Mănăstirea Humor

Prof. Habili. Univ. Muntean Marcel Gheorghe

Mănăstirea Humor

Mănăstirea Humor este o mănăstire ortodoxă din România, construită în anul 1530 în satul Mănăstirea Humorului
din comuna omonimă aflată în prezent în județul Suceava de către marele logofăt Toader Bubuiog.
Biserica mănăstirii are hramurile Adormirea Maicii Domnului este sărbătorit în fiecare an la data de 15 august și
Sfântul Mucenic Gheorghe este sărbătorit la 23 aprilie.
Istoric
Pe la începutul secolului al XV-lea, în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), "panul Ivan vornicul
care era la Humor" a construit o biserică de piatră pe malul unui pârâiaș, în apropiere de confluența acestuia cu Humorul. Aici
exista un schit de călugări care avea anterior o biserică de lemn.
În cursul secolului al XV-lea, în jurul bisericii noi s-a dezvoltat un așezământ monahal cunoscut ca Mănăstirea
Humor
În 13 aprilie 1415, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit „mănăstirii panului Ivan vornic (...) care
este la Humor” moșia Pârteștenilor care cuprindea Solonețul (actualul sat Pârteștii de Sus), adică „un sat la obârșia Solonțului,
unde au fost Tatomir și Pârtea”, și Pârteștii de Jos, adică „seliștea Dioniș”.
În secolului al XV-lea domnitorii au înzestrat mănăstirea cu obiecte prețioase și manuscrise. Unele manuscrise se
mai păstrează și astăzi Tetraevangheliarul de la Humor, dăruit Mănăstirii Humor în anul 1473 de către Ștefan cel Mare. Pe
acest manuscris se precizează că Ștefan cel Mare "a dat de s-a scris un Tetraevanghel cu mâna ierodiaconului Nicodim". Pe
una din filele acestei cărți de cult se află o miniatură de o rară frumusețe care o înfățișează pe Maica Domnului cu pruncul
Iisus. În partea de jos a miniaturii era pictat Ștefan cel Mare, în genunchi, oferindu-i Maicii Domnului, Tetraevangheliarul.
Acesta este unul dintre primele portrete laice din Moldova.
 Acest tetraevanghel a fost descoperit prin 1881 de către episcopul cărturar Melchisedec Ștefănescu a dat peste
Tetraevangheliarul de la Mănăstirea Humor, din anul 1473. În prezent, acest manuscris este păstrat în Muzeul Mănăstirii Putna.
La 13 noiembrie 1881, episcopul își exprima opinia că miniatura de pe Tetraevangheliarul de la Humor este "adevăratul și
autenticul portret al marelui Ștefan”.
În primele decenii ale secolului al XVI-lea, biserica zidită de vornicul Ivan s-a prăbușit din cauze necunoscute.
Arhitectură

Biserica "Adormirea Maicii Domnului” este construită în plan triconc, cu abside laterale, dar fără turle. Construită
în stilul moldovenesc cristalizat în ultimul deceniu al domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), această biserică prezintă o
serie de trăsături distinctive care o deosebesc de bisericile ștefaniene. Este vorba de lipsa turlei de deasupra naosului, precum și
de prezența pentru prima dată, în arhitectura moldovenească, a unui pridvor deschis (în locul obișnuitului pridvor închis) și a
tainiței, încăpere nouă suprapusă încăperii mormintelor.
Soclul bisericii este din bucăți mari de piatră cioplită. Cele trei abside sunt decorate cu firide alungite, iar sub
cornișă se află un rând de ocnițe mici.
Acoperișul este înalt, cu rupere în pantă, se prelungește deasupra absidelor și formează o streașină largă, specifică
zonei din preajma munților.
El este învelit cu șiță de brad. Interiorul bisericii este luminat prin șase ferestre: câte una pe fațadele laterale ale
pronaosului, una pe peretele sudic al încăperii mormintelor, câte una în axul absidelor laterale ale naosului și încă una în axul
absidei altarului.
În interiorul bisericii este compartimentat în cinci încăperi: pridvorul deschis, pronaosul, încăperea mormintelor
(gropnița), naosul și altarul. Pridvorul deschis are patru arcade mari terminate în arc frânt, care se înalță până sub șirul de
ocnițe.
Cele patru arcade se două se află pe fațada vestică și au parapete înalte de zidărie și câte una se află pe fațadele
laterale. Arcadele sunt separate de stâlpi pătrați, groși cât zidul bisericii.
 Spațiul interior al pridvorului este împărțit în două de un arc dublou median. Din pridvor se intră în pronaos printr-un
portal cu ancadrament cu muluri în stil gotic, care se termină în arc frânt. La partea superioară a pronaosului se află o cupolă
sprijinită pe arcuri. Între pronaos și încăperea mormintelor, precum și între încăperea mormintelor și naos, se află câte un perete
de zidărie străpuns de o deschidere încadrată de baghete încrucișate. Încăperea mormintelor are o boltă semicilindrică, iar naosul
are o calotă sferică sprijinită pe un sistem de arcuri în stil moldovenesc. În peretele nord-vestic al încăperii mormintelor se află o
ușă către o scară care duce într-o încăpere secretă, numită tainiță, unde se ascundea tezaurul bisericii în caz de primejdie. Între
naos și altar se află o catapeteasmă veche, din lemn. În părțile laterale ale altarului sunt înscrise în grosimea zidului cele două
nișe tradiționale: proscomidiarul și diaconiconul.
Ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt de factură gotică. Portalul de intrare în biserică are un ancadrament cu
muluri terminat în arc frânt. Cele două ferestre din pereții pronaosului au ancadramente terminate în arc frânt, fiind împărțite în
spații distincte bogat decorate la partea superioară. Deschiderile de trecere din pronaos în încăperea mormintelor și din încăperea
mormintelor în naos au ancadramente cu baghete încrucișate, la fel ca și ferestrele dreptunghiulare din încăperea mormintelor,
naos și altar.
Pictura
Biserica Mănăstirii Humor a fost împodobită peste tot, în exterior și în interior, cu picturi în frescă, ca și bisericile
Voroneț, Moldovița, Arbore și Sucevița. Ceea ce caracterizează în plus întreaga pictură de la Humor este unitatea de tonalitate
cromatică, datorată predominanței diferitelor nuanțe de roșu, culoare specifică acestei biserici.
Picturile de pe fațada sudică și de pe abside sunt mai bine păstrate. Printre scenele reprezentate sunt cele 24 de
scene ale Imnului Acatist al Bunei Vestiri, Soborul Fecioarei, Asediul Constantinopolului de către perși în anul 625 în cele trei
scene perșii sunt înlocuiți de turci.
Rugul în flăcări, Viața Sfântului Nicolae sunt prezentate în 15 scene, precum și Parabola Fiului Risipitor.
Într-una din scenele din Asediul Constantinopolului este pictat un călăreț care aruncă o lance spre unul
dintre conducătorii armatei otomane. Zugravul Toma din Suceava i-a împrumutat chipul său acelui călăreț, iar pe abside sunt
pictați heruvimi, serafimi, îngeri, profeți, apostoli, ierarhi și cuvioși.
Pictura interioară continuă tradițiile iconografice ale picturii murale din vremea lui Ștefan cel Mare, punându-se
însă accent mai mult pe caracterul narativ al prezentării, ceea ce a dus la înmulțirea scenelor și registrelor. Pe cupola
pronaosului este reprezentată Fecioara rugându-se, având la piept medalionul cu pruncul Iisus, iar pe pereții acestei încăperi
sunt pictați îngeri, prooroci, evangheliști, cele șapte sinoade ecumenice, apoi sfinți, martiri și cuvioși .
 Picturile din încăperea mormintelor sunt degradate, distingându-se unele scene din viața Sfintei Fecioare Maria. Pr
bolta naosului este reprezentat Iisus Pantocrator înconjurat de îngeri, prooroci și patriarhi, iar pe pereți sunt pictate momente
din viața Mântuitorului (în special ciclul Patimilor). Pe bolta altarului este pictată Maica Domnului cu pruncul, înconjurată de
heruvimi și seerafimi, iar pe pereți se află scena Cinei cea de Taină, precum și chipuri de ierarhi.
Biserica Mănăstirii Humor se remarcă prin faptul că are mai multe tablouri votive. Pe peretele vestic al naosului este
zugrăvit domnitorul Petru Rareș și familia sa în calitate de ctitori ai bisericii. Domnitorul are fața rotundă, barba scurtă, părul
lung, iar pe cap poartă o coroană de aur cu mici ramuri. Lângă el se află Doamna Elena îmbrăcată în haine de brocart de aur pe
fond verde și având pe cap aceeași coroană, iar între domnitor și soția sa se află unul dintre fiii domnești.