Sunetul este un fenomen fizic care

stimuleaza simtul auzului. La oameni auzul

are loc cand vibratiile de frecvente intre 16 si
20.000 de hertzi ajung la urechea interna.
Hertzul, sau Hz, este unitatea de masura a
frecventei egala cu o perioada pe secunda.
Astfel de vibratii ajung la urechea interna
cand sunt transmise prin aer, si termenul
sunet este ceva restrictionat la astfel de unde
care vibreaza in aer.

CLASIFICARE
Clasificare sunetelor tine seama de
considerente subiective deoarece este in
legatura cu senzatia de auz a omului.
In functie de vibratie, sunetele se impart in:
-Infrasunete(frecventa<16Hz) exemple: unde
seismice,oscilatiile pendulului elastic;
-Sunete(16Hz<frecventa<20.000Hz);
-Ultrasunete(frecventa>20.000Hz) exemple:
sunt emise de catre delfin,liliac.

SURSE SONORE
Sursele sonore sunt medii elastice aduse in
stare de oscilatie:
-diapazon(lame elastice in general);
-corzi vibrante(vioara,pian,harpa etc);
-coloane de aer vibrante(orga, flaut etc);
-placi si membrane vibrante(xilofon, difuzor).
De la aceste surse, vibratiile se propaga prin
mediul elastic (de obicei aer) pana la
receptor(timpanul urechii).

Corzi vibrante
Coarda produce unde sonore cu frecventa
egala cu cea a
vibratiilor produse la randul lor prin
interferenta(unde
stationare cu maxime de interferenta
ventre- si
minime de interferenta noduri).
Distanta dintre doua noduri(ventre) vecine
este /2, iar
lungimea corzi trebuie sa fie multiplu intreg al
acestei
distante l = n/2.

Tuburi sonore
Tuburile constituie o parte
principala pentru instrumentele de
suflat, avand rolul rezonatorului.
Sursa sonora propriu-zisa o constituie
ancia prin care se produce oscilatia
aerului care formeaza unde
stationare in tubul sonor.

Vibratia barelor si a placilor

Cand se da o lovitura unei membrane flexibile,
intinsa, cum este cea a unei tobe, din punctul lovit
porneste un plus bidimensional divergent care
sufera reflexii multiple la marginile membranei.
Se vor forma unde stationare carora le
corespunde o anumita frecventa.
Aplicatii: constructia difuzoarelor, microfoanelor
telefonice.

Orice sunet simplu, cum ar fi o nota

muzicala, poate fi descrisa in totalitate,
specificand trei caracteristici perceptive:
inaltime, intensitate, si calitate (timbru).
Aceste caracteristici corespund exact a
trei caracteristici fizice: frecventa,
amplitudine, si constitutia armonica, sau
respectiv forma undei. Zgomotul este un
sunet complex, o mixare de multe diferite
frecvente, sau note care nu sunt legate
armonic.

Sunetele i zgomotele de orice fel i orice provenien se

deosebesc ntre ele prin trei caracteristici principale:
nlimea, tria (intensitatea) i timbrul. Cele trei mrimi nu
sunt independente. La nivelul percepiei, tria i nlimea se
influeneaz reciproc.
nlimea sunetelor se refer la frecvena de vibraie a
coloanei de aer, coardelor sau membranelor ce produc
sunetul. Aceast caracteristic a sunetelor este relativ, n
funcie de nlimea unui ton de reper, odat cu creterea
frecvenei crescnd i nlimea.
Sunetul emis de o surs are un caracter complex,
deoarece, n afar de sunetul fundamental, sursele sonore
emit i diferite armonici superioare (sunete ce au
frecvenele egale cu multipli ai frecvenei sunetului
fundamental). Analiza structurii unui sunet permite obinerea
unui spectru caracteristic fiecrei surse (aa numita
amprent sonor). Aceast proprietate permite
recunoaterea persoanelor dup voce.

Prin intensitate sonor (n sens fiziologic) se

nelege senzaia pe care o produce asupra organului
nostru auditiv amplitudinea (elongaia maxim pe
care o efectueaz micarea vibratorie fa de poziia
de echilibru) unei vibraii sonore, altfel spus,
volumul vibraiei. Cu ct amplitudinea vibraiilor
este mai mare, cu att crete i intensitatea sunetului
rezultat, i invers. Aceasta se msoar prin unitile
denumite n fizic foni sau decibeli (1fon = 1
decibel).

Timbrul se refer la una dintre calitile de baz

ale sunetului muzical, anume complexul de nsuiri
care permit diferenierea unor surse sonore mai mult
sau mai puin asemntoare, precum vocile
omeneti sau instrumentele muzicale. Timbrul este
considerat ca fiind de o nsemntate la fel de mare
pentru personalitatea sunetului, cu acelea ale
nlimii, desfurrii n timp (duratei) i a
intensitii sonore.
Cel mai adesea, timbrul este delimitat dup sursa
sonor, n timbru vocal i timbru instrumental.

Timbrul instrumental
Sonoritatea unui instrument poate fi studiat pe
mai multe nivele. Se poate porni de la asemnarea
(sau dimpotriv, contrastul) ntre aspecte diverse:
Modul de execuie (instrumente cu coarde, de
suflat .a.)
Analiza spectrului (pentru exemplul anterior,
echivalarea unei viori cu o trompet n anumite
condiii, dei execuia este foarte diferit pe cele
dou instrumente)
Analiza atacului (de exemplu, cutarea unui
instrument cu atac foarte percusiv, scurt poate alege
ntre un instrument cu coarde la care se cnt n
manier pizzicato sau unul de percuie acordabil,
precum xilofonul sau marimbafonul)

Amplitudinea este caracteristica

undelor sonore pe care o percepem ca
volum. Distanta maxima pe care o unda
o parcurge de la pozitia normala, sau
zero, este amplitudinea; aceasta
corespunde cu gradul de miscare in
moleculele de aer ale unei unde. Cand
gradul de miscare in molecule creste,
acestea lovesc urechea cu o forta mai
mare. Din cauza aceasta, urechea
percepe un sunet mai puternic

Noi percepem frecventa ca sunete mai

"inalte" sau sunete mai "joase". Frecventa
unui sunet este numarul de perioade, sau
oscilatii, pe care o unda sonora le
efectueaza intr-un timp dat.
Frecventa este masurata in hertzi, sau
perioade pe secunda. Undele se propaga
si la frecvente mari si la frecvente joase,
dar oamenii nu sunt capabili sa le auda in
afara unei raze relativ mici. Sunetele pot fi
produse la frecvente dorite prin metode
diferite.

Intensitatile sunetului sunt

masurate in decibeli(dB). De exemplu,
intensitatea la minimul auzului este 0
dB, intensitatea soaptelor este in
medie 10 dB, si intensitatea fosnetului
de frunze este de 20 dB. Intensitatile
sunetului sunt aranjate pe o scara
logaritmica, ceea ce inseamna ca o
marire de 10 dB corespunde cu o
crestere a intensitatii cu o rata de 10.

Perceptia notelor
Daca urechea unei persoane tinere este
testata de un audiometru, se va observa ca
este sensibila la toate sunetele de la 15-20 Hz
pana la 15.000-20.000 Hz. Auzul persoanelor
in virsta este mai putin acut, mai ales la
frecvente mai inalte.
O diferenta in inaltime de aproape 20%(1
decibel,dB), si o diferenta in frecventa de
1/3%(aproximativ 1/20 dintr-o nota) poate fi
distinsa in sunete de intensitate moderata la
frecventele la care urechea este sensibila
(intre 1.000-2.000 Hz).

 Frecventa unei unde sonore este o

masura a numarului de unde care trec printrun punct dat intr-o secunda. Distanta dintre
doua varfuri succesive ale undei (ventre) se
numeste lungime de unda. Produsul dintre
lungimea de unda si frecventa este egal cu
viteza de propagare a undei, si este aceeasi
pentru sunetele de orice frecventa (daca
sunetul se propaga in acelasi mediu la
aceeasi temperatura). Viteza de propagare in
aer uscat la temperatura de 0 C(32 F este
de 331,6 m/sec). Daca temperatura este
marita, viteza sunetului creste; astfel, la 20
C, viteza sunetului este 344 m/sec.

Sfirsit...