Asemănări și deosebiri între câmpul electric și câmpul
gravitațional, între forțele electrice și forțele
gravitaționale
Vasilache Sabrina Laura
Definiția electricității
Electricitatea este un set de fenomene fizice asociate cu
prezența și deplasarea sarcinilor electrice. Energia electrică produce o mare varietate de efecte bine-cunoscute, cum ar fi: fulgerul, electricitatea statică, inducția electromagnetică și curentul electric. În plus, energia electrică permite crearea și absorbția de radiații electromagnetice, cum ar fi undele radio. În domeniul energiei electrice, sarcina produce câmpuri electromagnetice care acționează asupra altor sarcini. Energia electrică apare ca urmare a mai multor tipuri de fizică:
curentul electric: o mișcare sau flux de particule
încărcate electric, măsurat cel mai des în amperi sarcină electrică: o proprietate a unor particule subatomice, care determină interacțiunile lor electromagnetice. potențialul electric: capacitatea unui câmp electric de a face lucru mecanic pe o sarcină electrică, de obicei, măsurată în volți; câmp electric : un simplu câmp electromagnetic produs de o sarcină electrică, chiar atunci când nu este în mișcare, câmpul electric exercită o forță asupra altor sarcini din vecinătatea sa. electromagneți: curenții electrici generează câmpuri magnetice, iar variația câmpurilor magnetice generează curent electric. Definiția câmpului electric
În fizică, prin câmp electric se înțelege starea unei regiuni a
spațiului, manifestată prin proprietatea că un mic corp încărcat electric, plasat în această regiune este supus acțiunii unei forțe care nu s-ar exercita dacă acel corp nu ar fi încărcat. Unitatea de măsură a câmpului electric este N/C (newton pe coulomb). Această unitate este echivalentă cu V/m (volt pe metru). Matematic, cîmpul electric este un câmp tridimensional de vectori. Conceptul de câmp electric a fost introdus de Michael Faraday și preluat de Maxwell care a formulat cantitativ acest concept.
Un exemplu de câmp electric este spațiul dintre două plăci
metalice paralele (care formează un condensator electric) între care se aplică o tensiune. Dacă plăcile metalice au o întindere infinită (în două dimensiuni), atunci câmpul electric dintre ele este uniform, are intensitatea egală cu U/d. Unde U este tensiunea aplicată iar d este distanța dintre plăci , orientarea perpendiculară pe plăci și sensul de la placa pozitivă la cea negativă. Un mic corp încărcat electric pozitiv plasat între cele două plăci va fi supus unei forțe electrice orientate spre placa negativă. Forțele electrice Forța electrică este o forță atractivă sau respingătoare între două obiecte încărcate. Forțele electrice sunt atractive atunci când două obiecte au încărcături opuse și respingătoare atunci când două obiecte au încărcături similare. Forțele electrice sunt diferite de forțele magnetice, deși cele două sunt puternic legate. Forțele electrice statice sunt relativ ușor de observat în acțiune. Spre exemplu, arahii convenționali sau arahidele de ambalare au tendința de a se lipi de mâini și de alte obiecte. Aceasta se datorează unei încărcări în suprafața arahidei, care este atrasă de încărcăturile opuse în mâini sau alte obiecte. În mod similar, înlăturarea unei pălării din lână poate cauza părului să stea pe capăt. Pe măsură ce pălăria mănâncă părul, ea preia o încărcătură electrică; acest lucru lasă, de asemenea, fiecare păr cu o taxă. Deoarece firele de păr au încărcături, ei încearcă să se îndepărteze unul de celălalt și stau la capăt. Forțele electrice și forțele magnetice sunt ambele produse ale încărcăturilor electrice, dar în timp ce forțele electrice pot fi din sarcini statice sau în mișcare, forțele magnetice apar numai atunci când un obiect încărcat este în mișcare. Magneții permanenți sunt posibili în anumite metale din cauza mișcărilor de electroni din jurul atomilor care le compun. Acumulările electrice sunt cauzate de prezența sau absența electronilor și astfel electronii în mișcare în jurul unui atom produc de fapt un Definiția gravității
Gravitația este una din cele patru forţe fundamentale din
fizică. La un nivel elementar, gravitația reprezintă, pur și simplu, atracția reciprocă între oricare două mase. Ea este forța care menţine planetele pe orbita lor în jurul Soarelui şi cea care ne ţine şi pe noi legaţi de planeta noastră. Efectul gravitaţiei este întotdeauna de atracţie între corpuri, iar intensitatea forței gravitaţionale dintre două mase variază invers proporţional cu pătratul distanței dintre acestea. Gravitația este descrisă cu mai multă precizie de teoria generală a relativității, propusă de Albert Einstein în 1915, care descrie gravitația nu ca o forță, ci ca o consecință a curburii spațiu-timpului cauzată de distribuția inegală a masei. Exemplul cel mai extrem al acestei curburi spațiu-timp este o gaură neagră, din care nimic, nici măcar lumina, nu poate ieși dacă a trecut de orizontul evenimentului găurii negre. Cu toate acestea, pentru majoritatea aplicațiilor, gravitația este bine aproximată de Legea atracției universale a lui Newton, care descrie gravitația ca o forță care face ca oricare două corpuri să fie atrase unele de altele cu o forță direct proporțională cu produsul maselor lor și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele. Câmpul gravitational
Câmpul gravitațional reprezintă o regiune din jurul unui
obiect cu masă în care alte obiecte resimt o forță gravitatională. Aceasta este o proprietate a obiectelor cu masă de a atrage alte obiecte cu masă, iar câmpul gravitațional este modul în care această forță se manifestă în spațiu. Un exemplu simplu de câmp gravitational este cel creat de Pământ. Pământul are o masă și, în consecință, generează un câmp gravitational în jurul său. Acest câmp gravitational face ca obiectele să cadă spre suprafața Pământului atunci când sunt lăsate libere în apropierea sa, ca de exemplu o piatră aruncată în aer. Cu cât obiectul se apropie mai mult de Pământ, cu atât câmpul gravitational este mai puternic și forța gravitatională exercitată asupra obiectului este mai mare. Câmpul gravitational este măsurat în unități precum newtoni pe kilogram (N/kg) sau metri pe secundă la pătrat (m/s^2). Valoarea câmpului gravitational depinde de masa obiectului care generează câmpul și de distanța față de acel obiect. Cu cât masa obiectului este mai mare și cu cât obiectul este mai aproape, cu atât câmpul gravitational va fi mai intens. Forțele gravitaționale
Forțele gravitaționale ne păstrează pe Pământ. Puterea
câmpului gravitațional variază pe diferite planete. Aceasta înseamnă că, deși obiectele pot avea aceeași masă oriunde s- ar afla în sistemul solar, greutatea lor poate varia. Forța gravitațională de pe Pământ este de 9,8 N / kg, în timp ce pe lună intensitatea câmpului gravitațional este una din șase. Forța gravitațională pătrează, de asemenea, fiecare obiect de la stația spațială internațională la planete pe orbită. Oamenii de multe ori cred că motivul pentru care astronauții plutesc în stația spațială internațională se datorează lipsei de gravitate. Forța de gravitație de la distanța dintre stația spațială de pe Pământ este de 90% din forța de pe Pământ. Motivul pentru care astronauții plutesc este că aceștia sunt efectiv în cădere liberă în jurul Pământului. Forța gravitațională păstrează și grupuri de obiecte împreună, cum ar fi stelele din galaxia noastră sau planetele din sistemul nostru solar. Galileo a experimentat bilele de rulare în jos și a descoperit că obiectele cad la aceeași rată de creștere, proporțională cu cât timp au căzut. Forța gravitațională a fost descrisă pentru prima oară matematic de către cercetătorul britanic Isaac Newton. Povestea faimoasă spune că Newton a descoperit gravitatea în timp ce privea un măr care se încadrează. În timp ce partea din poveste despre măr nu este adevărată, Newton a descris gravitatea ca o forță. Aceasta a condus la o ecuație care a permis calcularea puterii de gravitație folosind matematicele obiectelor și distanța dintre ele. Asemănări între câmpul electric și câmpul gravitational
Ambele sunt câmpuri de forță: Atât câmpul electric, cât
și câmpul gravitațional sunt câmpuri de forță care acționează asupra obiectelor din jurul lor. Câmpul electric acționează asupra particulelor încărcate electric, în timp ce câmpul gravitațional acționează asupra maselor obiectelor.
Se propagă în spațiu: Atât câmpul electric, cât și câmpul
gravitațional se propagă în spațiu în jurul obiectelor care le generează. Ele pot acționa asupra altor obiecte aflate în apropiere în funcție de intensitatea și direcția lor.
Pot fi descrise matematic: Atât câmpul electric, cât și
câmpul gravitațional pot fi descrise matematic folosind legi și formule specifice. De exemplu, câmpul electric este descris de legea lui Coulomb în electrostatică, iar câmpul gravitațional este descris de legea gravitației universale a lui Newton.
Au direcție și sens: Atât câmpul electric, cât și câmpul
gravitațional au direcție și sens specific determinate de polaritatea sau masa obiectului care le generează. Ele pot acționa asupra altor obiecte în conformitate cu aceste direcții și sensuri. Deosebiri între câmpul electric și câmpul gravitational
Sursa de generare: Câmpul electric este generat de
obiecte care au sarcină electrică (particule încărcate electric, cum ar fi electroni sau protoni), în timp ce câmpul gravitațional este generat de obiecte care au masă (cum ar fi planete, stele sau obiecte masive).
Tipul de forță: Câmpul electric este asociat cu forțele
electrice, care pot fi atrăgătoare (între sarcini de semne opuse) sau respingătoare (între sarcini de același semn). În schimb, câmpul gravitațional este asociat cu forța gravitațională, care este întotdeauna atrăgătoare și acționează între obiecte cu masă.
Intensitatea: Câmpul electric este de obicei mult mai
puternic decât câmpul gravitațional, deoarece sarcinile electrice pot avea valori mult mai mari decât masele obiectelor comune. Forța electrică între două sarcini poate fi de până la 10^40 de ori mai puternică decât forța gravitațională între aceleași două obiecte.
Interacții cu materia: Câmpul electric poate interacționa
cu materie în mai multe moduri, cum ar fi atragerea sau respingerea particulelor încărcate electric, inducerea de sarcini opuse în obiectele apropiate etc. Asemanări între forțele electrice și forțele gravitaționale
Interacțiuni la distanță: Atât forțele electrice, cât și cele
gravitaționale acționează la distanță, ceea ce înseamnă că obiectele pot interacționa chiar și atunci când nu se ating fizic.
Legi matematice: Atât forțele electrice, cât și cele
gravitaționale pot fi descrise matematic printr-un set de legi precise. Forțele electrice sunt guvernate de legea lui Coulomb, în timp ce forțele gravitaționale sunt guvernate de legea gravitației a lui Newton.
Importanță în univers: Atât forțele electrice, cât și cele
gravitaționale sunt fundamentale pentru înțelegerea fenomenelor din univers. Forțele electrice sunt responsabile de interacțiunile electromagnetice, cum ar fi lumina, electricitatea și magnetismul, în timp ce forțele gravitaționale sunt responsabile de fenomenele macroscopice precum gravitația planetară, mișcarea planetelor în jurul stelelor și a stelelor în galaxii. Deosebiri între forțele electrice forțele gravitaționale
Natură fundamentală: Forțele electrice sunt forțe
fundamentale ale naturii care rezultă din interacțiunile dintre particulele încărcate electric, cum ar fi protoni și electroni. Forțele gravitaționale, pe de altă parte, sunt forțe fundamentale ale naturii care rezultă din interacțiunile dintre obiecte cu masă, cum ar fi planetele, stelele și masele.
Intensitate: Forțele electrice pot varia în intensitate în
funcție de încărcarea electrică a particulelor și de distanța dintre ele conform legii lui Coulomb. Forțele gravitaționale, în schimb, sunt mult mai slabe decât forțele electrice, având o valoare constantă dată de constanta gravitațională și masele obiectelor implicate conform legii lui Newton.
Interacțiuni: Forțele electrice pot fi atrăgătoare (între
sarcini opuse) sau respingătoare (între sarcini de același semn), în funcție de semnele sarcinilor. Forțele gravitaționale sunt întotdeauna atrăgătoare, adică obiectele cu masă se atrag între ele.