rezumat fizica

feluri de interactiune
În fizică, o interacțiune fundamentală (sau interacțiune
elementară sau forță fundamentală) descrie o interacțiune între
sisteme fizice, care apare ca ireductibilă. Toate fenomenele
fizice din Univers pot fi descrise prin patru forțe fundamentale:
interacțiunea gravitațională, interacțiunea electromagnetică,
interacțiunea tare și interacțiunea slabă.

interacțiunea gravitațională:

Gravitația (din latinescul gravitas, care înseamnă „greutate”[1])

este un fenomen natural prin care toate lucrurile cu masă sau
energie — incluzând planetele, stelele, galaxiile și chiar
lumina[2] — sunt aduse (sau gravitează) unul către celălalt. Pe
Pământ, gravitația dă greutate obiectelor fizice, iar gravitația
Lunii provoacă mareele oceanelor. Atracția gravitațională a
materiei gazoase originale prezentă în Univers a determinat-o să
înceapă coalescența, formând stele — și apoi ca stelele să se
grupeze în galaxii — deci gravitația este responsabilă pentru
multe dintre structurile pe scară largă din Univers. Gravitația are
o gamă infinită, deși efectele sale devin din ce în ce mai slabe pe
măsură ce obiectele sunt mai departe.

1
interacțiunea electromagnetică:
Electromagnetismul este acea ramură a fizicii care studiază
sarcinile magnetice și electrice, câmpurile create de acestea
(electric și magnetic), legile care descriu interacțiunile dintre
acestea.
Efectul magnetic al curentului electric
Ramurile principale ale electromagnetismului sunt:
Electrostatica, care se ocupă cu studiul sarcinilor electrice
aflate în repaus și al câmpurilor generate de acestea.
Electrodinamica, care se ocupă cu studiul sarcinilor aflate în
mișcare, precum și al câmpurilor generate de acestea.
Magnetismul, care se ocupă cu studiul câmpului magnetic.

2
Interacțiunea tare, numită și Forța nucleară tare, este una din
cele 4 interacțiuni fundamentale naturale cunoscute în prezent,
celelalte trei fiind:

Interacțiunea electromagnetică
Interacțiunea slabă sau Forța nucleară slabă
Gravitația.
interacțiunea slabă:

Interacțiunea slabă (adesea numită și interacțiunea nucleară

slabă, forța slabă, forța nucleară slabă) este una dintre cele
patru interacțiuni fundamentale. În modelul standard, este
cauzată de schimbul de bosoni W și Z, care reprezintă cuantele
câmpului forței slabe. Efectele cele mai cunoscute sunt
dezintegrarea beta (emisiile de electroni sau pozitroni de către
neutroni în cadrul nucleelor atomice), precum și majoritatea
proceselor de radioactivitate. Forța este numită „slabă” din
cauză că intensitatea câmpului este de 1013 ori mai slabă decât
a forței tari. Interacțiunea slabă are o rază de acțiune foarte

3
scurtă, aproximativ egală cu diametrul nucleului atomic.
Aceasta are un efect atât asupra quarcilor, cât și asupra
neutrino și a leptonilor.

efectele interactiuni
In urma unui efect static corpul se deformeaza

Efectul dinamic consta in modificarea vitezei corpului

ca valoare numerica , directie sau sens.

Efecte

Fenomenele care apar ca urmare a interactiunii

corpurilor reprezinta efectele interactiunii. Efectele
corpurilor pot fi:

- efecte dinamice (schimbarea starii de miscare,

schimbarea vitezei si schimbarea traiectoriei)

- efecte statice (deformarea corpurilor)

- elastica (deformarea care dispare dupa incetarea

interactiunii (corpul revine la forma initiala))

- plastica (deformarea care nu dispare dupa incetarea

interactiunii).