ZEREA RAFAEL-ALEXANDRU

CLASA a-VI-a A
DISCIPLINA: EDUCAȚIE SOCIALĂ

GRUPURILE ETNICE

 Definiţie.Caracteristici.

Grupurile etnice sunt acele grupuri sociale cu tradiţii culturale commune, care

au sentimentul identităţii ca subgrup în cadrul societăţii dominante. Membrii

acestor grupuri diferă de ceilalţi membri prin anumite trăsături culturale specifice:

limba distinctivă, religie, tradiţii folclorice (obiceiuri, îmbrăcăminte), tradiţii

culturale, comportament sau mod de viaţă. Ceea ce e specific şi important e

sentimentul identităţii şi autoaprecierea lor ca fiind diferiţi de majoritate,

conştientizând deosebirea dintre noi-imaginea de sine şi ei- imaginea celorlalţi;

trăind de obicei fie datorită impunerii grupului dominant, fie datorită alegerii lor,

în anumite zone sau cartiere periferice.

Grupurile etnice sunt minorităţi etnice sociale cuprinse în cadrul societăţii

dominante care le controlează.

 Prin ce se diferenţiază minorităţile etnice de naţiune?

Prin aceea că reprezintă dimensiuni mici, au la bază o moştenire comună,

sunt mult mai persistente în istoria umană, sunt esenţial exclusive şi descriptive,

membrii acestor grupuri având la baza anumite trăsături înnăscute, în timp ce

naţiunile sunt circumscrise în timp şi spaţiu, sunt inclusive, definite cultural şi

politic.

 Caracteristicile etniei :

a. Etnia este un grup relativ mare de oameni;

b. Etnia este o parte dintr-un grup mai larg;

c. Etnia se particularizează în raport cu alte grupuri prin trăsături proprii, reale sau

imaginare. Acest fapt are mai multe situaţii:

- Etnia reală - cea care poate fi determinată prin studii ştiinţifice

- Etnia ca imagine a altora - pentru cunoaşterea acesteia se folosesc chestionare în

care subiecţilor li se cere să menţioneze atributele diferitelor etnii;

- Etnia ca imagine proprie - caracteristicile pe care membrii unei etnii şi le atribuie

lor înşişi;

d. Membrii etniei cred că au o descendentă comună, iar grupul etnic o istorie

proprie a devenirii şi evoluţiei lui;

e. Trăsăturile proprii unei etnii sunt bazate pe tradiţie;

f. Etnia se deosebeşte de rasa prin aceea că ea nu se determina prin raportare la

anumite trăsături biologice moştenite, ci la trăsături achiziţionate şi însuşite prin
socializare şi incultură;

g. Internalizarea prin socializare a trăsăturilor specifice etniei de către membrii ei a

naştere conştiinţei identităţii etnice;

h. Pe baza conştiinţei identităţii membrii unei etnii construiesc o comunitate

specifică manifestată prin relaţii strânse între ei, uneori părtinitoare în raport cu
relaţiile cu membrii altor etnii;
i. Trăsăturile ce caracterizează o etnie sunt de natura exclusiv culturală, dar în
Dicţionarul de Sociologie trăsăturile ce aparţin grupului etnic sunt următoarele:
limba, obiceiuri, instituţii;

j. În societatea contemporană comunităţile etnice se afirma uneori ca unităţi

organizate, în special în instituţii culturale, dar şi economice şi politice.

 Etnia din punct de vedere al constituţiei

În constituţia noastră prin articolul 6 se menţionează: “Statul recunoaşte şi

garantează persoanelor identitate aparţinând minorităţilor naţionale dreptul Ia
păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice
şi religioase.”

Criteriul etnic se bazează pe originea maternă a cetăţeanului şi se determină

liber, fără nici un fel de constrângere, dar nu poate fi conceput ca arbitrar. De
aceea,criteriul etnic trebuie să corespundă tradiţiilor, formate istoric, din cele mai
îndepărtate timpuri deşi, aşa cum rezultă din realităţile contemporane, el a evoluat.
Astăzi există unele etnii, mâine vor fi altele. Totul este că acest criteriu să nu
provoace atâtea suferinţe cum a provocat şi la noi în ţară şi în alte ţări. Pentru
aceasta solidaritatea internaţională este esenţială.

 DISCRIMINAREA

Prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe

bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex,
orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV,
apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop
sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în
condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a
drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural
sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
  Tipuri de discriminare

Cea mai întâlnită este distincţia între discriminarea directă şi cea indirectă
(Michaela Banton, 1998). Discriminarea directă apare atunci când tratamentul
diferenţiat este generat în mod intenţionat, în timp ce discriminarea indirectă apare
atunci când acest tratament are la bază o decizie inechitabila luată anterior.

Să luăm, de exemplu, situaţia la locul de muncă, discriminarea directă este

prezenta atunci când două persoane având pregătire egală şi o slujbă similară sunt
plătite în mod diferenţiat datorită faptului că una dintre acestea aparţine unui
anumit grup etnic.

Discriminarea indirectă apare atunci când cele două persoane sunt plătite în mod
diferit deoarece au fost angajate în poziţii diferite deşi aveau aceeaşi pregătire.

 Grupuri supuse discriminării

Grupurile supuse cel mai adesea discriminării şi asupra cărora s-au centrat cele
mai multe studii sunt: minorităţile etnice, rasiale, religioase, grupurile de imigranţi.
Domeniile de manifestare a discriminării cele mai investigate au fost sistemul
educaţional, piaţa muncii, locuirea.

Aceste grupuri sunt vulnerabile din punct de vedere social şi economic. Cei
care sunt ţinta prejudecăţilor şi a discriminării într-o societate anume vor
întâmpina dificultăţi de integrare pe piaţa muncii (nu îşi vor găsi locuri de munca
pe măsură calificării sau vor fi plătiţi la nivel inferior celor care aparţin grupurilor
favorizate), vor avea dificultăţi în obţinerea beneficiilor publice. Toate aceste îi fac
vulnerabili din punct de vedere economic şi îi includ în categoria grupurilor cu risc
ridicat de sărăcie.