Universitatea ”Petre Andrei” din Iași

Facultatea de PSIHOLOGIE, ȘTIINȚELE EDUCAȚEI SI ASISTENTA SOCIALA

Specializare: PSIHOLOGIE

REFERAT

la disciplina ISTORIA PSIHOLOGIEI

TEMA - PSIHOLOG ROMAN CE A ADUS CONTRIBUTII LA DEZVOLTAREA

PSIHOLOGIEI IN TATA NOASTRA

Titular disciplină: lector univ.dr. MAGDA TUFEANU

Student : Nume SUMANARIU IULIANA (TINCU)

An de studiu I , sem. I
An univ. 2019/2020

Iași
2020
 Nicolae Mitrofan sau Niculai Mitrofan (n. 10 mai 1946, în satul Suceveni,
comuna Suceveni, județul Galați, România) este un pshiholog român, profesor
universitar doctor la Universitatea din București, decan al facultății din anul 2008 și
primul președinte al Colegiului Psihologilor din România
Contribuții științifice
Nicolae Mitrofan a publicat în cariera sa ca psiholog și cadru universitar mai multe
lucrări de referință, în literatura de specialitate română și internațională. Lucrarea de
Psihologie judiciară a reprezentat la data apariției acesteia în România o premieră
absolută. Lucrarea a fost reeditată și completată, ultima ediție văzând lumina tiparului
în anul 2000. Dintre lucrările sale de marcă amintim:
Testarea psihologică. Inteligența și aptitudinile (colab.), Ed. Polirom, 2005
Psihologie judiciară – coordonator și coautor, Editura Șansa S.R.L., București, 1992,
360 p.
Aptitudinea pedagogică – autor, Editura Academiei Române, București, 1988, 216 p.
Testarea psihologică a copilului mic – autor, Editura Mihaela Press S.R.L., București,
1997, 221 p.
Sistemul factorilor umani ai accidentelor de muncă în industria petrolului – colab. un
capitol, Editura Ministerului Minelor, Petrolului și Geologiei, 1979, p. 105-115
Dragostea și căsătoria – autor, Editura științifică și enciclopedică, București, 1984, 224
p.
Psihologia și viața cotidiană – colab., un capitol, Editura Academiei Române, 1988, p.
41-49.
Familia de la A la Z. Mic dicționar al vieții de familie – coautor, Editura științifică și
enciclopedică, București, 1991, 359 p.
Cabinet de psihologie – colab., un capitol, Editura Academiei Române, 1992, p. 39-59
Elemente de psihologie a cuplului – coautor, Ed. Șansa S.R.L., București, 1994, 190
p.
Psihoteste – colaborare, Societatea Știință și Tehnică, București, 1994
Psihologie judiciară – coordonator și coautor, ediția a II-a, Editura Șansa S.R.L.,
București, 1994, 359 p.
Elemente de psihologie a cuplului – coautor, ediția a II-a, Editura Șansa S.R.L.,
București, 1994, 253 p.
29 de teste pentru a te cunoaște – colaborare, Editura Polirom, Iași, 1996
Psihologie socială. Aspecte contemporane – colab., un capitol, Editura Collegium, Iași,
1996, p. 433-444
Copilăria - fundament al personalității - colab., un capitol, Editată de Revista .
Invățământului preșcolar, 1997
Psihoteste 2. Cunoașterea de sine și a celorlalți – Prefață și colab., Editura Știință și
Tehnică, București, 1997
Psihologia vieții cotidiene – colab., un capitol, Editura Polirom, Iași, 1997, p. 28-40
Valori europene și respectarea drepturilor omului în activitatea poliției române, colab.,
un capitol, Ed. Trei, 1999
Psihologie judiciară – coordonator și coautor, Editura Press Mihaela, S.R.L., 2000
Psihologia la răspântia mileniilor (coord. M. Zlate), cap. „Psihometria și direcțiile ei de
dezvoltare la început de mileniu”, Ed. Polirom, 2001
Colaborator la vol. Cunoaște-te pe tine însuți (coord. A. Neculau), Ed. Polirom, Iași,
2003 (grupaj de teste, p. 108-128)
Capitolul „Agresivitatea”, în Manual de psihologie socială (coord. A. Neculau), Ed.
Polirom, Iași, 2003
Capitolul „Cum evaluam competentele universitare transversale”, în Dezvoltarea
personală - competență universitară transversală (coord. L. Mitrofan), Ed. Universității
din București, 2007
Cariera universitară
A absolvit Scoala Normală (Liceul Pedagogic Costache Negri) din Galați. În anul 1967
este admis la Facultatea de Filosofie, Sectia Psihologie a Universității din București.
După terminarea studiilor universitare (1972) este chemat ca asistent universitar la
catedra de psihologie a facultății. După patru ani de la terminarea facultății, în anul
1976, este titularizat la catedra de psihologie ca asistent universitar. Parcurge toate
gradele universitare, iar în anul 1980 susține teza de doctorat cu titlu Aptitudinea
pedagogică din perspectiva psihologică și socială. În anul 1984 devine lector
universitar la aceeași catedră. În anul 1991 obține titlul de conferențiar, iar un an mai
târziu este ales în funcția de prodecan al Facultății de Psihologie, funcție pe care o va
deține până în anul 2008. În anul 1994 obține titlul de profesor universitar.
În anul 1994 obține titlul de profesor, iar un an mai târziu este numit director al
programului de master al facultății. Din același an este membru CNFIS și membru al
Comisiei de Stiinte Sociale a CNEAA. Din anul 2007 este membru ARACIS. În anul
2008 este ales decan la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității
din București. Este creatorul a numeroase proiecte, numele său fiind legat de crearea
noului sediu al Facultății de Psihologie și Științele Educației a Universității din
București. A format și a îndrumat numeroase generații de masteranzi și doctoranzi,
acordând credit profesional tinerilor aflați la început de drum.[1]. Este una dintre
personalitățile care au marcat psihologia românească postdecembristă, atât pe plan
științific cât și instituțional.
Cariera profesională
La terminarea facultatii rămâne cadru universitar la catedra de psihologie a
facultății. Urmează toate treptele universitare, obținând rând pe rând toate titlurile
academice, până la cel de profesor universitar. Urmează mai multe stagii de formare
în Canada și în Europa. În anul 2001 este ales președinte al Asociației Psihologilor din
România, funcție pe care o va deține până în anul 2007, când va fi preluată de către
Prof. Mircea Miclea. În calitate de președinte al celui mai important for profesional al
psihologilor români, alaturi de un grup de profesori români celebri (Prof. Mihai Golu,
Prof. Mielu Zlate și Prof. Mihai Aniței, care este în prezent președintele Colegiului
Psihologilor din România) promovează un proiect de lege privind reglementarea
profesiei de psiholog în România, ca profesie liberală. După mai multe încercări, în
vara anului 2004, este aprobată de către Parlamentul României Legea nr. 213/2004.
În istoria psihologiei românești, acest act constituie actul de naștere și recunoaștere al
profesiei de psiholog în România, ca profesie liberă și independentă. În primăvara
anului 2005 reușește să unească sub același for profesional, Colegiul Psihologilor din
România, totalitatea psihologilor români, precum și instituțiile de formare din domeniul
psihologiei și psihoterapiei.
Urmează o perioadă grea, în care majoritatea instituțiilor profesiei de psiholog
au fost reglate prin acte normative. Profesorul Nicolae Mitrofan reușește să adune în
jurul său numele cele mai reprezentative ale psihologiei românești, dar mai ales ale
generației tinere (Prof. Daniel David, Prof. Alin Sava, etc.), precum și crearea unui
sistem de atestare profesională funcțional. Este printre primii psihologi români care își
înființează cabinet individual de psihologie, promovând prin acest gest externalizarea
serviciilor psihologice și independența profesiei. Prin măsurile aprobate, precum și prin
stilul de conducere democratic adoptat, profesorul Nicolae Mitrofan construiește o
echipă tânără la nivel administrativ, reușind aprobarea primelor acte normative care
vor reglementa profesia de psiholog în România.
 Totodată, reușește să creeze o piață a serviciilor psihologice bazată pe
independență profesională și unifică profesia, adunând în jurul său personalități ale
profesiei din diverse domenii de activitate: Daniel David, Irina Holdevici, Mihaela
Minulescu, Ion Dafinoiu, Ion Duvac, Augustin Cambozie, Iolanda Mitrofan, Iustinian
Turcu, etc. (psihologia sănătății), Horia Pitariu, Mihai Aniței, Dumitru Cornoiu, etc.
(psihologia muncii), Mircea Miclea, Adrian Opre, Elena Bonchiș, etc. (psihologia
educatiei), Gheorghe Florian (psihologia judiciară), Edmond Cracsner, Traian Manea,
etc. (psihologia militară).