Gravitatia: forta misterioasa

by Don DeYoung
Photo iStockphoto

Gravitatia ne tine ferm pe pamant si face ca Pamantul sa se invarta in jurul soarelui.

Aceasta forta invizibila1 de asemenea atrage ploaia din cer si este cea care cauza valurile
oceanice de zi cu zi. Ea pastreaza forma sferica a pamantului si impiedica ca atmosfera sa
se imprastie in spatiu. S-ar parea ca aceasta forta gravitationala, de zi cu zi, ar trebui sa fie
una dintre cele mai bine intelese concepte din stiinta. Cu toate acestea, exact opusul este
valabil. In multe aspecte, forta gravitationala ramane un mister profund. Gravitatia
furnizeaza un exemplu uimitor de limitare a cunoasterii stiintifice actuale.

Ce este gravitatia?

Isaac Newton si-a pus aceasta intrebare in 1686 si a conchis ca gravitatia este o forta de
atractie intre toate obiectele. El a realizat ca aceeasi forta care face un mar sa cada pe
pamant tine de asemenea luna pe orbita ei. Forta gravitationala a Pamantului face de fapt
ca luna sa cada cu aproximativ 1 mm de la o cale in linie dreapta, in fiecare secunda, in
timp ce inconjoara Pamantul (Figura 1). Legea Gravitationala universala a lui Newton este
una dintre cele mai mari descoperiri stiintifice din toate timpurile.

Gravitatia coarda care tine lucrurile
pe orbita
Figura 1. O ilustrare a orbitei lunii, netrasata la
scala. In fiecare secunda luna strabate aproximativ
1 km. La aceasta distanta ea este deviata cu
aproape 1 mm de la o linie dreapta, datorita
atractiei gravitationale a Pamantului (linia
punctata). Luna vine in mod continuu mai aproape
de Pamant, la fel ca si planetele in jurul Soarelui.
Forta gravitationala este una
dintre cele patru forte
fundamentale ale naturii (Tabelul
1). Observati ca forta
gravitationala este de departe cea
mai slaba dintre cele patru, si cu
toate acestea domina pe scara
obiectelor din spatiile mari. Asa
cum a aratat Newton, atractia
gravitationala intre doua mase
devine din ce in ce mai mica pe
masura ce distanta dintre cele
doua devine mai mare, dar
niciodata nu are valoarea 0 (vezi
nota de pa margine Proiectarea
gravitatiei).

De aceea fiecare particula din intregul univers atrage de fapt alte particule. Gravitatia este o
forta cu raza lunga de actiune in contrast cu fortele tari si cele slabe (Tabelul 1). 2 Fortele
magnetice si cele electrice au de asemenea raza lunga de actiune, dar gravitatia este unica
pentru ca are si raza lunga de actiune si atrage in permanenta, prin urmare niciodata nu
respinge (spre deosebire de electromagnetism, unde fortele fie atrag, fie resping).

Numele fortei Puterea relativa Responsabila pentru

Tare 1 Stabilitatea nucleilor atomici

Electromagnetica 10-2 Unirea atomica, moleculara

Slaba 10-6 Procesele de dezintegrare radioactiva

Gravitatia 10-43 Stabilitatea obiectelor din spatiu

Tabelul 1. Cele patru forte de baza ale naturii

Incepand cu marele fizician creationist Michael Faraday in 1849, fizicienii au facut cercetari
in continuu pentru a gasi o relatia ascunsa intre gravitatie si forta electromagnetica. Este un
efort care inca se face pentru a uni toate cele patru forte fundamentale intr-o singura
ecuatie sau Teoria totului, fara vreun succes pana acum. Gravitatia ramane cea mai putin
inteleasa forta.

Proiectarea gravitatiei
Forta F dintre doua mase m1 si
m2, atunci cand acestea sunt
separate de un distanta r, poate
fi scrisa sub forma F = (G
m1 m2)/r2
unde G este constanta
gravitationala, masurata pentru
prima data de Henry Cavendish
in 1798.1

Aceasta ecuatie arata ca forta

gravitationala descreste pe
masura ce distanta de separare,
r, intre doua obiecte se
mareste, dar niciodata nu
ajunge sa fie 0.

Natura patratelor inverse ale

acestei ecuatii este intriganta.
La urma urmei, nu exista nici un
motiv esential pentru care
gravitatia sa actioneze astfel. Pe
de-o parte, cu un univers care
evolueaza, unele exponente
aleatoare cum ar fi r1.97 sau
r2.3 ar parea mult mai probabile.
Cu toate acestea, masuratori
Gravitatia nu poate fi aparata oricum. Obiecte de
exacte au aratat un exponent
interventie, indiferent care e caracterul lor, nu au nici
exact cu cel putin 5 zecimale:
un efect asupra atractiei intre doua obiecte separate.
2,00000. Asa cum spunea un
Aceasta inseamna ca nu se poate construi in laborator
cercetator: acest rezultat pare
o camera antigravitate. Gravitatia nu depinde de
un pic prea ingrijit.2 Am putea
compozitia chimica a obiectelor, ci doar de masa lor,
trage concluzia ca forta
pe care noi o percepem ca si greutate (forta de
gravitationala arata spre un
gravitatie aplicata unui lucru este masa cu cat masa
proiect precis, creat de cineva.
e mai mare, cu atat forta sau greutatea este mai
De fapt, daca exponentul ar
mare). Blocuri de sticla, plumb, gheata sau chiar
devia doar un pic de la cifra
polistiren, daca au masa egala vor experimenta (si
exacta 2, orbitele planetelor si
exercita) o forta gravitationala identica. Acestea sunt
intregul univers ar deveni
lucruri care s-au gasit in urma experimentelor, fara sa
instabil.
aibe la baza nici o explicatie teoretica.
Referinte si note
Dar ce este cu adevarat gravitatia? Cum poate aceasta
1. Pentru gandirile mai tehnice, G
forta sa actioneze peste imensitatea spatiului gol? Si, = 6.672 x 10-11 Nm2kg-2
in primul rand, de ce exista? Stiinta nu a avut prea 2. Thompsen, D., Forta
gravitationala foarte
mare succes in a raspunde la aceste intrebari
precisa,Science
fundamentale despre natura. Gravitatia nu a putut News 118(1):13, 1980.
aparea lent din mutatie sau selectie naturala. Ea a fost
prezenta chiar de la inceputul universului. Alaturi de toate celelalte legi fizice, gravitatia este
in mod sigur o marturie pentru o creatie planificata.

Incercarile de a explica gravitatia au inclus particule invizibile, numite gravitoni, care

calatoresc intre obiecte. De asemenea au fost aduse in discutie sfori cosmice si unde
gravitationale, dar nici unul din aceste lucruri nu a fost confirmat. Pur si simplu nu stim cum
interactioneaza din punct de vedere fizic obiectele unele cu altele pe distante mari.

Gravitatia si Scriptura
Doua referinte din Biblie sunt de folos cand vine vorba de natura gravitatiei si a stiintei fizice
in general. Prima, Coloseni 1:17 afirma ca Hristos este inainte de toate lucrurile si prin El
toate lucrurile se tin prin El. Verbul din greaca a se tine (sunista) inseamna a
se lega, a mentine sau a tine impreuna. Folosirea acestui cuvant din greaca in afara
Bibliei se traduce printr-un vas care are apa in el. Cuvantul este folosit in Coloseni la timpul
perfect (in greaca), care se refera la o stare prezenta continua care isi are originea intr-o
actiune trecuta incheiata. Un mecanism fizic folosit este in mod evident gravitatia, stabilita
de Creator si pastrata fara intrerupere pana in ziua de azi. Sa luam in considerare si
alternativa; daca gravitatia ar inceta pentru un moment, ar rezulta cu siguranta un haos
instant. Toate obiectele cosmice, inclusiv Pamantul, luna si stelele nu ar mai sta impreuna.
Pe loc toate lucrurile s-ar dezintegra in fragmente mici.
O a doua referinta, Evrei 1:3, declara ca Hristos tine toate lucrurile cu Cuvantul puterii Lui.
A tine ( pher) descrie din nou fenomenul de sustinere sau pastrare a tuturor
lucrurilor, inclusiv gravitatia. Cuvantul a tine in acest verset inseamna mult mai mult decat
pur si simplu a sustine o greutate. El are sensul si de control asupra tuturor miscarilor si
schimbarilor active din univers. Aceasta responsabilitate infinita este gestionata prin
Cuvantul atotputernic al Domnului, prin care universul insusi a fost chemat in fiinta la
inceput. Gravitatia, forta misterioasa, care este asa de putin inteleasa dupa aproape patru
secole de cercetare, este una dintre manifestarile acestei minunate sustineri divine.

Gaurile de vierme si gaurile negre

Teoria relativitatii generale a lui Einstein priveste gravitatia nu ca o forta, ci ca si o spirala a

spatiului insusi in jurul unui obiect imens. Chiar si despre lumina, care in mod traditional
urmeaza o linie dreapta, s-a spus ca se curbeaza atunci cand calatoreste printr-o spirala.
Acest lucru a fost aratat pentru prima data atunci cand astronomul Sir Arthur Eddington a
detectat o schimbare a pozitiei aparente a unei stele in timpul unei eclipse totale in anul
1919, compatibila cu faptul ca razele de lumina au fost rasucite de catre gravitatia soarelui.

Relativitatea generala de asemenea prevesteste ca daca un corp ar fi destul de dens,

gravitatia sa ar rasuci spatiul asa de puternic incat lumina nu va mai putea iesi. Un
asemenea corp, va absorbi lumina si orice altceva prins de gravitatia lui intensa si de aceea
e numit gaura neagra. Un asemenea corp poate fi detectat doar prin efectele sale
gravitationala asupra altor obiecte, prin spiralele puternice ale luminii in jurul lui si prin
radiatiile intense emise de materia care e prinsa in el.

Toata materia dintr-o gaura neagra este comprimata intr-o singularitate de o densitate
infinita. Deci, in schimb, marimea ei este definita prin orizontul evenimentului sau, o limita
care inconjoara singularitatea astfel incat nimic, nici macar lumina, sa nu poata trece de
limitele sale.1 Raza sa este numita raza Schwarzschild, dupa astronomul german Karl
Schwarzschild (1873-1916) si este data de formula RS = 2GM/c2unde c este viteza luminii in
vid. Daca soarele s-ar prabusi intr-o gaura neagra, raza sa Schwarzschild va fi de doar 3
km.

Exista dovezi ca o stea imensa, dupa ce mare parte din combustibilul sau nuclear se
epuizeaza, nu va mai putea sa contracareze, sub greutatea sa uriasa, colapsul intr-o gaura
neagra. Se crede ca in centrul galaxiilor exista gauri negre cu o masa echivalenta cu un
trilion de sori, inclusiv in galaxia noastra Calea Lactee. Multi oameni de stiinta cred ca
obiectele super-luminoase si extrem de departate numite quasari isi primesc puterea de la
energia eliberata pe masura ce materia cade intr-o gaura neagra.

Relativitatea generala sustine ca gravitatia de asemenea distorsoneaza timpul. Acest lucru a

fost de asemenea confirmat de ceasuri atomice extrem de precise care ticaie cu cateva
microsecunde pe an mai putin la nivelul marii decat la altitudini mari unde gravitatia
Pamantului este putin mai mica. In apropierea orizontului de evenimente acest efect este cu
atat mai evident. Daca monitorizam ceasul unui astronaut care se apropie de orizontul unui
eveniment vom observa ca ceasul ticaie chiar mai incet. La nivelul orizontului de
evenimente el se va opri, dar noi nu vom vedea niciodata acest lucru intamplandu-se.
Invers, astronautul nu va observa nimic diferit la ceasul lui, dar va observa ca ceasurile
noastre ticaie din ce in ce mai repede.

Cel mai mare pericol la un astronaut aflat in apropierea unei gauri negre sunt fortele
mareice, cauzate de faptul ca gravitatia actioneaza mai puternic asupra partilor corpului
aflate mai aproape de gaura neagra decat de cele aflate departe de ea. Fortele mareice in
apropierea unei gauri negre cu masa egala cu cea a unei stele sunt mult mai puternice
decat un uragan, destul de intense ca sa faca un spectator bucatele. Cu toate acestea, in
timp ce atractia gravitationala descreste invers proportional cu patratul distantei (1/r 2),
efectul de maree descreste invers proportional cu cubul distantei (1/r3). Asadar, contrar
presupunerilor populare, gaurile negre de mari dimensiuni au o forta (inclusiv mareica)
gravitationala mult mai slaba la nivelul orizontului evenimentului decat gaurile negre de mici
dimensiuni. Asadar fortele mareice la nivelul orizontului de evenimente al unei gauri negre
masa comosului observabil, de exemplu, va fi mai putin vizibila decat cele mai blande brize.
Dilatarea temporala gravitationala la nivelul si in apropierea unui orizont de evenimente
este baza noului model cosmologic al fizicianului creationist Dr. Russell Humphreys, in
cartea sa Lumina stelelor si Timpul. Acest model se pare ca furnizeaza o solutie posibila la
problema care consta in faptul ca se poate vedea lumina unor stele la mare distanta intr-un
univers tanar, si este in prezent o alternativa stiintifica la Teoria nebiblica a Big Bang-ului
care se bazeaza pe presupuneri filozofice din afara domeniului stiintific.

Nota
1. In afara de descoperirea teoretica a lui Stephen Hawking din 1974 conform careia
gaurile negre se vor evapora in cele din urma prin radiatiile Hawking datorita unei
efect de mecanica cuantica.

Gravitatia, forta misterioasa, este putin inteleasa dupa aproape

patru secole de cercetare
Isaac Newton (16421727)
Image Wikipedia.org

Isaac Newton (16421727)

Isaac Newton a publicat descoperirile sale privitoare la gravitatie si miscare in 1687, in

lucrarea sa de capataiPrincipia. Cativa cititori au tras repede concluzia ca universul lui
Newton nu mai lasa loc pentru Dumnezeu, din moment ce toate lucrurile pot fi explicate cu
ecuatii. Dar nu aceasta a fost perspectiva lui Newton, dupa cum a clarificat in a doua editie
a lucrarii Principia:
Frumosul nostru sistem solar, planetele si cometele puteau aparea doar prin sfatul si
suveranitatea unei fiinte inteligente si puternice.
Isaac Newton nu a fost doar un om de stiinta ci si un cercetator de o viata al Bibliei. Cartile
sale preferate din Biblie au fost Daniel si Apocalipsa, in care sunt descrise planurile lui
Dumnezeu pentru viitor. De fapt Newton a scris mai mult despre teologie decat despre
stiinta.

Newton le-a dat credit si altora, asa cum a fost Galileo. De fapt Newton s-a nascut in anul in
care a murit Galileo, in 1642. Newton a scris intr-o scrisoare: Daca eu am vazut mai
departe decat altii este pentru ca am stat pe umerii unor giganti. Cu putin inainte de
moartea sa, probabil cu gandul la misterul gravitatiei, Newton a scris cu smerenie: Nu stiu
ce am parut lumii ca sunt, dar mie insumi mi-am parut doar un baietel care se joaca pe
malul marii care la un moment dat gaseste o piatra mai neteda sau o scoica mai
deosebita decat cele obisnuite, in timp ce marele ocean se intinde nedescoperit inaintea
mea.

Newton este ingropat la Manastirea Westminster. Epitaful in latina de pe mormantul sau se

termina su propozitia: Sa se bucure muritorii ca a existat o asa mare podoaba a speciei
umane.

Perechi de obiecte Forta gravitationala (kg la nivelul marii)

Tu si revista pe care o citesti 4.5 X 10-10

Tu si luna 0,00045

Doua locomotive adiacente 0,0022

Tu si pamantul (la nivelul marii) Greutatea ta

Luna si Pamantul 1.8 x 1019

Pamantul si Soarele 3.6 x 1021

Tabelul 2: Cateva valori ale fortei gravitationale de atractie intre diferite obiecte. NB: kg
sunt de fapt unitati de masa (unitatea de masura a fortei este N= Newton, unde forta unei
greutati de 1 kg la nivelul marii=9,8 N). Greutatea (sau forta) exercitata de o masa data
depinde de cat de aproape este de forta gravitationala a Pamantului, asa ca aici se ia in
considerare nivelul marii.
Note
1. Einstein a spus ca nu este o forta asa cum sunt altele ci un efect al deformarii spatiu-timp. napoi.
2. Conform relativitatii generale, efectele gravitatiei nu sunt instante ci sunt transmise cu viteza
luminii. napoi.