Dumitru Mihaela

Referat Psihologie
Trasaturile caracteriale
Descrierea si evaluarea structurii caracterului se bazeaza pe procedeul
trasaturilor, alte procedee mai sintetice, de genul celui factorial, fiind mai putin
operante, datorita complexitatii deosebite a campului de interactiune a
variabilelor psihologice implicate.
Atitudinile se exprima cel mai adesea in comportament prin intermediul
trasaturilor caracteriale.
Trasaturile caracteriale pot fi definite ca seturi de acte comportamentale
covariante sau ca particularitati psihice ce fac parte integranta din structura P.
M. Golu defineste trasaturile caracteriale drept ,,structuri psihice interne,
care confera constanta modului de comportare a unui individ in situatii sociale
semnificative pentru el.
Nu orice trasatura comportamentala poate fi si o trasatura caracteriala.

Sunt trasaturi caracteriale numai cele care satisfac o serie de cerinte:

1. sunt esentiale, definitorii pentru om;
2. sunt stabilizate, durabile, determinand un mod constant de manifestare a
individului si permitand anticiparea reactiilor viitoare ale individului;
3. sunt coerente cu toate celelalte;
4. sunt asociate cu o valoare morala;
5. sunt specifice si unice deoarece trec prin istoria vietii individului.
Trasaturile caracteriale ca si cele temperamentale au o dinamica polara,
ele formand de regula perechi antagonice (egoist-altruist).
La fiecare persoana este important faptul ca se intalneste intreaga gama
de perechi, dar cu grade diferite de dezvoltare a fiecarei trasaturi.
Astfel in evolutia sa profilul caracterial va integra trasaturi care tind
preponderent spre polul pozitiv sau preponderent spre cel negativ, luand
aspectul unei balante cu 2 talere:

Dumitru Mihaela

- cand trasaturile polare se echilibreaza reciproc, avem de-a face cu un

caracter ambiguu, slab determinat;
- cand valoarea trasaturilor de la polul pozitiv atarna mai greu decat cea a
trasaturilor de la polul negativ, avem un caracter pozitiv;
- cand valoarea trasaturilor de la polul negativ atarna mai greu decat cea a
trasaturilor de la polul pozitiv, avem de-a face cu un caracter socialmente
negativ.
Interpretata ca un sistem valoric si autoreglabil de atitudini si trasaturi,
caracterul apare ca o componenta relativ stabila diferentiatoare pentru om si
cu o mare valoare adaptativa.
El indeplineste numeroase functii in viata psihica a individului si in plan
comportamental:
1. functia relationala pune in contact persoana cu realitatea facilitand
stabilirea relatiilor sociale
2. functia orientativ-adaptativa permite orientarea si conducerea de sine a
omului, potrivit scopului sau;
3. functia de mediere si filtrare ofera persoanei posibilitatea de a filtra prin
propria-i simtire si gandire tot ceea ce intreprinde;
4. functia reglatoare creaza conditiile pentru ca omul sa-si regleze propria sa
conduita
In virtutea indeplinirii acestor functii caracterul a fost considerat
componenta esentiala a P, mai mult ,,nucleul P.
El este cel care da valoare P:
- prin subordonare, controlarea si integrarea celorlalte componente ale P;
- prin valorizarea si valorificarea maximala a acestora.

Sursa: http://www.e-psihiatrie.ro