Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
OBIECTIVE
1.
a)
b)
enumerarea si descrierea factorilor ce contribuie la formarea si
dezvoltarea aptitudinilor;
c)
clasificarea aptitudinilor;
d)
definirea inteligentei;
e)
f)
2.
a)
b)
aprecierea contributiei ereditatii si mediului la formarea aptitudinilor si
posibilitatea exprimarii punctului de vedere propriu si a argumentarii acestuia
c)
d)
e)
3.
2. Competente aplicative
a)
exemplificarea, prin cooperare cu ceilalti, a unor aptitudini necesare reusitei
intr-o activitate specifica;
b)
diagnosticarea aptitudinilor proprii si in functie de acestea, argumentarea
alegerii facultatii/ profesiei la care s-au gandit;
c)
4.
a)
interpretarea Q.I.
Atitudini
integrarea conceptelor in sistemul valorilor profesionale ale elevului;
b)
asimilarea i aplicarea conceptelor de aptitudini si inteligenta in propria
caracterizarea si in caracterizarea celorlalti;
c)
receptivitate la dezvoltarea conceptelor si a metodelor de definire si
masurare a inteligentei de-a lungul timpului;
d)
constientizarea relatiei dintre aptitudini si performanta intr-o activitate
specifica.
CONTINUTUL LECTIEI
3. Clasificarea aptitudinilor
Aptitudinile se clasifica, de obicei, in doua mari categorii:
in:
abilitate verbala
competenta sociala
Rationament
Memorie
Capacitate de calcul
Rapiditate perceptuala
Operare spatiala
Intelegerea cuvintelor
Fluenta verbala
Masurarea inteligentei
Exista o stransa legatura intre teoriile asupra inteligentei si masurarea ei. Intrucat
primele teorii accentuau cacarcterul sau innascut si faptul ca toate cunostintele
ajung in mintea omului pe cai senzoriale, primele masurari ale inteligentei
cuprindeau probe de acuitate vizuala, auditiva, precum si probe de timp de reactie.
Ulterior, masurarea inteligentei s-a bazat pe evaluarea unor procese psihice mai
complexe implicate in prelucrarea informatiilor: atentia, memoria, limbajul etc.
Psihologul francez A. Binet, imoreuna cu medicul psihiatru T. Simon au fost primii
care au realizat o evaluare sistemica a inteligentei. Ei au sortat un mare numar de
sarcini variate pe care le-au administrat copiilor intre 3-15 ani.
Ulterior, psihologul german L.W. Stern a propus o formula prin care se calculeaza
ceea ce se numeste de atunci coeficient de inteligenta (Q.I.).
Q.I. = * 100