GRAVITATIA

PROIECT LA FIZICA
MARTAC ALINA MIHAELA

Gravitația este fenomenul fizic natural prin care corpurile cu masă se atrag reciproc. Este
una din cele patru interacțiuni fundamentale din natură cunoscute, alături de interacțiunea
electromagnetică, interacțiunea nucleară tare și interacțiunea nucleară slabă.

În fizica modernă gravitația este descrisă de teoria relativității generalizate (propusă de

Albert Einstein în 1915), care descrie gravitația nu ca o forță, ci ca o consecință a curburii
spațiu-timpului cauzată de distribuția inegală a masei / energiei.

În cele mai multe situații practice (la scara macroscopică) se poate aplica legea atracției
universale a lui Sir Isaac Newton, din mecanica clasică. Aceasta spune că oricare două corpuri
acționează unul asupra celuilalt cu o forță de atracție, numită forța gravitațională, direct
proporțională cu masele celor două corpuri și invers proporțională cu pătratul distanței
dintre ele.

În viața de zi cu zi fenomenul este observat pretutindeni ca forță de atracție exercitată de

Pământ asupra tuturor corpurilor terestre, forță numită greutate. Valoarea greutății unui
corp este direct proporțională cu masa lui și este orientată spre centrul Pământului.
Coeficientul de proporționalitate se numește accelerație gravitațională și este egal cu
accelerația unui corp care cade liber în câmpul gravitațional al Pământului.

La nivel astronomic gravitația este responsabilă de faptul că Luna se rotește în jurul

Pământului și că sistemul Pământ-Lună se rotește în jurul Soarelui. De asemenea gravitația
este forța care a dus la apariția tuturor planetelor și sateliților naturali ai acestora, prin
atracția reciprocă dintre particulele de materie care se roteau în jurul Soarelui. În cadrul unei
galaxii, diferitele stele și sisteme stelare sunt menținute împreună tot prin fenomenul
gravitației, iar evoluția întregului univers (de exemplu modul în care acesta se dilată în timp)
este la rândul ei dictată de forțele de gravitație dintre toate particulele de materie existente.
Antigravitație
Antigravitația este o idee de a crea un loc sau un obiect care să nu fie afectat de forța
gravitației. Acest concept nu se referă la lipsa greutății din spațiul cosmic sau la echilibrarea
forței gravitației cu o altă forță, cum ar fi electromagnetismul sau portanța aerodinamică.

Antigravitația este un concept recurent în literatura științifico-fantastică, în special în

propulsia navelor spațiale. Un exemplu timpuriu este substanța care blochează gravitația
denumită "Cavorită" din romanul lui H.G. Wells Primii oameni în Lună.[1]

Gravitatia: forta misterioasa

Gravitatia ne tine ferm pe pamant si face ca Pamantul sa se invarta in jurul soarelui.
Aceasta forta invizibila1 de asemenea atrage ploaia din cer si este cea care cauza valurile
oceanice de zi cu zi. Ea pastreaza forma sferica a pamantului si impiedica ca atmosfera sa se
imprastie in spatiu. S-ar parea ca aceasta forta gravitationala, de zi cu zi, ar trebui sa fie una
dintre cele mai bine intelese concepte din stiinta. Cu toate acestea, exact opusul este valabil.
In multe aspecte, forta gravitationala ramane un mister profund. Gravitatia furnizeaza un
exemplu uimitor de limitare a cunoasterii stiintifice actuale.

Ce este gravitatia?
Isaac Newton si-a pus aceasta intrebare in 1686 si a conchis ca gravitatia este o forta de
atractie intre toate obiectele. El a realizat ca aceeasi forta care face un mar sa cada pe
pamant tine de asemenea luna pe orbita ei. Forta gravitationala a Pamantului face de fapt ca
luna sa cada cu aproximativ 1 mm de la o cale in linie dreapta, in fiecare secunda, in timp ce
inconjoara Pamantul. Legea Gravitationala universala a lui Newton este una dintre cele mai
mari descoperiri stiintifice din toate timpurile.

Forta gravitationala este una dintre cele patru forte fundamentale ale naturii. Observati ca
forta gravitationala este de departe cea mai slaba dintre cele patru, si cu toate acestea
domina pe scara obiectelor din spatiile mari. Asa cum a aratat Newton, atractia gravitationala
intre doua mase devine din ce in ce mai mica pe masura ce distanta dintre cele doua devine
mai mare, dar niciodata nu are valoarea 0.

De aceea fiecare particula din intregul univers atrage de fapt alte particule. Gravitatia este
o forta cu raza lunga de actiune in contrast cu fortele tari si cele slabe. Fortele magnetice si
cele electrice au de asemenea raza lunga de actiune, dar gravitatia este unica pentru ca are si
raza lunga de actiune si atrage in permanenta, prin urmare niciodata nu respinge (spre
deosebire de electromagnetism, unde fortele fie atrag, fie resping).
 Incepand cu marele fizician creationist Michael Faraday in 1849, fizicienii au facut cercetari
in continuu pentru a gasi o relatia ascunsa intre gravitatie si forta electromagnetica. Este un
efort care inca se face pentru a uni toate cele patru forte fundamentale intr-o singura ecuatie
sau “Teoria totului”, fara vreun succes pana acum. Gravitatia ramane cea mai putin inteleasa
forta.

Gravitatia nu poate fi aparata oricum. Obiecte de interventie, indiferent care e caracterul

lor, nu au nici un efect asupra atractiei intre doua obiecte separate. Aceasta inseamna ca nu
se poate construi in laborator o camera antigravitate. Gravitatia nu depinde de compozitia
chimica a obiectelor, ci doar de masa lor, pe care noi o percepem ca si greutate (forta de
gravitatie aplicata unui lucru este masa – cu cat masa e mai mare, cu atat forta sau greutatea
este mai mare). Blocuri de sticla, plumb, gheata sau chiar polistiren, daca au masa egala vor
experimenta (si exercita) o forta gravitationala identica. Acestea sunt lucruri care s-au gasit in
urma experimentelor, fara sa aibe la baza nici o explicatie teoretica.

Dar ce este cu adevarat gravitatia? Cum poate aceasta forta sa actioneze peste imensitatea
spatiului gol? Si, in primul rand, de ce exista? Stiinta nu a avut prea mare succes in a
raspunde la aceste intrebari fundamentale despre natura. Gravitatia nu a putut aparea lent
din mutatie sau selectie naturala. Ea a fost prezenta chiar de la inceputul universului. Alaturi
de toate celelalte legi fizice, gravitatia este in mod sigur o marturie pentru o creatie
planificata.

Incercarile de a explica gravitatia au inclus particule invizibile, numite gravitoni, care

calatoresc intre obiecte. De asemenea au fost aduse in discutie sfori cosmice si unde
gravitationale, dar nici unul din aceste lucruri nu a fost confirmat. Pur si simplu nu stim cum
interactioneaza din punct de vedere fizic obiectele unele cu altele pe distante mari.

Proiectarea gravitatiei
Forta F dintre doua mase m1 si m2, atunci cand acestea sunt separate de un distanta r, poate
fi scrisa sub forma F = (G m1 m2)/r2 unde G este constanta gravitationala, masurata pentru
prima data de Henry Cavendish in 1798.1

Aceasta ecuatie arata ca forta gravitationala descreste pe masura ce distanta de separare, r,

intre doua obiecte se mareste, dar niciodata nu ajunge sa fie 0.

Natura patratelor inverse ale acestei ecuatii este intriganta. La urma urmei, nu exista nici un
motiv esential pentru care gravitatia sa actioneze astfel. Pe de-o parte, cu un univers care
evolueaza, unele exponente aleatoare cum ar fi r1.97 sau r2.3 ar parea mult mai probabile. Cu
toate acestea, masuratori exacte au aratat un exponent exact cu cel putin 5 zecimale: 2,00000.
Asa cum spunea un cercetator: acest rezultat pare “un pic prea ingrijit”. 2 Am putea trage
concluzia ca forta gravitationala arata spre un proiect precis, creat de cineva. De fapt, daca
exponentul ar devia doar un pic de la cifra exacta 2, orbitele planetelor si intregul univers ar
deveni instabil.

Referinte si note

1. Pentru gandirile mai tehnice, G = 6.672 x 10-11 Nm2 kg-2

2. Thompsen, D., ‘Forta gravitationala foarte precisa’, Science News 118(1):13, 1980.