(13) 5. 3.

ForŃe de frecare
DefiniŃie: Frecarea este fenomenul fizic de apariŃie, la contactul
dintre două corpuri solide sau dintre două straturi adiacente dintr-un
lichid, a unei forŃe care se opune mişcării relative a celor două corpuri
sau straturi de fluid. Aceste forŃe se numesc
forŃe de frecare.
ForŃele de frecare sunt orientate tangen-
Ńial la suprafaŃa de contact şi au sens opus vi-
tezei relative de mişcare a celor două corpuri
sau straturi de fluid.
Clasificarea frecării:
• Frecare externă:

Statică

Cinetică:
Fig. 4.3 ForŃele de frecare se ◘ De alunecare
opun mişcării. ◘ De rostogolire

• Frecare internă sau frecare de vâsco-

zitate.
ForŃa de frecare care apare la frecarea la
alunecare este:

Fig. 4.4 ForŃele de frecare depind

de natura suprafeŃelor aflate în contact.
unde, µ a este coeficientul de frecare la alunecare, iar N forŃa de apăsare
normală pe suprafaŃa de contact.

Legile frecării la alunecare:

• ForŃa de frecare nu depinde de mărimea suprafeŃelor de contact
dintre cele două corpuri care se freacă.
• Coeficientul de frecare depinde de gradul de şlefuire a suprafeŃelor
care se freacă, scăzând cu creşterea gradului de şlefuire.
• Coeficientul de frecare depinde de natura corpurilor care se freacă.
• ForŃa de frecare (statica sau cinetica) este direct proporŃională cu
forŃa de apăsare la suprafaŃa contactului dintre corpuri.

Frecarea la rostogolire

unde, µ r este coeficientul de frecare la

rostogolire, r raza de curbura locală a
corpului care se rostogoleşte, iar N for-
Ńa de apăsare normală. ForŃa de frecare
Fig. 4.5 Rostogolirea la rostogolire este mult mai mică decât
1
 forŃa de frecare la alunecare. În principiu se poate considera că forŃa de
frecare la rostogolire se datorează învingerii unui moment al forŃei care
apare la o răsturnare a corpului datorită adâncirii acestuia în suprafaŃa
de contact.

5. 4. ForŃe elastice

DefiniŃie: Schimbarea dimensiunilor sau formei corpurilor solide

sub influenŃa unor forŃe aplicat lor se numeşte deformare.

Deformarea poate să fie:

• Elastică – când după încetarea
acŃiunii forŃelor exterioare corpul îşi
revine la forma şi volumul iniŃial.
• Plastică – când după încetarea
acŃiunii forŃelor exterioare corpul nu
îşi revine sau îşi revine numai parŃial
la forma şi volumul iniŃial.

k este constanta elastică.

Fig. 4.6 Deformarea unui resort elastic.
Dacă considerăm o bară cu secŃiunea S asupra căreia acŃionează o
forŃă exterioară F atunci se poate defini efortul unitar ca raportul dintre
forŃă şi suprafaŃă:

Efectul unui astfel de efort unitar este acela a apariŃiei unei alungiri
relative a barei considerate:

Constanta de proporŃionalitate este o constantă de material şi se

numeşte constanta lui Young, E.

ForŃa elastică, Fe1 este egală în modul şi de sens contrar forŃei de

deformare exterioare, F:

2
 Lucrul mecanic de deformare elastică

de unde:

Energia potenŃială elastică este:

Fig. 4.7 Pentru forŃele dependente de

poziŃie se consideră un interval dx.

5. 5. ForŃe de legătură

DefiniŃie: ForŃele care constrâng corpurile aflate în mişcare să ur-

meze o anumită traiectorie se numesc
forŃe de constrângere sau de legătură.
Cel mai celebru exemplu al unor
astfel de forŃe sunt cele de tensiune ca-
re apar la corpurile suspendate aflate
în mişcare.

Fig. 4.8 Transport militar.

5. 6. ForŃe de inerŃie

Este momentul să observăm cum arată legile fizicii în sistemele de

referinŃă neinerŃiale. Legea inerŃiei nu mai este valabilă în sistemele de
referinŃă neinerŃiale. Se poate demonstra că legile dinamicii devin din nou
valabile dacă se acceptă existenŃa unor forŃe nevăzute numite forŃe de
inerŃie.
DefiniŃie: ForŃa cu care un corp se opune accelerării lui se numeşte
forŃa de inerŃie.
3
 Fie date două sisteme de referinŃă, dintre care unul fix şi celălalt
mobil, atunci mişcarea unui corp faŃă de sistemul mobil se numeşte
mişcare relativă. Mişcarea corpului faŃă de sistemul fix se numeşte
mişcare absolută, iar mişcarea sistemului de referinŃă mobil solidar cu
corpul, faŃă de sistemul de referinŃă fix se numeşte mişcare de transport.
Viteza absolută a unui corp faŃă de sistemul de referinŃă fix,
este suma dintre viteza acelui corp faŃă de sistemul mobil numită viteza
relativă, şi viteza sistemului mobil faŃă de cel fix numită viteza de
transport, , astfel:

În general sistemul de referinŃă mobil poate executa o mişcare de

translaŃie şi o mişcare de rotaŃie cu viteza unghiulară . În acest caz
viteza de transport este:

unde este viteza de translaŃie a SR mobil faŃă de SR fix iar

este viteza tangenŃială.
Deci viteza absolută se poate scrie ca:

AcceleraŃia absolută se poate scrie ca:

de unde:

Conform legii a doua a dinamicii:

unde:

-forŃa de inerŃie la mişcarea de translaŃie (4.23)

-forŃa de inerŃie la mişcarea accelerată de rotaŃie. (4.24)

-forŃa de inerŃie centrifugă. (4.25)
-forŃa de inerŃie Coriolis. (4.26)