Disciplina : Fizică

ZEREA RAFAEL-ALEXANDRU

Clasa a 7-a A

INTERACȚIUNEA ȘI EFECTELE INTERACȚIUNII

Interacțiunea este acțiunea reciprocă dintre două corpuri.

Interacțiunea tare, numită și Forța nucleară tare, este una din cele 4 interacțiuni
fundamentale naturale cunoscute în prezent, celelalte trei fiind:

-Interacțiunea electromagnetică;

-Interacțiunea slabă sau Forța nucleară slabă;

-Gravitația.

Interacțiunea este o proprietate generală a corpurilor și se poate realiza:

1) Prin contactul direct dintre corpuri

2) De la distanță (prin influență), prin intermediul câmpurilor (gravitațional, magnetic,

electric).

Câmpul gravitațional se găsește în jurul oricărui corp de masă m. Fiecare planetă sau stea
are un câmp gravitațional în jurul ei, prin intermediul căruia atrage corpurile aflate în apropiere.

Câmpul magnetic se află în jurul oricărui magnet sau circuit electric parcurs de curent
electric.

Câmpul electric se află în jurul oricărui corp electrizat sau circuit electric parcurs de
curent electric.

Forța nucleară tare este și cea mai puternică din aceste interacțiuni, fiind de 100 de ori
mai puternică decât forța electromagnetică, de 106 ori mai puternică decât forța slabă și de 1039
ori mai mare ca forța gravitațională.

Forța nucleară tare face ca protonii și neutronii să rămână integri și stabili. Are o distanță
de acțiune foarte scurtă, de circa 10-16 metri. În acest context, ea este o forță nucleară.

1
 În fizica nucleară forța nucleară tare ține quarkurile și gluonii împreună pentru a forma
hadroni, adică barionii, care includ protonii și neutronii, precum și mezonii, adică kaonii, mezon
rho, pionii, etc.

Se consideră că interacțiunea tare este mediată de gluoni care acționează asupra

quarcurilor, anti-quarcurilor și împotriva gluonilor înșiși. Acest proces este detaliat în teoria
cuantică cromodinamică(QCD).

Înaintea anilor 1970, protonii și neutronii erau considerați particule elementare

indivizibile. Era cunoscut că protonii purtau o sarcină electrică pozitivă. În ciuda faptului că
respingerea electromagnetică realiza respingerea particulelor încărcate cu același fel de sarcină
electrică, mai mulți protoni apăreau legați împreună în nucleele atomice cu neutroni cu sarcina
zero, nu se știa mecanismul acestor legături.

Mult mai târziu s-a descoperit că protonii și neutronii nu erau particule fundamentale, ci
erau constituite din alte particule, denumite quarcuri. Atracția puternică între nucleoni erau efectul
secundar al unei forțe care țineau împreună quarcurile din protoni și neutroni. Teoria cuantică a
cromodinamicii explică cum cuarcii poartă o caracteristică numită culoare, deși nu are nici o
legătură cu spectrul vizibil.

În teoria cromodinamicii cuantice, interacțiunea puternică este descrisă, la fel ca forța

electromagnetică și interacțiunea slabă, prin intermediul schimbului de bosoni. Cuanta câmpului
interacțiunii tari este gluonul, existând opt tipuri de gluoni. Gluonii transmit sarcină de culoare
(care pot fi de trei tipuri: "verde", "albastră" și "roșie") între quarcuri.

Antiquarcurile au sarcinile de culoare specifice: "antiverde", "antiroșie" și "antialbastră".

Suma sarcinilor de culoare dintr-un hadron trebuie să fie egală cu zero, adică toate culorile trebuie
să se compenseze pentru a forma un hadron de culoare "albă". Barionii sunt formați din 3
quarcuri, care trebuie să aibă culori diferite.Intr-un barion nu pot exista 2 sau mai multe quarcuri
cu aceeasi sarcina coloristica. Un gluon poate interacționa cu alți gluoni și poate schimba sarcinile
de culoare între ei. Forța tare acționează doar asupra quarcurilor și asupra gluonilor, singurele
particule fundamentale care poartă o sarcină de culoare permanentă. Toate quarcurile și gluonii
interacționează prin intermediul forței tari, aceasta fiind caracterizată de o constantă de cuplare
puternică.

Gluonii, cuantele câmpului interacțiunii puternice, pot fi la rândul lor de o "culoare" și de

o "anti-culoare" corespunzătoare (exemplu: antiroșu-albastru). Există nouă posibilități de
combinare între cei 8 gluoni din motive matematice legate de grupul de simetrie "SU(3)", care
reprezintă fundamentul matematic al cromodinamicii cuantice (combinația verde-antiverde este
2
neutră din punct de vedere al sarcinii de culoare). Interacțiunea unui gluon cu un quarc poate
schimba culoarea quarcului: un gluon albastru-antiroșu absorbit de un quarc roșu îl va transforma
pe acesta într-un quarc albastru. O consecință a acestui mecanism este că sarcina de culoare a unui
quarc se va schimba prin intermediul schimbului continuu de gluoni cu vecinii săi, dar sarcina
totala a unui sistem izolat de particule se conservă în timp.

EXPERIMENT 1

1. Interacțiuni de la distanță

Materiale necesare: magnet, busolă (ac magnetic), corp, riglă de plastic, bucată de bumbac.

Descrierea experimentului:

 Ridică un corp la o anumită înălțime de sol și dă-i drumul. Ce observi ?

OBSERVAŢIE

Corpul cade deoarece este atras de Pământ prin intermediul câmpului gravitațional.

 Apropie un magnet de o busolă. Ce observi?

OBSERVAŢIE

Acul busolei și magnetul interacționează de la distanță prin intermediul câmpului magnetic.

 Cu bucata de bumbac freacă de 3-4 ori rigla.

 Apropie capătul electrizat prin frecare al riglei de obiecte ușoare (fire de păr,
bucățele de hârtie, bobițe de polistiren).

 Ce observi?

OBSERVAŢIE

Rigla electrizată atrage corpurile ușoare prin intermediul câmpului electric.

3
Concluzia experimentului:

Corpurile pot să interacționeze de la distanță, prin intermediul unui câmp.

DEFINIŢIE

Fenomenele care apar în urma interacțiunii corpurilor se numesc efecte ale interacțiunii.

IMPORTANT

Efectele interacțiunii sunt de două feluri:

A) Efecte dinamice în care se schimbă viteza corpurilor. Exemple:

 Pornirea unui corp, când viteza lui crește de la zero.
 Oprirea unui corp, când viteza lui scade până la zero.

 Accelerarea unui corp, când viteza lui crește .

 Frânarea unui corp, când viteza lui scade.

 Schimbarea direcției de mișcare (traiectoriei).

B) Efecte statice care constau în deformarea corpurilor (schimbarea formei).

Deformarea poate fi:

 Deformare elastică când corpul revine la forma iniţială, după încetarea

interacţiunii. Exemple:
o Alungirea unui arc (resort) când îi mărim lungimea (implicit și forma).

o Comprimarea unui resort când îi micșorăm lungimea.

o Răsucirea unui burete când îi schimbăm forma.

o Turtirea unui balon când îi schimbăm forma.

 Deformare plastică când corpul nu mai revine la forma iniţială, după încetarea

interacţiunii. Exemple:

4
o Tăierea corpurilor.

o Ruperea corpurilor.

o Spargerea corpurilor etc.

5
EXPERIMENT 2

2. Efectul dinamic al interacțiunii.

Materiale necesare: magnet, mașinuță de plastic cu un magnet în interior.

Descrierea experimentului:

 Apropie magnetul de mașinuța aflată în repaus. Ce observi ?

OBSERVAŢIE

Mașinuța pornește.

 Apropie magnetul de mașinuța aflată în mișcare, astfel încât să o respingă. Ce observi ?

OBSERVAŢIE

Mașinuța accelerează.

 Apropie magnetul de mașinuța aflată în mișcare, astfel încât să o atragă. Ce observi ?

OBSERVAŢIE

Mașinuța frânează și apoi este oprită.

 Apropie magnetul de mașinuța aflată în mișcare rectilinie, astfel încât să o respingă pe o

altă direcție. Ce observi ?

OBSERVAŢIE

Mașinuța își schimbă traiectoria.

Concluzia experimentului:

Avem efect dinamic când corpul porneşte / opreşte, accelerează / frânează şi când îşi schimbă
direcţia de mişcare.