TIPURI DE FORȚE

Definiție: Forța (notată cu F) este o măsură a interacțiunii corpurilor. Unitatea

de măsură pentru forţă în SI este newtonul (N). [F]SI = N
Instrumentul cu ajutorul căruia se măsoară forţa se numește dinamometru .
Acesta seamănă cu un cântar de mână, dar mărimea fizică pe care o măsoară nu
este masa (kg), ci forța (N).
Piesa principală a dinamometrului este un resort ce se deformează elastic.

 Efectul unei forțe depinde de mărimea ei, de direcția după care acționează, de
sensul pe care îl are și de punctul în care se produce interacțiunea (numit punct
de aplicație).
 Forța este o mărime fizică care se caracterizează prin mărime, direcție, sens și
punct de aplicație.
 Forța se reprezintă printr-un segment de dreaptă mărginit de un punct și o
săgeată.
Două forțe care acționează asupra unui corp și au aceeași direcție, aceeași
mărime, dar sens contrar își anulează reciproc efectele (forțele sunt echilibrate).

Un corp asupra căruia acționează două forțe care au aceeași direcție, aceeași
mărime, dar sens contrar este în repaus sau se deplasează cu viteză constantă.
Dacă asupra unui corp acționează o singură forță sau două forțe care nu sunt
echilibrate, atunci corpul va căpăta o accelerație.

Denumirea Reprezentare
Definiţie Formula Direcţie Sens
forţei grafică
 
Forţa de Greutatea G  m.g Este orientată Sensul este
greutate este forţa m = masa pe direcţia orientat m
de atracţie corpului razei către
G exercitată g - Pământului centrul
de pământ acceleraţia ( pe regiuni Pamântului
asupra gravitaţională restrânse ( pe
unui corp g = 9,8 m/ s2 direcţia forţei regiuni
de greutate restrânse
poate fi sensul
considerată forţei de
verticală) greutate
poate fi
considerat
Denumirea Reprezentare
Definiţie Formula Direcţie Sens
forţei grafică
în jos)
 
Reacţiunea Reacţiunea N  F Este Sensul este
normală normală perpendiculară opus forţei N N
reprezintă pe suprafaţa de apăsare
răspunsul de contact
F = G unui F corp
la apăsarea
exercitată
de un alt
corp
 
Tensiunea din Tensiunea T  F Este orientată Sensul este
fir din fir în lungul opus forţei
T reprezintă firului exercitate
reacţiunea asupra
T
firului la o firului
F = Gforţă de
intindere
exercitată
asupra lui.

În orice
secţiune a
unui fir
întins de o
forţă
acţionează
două forţe
egale în
modul dar
opuse ca
sens,
acţiunea şi
reacţiunea ,
cu care o
parte a
firului
acţionează
asupra
celeilalte
părţi.
Denumirea Reprezentare
Definiţie Formula Direcţie Sens
forţei grafică
Oricare din
aceste forţe
de numeşte
tensiune
elastică.  
Forţa elastică Forţa Fe   k .l Este orinetată Sensul este
elastică pe direcţia opus
este forţa k = constanta deformării deformării
l ce apare în de elasticitate corpului corpului
corpurile l =
deformate alungirea
Fe
şi Ftinde să
le readucă
la forma
iniţială
Forţa de Forţa de Ff =  N Este paralelă Sensul este
Sensul de mişcare
frecare frecare cu suprafaţa opus
apare
N între  - de contact sensului de
corpurileF coeficientul dintre corpuri mişcare a
aflate în de frecare la corpului
Ff G
contact şi alunecare
se opune N –
deplasării reacţiunea
unui corp normală
faţă de
celălalt.

Forța de greutate

S-a observat că toate corpurile lăsate libere cad spre suprafața Pământului
pe direcția verticală.
Acest lucru se datorește faptului că Pământul atrage spre el corpurile
aflate pe suprafața lui.
Newton a explicat acest fenomen prin faptul că Pământul are un câmp
gravitațional propriu care acționează asupra tuturor corpurilor aflate pe
suprafața lui sau în preajma lui.
Luna este satelitul natural al Pământului. Luna este atrasă de Pământ cu o
forță datorată Câmpului gravitațional al Pământului.
În același timp Luna atrage și ea Pământul cu o forță egală de sens contrar
conform principiului III al mecanicii.
 Acțiunea forței de atracție a Lunii produce pe Pământ o serie de
fenomene dintre care cele mai
importante sunt mareele (fluxul și refluxul).
Corpurile aflate pe suprafața Pământului sunt atrase cu o forță numită
forță de greutate sau simplu greutate orientată spre centrul Pământului.
Newton a observat că toate corpurile lăsate libere cad pe suprafața
Pământului cu aceeași accelerație. Newton anumit această accelerație
accelerație gravitațională și a notat-o cu g.
Valoarea acestei accelerații a fost măsurată de Newton:
g = 9,81 m/s2

Newton a demonstrat că valoarea accelerației gravitaționale se modifică

atunci când corpul se
depărtează de centrul Pământului. Astfel accelerația gravitațională este mai
mică la ecuator și mai mare la poli de asemeni accelerația gravitațională scade
cu creșterea înălțimii.

Aplicând principiul II al dinamicii care îmi spune că forța este egală cu

produsul dintre masa corpului și accelerația imprimată acestuia vom înlocui
forța F cu forța de greutate G și accelerația a cu accelerația gravitațională g și
vom obține formula forței de greutate:

F = m٠a F = G, a = g rezultă: G = m٠g

OBS: pentru probleme valoarea accesate gravitaționale poate fi

aproximată: g = 10 m/s2.

Vectorul forță de greutate își are punctul de aplicație în centrul de

greutate al corpului direcția verticală a locului și sensul către centrul
Pământului.

Forța elastică
Definiţie: Schimbarea dimensiunilor sau formei corpurilor solide sub influenta
unor forţe aplicate lor se numeşte deformare.
Deformarea poate sa fie:
 Elastică – când după încetarea acţiunii forţelor exterioare corpul îşi
revine la forma şi volumul iniţial.
 Plastică – când după încetarea acţiunii forţelor exterioare corpul nu îşi
revine sau îşi revine numai parţial la forma şi volumul iniţial.
Elasticitatea  este capacitatea unui corp de a rezista unei influențe
distorsionante și de a reveni la dimensiunea și forma originală atunci când
această influență sau forță este îndepărtată. Obiectele solide se vor deforma
atunci când se aplică forțe adecvate asupra lor. Dacă materialul este elastic,
obiectul va reveni la forma și mărimea inițială când aceste forțe sunt
îndepărtate.
În mecanică, elasticitatea reprezintă proprietatea unor corpuri de a suferi
deformări elastice, care pot fi: de volum (la fluide, solide), când în corp se
generează reacțiuni elastice, sau de formă (la solide), când apar forțe elastice -
la încercarea de modificare a formei (răsuciri, îndoiri etc) .
Forța elastică este o forță centrală care are la origine o deformație elastică a
unui mediu,direct proporțională cu deformația x, dar de sens contrar (legea lui
Hooke)

Forța de frecare

Definiţie: Frecarea este fenomenul fizic de apariţie, la contactul dintre două

corpuri solide sau dintre două straturi adiacente dintr-un lichid, a unei forţe care
se opune mişcării relative a celor două corpuri sau straturi de fluid. Aceste forţe
se numesc forţe de frecare. Forţele de frecare sunt orientate tangenţial la
suprafaţa de contact şi au sens opus vitezei relative de mişcare a celor două
corpuri sau straturi de fluid.
Clasificarea frecării:
 Frecare externă:
-Statică
-Cinetică: de alunecare,de rostogolire.
 Frecare internă sau frecare de vâscozitate
Forţa de frecare care apare la frecarea la alunecare este:
F f ,a  a  N
-a este coeficientul de frecare la alunecare, iar N forţa de apăsare normală pe
suprafaţa de contact.
Legile frecării la alunecare:
 Forţa de frecare nu depinde de mărimea suprafeţelor de contact dintre cele
două corpuri care se freacă.
 Coeficientul de frecare depinde de gradul de şlefuire a suprafeţelor care se
freacă, scăzând cu creşterea gradului de şlefuire.
 Coeficientul de frecare depinde de natura corpurilor care se freacă.
 Forţa de frecare (statica sau cinetica) este direct proporţională cu forţa de
apăsare la suprafaţa contactului dintre corpuri.
Frecarea la rostogolire

Forţa de frecare care apare la frecarea la rostogolire este dată de formula:

Ff,a = µa N/r
-r este coeficientul de frecare la rostogolire, r raza de curbura locală a corpului
care se rostogoleşte, iar N forţa de apăsare normală. Forţa de frecare la
rostogolire este mult mai mică decât forţa de frecare la alunecare. În principiu se
poate considera că forţa de frecare la rostogolire se datorează învingerii unui
moment al forţei care apare la o răsturnare a corpului datorită adâncirii acestuia
în suprafaţa de contact.

Forța normală(de reacțiune)

Forța normală este forța de respingere între atomii aflați în contact strâns. Când
norii de electroni ai atomilor aflați în apropiere se suprapun, respingerea Pauli
(cauzată de natura de fermioni a electronilor) are ca rezultat forța ce acționează
normal la suprafața de contact între două obiecte.Forța normală, de exemplu,
este responsabilă pentru integritatea structurală a meselor și clădirilor, și este
forța ce răspunde atunci când o forță exterioară apasă un obiect solid. Un
exemplu de forță normală în acțiune este la impactul unui obiect pe o suprafață
fixă.
Reactiunea normala, normala N, repezinta forta (actiunea) ce se exercita asupra
oricarui corp sprijinit de catre corpul pe care se sprijina.

Forța de tensiune

Forțele de tensiune pot fi modelate folosind fire ideale, fără masă, fără frecări,
care nu se rup și nu se întind. Pot fi combinate cu scripeți ideali, ce permit
firelor ideale să schimbe direcția forțelor. Firele ideale transmit forțele de
tensiune instantaneu în perechi acțiune-reacțiune astfel încât dacă două corpuri
sunt legate de un fir ideal, orice forță pe direcția firului exercitată de primul
obiect este însoțită de o forță de-a lungul firului în direcția opusă exercitată de al
doilea obiect. Legând același fir de mai multe ori de același obiect cu ajutorul
unei structuri cu scripeți în mișcare, forța de tensiune poate fi multiplicată.
Pentru fiecare fir care acționează asupra unui corp, un alt factor al forței de
tensiune din fir acționează asupra corpului. Totuși, deși astfel de mecanisme
permit o creștere a forței, există o creștere corespunzătoare în lungimea firului
ce trebuie dislocată pentru a mișca corpul. Aceste efecte combinate au ca efect
conservarea energiei mecanice, deoarece lucrul mecanic efectuat asupra
corpului este același indiferent de cât complicat este mecanismul.
Tensiunea din fir (T) reprezintăreacțiunea firului inextensibil la o forță de
întindere exercitată asupra lui.
Forța de tensiune în fir este egală înmodul cu forța care întinde firul.Direcția
este în lungul firului. Sensul este opus forței exercitateasupra firului.Punctul de
aplicație se află la contactuldintre firul inextensibil și corp.Datorită tensiunii se
transmite forța.