DISCIPLINA EDUCATIE SOCIALA

ELEV ZEREA RAFAEL-ALEXANDRU

CLASA A VI-A A

TEMA REFERAT: MONUMENT ISTORIC DIN ROMÂNIA

Mănăstirea Voroneț și-a căpătat, datorită frumuseții sale aparte, numele de

„Capela Sixtină a Estului”. Ctitorie a lui Ștefan cel Mare, mănăstirea a fost ridicată
în 1488 într-un timp record:trei luni și trei săptămâni. Mănăstirea este cunoscută
pentru picturile sale:cea interioară datează chiar din vremea domnitorului Ștefan,
fiind realizată în 1496, iar cea exterioară – cu acel „albastru de Voroneț” cunoscut
în lumea întreagă – din perioada lui Petru Rareș. 
Mănăstirea Voroneț a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul
Suceava din anul 2015, având codul de clasificare SV-II-a-A-05675 și fiind
formată din 4 obiective:
 Biserica „Sf. Gheorghe” - datând din 1488, cu pridvor din 1547 și având
codul SV-II-m-A-05675.01;
 Ruine chilii - datând din secolele XV-XVIII și având codul SV-II-m-A-
05675.02;

 Clopotniță - datând din 1488 și având codul SV-II-m-A-05675.03 și

 Zid de incintă - datând din secolele XV-XVIII și având codul SV-II-m-A-

05675.04.

În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură

(UNESCO) a inclus Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț, împreună cu
alte șapte biserici din nordul Moldovei (Arbore, Pătrăuți, Moldovița, Probota, „Sf.
Ioan cel Nou” din Suceava, Sucevița și Humor), pe lista patrimoniului cultural
mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.
Din punct de vedere geografic, mănăstirea este situată la sud de orașul Gura
Humorului din județul Suceava, pe valea râului Voroneț.

Arhitectura

Specialişti avizaţi apreciază că arhitectura sa este reprezentativă pentru stilul

moldovenesc fiind o sinteză originală şi specifică a unor caracteristici de sorginte
bizantină (forma treflată sau triconică a absidelor naosului, împărţirea în altar, naos
şi pronaos, sistemul de boltire) cu elemente aparţinând goticului târziu (înălţimea
bisericii, contraforturile exterioare, chenarele uşilor şi ferestrelor în arc frânt,
modul de tratare al pietrei cioplite). Peste acestea s-au suprapus, topindu-le într-un
tot unitar de o frumuseţe unică, caracteristici ale artei autohtone (simplitatea şi
caracterul intim al construcţiei, acoperişul ţuguiat de şindrilă traforată ca la casele
de la ţară). 

Biserica Mănăstirii Voroneţ, corabie din piatră, plină de graţie, simplitate şi

farmec, impune prin verticalitate, prin proporţii armonioase, prin soliditatea
structurii, a zidurilor masive susţinute de contraforturi şi, mai ales, prin iscusita
trecere de la corpul dreptunghiular al clădirii la absidele laterale şi la absida mare
ce corespunde altarului, toate de formă semicirculară. 

Inspirată din modelele mai arhaice şi mai austere din iconografia bizantină, pictura
interioară, realizată în 1496 prin grija marelui ctitor, impresionează prin claritatea
şi rigoarea desfăşurării iconografice, prin desenul viguros, gama cromatică cu
acorduri grave, prin expresivitatea deloc stereotipă sau convenţională a
personajelor. 

Biserica Mănăstirii Voroneţ, corabie din piatră, plină de graţie, simplitate şi

farmec, impune prin verticalitate, prin proporţii armonioase, prin soliditatea
structurii, a zidurilor masive susţinute de contraforturi şi, mai ales, prin iscusita
trecere de la corpul dreptunghiular al clădirii la absidele laterale şi la absida mare
ce corespunde altarului, toate de formă semicirculară. 

Inspirată din modelele mai arhaice şi mai austere din iconografia bizantină, pictura
interioară, realizată în 1496 prin grija marelui ctitor, impresionează prin claritatea
şi rigoarea desfăşurării iconografice, prin desenul viguros, gama cromatică cu
acorduri grave, prin expresivitatea deloc stereotipă sau convenţională a
personajelor.

Legenda Mănăstirii Voroneț

Este îndeobşte cunoscut faptul că voievodul moldovean a construit şi renovat multe

biserici şi mănăstiri, dar povestea sacră a Voroneţului aduce, alături de Marele
Ştefan, pe Cuviosul Părinte Daniil, unul din cei mai mari Sfinţi pe care i-a odrăslit
pământul Moldovei, sihastru şi duhovnic vestit, cel care la Putna, într-o mică chilie
săpată în piatră şi apoi, timp de 20 de ani la Voroneţ, a creat o mişcare isihastă fără
egal pentru timpul său.
Monument istoric

În 1785 Mănăstirea Voroneţ se găseşte printre cele 23 de mănăstiri desfiinţate

după anexarea părţii de nord a Moldovei Imperiului Austriac. Călugării au fost
siliţi să-şi părăsească Mănăstirea; chiliile au ajuns treptat ruine. De-a lungul
timpului, din foştii lucrători pe pământurile Mănăstirii s-a format satul Voroneţ iar
biserica a fost folosită la oficierea slujbelor pentru aceşti credincioşi.

La începutul secolului al XX-lea – după Marea Unire – personalităţi culturale şi

politice readuc în conştiinţa publică valoarea istorică şi artistică a vechii
ctitorii. Sfântul locaş este declarat monument istoric. Numărul vizitatorilor din ţară
şi din străinătate creşte continuu.

În perioada comunistă se trece în conul de umbră adevărata identitate a lăcaşului:

se vizita “monumentul istoric şi de artă de la Voroneţ”. Dată fiind valoarea sa
artistică deosebită, monumentul, considerat muzeu al arhitecturii şi picturii din
vremurile lui Ştefan cel Mare trebuia „ferit de uzura altei destinaţii”. Treptat,
lumânările şi slujbele sunt complet interzise în Biserică. Se fac intervenţii de
restaurare lărgindu-se streaşina acoperişului pentru a proteja pictura exterioară şi
lucrări pentru înlăturarea umezelii care ameninţa unele fresce, pentru consolidarea
unor porţiuni de zidărie pe cale de deteriorare, pentru repararea şi întărirea
pardoselii.