Forțe de frecare

Definiția fenomenului –Ori de câte ori două corpuri sunt în contact apare o rezistență care
se opune mișcării relative celor două corpuri. Ea se datorează întrepătrunderii asperităților și
neregularitățilr suprafețelor celor două corpuri aflate în contact. Fenomenul se numește
frecare.Rezultanta macroscopică a interacțiunilor microscopice se numește forță de frecare.
Caracteristici:
direcția - în planul suprafeței de contact dintre cele două corpuri;
sens - întodeauna opus sensului de mișcare;
modul – se determină cu ajutorul legii a doua a frecării.
Clasificarea forțelor de frecare:
Forță de frecare statică (aderențe);
Forță de frecare cinematică (de mișcare):
a) de alunecare;
b) de rostogoliere;
Studiul forței de frecare statice și cinematice:
Considerăm un corp așezat pe un plan orizontal. Trăgând de corp cu o forță orizontală F
foarte mică, se constată că acesta rămâne în repaus. Conform principiului 2 al mecanicii
rezultă că asupra corpului se mai exercită o forță egală și opusă lui F, F fs = -F se numește
forță de frecare statică.
Concluzii:
1.În planul de contact dintre 2 corpuri în repaus relativ unul față de altul apar forțe de frecare
statică (sau de aderență) Ffs având modulul cuprins intre 0 și o valoare maximă în funcție de
tracțiunile exercitate asupra corpului;
2.În planul de contact între două corpuri care alunecă unul peste altul apar forțe de frecare la
alunecare Ff ;
3.Forțele de frecare, conținute în planul de contact dintre cele două corpuri, au direcția
mișcării sau tendinței de mișcare relativă a celor 2corpuri și sunt orientate în sens opus
mișcării;
4.În planul de contact dintre cele 2 corpuri se manifestă întodeauna 2 forțe de frecare
(acțiunea și reacțiunea), egale în modul și opuse ca sens, una acționând asupra unui corp,
cealaltă asupra celui de al doilea corp.

Experiment:
Legile frecării
Datorită frecării este posibilă mersul ființelor pe sol, mersul vehiculelor cu roți, frânarea și
oprirea vehiculelor etc.
Legea 1: Forța de frecare la alunecare Ff între două corpuri nu depinde de aria suprafaței de
contact dintre corpuri.
Legea 2: Forța de frecare la alunecare Ff este proporțională cu forța de apăsare normală N
exercitată pe suprafața de contact:Ff = μ ∙ N
Precizări:
La suprafața de contact între corpuri apar întotdeauna două forțe de frecare, acțiune și
reacțiune, una acționează asupra corpului care alunecă, cealaltă asupra suportului. Ele au
aceeași valoare, aceeași direcție , dar sensuri diferite.
Dacă suportul ( suprafața de sprijin) rămâne imobil, în compunerea forțelor pentru
determinarea rezultantei se ia în considerare o singură forță, cea care acționează asupra
corpului care se mișcă.
Dacă suportul suferă o deplasare, se iau în considerare ambele forțe.
Unghi de frecare:
Definiție: Se numește unghi de frecare unghiul φ al acelui plan înclinat pe care corpul
alunecă uniform (cu viteză constantă). α=φ
Să considerăm un corp de masă m care alunecă uniform pe un plan înclinat de un unghi φ ,
obținem:
Ox: G∙sin φ – Ff = 0 rezultă G ∙sin φ = Ff;
Oy: -G∙cos φ + N = 0 ⎆ G∙cos φ = N.
De aici, prin împărțire, găsim: tg  φ = Ff / N. Dar Ff= μ∙N și deci tg  φ = μ.
Putem acum formula o proprietate importantă: Valoarea coeficientului de frecare μ este egală
cu tangenta unghiului de frecare a: μ=tg  φ .