1. Care este obiectul de studiu al geografiei?
Obiectul de studiu al geografiei este Pamantul.
2. Ce este geografia?
Geografia este stiinta care studiaza Pamantul ca planeta, dar si invelisurile
Pamantului.
4.Scurt istoric al geografiei.
Anaximandru din Milet ( cca. 610 i.Hr. – cca. 545 i.Hr.), se pare ca este mentionat
de catre istoricii greci ca fiind adevaratul fondator al geografiei.
5. Geografia - Simion Mehedinti.
Geografia este stiinta care cerceteaza relatia dintre masele celor 4 invelisuri
planetare, atat d.p.d.v. static, cat si dinamic.
6. Obiectul de studiu al geografiei - Vintila Mihailescu.
Geografia studiaza complexul planetar sau regional ca intreg, rezultat din
imbinarea si colaborarea elementelor componente sub impulsul fortelor interioare
si exterioare invelisului geosferic.
7. Geografia – Profesorul Grigore Posea.
Geografia abordeaza fenomene de la suprafata Pamantului in interdepenta lor
teritoriala si temporala, la nivel planetar, continental, zonal, regional si local.
8. Geografia fizica este o stiinta a Pamantului care se ocupa cu studiul Pamantului
si al mediului sau natural, folosind metode fizice si biologice.
9. Geografia fizica generala.
Studierea invelisului natural geografic in ansamblul sau la nivel planetar se face de
catre geografia fizica generala. Realizarea aceluiasi lucrul la nivel de continent,
lant montan, campie, se face de catre geografia fizica regionala.
11. Metode generale universale
Metoda schitelor de harta, se aplica pentru relevarea unor caracteristici de detaliu
ale peisajului. Ca urmare in cadrul lor vor aparea in afara limitelor, diferite
elemente de relief, vegetatia, areale cu diferite tipuri de sol si multe amanunte care
nu pot fi reprezentate pe harti.
12. Metode de cercetare
Sunt metode utilizate in laborator. In majoritatea situatiilor sunt preluate de alte
stiinte(metoda analizei granulometrice, metoda analizei mineralelor grele). In
laboratorul geografic se pot realiza modele pentru urmarirea desfasurarii unor
forme de relief, a diferitelor tipuri de scurgere a apei, a eroziunii eoliene.
13. Metoda cartarii geografice se bazeaza pe observatii, masuratori, comparatii.
Consta in localizarea pe hartile topografice a elementelor de mediu.
14. Legea zonalitatii
Este o lege generala, impusa de forma aproape sferica a Pamantului si de
distributia inegala a radiatiei solare.Raport dintre acestea determina formarea
sistemului celor 5 zone de caldura.
15. Legea interzonalitatii
Este o lege generala care actioneaza la contactul dintre marile zone impuse de
legea zonalitatii. Factorii principali care impun legea sunt inclinarea axei terestre si
miscarea de revolutie a Pamantului.
16. Legea etajarii
Dacă suprafaţa Pământului ar fi fost omogenă atunci zonele ar fi avut o dezvoltare
egală atât în cele două emisfere, cât şi în sens longitudinal.
17. Legile globale se raporteaza la mediul geografic la scara planetara, ele
conditinand marile sisteme geografice terestre in care si relieful constituie un
component esential, deci ele actioneaza deopotriva in toate subinvelisurile
mediului geografic stabilind si interconditionarile dintre ele.
18. Ramurile si subramurile geografiei
Geografia generala
Geografia regionala
Geografia fizica
Geografia umana
19. Universul s-a format cu 13.7 miliarde de ani în urmă. Teoria Big Bang-ului
explică în mare parte formarea universului, pe care o aseamănă cu o explozie de
proporții. Din momentul formării universului a avut loc o expansiune a acestuia
care are loc și astăzi.
20. Universul fizic reprezintă lumea în totalitatea ei, probabil că nemărginită în
timp și spațiu, infinit de variată în ceea ce privește formele pe care le
iau materia, energia și informația în procesul dezvoltării lor perpetue.
Universul observabil nu este nici pe departe precis delimitat. Dimensiunile
sale sunt in continua crestere, pe masura ce progresul stiintei perfectioneaza
instrumentele de lucru ale astronomului: telescoape, radiotelescoape, sateliti –
observatoare astronomice, sonde spatiale, etc.
21. Galaxiile
Ansamblu vast de stele, praf cosmic și alte obiecte cerești, având diverse forme și
mărimi, menținute împreună de atracția gravitațională.
22. Conform fizicii moderne există 4 forţe fundamentale care controlează toate
tipurile de interacţiuni descoperite în Univers.
Prima şi cea mai uşor observabilă forţă este gravitaţia.
A doua forţă fundamentală este de fapt rezultatul unificării a două fenomene
extrem de cunoscute - electricitatea şi magnetismul.
Forţa nucleară slabă, responsabilă pentru fenomenul de descompunere
radioactivă
Forţa nucleară tare, cea mai puternică dintre cele 4 forţe fundamentale şi care
acţionează pe distanţe extrem de mici, este forţa care ţine alături, în cadrul
nucleului atomic, protonii, neutronii şi alte particule subatomice.
23. Materia interstelara
Pentru astronomii din secolul al XIX-lea, spatiul dintre stele era complet lipsit de
materie, asa incat descoperirea atomilor, a moleculelor si a granulelor de praf in
spatiu este una dintre marile achizitii ale astrofizicii secolului al XX-lea.
24. Gaurile negre
O gaură neagră este un obiect astronomic limitat de o suprafață în interiorul căreia
câmpul gravitațional este atât de puternic, încât nimic nu poate scăpa din interiorul
aceastei suprafațe, cunoscută și sub denumirea de „orizontul evenimentului”. Nici
măcar radiația electromagnetică (de ex. lumina) nu poate scăpa dintr-o gaură
neagră, astfel încât interiorul unei găuri negre nu este vizibil, de aici provenind și
numele. Gaura neagră are în centrul ei o regiune cunoscută și drept „singularitate".
25. Formarea stelelor
Stelele se nasc din nori de praf, pentru a fi apoi împrăştiate prin galaxii. Un
exemplu cunoscut de nor de praf este nebuloasa Orion.
26. Anul lumina
Un an-lumină este distanța pe care lumina o parcurge în vid într-un an din
calendarul iulian.
Parsecul este definit ca fiind distanța la care 1 ua subîntinde un unghi de o
arcsecundă.
27. Calea Lactee
Calea Lactee este o structură albicioasă, neregulată, care brăzdeză cerul înstelat și
care constituie „aparența Galaxiei Noastre pentru un observator care se găsește în
interiorul Sistemului nostru Solar”[3], galaxia, gazdă a Sistemului nostru Solar,[4]
a altor aproximativ 100-400 miliarde de stele cu planetele lor, precum și a peste
1.000 nebuloase. Toate obiectele din galaxie orbitează în jurul centrului de masă al
galaxiei, numit și centru galactic.
28. Nebuloasele
O nebuloasa este un uriaș nor de gaze interstelar și praf cosmic situat în spațiul
care se întinde între stele. Părți mai dense din nebuloase se pot strânge atât de tare
încât pot da naștere la stele. Toate stelele din univers au fost născute în nebuloase.
Cea mai cunoscută nebuloasă este nebuloasa din constelația Orion.
29. Nova este o explozie pe o stea care face ca steaua respectivă să devină mai
strălucitoare apoi să revină la forma inițială.
Supernovele corespund unui moment termonuclear din finalul evolutiei unei
stele gigant.
Pulsari, sunt stele aflate in faza finala de evolutie, au rezultat prin explozia unei
stele gigant sau super gigant. Diametrul pulsarilor este de cativa km, iar masele lor
sunt mai mari decat masa Soarelui.
30. Roiurile de stele
Reprezinta un grup de stele între care se exercită forțe de atracție reciprocă sau care
au o origine comună și compoziții chimice apropiate.
31. Stelele
O stea este în general un anumit tip de corp ceresc din cosmos, masiv și strălucitor,
deseori de formă aproximativ sferică, alcătuit din plasmă în oarecare echilibru
hidrostatic, și care a produs în trecut sau încă mai produce și azi energie pe baza
reacțiilor de fuziune atomică din interiorul său.
32. Soarele
Soarele, stea de mărime mijlocie (pitică galbenă), se află la 9.375 parseci (pc) de
centrul Galaxiei şi la 15 pc. deasupra planului Ecuatorului galactic. Este steaua cea
mai apropiată de Pământ (150mil ani) Ca formă, este o sferă de gaz incandescent
care înglobează 99,9 % din masa Sistemului Solar; are un volum de de 1,3 milioane
ori volumul Terrei
33. Planetele
Planetele sunt corpuri cereşti ce fac parte din sistemul unei stele, în jurul căreia
descriu orbite frecvent eliptice, nu au lumină proprie, dar reflectă o parte din cea pe
care o primesc de la stea.:Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus,
Neptun, Pluto.
34. Mercur
Este cea mai apropiată planetă de Soare (în medie 58 mil. km), aflându-se la o
distanţă medie faţă de Pământ de 92 mil. Km. Este una din planetele cele mai mici
din Sistemul Solar
35. Venus
Este a doua planetă din Sistemul Solar în ordinea depărtării de Soare (0,72
u.a.; 108 mil. km) şi cea mai apropiată de Pământ (41 mil. km la conjuncţia
inferioară şi 258 mil. km la conjuncţia superioară).
După Soare şi Lună, Venus ocupă locul 3 ca nivel de strălucire pe bolta
cerească a Terrei.
36. Marte
A patra planetă de la Soare, Marte este situat la o depărtare de astrul solar de
1,52 ua, iar faţă de Pământ între 54 mil. km, la opoziţia minimă şi 400 mil. km la
conjuncţia maximă.
Are caracteristici apropiate de cele ale Pământului
•raza medie este de 0,54 din cea a Pământului;
•axa polilor este cu 36 km mai mică, decât cea ecuatorială;
• masa este de cca 10 ori mai mare decât a Lunii şi 0,1 din cea a
Pământului;
37. Jupiter (Iupiter)
- Este al doilea corp ca mărime din Sistemul Solar, se află la o depărtare de
Soare de 5,2 u.a.
- Raza medie este de cca 11,2 ori mai mare decât cea a Pământului; între
raza polară şi cea ecuatorială este o diferenţă de 8780 km.
- Masa este de 318 ori mai mare comparativ cu a Pământului, respectiv de
1/1047 din cea a masei Soarelui şi de peste două ori masa tuturor planetelor.
- Volumul este de 1317 ori mai mare decât cel al Terrei.
- Densitatea planetei 1,32 g/cm 3 este redusă echivalând cu 0,24 din cea
terestră.
- Are 16 sateliţi.
38. Saturn
- Este a şasea planetă de la Soare, la o distanţă medie de 9,55 u.a.
Caracteristici:
- Raza medie depăşeşte de 9,4 ori raza Pământului, iar raza polară reprezintă
0,9 din cea ecuatorială.
- Masa planetei este de 95,2 ori mai mare decât cea a Pământului.
- Volumul lui Saturn îl depăşeşte pe cel terestru de 762 ori.
- Acceleraţia gravitaţiei reprezintă cca 0,9 din cea terestră.
- Structura planetei este formată dintr-un nucleu solid format din silicaţi,
oxizi metalici şi gheaţă, o manta (1/4 din rază) alcătuită din hidrogen atomic, în
stare fizică metalică cu o presiune şi temperatură foarte mari ce cresc spre
contactul cu nucleul.
- Are 18 sateliţi.
39. Satelitii
Un satelit este un corp ceresc care se rotește în jurul unei planete sau în jurul unui
obiect ceresc mai mic. Planeta în jurul căruia se rotește este numit (corp sau)
planeta-mamă sau principală.
Satelitii sunt de doua feluri: Naturali (luna)
Artificiali
40. Asteroizii
- Reprezintă corpuri cereşti cu dimensiuni mici, ce se deplasează în jurul
Soarelui pe orbite eliptice şi care nu au lumină proprie. Marea majoritate ocupă
spaţiul între orbitele planetelor Marte şi Jupiter.
2.5.2.Meteoriţi
- Pentru denumirea corpurilor cosmice care pătrund în atmosfera terestră se
folosesc mai mulţi termeni care definesc corpul sau fenomenul ce se înregistreză în
timpul contactului dintre acesta şi atmosfera terestră.
2.5.3. Cometele
- Sunt corpuri cereşti care descriu orbite foarte alungite în jurul Soarelui. Pe
măsura apropierii de Soare, şi la periheliu, datorită unor transformări fizico-
chimice intense, ele devin strălucitoare, iar dimensiunile corpului lor cresc enorm
fiind vizibile pe bolta cerească cu ochiul liber.Apar ca „stele cu coadă” sau „stele
pletoase”.
41. Fotosfera (fotos, în limba greacă = lumină) este principala parte a atmosferei
solare, de la care se propagă spre exterior aproape întreaga lumină emanată de
Soare; are o grosime de 300 – 500 km şi concentrează cea mai mare parte din masa
atmosferei solare.
42. Interiorul Soarelui
Nucleul, în centrul Soarelui, se desfăşoară pe o distanţă de 0,2 – 0,3 din rază.
- Zona radiativă este învelişul care ocupă cea mai mare parte din Soare, întinzându-
se până la 0,8 din raza acestuia.
- Zona convectivă face trecerea la atmosferă(fotosfera).
45. Gravitatia terestra
- Este o proprietate specifică oricărui corp cosmic, indiferent de mărime şi care se
exprimă printr-o anumită forţă de atracţie. Se apreciază în gali (1 cm/s2).
46. Magma (din greacă, masă frământată) este un amestec lichid compus din
diferite minerale care se află în stare topită, gaze și bucăți solide de diferite roci,
care este întâlnită în straturile pământului, în manta sau scoarța pământului.
Magma este rezultatul procesului de vulcanism, jucănd un rol important în
formarea rocilormagmatice.
48. Mişcarea de rotaţie a Pământului face ca Soarele în deplasarea sa aparentă
pe bolta cerească să se afle, pentru fiecare punct de pe Glob, o singură dată într-o
poziţie maximă pe boltă. Acest moment coincide cu situarea lui la meridianul
locului. Astronomii numesc acest moment miezul zilei. În cealaltă emisferă (unde
este noapte) pe antemeridian este – miezul nopţii.
49. Pământul, la fel ca şi celelalte planete din Sistemul Solar, realizeză o mişcare
în jurul Soarelui pe o orbită. Este ideea de bază a concepţiei heliocentrice.
Consecinte:
- Inegalitatea duratei zilelor şi nopţilor pe parcursul anului.
- Încălzirea inegală a suprafeţei Pământului.
- Formarea şi alternanţa anotimpurilor.
51. Cutremur sau seism sunt termenii folosiți pentru mișcările pământului, ce
constau în vibrații generate în zonele interne ale Terrei, propagate în formă de unde
prin roci. Aceste vibrații rezultă din mișcările plăcilor tectonice, fiind des cauzate
de o activitate vulcanică.
Cuvântul cutremur este folosit doar pentru acele mișcări ale plăcilor tectonice care
provoacă daune majore, seism sau mișcări seismice pentru cele care trec
neobservate și mișcări non-seismice pentru cele provocate de om.
52. Formarea și deplasarea plăcilor tectonice au loc datorită structurii interne a
Pământului. Aceasta definește dinamica scoarței terestre. Dinamica scoarței
terestre ne arată, de asemenea, aspectul actual al planetei noastre și permite
reconstruirea configurației continentelor, pentru a vedea cum au arătat continentele
și bazinele oceanice de-a lungul timpului.
53. Luna este singurul satelit natural al Pământului şi cel mai apropiat corp
ceresc de Pământ
-Distanţa medie P – L este de 384 403 km (60,13 raze medii terestre);
-Masa de 7,3X1022 kg reprezintă 0,012 mase terestre; este al cincilea
satelit în Sistemul Solar;
- Volumul este de 2,2X1016 km3 (0,02 din cel terestru);
- Raza medie este de 1738 km;
- Suprafaţa este de 3,79X107 km2;
54. Eclipse
Soare: Se produc în condiţiile în care Pământul intră în conurile de umbră şi
penumbră ale Lunii. Acestea se întâmplă când cele trei corpuri cereşti se află pe
aceeaşi direcţie în poziţia Pământ-Lună-Soare (faza de Lună nouă).
Luna: O eclipsă de Lună se produce când aceasta intră în conul de umbră al
Pământului. Poziţia Soare-Pământ-Lună, pe aceeaşi direcţie, corespunde fazei de
Lună plină, deci unei situaţii în care este luminată întreaga emisferă a Lunii
orientată spre Pământ.
55. Fazele Lunii
Faza de Lună nouă
Faza de Crai Nou
Faza primului pătrar
Faza de Lună convexă
Faza de Lună plină
Cea de-a doua fază de Lună
Faza ultimului pătrar
Faza de corn – seceră
56. Mareele
Reprezintă mişcări periodice ale exteriorului scoarţei terestre, a apei oceanice sau a
atmosferei ca urmare a atracţiei reciproce dintre Pământ, Soare, Lună şi în
secundar a planetelor din sistem. Atracţia cea mai puternică se exercită din partea
Lunii întrucât distanţa Pământ – Lună (384.000 km) este foarte mică, în raport cu
cea Pământ – Soare (1,5 mil. km), forţa de atracţie a Soarelui reprezintă cca 5/11
din cea a Lunii.
