Luceafarul reprezinta un amestec de traditie, emotie, adevaruri si fantasme, iar

importanta sa ca opera dateaza de peste 130 ani. Ca baza de inspiratie a stat fata
in gradina de aur. Elementul comun in cele doua basme este tragicul destinului
omenesc, una si aceeasi drama vazuta sub doua aspecte. Una: suferinta celui care
se coboara de la inaltimea idealului la conditia paminteasca. Si al doilea aspect
este suferinta paminteanului, care alearga mereu catre un ideal de
neatins.Elementele folclorice precum : a fost data ca-n povesti” sau motivul
zburatorului, exprima valoarea sa folcloristica in directia poporului romanesc, la
fel si aspectul personajelor.In poemul eminescian, Steaua symbol de calauza, un
noroc luminat, o aspiratie spre evadarea din cercul stramt al lumii
omenesti.Antiteza dintre demon si inger este echivalenta cu starea sufleteasca
atat a eului liric dar si viziunea fetei asupra iubirii platonice fata de un
geniu.Ingerul – intermediar a lui Dumnezeu symbol al iluminarii si credintei,
bunatatii si puritati, pe cand demonul nemuritor, este prabusirea in abis.
Amestecul genurilor denota o ambudenta de sentimente legate constrans,. Genul
lyric(exprimarea directa a gandurilor si sentimentelor poetului privind idealul
de iubire absoluta), dramatic(drama omului de geniu neinteles de societate);
epic(respecta subiectul narativ al basmului popular).

Luceafarul este o incadrare spirituala si o viziune aparte a lumii noastre private de

sus, a unei iubiri nedeslusite, si a unor idealuei neintelese noua-oamenilor, opera
eminesciana dezvolta prin personajele sale hiperbolizate, antitezele cuvenite si
elementele ceresti lumea infinta a unui geniu care pentru el reprezinta un
refugiu, un adapost de omenire, simtinduse ‘’ NEMURITOR SI RECE’’