O 

planetă telurică sau o planetă terestră, în opoziție cu planetele gazoase, este

o planetă compusă din roci și din metale care posedă în general trei învelișuri concentrice
(miez sau nucleu, manta și scoarță sau crustă).

Cuprins

 1Etimologie
 2Descriere
 3Structură
 4Note
 5Bibliografie
 6Vezi și
 7Legături externe

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Etimologia adjectivului din română teluric este binară: franceză tellurique și germană tellurisch.
[1]
 Acestea au fost formate pornind de la substantivul din latină tellus, -uris « pământ ».
[2]
 La romani, Tellus era „zeița fertilității pământului”.[3] În latină,
substantivele TERRA și TELLUS sunt sinonime.

Descriere[modificare | modificare sursă]
Toate planetele telurice, la fel ca și Pământul, sunt stâncoase și conțin silicați și fier.
Suprafața unei planete telurice este solidă și este compusă îndeosebi din elemente
nevolatile. Densitatea sa este, prin urmare, relativ importantă și cuprinsă între 4 și 5,5.
În Sistemul nostru Solar, planetele telurice sunt cele patru planete interne, situate
între Soare și centura de asteroizi: Mercur,Venus, Terra și Marte.
Luna, mica planetă Ceres, cât și Io, primul din cei patru sateliți ai lui Jupiter, au o structură similară și
ar putea să fie caracterizate ca «telurice». Nu toți specialiștii sunt de acord, însă, cu această
caracterizare.
Prin contrast, planetele netelurice sunt de obicei compuse din lichide (în formă înghețată sau și
gazoasă) și sunt formate cel mai des din hidrogen, heliu sau apă.
Începând din anii 1990 s-au descoperit și planete extrasolare (exoplanete), între care probabil că
unele dintre ele sunt telurice. Ele pot avea o masă de până la de 7 ori mai mare decât cea a
Pământului.
La 7 martie 2009 NASA a lansat sonda (misiunea) spațială Kepler (numită așa după astronomul
german Johannes Kepler), care are scopul de a descoperi noi exoplanete asemănătoare
Pământului, cu ajutorul unui telescop și al unui fotometru speciale. La 23 iulie 2015 NASA a anunțat
publicului că misiunea Kepler a identificat o planetă ce orbitează în jurul stelei Kepler-
452 (constelația Lebăda). Această exoplanetă a primit denumirea de Kepler-452b. Este
prima planetă „similară” Pământului descoperită în „zona locuibilă” a unei stele foarte asemănătoare
cu Soarele;[4] totodată este a doua, cea mai asemănătoare Pământului planetă cunoscută până în
prezent (după Kepler-438B).

Structură[modificare | modificare sursă]
 Structura internă a planetelor telurice şi a Lunii.

Planetele telurice au cam aceeași structură: un nucleu central metalic (adesea din fier) înconjurat de

o manta de silicați[5] și scoarță sau crustă. Luna este asemănătoare, însă posedă un nucleu de fier
mult mai mic. Planetele telurice au canioane, cratere, munți și vulcani. Ele posedă atmosfere
secundare [6] (atmosfere generate prin vulcanismul intern sau impacturile cometelor)[7],
contrar gigantelor gazoase care posedă o atmosferă primară (atmosfere capturate direct de
la nebuloasa originară solară).[8]
Teoretic, există două tipuri de planete telurice sau stâncoase: una dominată de compuși
de siliciu (planete de silicați) și alta dominată de compuși de carbon (planete de carbon ori „planete
carbonice”, sau „planete de diamante”).[9]
Planeta poate fi înconjurată de o atmosferă secundară bogată în compuși de carbon.[10]

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Noul dicționar universal al limbii române
2. ^ Nouveau dictionnaire étymologique et historique par…
3. ^ Dicționar latin - român (1983)
4. ^ Chou, Felicia; Johnson, Michelle (23 iulie 2015).  „NASA's Kepler Mission Discovers Bigger, Older
Cousin to Earth”  (Press release). NASA. Accesat în 23 iulie 2015.
5. ^  en  Capitolul Surfaces and Interiors of the Terrestrial Planets , de James W. Head III, J. Kelly Beatty,
Carolyn Collins Petersen, Andrew Chaikin, in: The new solar system, Cambridge University Press
1999, ISBN 978-0-521-64587-4, consultat la 13 iunie 2011
6. ^  en  Robert O. Pepin, On the Isotopic Composition of Primordial Xenon in Terrestrial Planet
Atmosphere, 2000, volumul 92, pp. 371-395 Space Science Reviews Spre text online
7. ^  en  Julio Angel Fernández, Comets: nature, dynamics, origin, and their cosmogonical relevance,
Springer Science & Business, Dordrecht 2005, ISBN 978-1-4020-3490-9, capitolul Comet contribution
to the atmospheres of the terrestrial planets, Spre text online
8. ^  en  2004, Primary Atmospheres (Astronomy 121: Lecture 14 Terrestrial Planet Atmospheres),
Department of Physics University of Oregon, autor Dr. James Schombert Spre text online, consultat la
12 iunie 2011
9. ^  en  Image hypothétique de la structure interne d'une planète de carbone de Kuchner Marc J., Aspen
Center for Physics, Northwestern University; Spre text online Consultat la 13 iunie 2011
10. ^  en  Marc J. Kuchner, Seager S. Extrasolar Carbon Planets Spre text online; consultat la 13 iunie
2011

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 G. Guțu, Dicționar latin - român, Editura Științifică și Enciclopedică, București 1983.
 Ioan Oprea, Carmen Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al
limbii române, Litera Internațional, București - Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7
 Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et
historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977. ISBN 2-03-
020210-X
 Paul Robert, Le Petit Robert 1, par... , Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue
française, rédaction dirigée par A Rey et J. Rey-Debove, Le Robert, Paris, 1992 ISBN 2-85036-
186-0.