Utilizarea metodei constructiviste în predarea fizicii
Ana Maria Dițu, Laura- Iulia Aniţa
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, Facultatea de Fizică, 700506 Iaşi
1. Introducere
Teoria învăţării în cazul modelului constructivist
afirmă că oamenii își construiesc propria cunoaștere pe
baza experienței și a reflecției asupra acestei experiențe .
Cunoștințele noi sunt reinterpretate prin prisma
experienţelor și ideilor anterioare, determinând
modificarea convingerilor pe care le avem sau ignorarea
informației noi, în cazul în care o considerăm irelevantă.
În școală, abordarea constructivistă a învățării
înseamnă utilizarea unor tehnici active ( experimente,
rezolvarea de probleme întâlnite în viața de zi cu zi) care
să conducă la crearea de noi cunoștințe. Profesorul află
concepțiile preexistente pe care le au elevii referitoare la
tema studiată și ghidează activitățile de învățare ale
elevilor, pe baza cărora se construiesc noile cunoștințe.
Rolul profesorului este de a furniza instrumente ale
cunoașterii cum ar fi : activități de rezolvare de probleme,
activități de investigare și efectuare de experimente pe
baza cărora elevii pot formula și testa idei proprii, pot
realiza conexiuni și trage concluzii din datele observate,
pot să-și dezvolte cunoașterea într-un mediu de învățare
bazat pe colaborare. Astfel, rolul profesorului în instruirea
constructivistă este de a-i ajuta pe elevii să își construiască
cunoașterea, nu doar să reproducă o serie de fapte. Prin
intermediul unui mediu de învățare bine planificat, elevii
învață „cum să învețe".
Principiile învăţării fizicii, în baza teoriei
constructiviste şi a psihologiei cognitive, sunt:
 Învăţarea este rezultatul interacţiunii dintre
cunoştinţele anterioare şi cele noi – elevii
abordează situațiile de învățare prin intermediul unor
cunoștințe și idei deja formate. Aceste cunoștințe
anterioare reprezintă materialul brut pentru noile
cunoștințe create
 Învăţarea vizează toată gama cunoştinţelor
(atitudinale, procedurale şi declarative) – care,
combinate conduc la formularea și atingerea unor
obiective centrate pe însușirea acestor cunoștințe.
 Învăţarea presupune un cadru adecvat – conform
teoriei constructiviste școala trebuie să devină un
mediu care să stimuleze și să favorizeze procesele de
autoconstrucție a cunoștințelor; profesorul are un rol
important în reconstrucţia didactică a conţinutului
ştiinţific selectat, ţinând cont de logica ştiinţei şi
principiile didacticii.
 Învăţarea este un proces activ şi constructiv –
ghidați de către profesori, elevii își construiesc activ
cunoștințele și nu acumulează mecanic cunoștințele
transmise de profesor sau extrase din manuale.
 Motivaţia joacă un rol important în învăţare prin
faptul că-i determină pe elevi să-şi asume şi să se
implice activ în construirea propriei cunoaşteri .
Datorită faptului că învăţarea prin încercări, potrivit
modelului constructivist, este mare consumatoare de timp,
în proiectarea lecțiilor este necesară gândirea atentă a
conţinuturilor şi a competenţelor care se doresc a fi
însuşite de către elevi. Profesorul va propune probleme
care sunt interesante pentru elevi, va structura învățarea în
jurul conceptelor esențiale, și de aceea una dintre cele mai
importante sarcini ale profesorului este de a pune întrebări
bune.
Lucrarea de faţă îşi propune să ilustreze metoda
constructivistă prin lecția Legea lui Arhimede, temă
studiată la disciplina fizică în clasa a VIII-a.
2. Reconstrucţia didactică a cunoştinţelor de fizică
Reconstrucţia didactică realizează explicitarea
cunoştinţelor ştiinţifice pentru a fi înţelese de către elevi,
conceperea de exerciţii şi probleme, de experimente şi
activităţi practice. Astfel, transpunerea didactică a
conţinutului ştiinţific nu este numai o simplificare, ci şi un
proces creativ. Pentru educaţie, prezintă un deosebit
interes dimensiunea pragmatică şi semantică a informaţiei
didactice. M. Maliţa afirmă:”în timp ce ştiinţa organizată
nu îngăduie folosirea altui limbaj în afara celui propriu,
mintea noastră traduce neîncetat adevărul exprimat într-un
limbaj, folosind un altul mai rudimentar, mai puţin precis
dar mai familiar. Recurgerea la imagini şi la reprezentarea
grafică sunt curente în procesul înţelegerii. A avea sens
revine la a putea spune şi altfel... dar un enunţ care
foloseşte un alt limbaj este un model. Înţelegerea devine
astfel capacitatea de a oferi modele alternative... este o
reconstrucţie graduală.” [ap.3 ].
Există mai multe strategii de reconstrucţie didactică a
cunoaşterii ştiinţifice la fizică, dar toate au la bază o
analiză atentă a conţinutului ce urmează a fi predat
elevilor, şi care urmăreşte
 stabilirea categoriei de obiecte fizice a cărei
reprezentare mentală este conceptul ;
 stabilirea elementelor caracteristice ale conceptului
fizic;
 structurarea învățării și integrarea conceptului în
sistemul cunoştinţelor anterioare;
 identificarea aplicaţiilor.
Reconstrucţia didactică a cunoştinţelor reprezintă o
activitate curentă a profesorului de fizică şi reflectă
atitudinea acestuia asupra rolului său în procesul de
învăţare şi formare a elevilor. Activitatea presupune
documentarea profesorului care studiază indicaţiile
programei şcolare în vigoare, conţinutul ştiinţific cuprins
în manual şi în alte surse: cursuri universitare, culegeri de
probleme, compendii, internet. În strategiile
constructiviste profesorul dialoghează cu elevii, ajutându-i
să-și construiască cunoștințele.
Prezentăm, în continuare, pe scurt, operaţiile
realizate de profesor pentru proiectarea lecţiei de fizică.
3. Demersul didactic
Lecția reprezintă o înlănțuire de situații de învățare,
organizate și mediate de către profesor, care sunt alese în
funcție de obiectivele operaționale pe care și le propune,
având în vedere programa școlară.
Exemplificare: La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi
capabili:
1. Să definească legea lui Arhimede;
2. Să definească greutatea aparentă;
3. Sǎ enunţe legea lui Arhimede;
4. Sǎ aplice în probleme şi practic noţiunile
învǎţate.
Etapa I-a:Captarea atenției
Umplem cu apă un balon şi-l legăm cu o bucată de
aţă; apoi îl introducem într-un vas cu apă. Elevii vor ţine
balonul și îl vor introduce în apă .
Se simte greutatea balonului plin cu apă? Dar atunci când
el este introdus în apă?
Elevii vor observa și își vor exprima părerile.
Profesorul antrenează, sugerează, dar permite elevilor
să pună întrebări, să experimenteze, să încerce.
Activitățile de învățare solicită participarea activă a
elevilor.
Etapa a II-a:Dirijarea învățării
Această etapă urmărește identificarea
caracteristicilor conceptului, legăturile cu concepte
studiate anterior: masa, volumul, densitatea, greutatea
corpurilor. Se vor utiliza următoarele metode:
experimentul, explicația, conversația euristică. Strategia
folosită este munca în grup: elevii sunt împărțiți pe grupe
(câte doi elevi la o masă de lucru). Fiecare grupă va primi
o fișă de lucru.
Fişă de lucru
Verificarea experimentală a legii lui Arhimede
Materiale necesare:
- Trepied cu tijă metalică;
- Tijă metalică;
- Mufă;
- Dinamometru;
- 1 balon plin cu apă
- 1 corp metalic prevăzut cu cârlig;
- 1 corp din aluminiu prevăzut cu cârlig;
- Apă;
- Pahar cilindric transparent.
Modul de lucru:
1. Realizează montajul experimental ca în figura de
mai jos:
Figura 1.
2. Toarnă apă în pahar până la jumătate.
3. Atârnă de dinamometru balonul cu apă.
Forţa (greutatea balonului) este: F1=...N
4. Introdu balonul în apă.
Forţa (greutatea balonului) este: F1=...N
Concluzie : Un corp cufundat într-un fluid este
supus din partea fluidului unei forţe totale .........
ca mărime, orientată pe .................. şi
.............................. cu greutatea fluidului care ar
ocupa .................... cufundat al corpului.
Forţa totală cu care fluidul acţionează asupra
corpului cufundat în el se numeşte
........................................ .
5. Atârnă de dinamometru corpul din aluminiu.
Forţa (greutatea corpului din aluminiu) este:
F2=...N
6. Introdu corpul din aluminiu în apă.
Forţa (greutatea corpului din aluminiu) este:
F2=...N
7. Atârnă de dinamometru corpul metalic. Forţa
(greutatea corpului metalic) este: F3=...N
8. Introdu corpul metalic în apă.
Forţa (greutatea corpului metalic) este: F3=...N
Concluzie:
a) Dacă FA=G (unde G=mg este greutatea
corpului) corpul este ................. în apă.
b) Dacă FAG (unde G=mg este greutatea
corpului) corpul se ................. în apă.
Aceasta se datorează acţiunii unei forţe, numită
greutate aparentă: Ga=G- FA.
c)Dacă FAG (unde G=mg este greutatea
corpului) corpul................. la suprafaţa apei.
Aceasta se datorează acţiunii unei forţe, numită
forţă ascensională: Fa= FA - G.
Elevii descoperă forţa arhimedică urmând indicațiile din
fișă, pe care o măsoară cu ajutorul dinamometrului pentru
diferite tipuri de corpuri (aluminiu, balon, fier). (figura 1).
Discută și completează spațiile punctuate de pe fișa de
lucru. Profesorul îi ajută să-și construiască cunoștințele,
antrenează clasa punând întrebări, le permite să formuleze
ipoteze și interpretări, încurajează lucrul în echipă.
Etapa a III-a: Studiul conceptului
Profesorul sistematizează noile cunoștințe, scriind pe
tablă, iar elevii își notează în caiete:
Dacă un corp solid este introdus într-un lichid, asupra lui
acţionează:
 Greutatea: G = mg (1)
 Forţa arhimedică: FA=0 Vg (2)
Unde: FA – forţa lui Arhimede, 0 – densitatea lichidului,
V – volumul lichidului dezlocuit de corp,g – acceleraţia
gravitaţională.
Forţa arhimedică are direcţie verticală şi sensul de jos în
sus; modulul forţei arhimedice este egal cu modulul
greutăţii lichidului dezlocuit de corp; punctul de aplicaţie
al forţei arhimedice se numeşte centru de presiune. El
coincide cu centrul de greutate al corpului dacă acesta este
omogen şi complet scufundat în lichid.
 Greutatea aparentă: Ga=G - FA
 Forţa ascensională: Fa= FA - G
FA
Ga
G Elevii interpretează observațiile și explică cauzele,
Figura 2.
Avem următoarele cazuri:
• corpul cade la fundul vasului dacă G > FA;
• corpul rămâne în echilibru în interiorul
lichidului atunci când G = FA;
• corpul se ridică la suprafaţa lichidului și plutește
la suprafața lichidului dacă G < FA.
Etapa a IV-a: Utilizarea conceptului
Cea mai importantă activitate la clasă în metoda
constructivistă este rezolvarea problemelor, aplicarea
cunoștințelor în situații noi, diverse, de preferință culese
din viață, care confirmă astfel elevilor valoarea explicativă
a acestora. Se realizează prin muncă individuală și
frontală. Bazată pe investigații, experiment, elevii vin cu
idei și soluții. Uneori acestea se pot dovedi incorecte sau
incomplete, dar aceste idei sunt pași intermediari pentru
integrarea noilor cunoștințe.
Profesorul va selecta cu atenție problemele pe care le
prezintă elevilor, asigurând o diversitate suficientă, cu
situații tipice și reprezentative. Principiul accesibilității
cere gradarea progresivă a dificultății și complexității
problemelor [1 ].
Exerciţiu
Calculaţi densitatea corpului metalic şi a celui din
aluminiu cu ajutorul legii lui Arhimede. (apă=1000 kg/m3)
Compară rezultatele obţinute cu valorile din tabel.
Soluție: Folosind relația =(G/FA) 0 se va calcula
densitatea corpului metalic și a celui din aluminiu.
R: metal7800 kg/m3
aluminiu2700 kg/m3
Tabelul 1.
Etapa a V-a: Evaluare și reflecție
Se evaluează demersul construirii cunoştinţelor
recapitulând noțiunile prezentate (Legea lui Arhimede,
forța arhimedică) și le aplicăm în situații concrete.
Aplicație:
Ați scos vreodată apă din fântână? Ați observat cât de
ușoară e găleată când e încă sub nivelul apei din fântână
(deși e plină)? Iar atunci când e deasupra apei devine atât
de grea? De ce oare?
câștigând flexibilitate cognitivă ascultând interpretări
multiple din partea colegilor.
Explicație:Când e sub nivelul apei acțiunea forței
arhimedice (orientată vertical în sus) ne ajută. Rezultanta
dintre greutate și forța arhimedică numită, greutate
aparentă Ga=G- FA este mai mică decât greutatea reală.
Tema pentru acasă:
1. Utilizând materiale proprii construiţi un dispozitiv
experimental cu ajutorul căruia să puteţi determina
volumul de lichid dezlocuit de un corp care nu se
scufundă complet.
2. Aflați greutatea și forța arhimedică a unui aisberg de
180 de tone. Care e volumul părții de sub nivelul apei
a aisbergului?
( ρapa de mare=1025kg/m3, g=10N/kg, ρgheață=900kg/m3 )
Indicaţii asupra modului de rezolvare:
Tema nr. 1: Dăm exemple de materiale pe care elevii le
pot utiliza în construirea dispozitivului experimental
(bidon din plastic, pai, tub de la pix, plastilină).
Tema nr. 2: Greutatea apei dislocuite este egală cu
greutatea întregului corp. Lichidul deslocuit este acel
lichid în locul căruia se află altceva (în cazul de față,
gheață).
4. Concluzii
Ce se cere profesorilor debutanţi este în primul rând
cunoaşterea specialităţii, a disciplinei pe care o predau . Ei
trebuie să demonstreze că înţeleg conceptele fundamentale
ale fizicii şi au o reprezentare corectă a fenomenelor,
legilor, principiilor, cu care operează. Mai mult profesorul
înţelege şi aplică aceste concepte în explicarea realităţii şi
rezolvarea de probleme cu care elevii se pot întâlni în viaţa
de zi cu zi.
Metoda constructivistă este o metodă activă de
predare- învățare a fizicii, dar care necesită o planificare
atentă a lecției, profesorul având în vedere:
- tema centrală a lecției ( conceptele)
- experiențele anterioare pe care le au elevii
referitoare la temă
- materialele disponibile pentru experimente
- activitățile de învățare care pot fi organizate
- evaluarea învățării elevilor în contextul predării.
Bibliografie
[1]. Aniţa, L. I., Didactica fizicii, Editura Universităţii
„Al.I.Cuza“ Iaşi, 2007
[2]. Bunget, I., et al., Compendiu de fizică, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988
[3]. Ciascai, L., Predarea şi învăţarea fizicii în gimnaziu şi
liceu, Editura Albastră, Cluj- Napoca, 1999
[4]. Grindei I., Clark C., Să învățăm fizica plecând de la
experimente – Mecanica pentru gimnaziu, Ed. Ștefan
Procopiu, Iași, 1994
[5]. Nistor, M., Rusu, M., Clark C., Enescu, G. , Manual
Fizică, clasa a – VIII-a, Editura ALL, 2001
[6]. Stoenescu G., Florian G. ,Didactica fizicii, Ed. Sitech
și Ed. Else,Craiova,2009