Domnul Fox, vulpoi fantastic

de Roald Dahl
Cartea “Domnul Fox, vulpoi fantastic” în care fantasticul domn Fox încearcă să răstoarne
planurile a trei fermieri bogați și nesuferiți, care vor să îi vină de hac.
Sunt foarte bogați și foarte răi. În fiecare seară, domnul Fox se strecoară în fermele lor pentru
a fura găini, rațe, gâște, slănină sau orice altceva poate pentru a-și hrăni familia. În fiecare
noapte, Boggis, Bunce și Bean încearcă să-l prindă pe domnul Fox, dar sunt depășiți de
situație.
În cele din urmă, Bean concepe un plan strașnic în care el, Boggis și Bunce, vor păzi vizuina
domnului Fox, pregătiți să îndrepte pușca înspre el în momentul în care va ieși.

Bineînțeles că vulpoiul Fox nu se așteapta la această capcană și are ghinionul de a rămâne

doar cu un ciot din minunăția lui de coadă, dar este destul de rapid să intre înapoi în vizuină.
Cei trei fermieri hotărăsc că nu vor aștepta necontenit să iasă domnul Fox, așa că iau lopata și
încep să sape înspre casa vulpii.

Doamna Fox și copilașii sunt îngroziți, dar Fox le amintește că vulpile pot săpa mult mai
repede decât oamenii. Întreaga familie Fox începe să sape tuneluri noi pentru a scăpa cu viață
de fermieri.

Boggis, Bunce și Bean devin tot mai furioți și mai epuizați, astfel că decid din nou alt plan:
singura modalitate de a-l prinde pe vulpoi este să sape tot dealul. Folosind două excavatoare,
încep să distrugă dealul. Domnul Fox și familia lui continuă să sape tot mai adânc și ei.
Vulpeii devin tot mai înfometați din cauză că nu reușesc să ajungă la suprafață în siguranță,
să mănânce.

Ca norocul, Fox se întâlnește cu Bursucul, după toată această săpătură. Atât familia lui
Bursuc, cât și cea a lui Cârtiță și a lui Nevăstuică au intrat în panică cu ce se întâmplă
deasupra dealului.

Împreună își dau seama că au soluția la această problemă. Sapă cot la cot până ajung sub
depozitul fermei lui Bunce, de unde se servesc cu rațe, gâște, șuncă și legume pregătite să fie
vândute pe piață. Domnul Fox supraveghează “coșul de cumpărături”, astfel încât să fie
suficientă mâncare pentru a hrăni pe toată lumea, dar nu atât de multă încât să îi fie observată
lipsa pe rafturile depozitului. Vulpoiul face același lucru și cu pivnița secretă de cidru a
domnului Bean.
Bursuc pune la îndoială caracterul moral al furtului, dar domnul Fox spune că el fură pentru
a-și hrăni copiii, ca aceștia să rămână în viață. De asemenea explică faptul că furarea
alimentelor pălește în comparație cu încercarea de a veni de hac cuiva. Bursuc acceptă acest
raționament al vulpoiul și pregătesc un ospăț de zile mari cu mâncarea procurată. Toți convin
că Fox e un vulpoi fantastic.
Între timp, Boggis, Bunce și Bean au rămas așteptându-l la gura vizuinii fără să știe ce se
întâmplă. E posibil chiar și în zi de azi să aștepte, încă.

REZUMAT PE SCURT
Pe scurt, este povestea unui vulpoi isteț. Acesta trăiește în vizuina sa împreună
cu soția, Doamna Fox și copiii lor. Pentru a-și hrăni familia fura păsări de la cei
trei fermieri - Bunce, Bean și Boggis. De la Bunce fura gâște și rațe, de la Bean
curcani, iar de la Boggis găini. După ce într-o noapte fură de la cei trei fermieri
hrană pentru familia sa, cei trei fermieri hotărăsc să îi vină de hac. A doua zi
dimineața, când Domnul Fox a vrut să meargă să aducă hrană, ignorând mirosul
celor trei fermieri, aceștia l-au întâmpinat cu împușcături. Speriat și rănit,
vulpoiul abia ajunge acasă, sângerând și fără coadă pe care o pierduse sub
ploaia de gloanțe a fermierilor. Ajuns acasă se hotărăste să sape vizuina familiei
sale foarte adânc, în speranța că aceasta îi va ține departe familia de furia
fermierilor. Copiii săi cereau mâncare, dar el continua să sape. În acest timp, cei
trei fermieri au venit cu excavatoare pentru a-l găsi pe Domnul Fox și omorâ.
Domnul Fox, însă, tot săpând, ajunge la cotețul găinilor unde se ospătează
împreună cu familia, fără chiar ca fermierii să își dea seama. Astfel, fantasticul
vulpoi Domnul Fox, reușește să scape, împreună cu familia sa.
 REZUMAT 2

Pe scurt, cartea prezintă povestea războiului crâncen dintre un vulpoi șarmant,

domnul Fox, și cei trei fermieri pe care acesta îi pradă constant. Sătui să-și tot
vadă orătăniile jumulite și păpate de vulpoiul viclean, fermierii pornesc un
război pe viață și pe moarte, hotărâți să-i facă felul nu doar domnului Fox, ci și
întregii sale familii. Înarmați cu puști, cazmale și buldozere, aceștia sapă, sapă și
iar sapă, vrând să ajungă la vizuina în care se ascunde vulpoiul.

Se pare că autorul Roald Dahl a locuit împreună cu familia într-un sat din
Buckinghamshire, în Marea Britanie, într-o regiune împădurită, unde exista un
fag bătrân, de vreo 150 de ani, pe care localnicii îl numeau „copacul vrăjitoarei”
și care i-ar fi servit acestuia ca sursă de inspirație (mult mai târziu) pentru
vizuina în care și-a „ascuns” personajul imaginar, respectiv pe domnul Fox.

Poate mai mult decât oricare dintre cărțile pentru copii ale lui Roald
Dahl, Domnul Fox, vulpoi fantastic (Fantastic Mr. Fox) ridică sprâncenele (ale
părinților, cel puțin) prin perspectiva neobișnuită asupra Binelui și Răului. În
această inedită poveste, Răul are dreptatea lui, iar Binele se apără cu armele
Răului. O mixtură destul de neobișnuită, aș spune, cel puțin pentru o carte
destinată, în primul rând, copiilor.

Nu există personaje pozitive și personaje negative, în sens tradițional. Domnul

Fox, vulpoiul, este, firește, viclean. Ca orice vulpe, trăiește din furat. Fură
găinile lui Boggis, rațele și gâștele lui Bunce și cidrul lui Bean. În plus, domnul
Fox nu este doar vulpoi, ci și soț și tatăl a patru vulpei flămânzi. Are, cum s-ar
spune, responsabilitățile unui cap de familie. Asta îmi aduce aminte de o replică
a lui Mel Gibson din The Patriot: „Sunt tată. Nu-mi permit luxul de a avea
principii.” Chiar dacă Dahl ni-l înfățișează pe vulpoi într-o lumină care îl face
mult mai agreabil decât adversarii lui, nu-l dezbracă complet de năravurile lui
specifice. After all, a fox’s gotta do what a fox’s gotta do…
În tabăra adversă sunt cei trei fermieri care, deși proprietari de drept ai bunurilor
furate de domnul Fox, nu sunt tocmai genul de indivizi pe care să-i îndrăgești.
„Toți trei erau cam la fel de afurisiți și de mizerabili” — așa îi introduce autorul
în scenă. Boggis, Bunce și Bean sunt ființe rapace, care urlă, rânjesc, put
îngrozitor, se scobesc în urechi și extrag din ele lucruri cu care n-ai vrea să ai
de-a face, își ies din minți și se comportă ca niște apucați. O, da! Dahl nu face
economie în a-i descrie ca ființe total dezagreabile. Iar cântecelul cu care îi
„alintau” copiii vecinilor arată că cei trei fermieri își merită pedeapsa de a le fi
căzut pe cap vulpoiul Fox… Să-l ascultăm!

Intrebarea firească este: scuză felul de a fi al fermierilor faptul că domnul Fox

trăiește din furat? În lumea imaginată de Roald Dahl nu există cavaleri
impecabili, în armură și călare pe armăsari albi, ci doar antagoniști care luptă
pentru ceea ce cred că li se cuvine. Povestea vulpoiului isteț ilustrează lumea
reală așa cum este, o crâncenă și, uneori, absurdă luptă pentru interesele
personale sau de grup. Nici domnul Fox, nici fermierii nu au dreptate absolută.

Dilema morală este subliniată cel mai bine în capitolul „Bursuc are îndoieli”.
Vecinul Bursuc, el însuși afectat de asediul crâncen impus de fermieri, are un
moment de îndoială privind justețea „furtișagurilor” la care participă alături de
domnul Fox. „Dragul meu burduf cu blană”, îi răspunde vulpoiul, „cunoști pe
cineva în toată lumea asta care s-ar da înapoi să fure niște amărâți de pui dacă i-
ar muri copiii de foame?” (p. 75). Există în acest scurt schimb de replici între
cei doi o perspectivă realistă asupra vieții. Ce e de preferat — să mori pentru un
principiu în care crezi sau să faci un compromis care să asigure supraviețuirea
nu doar a ta, ci și a familiei tale, a copiilor tăi? Dahl ne lasă întrebarea și, poate
— dar nu spun mai mult, ca să nu dezvălui sfârșitul cărții —, chiar și un răspuns
căruia nu trebuie neapărat să-i subscriem.
Domnul Fox, deși lăudat în mai multe rânduri de soția lui cum că ar fi un tip
„fantastic”, este de fapt un vulpoi (a se citi „soț”, „tată”, „cetățean”) obișnuit. N-
are superputeri. Nu știe să rezolve orice situație dificilă, dar, din când în când,
mintea îi sclipește și asta îl scoate din belele. Face și greșeli, e un pic cam plin
de sine și, deși are ceva stofă de Robin Hood, nu este Robin Hood. Fură pentru
sine și pentru ai lui, își asumă riscul unei vieți care îl trece dincolo de hotarul
moralității și, drept pedeapsă, își pierde coada — mândria, adică — sub tirul de
gloanțe împroșcate de fermierii înfuriați. Cum s-ar spune, chiar dacă faci un rău
pentru o cauză bună (în cazul domnului Fox, supraviețuirea familiei), răul făcut
își cere tributul.

Domnul Fox, vulpoi fantastic este un fel de fabulă — e drept, una mai amplă, cu
capitole și numeroase personaje —, o poveste despre viață așa cum este ea,
crâncenă, o istorie despre familie și prietenie, despre îndârjirea de a nu te da
bătut, despre speranță. O reconfirmare a proverbului care spune că „orice naș își
are vulpea… ăăă… nașul”.