea relatiilor dintre insusirile esentiale ale obiectivelor si fenomenelor si nu
a relatiilor intre relatii. Cat de complexa este aceasta latura a personalitatii reiese din modul ei
de abordare in istoria filozofiei si psihologiei. Parerile fata de inteligenta au oscilat de la
acceptarea si sublinierea rolului ei in cunoastere, pana la diminuarea semnificatiei ei sau chiar
pana la eliminarea ei din existenta umana.

Caracterul este ansamblul trăsăturilor fundamentale psiho-morale ale unei persoane,

care se manifestă în modul de comportare al acesteia, în ideile și în acțiunile sau inancțiunile
sale, reflectând moralitatea acestora. Altfel spus, caracterul – element al personalității –
reprezintă totalitatea particularităţilor esenţiale reflectate de activitatea omului, analizată din
punct de vedere psihologic. Caracterul se poate schimba cu vârsta, educația cu mediul
demografic cu care interacționează individual sau stare civila .Se considera potrivit studiilor
ca anumite trasaturi de caracter se stabilizează în individ pana la împlinirea vârstei de 30 de
ani Daca in copilarie caracterul unui om este mai elastic supus influentelor externe in
apropierea varstei de 30 de ani acesta se cimenteaza si doar folosind inteligenta anumite
trasaturi de caracter constiente de aceasta data sunt cosmetizate sau ascunse in functie de
necesitati dare le nu vor dispărea din prihicul unui individ.

Caracterizarea omului ca reprezentând fiinta inteligenta este valabila în aceasta forma

generala, cât si în oricare din concretizarile sale, tocmai în virtutea existentei mai multortipuri
de inteligenta.Profesionalizarea indivizilor în diferite domenii de activitate duce la formarea si
dezvoltarea unor tipuri particulare de inteligenta, care reprezinta fie aplicarea si amplificarea
inteligentei generale, fie valorificarea inteligentei fluide, fie rezultatul învatarii si educatiei
într-un domeniu determinat de activitate. Putem mentiona, din acest punct de vedere,
inteligenta matematica, inteligenta generala, inteligenta tehnica. Dintr-un punct de vedere
asemanator, care evidentiaza dimensiunile multiple ale inteligentei, unii autori vorbesc despre
inteligenta multipla. Astfel, Howard Gardner stabileste, în acest cadru conceptual, mai multe
tipuri de inteligenta despre care el a spus ca pot fi diferentiate dupa un numar de observatii.
De exemplu, daca cineva a suferit o rana pe creier, dar abilitatea sa a ramas intacta, atunci
aceasta inseamna ca acea abilitate este o forma de inteligenta. O alta observatie apare atunci
când o persoana este extrem de talentata într-un domeniu dar este oarecum medie în toate
celelalte.
Cele sapte tipuri de inteligenta inițiale sunt : lingvistica, logico-matematica, spatiala,
muzicala, kinestezica, intrapersonala si interpersonala, carora le-a mai adaugat inteligenta
naturalista.

Ce avem in vedere, de fapt, atunci cand spunem despre cineva ca este inteligent? Putem lua în
considerare mai multe aspete : volumul de informatii, rapiditatea cu care raspunde la unele
intrebari sau cu care rezolva anumite sarcini si probleme, solutiile pe care le propune in
anumite situatii, modul in care isi adapteaza conduita in functie de cerintele unor imprejurari.

In lumina evoluției noastre sociale, aceste aspecte ale unui om inteligent nu mai sunt de mult
timp promovate, astfel incat aceste caracteristici generale si-au pierdut din valoare. Totusi
putem aprecia ca orice cunostinte dobandite, sau orice tipologie de reactie rapida si adaptabila
in anumite situatii isi pierde din importanta atunci cand respectiva persoana nu isi mentine
principiile caracteriale valide. Valorile morale dobandite atat in cadrul familial cat si in
experienta de viata, ajung sa ghideze un om, construindu-i modalitatea prin care isi va trai
viata. Astfel inteligenta fara aceste valori morale nu reprezinta neaparat un plus. Modalitatea
prin care un om alege sa isi puna in evidenta cunostintele dobandite si istetimea, este ghidata
de experienta lui de viata. Un om valoros este cel care face experienta altora mai frumoasa.
Un om inteligent se lasa ghidat de caracterul sau pentru a oferi altora trairi mai benefice.
Putem spune ca inteligenta reprezinta mai presus de terminologia stiintifica, capacitatea unui
om de a avea o vedere de ansamblu, de a nu se lasa influentat de superficialitatea societatii
actuale, de totalitatea informațiilor prost transmise de catre mijloacele actuale de informare,
cat si de asememenea capacitatea de a gandi metode de ajutorare a evolutiei personale si
sociale.Respectă omul simplu şi vei fi un om deosebit. Întinde mâna către un neajutorat şi vei
arăta omenie. Şterge lacrimile şi alină suferinţa altora şi vei fi un om de valoare. Păstrează-ţi
mereu demnitatea şi acţionează cinstit, doar aşa vei rămâne un exemplu. În toată simplitatea
oamenilor deosebiţi stă omenia. Atât de complexă şi de rară, dar pur şi simplu, de admirat.
Acestea ar trebui sa fie principiile care ar trebui sa ghideze un om in lumina principiilor
caracteriale.