LUCRUL

MECANIC
Ionascu Madalina
Teodora
1.Ce este lucrul mecanic?
Lucrul mecanic este o noțiune din fizică care se referă la munca efectuată de o forță
asupra unui obiect, determinând deplasarea acestuia în direcția în care acționează forța. Lucrul
mecanic W este produsul dintre forța F aplicată asupra unui obiect și distanța d pe care obiectul
se deplasează în direcția forței:
W=F⋅d
Unitatea de măsură a lucrului mecanic în sistemul internațional este joule (J). O forță
poate realiza lucrul mecanic pozitiv atunci când induce mișcarea în direcția sa sau lucrul
mecanic negativ atunci când acționează împotriva direcției mișcării. De exemplu, ridicarea unui
obiect în sus presupune realizarea unui lucrul mecanic pozitiv, în timp ce frânarea unei mașini
implică realizarea unui lucrul mecanic negativ.
 1.Forța gravitațională.
◦ Gravitația (din latinescul gravitas, care înseamnă „greutate”[1]) este
un fenomen natural prin care toate lucrurile cu masă sau energie —
incluzând planetele, stelele, galaxiile și chiar lumina[2] — sunt aduse
(sau gravitează) unul către celălalt. Pe Pământ, gravitația dă greutate
obiectelor fizice, iar gravitația Lunii provoacă mareele oceanelor.
Atracția gravitațională a materiei gazoase originale prezentă în
Univers a determinat-o să înceapă coalescența, formând stele — și
apoi ca stelele să se grupeze în galaxii — deci gravitația este
responsabilă pentru multe dintre structurile pe scară largă din Univers.
Gravitația are o gamă infinită, deși efectele sale devin din ce în ce mai
slabe pe măsură ce obiectele sunt mai departe.
◦ Gravitația este descrisă cu mai multă precizie de teoria generală a
relativității (propusă de Albert Einstein în 1915) care descrie gravitația
nu ca o forță, ci ca o consecință a curburii spațiu-timpului cauzată de
distribuția inegală a masei. Exemplul cel mai extrem al acestei curburi
spațiu-timp este o gaură neagră, din care nimic — nici măcar lumina
— nu poate ieși dacă a trecut de orizontul evenimentului găurii negre.
[3]
Cu toate acestea, pentru majoritatea aplicațiilor, gravitația este bine
aproximată de Legea atracției universale a lui Newton, care descrie
gravitația ca o forță care face ca oricare două corpuri să fie atrase
unele de altele cu o forță direct proporțională cu produsul maselor lor
și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele.
◦ Gravitația este cea mai slabă dintre cele patru interacțiuni
fundamentale ale fizicii, aproximativ 1038 de ori mai slabă decât
interacțiunea tare, 1036 de ori mai slabă decât forța
electromagnetică și 1029 de ori mai slabă decât interacțiunea
slabă. În consecință, nu are nici o influență semnificativă la
nivelul particulelor subatomice.[4] În schimb, este interacțiunea
dominantă la scară macroscopică și este cauza formării, formei
și traiectoriei (orbitei) corpurilor cerești.
◦ Modelele actuale de fizică a particulelor sugerează că cel mai
vechi exemplu de gravitație din Univers, posibil sub forma
gravitației cuantice, a supergravității sau a singularității
gravitaționale, împreună cu spațiul și timpul obișnuit, s-a
dezvoltat în epoca Planck (până la 10−43 secunde după
Big Bang), posibil dintr-o stare primordială, cum ar fi un vid fals,
vid cuantic sau o particulă virtuală, într-o manieră necunoscută
în prezent.[5] Încercările de a dezvolta o teorie a gravitației în
concordanță cu mecanica cuantică, o teorie a gravitației
cuantice, care ar permite unirea gravitației într-un cadru
matematic comun (o teorie a întregului) cu celelalte trei
interacțiuni fundamentale ale fizicii, reprezintă zona de cercetare
actuală.
 2.Forța elastică
◦ Forța elastică este o forță care acționează atunci când un obiect elastic, cum ar fi un resort, este întins
sau comprimat. Această forță apare din cauza deformării elastice a materialului și tinde să readucă
obiectul la forma sa inițială atunci când încetarea aplicării forței externe.
◦ Principalul principiu al forței elastice este legea lui Hooke, care afirmă că forța exercitată de un resort
(sau material elastic similar) este direct proporțională cu deformarea sa, cu condiția ca această
deformare să fie în limitele elasticității materialelor. Cu alte cuvinte, cu cât se întinde sau se comprimă
mai mult un resort, cu atât forța elastică exercitată de acesta este mai mare.
◦ Forța elastică poate fi exprimată prin formula matematică a legii lui Hooke:
F=k⋅x
◦ unde:
F-reprezintă forța elastică,
k-este constanta elastică a materialului (o măsură a rigidității materialului),
x-este deformarea (alungirea sau comprimarea) produsă în resort.
◦ Forța elastică poate produce lucrul mecanic atunci când este aplicată unui obiect și îi determină
mișcarea, cum ar fi în cazul unui ceas cu pendul sau al unui trambulină. De asemenea, poate produce
lucrul mecanic rezistent atunci când opune rezistență la forțele externe care încearcă să schimbe
forma obiectului elastic.
 3.Forța de frecare
◦ Frecarea este concretizată în calculele teoretice din fizică prin forța de frecare, (Ff), care este componenta tangențială la suprafața de contact dintre două corpuri a
forței pe care unul din corpuri o exercită asupra celui de-al doilea. Forța de frecare este nulă până în momentul în care forța externă F încearcă să miște corpul. În
timpul deplasării, forța de frecare are sens opus mișcării adică frânează mișcarea. Ea depinde de natura și de masa corpului și apare la alunecare și rostogolire.
Totdeauna forța de frecare la alunecare este mai mare decât forța de frecare la rostogolire.

◦ Forța de frecare este direct proporțională cu forța normală (Fn) pe suprafața de contact și este independentă de mărimea acesteia. Natura suprafeței de contact intră
în calculul forței de frecare prin factorul numit coeficient de frecare (µ). Relația dintre forța de frecare și forța normală pe suprafața de contact are forma:

Există două tipuri principale de forțe de frecare:

• Forța de frecare statică: Aceasta acționează atunci când două suprafețe sunt încă în repaus relativ, dar există o tendință de a începe mișcarea. Forța de
frecare statică opune rezistență la această tendință de mișcare până când forța externă aplicată atinge o anumită valoare, numită limită de frecare statică.
Odată ce această limită este depășită, suprafețele încep să alunece una peste cealaltă.

• Forța de frecare cinetică: Aceasta acționează între două suprafețe care se deplasează una față de cealaltă. Forța de frecare cinetică este de obicei mai
mică decât forța de frecare statică și este constantă atunci când suprafețele rămân în mișcare relativă.
 4.Forța electrică
◦ Forța electrică este o forță fundamentală din fizică, care acționează între obiecte încărcate electric.
Această forță poate fi atrăgătoare sau respingătoare, în funcție de semnul încărcăturilor obiectelor.
◦ Legea lui Coulomb descrie comportamentul forței electrice între două obiecte încărcate electric. Conform
acestei legi, forța electrică F dintre două obiecte încărcate este direct proporțională cu produsul
încărcăturilor lor și invers proporțională cu pătratul distanței r dintre ele. Unde:
• F este forța electrică între cele două obiecte,
• k este constanta de proporționalitate numită constanta electrostatică,
• q1 și q2 sunt încărcările electrice ale obiectelor,
• r este distanța dintre obiecte.
◦ Principalul efect al forței electrice este acela de a atrage sau respinge obiecte încărcate electric, în funcție
de semnul încărcăturilor lor. De exemplu, două obiecte cu încărcări de semn opus se vor atrage, în timp ce
două obiecte cu încărcări de același semn se vor respinge.
◦ Forța electrică este deosebit de importantă în domenii precum electromagnetismul, electrostatica,
electricitatea și magnetismul, fiind esențială pentru înțelegerea și funcționarea multor dispozitive și
fenomene din viața de zi cu zi. Exemple de aplicații ale forței electrice includ funcționarea bateriilor, a
motoarelor electrice, a dispozitivelor de încărcare a telefoanelor mobile și multe altele.
 5.Forța magnetică
Magnetismul este unul dintre fenomenele care se manifestă prin forțe
de atracție sau respingere între corpuri; forțele magnetice își au originea în
mișcarea electronilor sau a altor particule cu sarcină electrică. Atunci când
magnetismul este produs de sarcini electrice libere, de exemplu în curentul
electric, în plasmă sau în fluxuri de particule încărcate electric, fenomenul se
numește electromagnetism. Și electronii aflați în mișcare orbitală în atom produc
magnetism; acesta este mai lesne de observat în magneții permanenți, de
exemplu în mineralele naturale precum magnetitul (un oxid de fier, Fe3O4) sau
în fier și unele aliaje ale sale (inclusiv o parte din oțeluri) care pot fi magnetizate.
Magneții permanenți (materiale care pot fi magnetizate de un câmp magnetic
extern și care au proprietatea de a rămâne magnetizate și a emite câmp magnetic
chiar și după înlăturarea câmpului extern) au câmpuri magnetice persistente
cauzate de efectul numit feromagnetism. Magnetismul se manifestă și sub formă
de lichide magnetice.
 Producerea lucrului mecanic de forțele fizice menționate:
1. Forța gravitațională:
 Pentru a produce lucrul mecanic motor, putem ridica un obiect împotriva gravitației, cum ar fi ridicarea unui coș de gunoi în sus pe scări.
 Pentru a produce lucrul mecanic rezistent, putem coborî un obiect împotriva gravitației, cum ar fi coborârea unui coș de gunoi pe o scară.
2. Forța elastică:
 Pentru a produce lucrul mecanic motor, putem întinde un resort și elibera apoi, permițându-i să se contracte și să împingă un obiect, cum ar fi într-un joc
cu arc.
 Pentru a produce lucrul mecanic rezistent, putem comprima un resort și apoi lăsa-l să se extindă, exercitând o forță împotriva mișcării obiectului.
3. Forța de frecare:
 Pentru a produce lucrul mecanic motor, putem aplica o forță asupra unui obiect și depăși forța de frecare statică, astfel încât obiectul să înceapă să se
miște împotriva acestei forțe de frecare.
 Pentru a produce lucrul mecanic rezistent, putem exercita o forță asupra unui obiect care se mișcă deja, iar forța de frecare va încetini și va opune
rezistență mișcării acestui
4. Forța electrică:
 Pentru a produce lucrul mecanic motor, putem folosi forța electrică într-un motor electric pentru a produce rotația unei componente mecanice, cum ar fi
într-o mașină electrică.
 Pentru a produce lucrul mecanic rezistent, putem folosi forța electrică pentru a ține un obiect într-o poziție specifică împotriva unei alte forțe, cum ar fi în
cazul unei plăci de bază a unui electromagnet care menține un obiect suspendat.
5. Forța magnetică:
 Pentru a produce lucrul mecanic motor, putem folosi forța magnetică într-un motor electric pentru a produce mișcarea unei componente mecanice, similar
cu utilizarea forței electrice.
 Pentru a produce lucrul mecanic rezistent, putem folosi forța magnetică pentru a opune rezistență mișcării unui obiect într-un câmp magnetic, cum ar fi în
cazul frânei magnetice.
BIBLIOGRAFIE
◦ https://ro.wikipedia.org/wiki/Gravita%C8%9Bie
◦ https://ro.wikipedia.org/wiki/Frecare#For%C8%9Ba_de_frecare
◦ https://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_lui_Coulomb
◦ https://ro.wikipedia.org/wiki/Magnetism
◦ +ChatGPT
Filmuleț:
◦ https://eduboom.ro/video/1713/lucrul-mecanic-efectuat-de-forte-constante-unitate-de-masura