Ministerul Educației Naționale

Școala Profesională, Dagâța

FORȚA DE FRECARE.
LEGILE FRECĂRII LA ALUNECARE
(PROIECT)

Elev – Coordonator – Prof. Pascaru Denis

Dagâța, 2019
 Forţa de frecare. Legile frecării la alunecare

O forţă care se exercită asupra unui corp rezultând din contact direct cu un alt corp este numită
forţă de contact. La contactul a două corpuri apar întotdeauna două forţe: reacţiunea normală, notată FN
sau N, şi forţa de frecare, Ff. Ori de câte ori un corp alunecă pe suprafaţa altuia apare o forţă de frecare
tangentă la suprafaţa de contact şi opusă sensului de mişcare.
Forţa de frecare la alunecare este proporţională cu apăsarea normală pe suprafaţa de contact,
mai precis, cu rezultanta tuturor forţelor care acţionează pe direcţia normală la direcţia deplasării (FN).
Această forţă de frecare se mai numeşte şl uscată spre deosebire de frecarea ce apare între două
straturi de fluid (aer sau lichid), ce se mişcă cu viteze diferite unele faţă ele altele şi care se numeşte frecare
umeda sau viscozitate.

Modulul forţei de frecare este: F f = FN .

Legile frecării:
1. Forţa de frecare la alunecare nu depinde de mărimea
suprafeţelor aflate în contact, ci numai de natura suprafeţelor aflate în
contact (prin coeficientul de frecare μ).
2. Forţa de frecare la alunecare este proporţională cu rezultanta forţelor ce acţionează pe
direcţie normală la direcţia deplasării.

Pe plan înclinat, greutatea corpului (forţa ce acţionează asupra lui) se descompune în două
componente, după două direcţii convenabil alese:

Dacă mişcarea este uniformă, înseamnă că

G sin  = F f

F f = G cos  .

G sin 
Rezultă G sin  = G cos , deci  = = tg .
G cos
Unghiul α se numeşte unghi de frecare.