ROLUL ATENTIEI IN INVATARE

Albean Alexandra Ioana Facultatea de Litere si Arte Teatrologie-Management Cultural

Atentia este prima conditie psihologica necesara pentru perceperea activa a matrialului si pentru fixarea trainica a cunostintelor. In mod obisnuit, fenomenul atentiei la elevi se exteriorizeaza prin manifestari vizibile si usor de identificat pentru profesor. Elevul atent, are expresia fetei incordata, o privire fixa, dar vie, o motricitate redusa atat a mainilor cat si a intregului corp, o mimica aprobativa sau dezaprobatoare, in functie de caz. Elevul se incrunta in momentele de neintelegere a materialului, este nelinistit, e gata sa raspunda promptla intrebari, urmarind atat expunerea profesorului cat si a raspunsurilor colegilor. In opozitie cu acesta, elevul neatent la lectie, etse mereu agitat, se preocupa de diferite lucruri straine de lectie, da semne de plictiseala, somnolenta, are o privire absenta, distrata. Manifestarile exterioare nu indica insa intotdeauna daca un elev este sau nu atent la lectie. Se intampla ca unii elevi mai vioi sa nu fie tocmai linistiti la lectii, spre exemplu joaca cu creionul sau mazgalitul bancii.Intrebati insa asupra celor explicate de profesor, ei se orienteaza imediat in subiect si dau raspunsuri corecte. Exista insa si elevi care stau cuminti in banca asculta linistiti si aparent dau dovada de o deosebita concentrare asupra expunerii, intrebati insa despre cele discutate la clasa se constata faptul ca ei dau raspunsuri total staine fara de lectii. De aceea este absolut necesar, ca in procesul predarii, profesorul sa nu se multumeasca cu inregistrarea semnelor exterioare ale atentiei, ci sa verifice daca atentia elevilor este reala sau doar aparenta. Procesul de asimilarea cunostintelor, cere din partea elevului o orientare intensiva si neintrerupta a activitatii lui psihice asupra celor ce invata , de asemenea pretinde un efort organizat in a urmari desfasurarea lectiei cere prin urmare elevului sa-si mobilizeze atentia voluntara. Persistenta atentiei voluntare, ca si gradul ei de concentrare, variaza la elevi in raport cu sarcinile instructiv-educative date. Ele se realizeaza de asemenea si in functie de continutul activitatii pe care o desfasoara elevii, ca si in functie de metodele de lucru pe care le utilizeaza profesorul in procesul predarii.

Ca in orice efort psiho-fiziologic in activitatea umama si efortul voluntar al atentiei devine la un moment dat epuizant. Atentia voluntara in procesul invatarii poate fi usurata pe doua cai: pe de o parte prin provocarea si mentinerea atentiei involuntare, iar pe de alta parte prin dezvoltarea unei atentii post-voluntare, a atentiei educate prin exercitiu.

Stimulrea atentiei involuntare la lectii se poate realiza pe mai multe cai.

Astfel dozarea intensitatii stimulentilor are calitatea sa provoace reflexul de orientare la elevi, activitatea de investigartie atat de caracteristica in genere copiilor. Caracterul nou, neobisnuit al unor obiecte sau fenomene prezentate cu pricepere, atrage de asemenea in mod involuntar atentia elevului. Prezentarea unor fapte si fenomene sub forma sub ghicitoare sau sub forma de problema trezeste involuntar un viu interes fata de fenomenul dat si determina nemijlocit orientarea elevilor spre obiectul sau fenomenul de cauza. Varieirea stimulentilor in procesul invatarii, modularea vocii profesorului in timpul expunerii, variarea materialului intuitiv si a procedeelor demonstrative la lectie, operarea practica cu cunostintele pot schimba de asemenea atentia spontana si pot usura in acest fel mobilizarea efortului atentiei voluntare in activitatea elevilor. Un rol deosebit il are si limbajul, mai precis formularea verbala a sarcinii date: de a observa cu atentie obiectul, de a urmari explicatia profesorului, etc. Precizia verbala a sarcinii, frecventa in practica predarii, determina de fiecare data o orientare selectiva a atentiei elevilor tocmai asupra acelor laturi si aspecte ale fenomenelor pe care dorim sa le cunoasca mai bine. Mentinerea si antrenarea atentiei voluntare mai sunt favorizate uneori de de actiunea unor excitanti secundari, acre apar concomitent cu activitatea principala pe care o desfasoara elevii. Din cele de mai sus rezulta ca atentia in toate formele analizate- este o conditie esentiala a desfasurarii optime a procesului instructiv. Atentia insa, si

in special formele suprioare ale atentiei, reprezinta totodata si un rezultat al procesului instructiv-educativ, in urma muncii depuse in scoala, elevul devine mai atent pe masura avansarii in cunostinte, el se poate concentra din ce in ce mai mult si pe durate mai lungi , asupra unor obiecate diferite. Atentia este deci educabila in sensul cel mai larg al cuvantului.